ÎN CE STORY AM INTRAT!

ÎN CE STORY AM INTRAT!

– Alo, alo, n-ați văzut un cal maro? Cum? Am înțeles eu bine? N-ați văzut niciun cal maro pe aici? A, da, vreți să știți de ce întreb? Uite-așa, pentru că fără știu cum, am intrat în povestea lui. Da, în povestea unui cal maro, care, când apare, când dispare și exact atunci când cred că ma aflu la un pas de el, că pot să îl ating, hocus-pocus, el s-a și făcut nevăzut. Să fie oare de la circ calul ăsta? Mă gândesc că o fi țâșnit din jobenul vreunui scamator și de acolo, cu un salt, a intrat direct în povestea mea, în timp ce eu credeam că lucrurile s-au petrecut taman pe dos, că eu am deschis ușa poveștii lui.   Continue reading “ÎN CE STORY AM INTRAT!”

Advertisements

Manon Balletti și Giacomo Casanova – Pasiune și iubire în două sute de scrisori

Numele lui Giacomo Casanova este sinonim cu Amorul, Aventura și Nestatornicia în iubire. El însuși mărturisea că a avut relații cu sute de femei de pretutindeni, toate inteligente și sofisticate; pe unele le-a iubit, altele au fost un simplu amuzament. Una dintre femeile față de care Casanova a pretins că a avut sentimente este Manon Balletti, pe care o descrie ca pe “o tânără pură…, o novice”.

La cei 18 ani ai ei, abia ieșită de la ursuline, Manon se îndrăgostește la prima vedere de Casanova, un bărbat de 32 de ani. Fără experiență în iubire, Balletti își dorește să rămână pentru totdeauna alături de acest cavaler seducător, inteligent, bogat și chipeș. Pe 16 decembrie 1759, Manon îi scria lui Giacomo Casanova: “Dar, dragul meu Casanova, dragul meu Giacomo, amantul meu, soțul meu, prietenul meu, te iubesc cu tot sufletul meu, tu ești tot ce am, voi trăi pentru tine!” Continue reading “Manon Balletti și Giacomo Casanova – Pasiune și iubire în două sute de scrisori”

,,LIDERI ÎN FILM”, O CARTE CA LA CINEMA SCRISĂ DE PAUL POLIDOR

Nu este nimic neobișnuit să se facă un film după o carte. Așa cum spunea Jean Cocteau, filmul este tot o scriere, însă “o scriere în imagini”. Numeroase pelicule celebre au fost mai întâi, cărți celebre, iar ecranizările doar le-au pus și mai mult în valoare și le-au popularizat. Special este procesul invers, atunci când filmografia servește ca bază pentru carte, când vizualul din film își păstrează valențele spectaculare, rămânând la fel de atractiv, chiar dacă este transpus în scris. Acesta este cazul volumului scris de Paul Polidor, “Lideri în film: curs opțional de jurnalism vizual și psihosociologie politică”. Volum de referință, despre care Dan Matei Agathon afirma că este “o capodoperă a genului…, un tratat complex…, ce descrie ascensiunea și rezultatele, de multe ori odioase, ale celor care au condus națiuni și care au trasat istoria în dramaticul secol XX și la începutul secolului XXI ”.   Continue reading “,,LIDERI ÎN FILM”, O CARTE CA LA CINEMA SCRISĂ DE PAUL POLIDOR”

Corina Diamanta Lupu: 1 MAI MUNCITORESC PE STIL NOU

De 1 Mai îmi iau zborul spre Pasadena. Sau mai bine mă duc în Zanzibar? Ori la Pasadena, ori la Zanzibar, dar nici  la munte, nici la mare în România. Căci cum vine 1 Mai, cum se umple țara de veselie, care ia diverse forme și înfățișări, în funcție de loc și de relief. La munte petrecerea înseamnă grătare cu mititei și fleici, baxuri cu bere și suc, puști bătând mingea ori alergându-se la o leapșă, tătici ce o pun de un fotbal pe stomacul gol ca să le treacă timpul mai ușor până e gata masa, iar noaptea e vremea rugurilor cu pălălaia până la cer, de trosnește pădurea de frica lor. Continue reading “Corina Diamanta Lupu: 1 MAI MUNCITORESC PE STIL NOU”

DIN CÂND ÎN CÂND, ÎN SEPTEMBRIE

DIN CÂND ÎN CÂND, ÎN SEPTEMBRIE

Era seara de 23 august 1985. La televizor începea “Stejar extremă urgență”, un film despre evenimentele din august 1944, pe care îl mai văzusem de câteva ori, dar pe care îmi propusesem să îl urmăresc din nou. Și aceasta, pentru că îmi plăcea că pe eroină o chema Corina, la fel ca pe mine, și era violonistă. După telejurnal, m-am așezat în fotoliu, în fața televizorului și în timp ce pe micul ecran rula genericul peliculei, am rememorat acea zi: defilarea de dimineață, transmisă integral de Televiziunea Română, mijloacele de transport în comun, purtând stegulețe tricolore și cu însemnele Partidului Comunist Român, mama și tata care avuseseră liber de la serviciu. Continue reading “DIN CÂND ÎN CÂND, ÎN SEPTEMBRIE”

Cererea, oferta și copertele seriei pilot a cărții “Out of Europe”

“Dincolo de Europa”

de Dan Mihai Ștefănescu

 

Încerc să nu mă refer prea mult la mine și dau cuvântul prietenilor, care sunt mai obiectivi decât pot fi eu:


Lidia: Eu cred că apreciem în primul rând cele scrise. Ilustrația este binevenită, întregește ansamblul, facilitează imaginația și acreditează vizual textul, care, și fără ea, “face toți banii”! (…) Mi-a plăcut mult Japonia ta și este surprinzătoare cantitatea de informație pe unitatea de timp, plus calitatea! Ca și tine, am avut aceeași senzație că aș mai fi vrut să rămân pe-acolo. Continue reading “Cererea, oferta și copertele seriei pilot a cărții “Out of Europe””

„OUT OF EUROPE / DINCOLO DE EUROPA” – UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT – de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU

„Out of Europe / Dincolo de Europa”

Editura „Din condei”, București, 2015, 260 pagini 

Reportaje conferenturistice ilustrate ale unor călătorii efectuate de Dan Mihai Ștefănescu, între 1988 și 2015, în 15 țări din afara Europei: Africa de Sud, Australia, Brazilia, China, Coreea de Sud, Egipt, India, Israel, Japonia, Malaezia, Mexic, Noua Zeelandă, S.U.A., Taiwan și Tunisia.  

Recenzie: Corina Diamanta Lupu

 Dacă până în 1989 românii știau prea puțin sau deloc despre ce înseamnă să călătorești în străinătate, odată cu căderea regimului comunist de la București a devenit posibilă cunoașterea acelui spațiu interzis, aflat dincolo de hotarele țării. Așa se face că locuitori Continue reading “„OUT OF EUROPE / DINCOLO DE EUROPA” – UN SPECTACULOS JURNAL DE CĂLĂTORIE ILUSTRAT – de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU”

Corina Diamanta Lupu: Pentru Luna Ianuarie Apăsați Tasta 1!

Corina_diamanta_lupuAm ridicat receptorul din furcă și am format numărul: 2017. După câteva apeluri, mi-a răspuns un robot:

— Pentru luna ianuarie apăsați tasta 1!

— Să apăs tasta 1?, am rostit cu voce tare, de parcă robotul de la celălalt capăt al firului m-ar fi putut auzi. Dar telefonul meu nu are taste, ci disc.

— Din ce secol veniți?, mi-a replicat robotul. Astăzi nu mai folosește nimeni un telefon cu disc.

De uimire, am simțit că mi se taie răsuflarea. Robotul nu doar că mă auzise, dar avusese și răspunsul pregătit. Continue reading “Corina Diamanta Lupu: Pentru Luna Ianuarie Apăsați Tasta 1!”

LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII

652x450_163028-cartofiÎnainte de 1989, elevii din Republica Socialistă România făceau, din a doua jumătate a lunii septembrie și până la sfârșitul lui octombrie, practică agricolă. Că era vorba de cartofi, ceapă, struguri sau gogoșari, pionierii și UTC-iștii dădeau cinste patriei și partidului, răspunzând “Prezent” la chemarea de a oferi o mână de ajutor la strânsul recoltei. Aceștia, repartizați în serii de câte două săptămâni, aveau școala altfel în silozuri, în vii sau la ferme. Continue reading “LA CARTOFI, LA HELIADE ÎNTRE VII”

Corina Diamanta LUPU: DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK

332ce79c-2b6f-4808-8aa4-19f745df55acDESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK

În dimineața aceea călduță, de sfârșit de iarnă, Ida se trezi din somn boțită. Nu cu fața la cearșaf și nici șifonată. Nu. Boțită. Chipul ei frumos, încadrat de bucle castanii, oglindea supărare, nemulțumire și durere. Ida dormise rău, visase urât, iar când se deșteptase, primul lucru care îi venise în minte a fost că Mark o mințise. Da, Mark, a cărui sinceritate ea nu o pusese niciodată la îndoială, Mark, pe care aproape că îl diviniza, o mințise!   Continue reading “Corina Diamanta LUPU: DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK”

Corina Diamanta Lupu: DIN NOU, LA ȘCOALĂ

Corina_Lupu2DIN NOU, LA ȘCOALĂ

A fost odată ca niciodată un basm despre copii silitori, care așteptau cu nerăbdare să înceapă școala. Copii care aveau temele de vacanță făcute așa cum scrie la carte și lecturile suplimentare la zi. Copii pentru care școala era mai de dorit decât vacanța, copii care în timpul orelor stăteau tot timpul cu mâna sus,spunând: “Eu, răspund eu, eu!” Copii care imediat ce veneau de la școală se puneau pe învățat, lăsând la o parte orice distracție. Copii care își doreau să fie întotdeauna primii la învățătură, să știe cât mai mult, să fie de Continue reading “Corina Diamanta Lupu: DIN NOU, LA ȘCOALĂ”

Corina Diamanta Lupu: ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ!

anamorodan-com-4(Prima parte)

Motto: Pentru această … foarte simplă poveste pe care-ncep s-o depăn pe hârtie, nu aştept şi nici nu cer cuiva crezare.
(Edgar Allan Poe, „Pisica neagră”)

Am aflat de curând că modelul de poşetă la care visam zi şi noapte pe când urma să împlinesc douăzeci de ani, poartă un nume franţuzesc: minaudiere. La vremea aceea, văzusem o singură dată o minaudiere, la o tânără profesoară de franceză, invitată ca şi mine, într-o seară caldă de sfârşit de august 1985, la aniversarea unei prietene comune. Proaspăt revenită de la Paris, aceasta purta o mică poşetă cu închizătoare şi rame metalice aurii şi feţele din goblen. Pe un fond albastru, de mătase, goblenul înfăţişa un băiat într-o atitudine meditativă, pescuind pe malul unei ape. În pantaloni bufanţi până la genunchi, bluză cu platcă şi pălărie canotier, micul pescar în picioarele goale dădea un aer elegant, capricios şi suav melancolic poşetei, făcând-o să semene cu o bagatelă costisitoare. Continue reading “Corina Diamanta Lupu: ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ!”