Devenim prizonierii statului providențial?

Discutăm, din când în când, contururile care deja încep să se configureze privind epoca post-Covid-19.

Că virusul COVID-19 deja a împărțit zilele noastre într-o eră pre-COVID-19 și una post COVID-19 nu se mai pune la îndoială. Întrebarea cea mai fierbinte, însă, este cum va arăta lumea post-COVID-19 din punct de vedere economic, politic, social, geopolitic etc. Astăzi discutam un subiect care neliniștește: relația din stat și cetățean, intrebind: vom deveni noi prizonierii statului providențial? Există precedent și tentație în acest sens. Istoria ne adeverește că în vremea faraonilor, pe vremea lui Iosif, milioane de egipteni s-au făcut robi lui faraon și statului pentru a-și salva viața. Pentru ei, faraon era încarnarea autorității providențiale. Continue reading “Devenim prizonierii statului providențial?”

Iulian Capsali: În spatele perdelei de foc

Ce se întâmplă în SUA este punerea în practică a modelului revoluționar globalist perfectat în timpul Primăverii Arabe, Ucraina (Maidan), dar și în România – brigazile Antifa au fost prezente inclusiv pe 10 august 2018, alături de masa de manevră #rezist, condusă de elemente finanțate de diverse fundații ale filantropilor lumii și de angajați din servicii.

Diferența majoră este aceea că la noi aceste forțe antidemocratice au avut sprijinul deschis al presedintelui Johannis (care o are între consilieri pe cea care a implementat Fundația Soros în România, Sandra Pralong, o antiortodoxă radicală), în timp ce la americani energia maselor este concentrată împotriva lui Trump, președintele conservator ales democratic.

CiteșteCOMENTARIU Adrian Onciu: De ce românii au nevoie de Donald Trump ca de aer

În SUA asistăm la un puci al Deep State (inclusiv a unor ofițeri CIA) și implicarea masivă a forțelor revoluționare globaliste organizate pe banii filantropilor mesianici de tipul Soros, împotriva puterii executive condusă de un președinte conservator ales democratic. Continue reading “Iulian Capsali: În spatele perdelei de foc”

Povestiri pe gaura cheii

doritesinedorite

Poveste aproape ratată

Aș fi început cu “a fost odată…”, dar cine știe dacă nu-i valabil și astăzi? Cum aproape am ratat 1 Iunie, ar trebui să n-o mai lălăi cu introducerea și să spun povestea.

Băbuța, ajunsă star în poveștile românești, se tot gândi ce bine-ar fi să aibă un mândru și voinic ficior, dar moșul… moș. Mai des mergea la vânătoare. Știu la cine vă gândiți, nu sunt ei. Zilele treceau, speranțe tot mai mici, când într-o zi baba își aminti o poveste. Fuguța plecă în parc de unde se întoarse cu o bucată de lemn. De tei, de salcâm… Cine mai știe de ce era(?), că nu văzuse pe nimeni primprejur să-ntrebe.

Privi lemnul, ca pentru a-i lua măsurile, căută în cufărul made in China niște haine, le mai scurtă, le mai strâmtă, până se potriviră lemnului. Gata aranjat, privi în jur unde să-l pună și tare…

View original post 803 more words

Cum se face azi răscumpărarea demnității și identității

Am citit povestea unui om de afaceri din New York, care, într-o dimineață de iarnă, se grăbea să se urce într-un metrou, în drum spre locul său de muncă. Cu colțul ochiului a văzut stând jos pe platformă un cerșetor, care avea o cană plină cu creioane în mâini. Fără să se gândească prea mult la aceasta, a luat repede niște bani din portofel și a aruncat bancnotele în farfuria cerșetorului, înainte de a intra în metrou.

Chiar înainte ca ușile metroului să se închidă, omul de afaceri a sărit înapoi pe platformă și a luat mai multe creioane din cana cerșetorului. Și-a cerut scuze cerșetorului, explicându-i că, în graba lui, a neglijat să ia creioanele pe care le-a achiziționat. “La urma urmei”, a spus el zâmbind, “tu ești un om de afaceri ca mine. Ai marfă de vânzare și este la un preț destul de bun.” După aceea, omul de afaceri s-a urcat în următorul metrou și și-a continuat ziua. Continue reading “Cum se face azi răscumpărarea demnității și identității”

“Lăsați copiii să vină la Mine…”

Isus le-a zis: “Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei.” (Mat.19:14)

Mă gândesc că de cele mai multe ori noi părinții suntem cei care-i împiedicăm pe copii să-L cunoască pe Hristos, care este binecuvântarea lor.

Sunt părinți care râd când copiii lor drăcuie și înjură ca ei, sunt părinți care râd când copiii lor se servesc cu alcoolul de pe mesele lor, sunt părinți care se amuză când copiii lor le imită gestul de a fuma, sunt părinți care nu-i conduc pe copiii spre Hristos, ci tocmai spre Diavolul. Continue reading ““Lăsați copiii să vină la Mine…””

Scrisoare deschisă despre “EDUCAȚIA SEXUALĂ” impusă copiilor români din școlile publice și private

Pastorul baptist ANDREI CROITORU, către Președintele USR, DAN BARNA

Domnule Dan Barna,

  1. Faptul că unii părinții nu-și educă copiii nu înseamnă că trebuie ca tu să educi toți copiii la grămadă care sunt deja educați.
  2. Faptul că sunt prunci needucați nu înseamnă că are vreo legătură cu religia, dacă cumva apropo-ul cu evul mediu are de-a face cu asta. Apostolii marxiști știu totul despre evul mediu.
  3. “Drepul la educație pentru sănătate” pentru adolescentele care rămân însărcinate, ce înseamnă? Avort, curvie protejată, masturbare etc.?
  4. Cum se face că cei care nu au DREPTUL de a-mi educa sexual copiii sunt cei mai preocupați de ea? Ce îmi spune mie despre ei? Continue reading “Scrisoare deschisă despre “EDUCAȚIA SEXUALĂ” impusă copiilor români din școlile publice și private”

Iulian Capsali: Țară de reziduuri

Nu că mor de grija rataților din PSD, un partid captiv serviciilor, fără voturile cărora ar fi fost imposibil ca acest guvern antinațional să fie la putere și să calce în picioare toate libertățile pentru care s-a murit în 1989, mai ales libertatea religioasă. Nu uit grija lui Johannis de a promulga, în plină „pandemie”, legea „educației” sexuale. Nu uit cum au ținut bisericile, cimitirele și parcurile închise, doar ca să-și bată joc de oameni.

Cum suntem noi unicii din lume care spitalizăm asimptomaticii și avem zeci de spitale cu câțiva pacienți, zeci de medici și sute de asistente care se uită pe pereți, dar deschidem lagăre din ciment și carton ca să menținem sentimentul de insecuritate, în care se simt ca peștii toți arafații și tătarii. Continue reading “Iulian Capsali: Țară de reziduuri”

Adrian Papahagi: Pedagogia divină a molimelor

Pe vremuri, creștinii încercau să deslușească pedagogia divină a molimelor. Astăzi, văd numai conspirații mondialiste.

Chiar nu vede nimeni lecția de smerenie pe care o administrează Dumnezeu clerului și mirenilor, guvernelor și Științei, bogaților și săracilor – umanității, în general? Chiar nu înțelege nimeni pedagogia limitei – care nu e tragică, nici absurdă, ci logică și transcendentă?

Avem pretenția să controlăm viața și cosmosul, dar ne îngenunchează un segment de ARN învelit în proteine, o chestie minusculă, lipsită de voință și conștiință, care nu e chiar viață, ci mai degrabă dorință de viață, adică de înmulțire.

În Cântecul Fratelui Soare, Francisc îi mulțumește lui Dumnezeu „pentru surioara noastră, moartea corporală”. Fără moarte, ce ar fi viața veșnică? Gemetele unui putred azil geriatric, nimic mai mult. Demnitatea umană nu poate exista în afara vieții veșnice, deci în absența marelui prag. Continue reading “Adrian Papahagi: Pedagogia divină a molimelor”

De vorbă cu un vis colorat

by Constanța Crețu

Într-o zi mi-am amintit să visez. Și, pentru că nu era nici prea zi, nici prea noapte, i-am căutat locul secret în care se ascundea de câte ori îţi auzea pașii.

Când am atins cu răsuflarea mea caldă ceea ce credeam a fi un vis, era înlănțuit, însingurat, dar s-a trezit. Mi-a spus că am ajuns prea târziu și trebuie să am răbdare să aștept o nouă metamorfozare. Nu era visul acela gri din care te trezești strigând, tremurând transpirat, dar era foarte slăbit. […] Continue reading Doritesinedorite.com

George Râpă: La 30 de ani de la Duminica ORBULUI, CTP e tot acolo, iar Românii încă plătesc pensii speciale torționarilor comuniști

Azi se împlinesc exact 30 de ani de la primele alegeri libere de după Revoluție, alegeri câștigate detașat de FSN-ul lui Ion Iliescu, FSN-ul în care se adunaseră eșaloanele 2 și 3 din Partidul Comunist și din Securitatea comunistă.

Tot azi se împlinesc 30 de ani de când Adevărul lui CTP deschidea ziarul cu o pagină albă pe care era trecut, jos, sloganul de campanie al FSN și al lui Ion Iliescu.

Jurnalistul CTP a debutat în democrație ca jurnalist de casă al fostei Securități și al fostului partid comunist. Nu s-a dezis niciodată iar activitatea lui în tot acest timp a fost predictibilă și liniară.

Citiți și: Restricțiile își arată colții. Medici din SUA: În ultimele săptămâni am văzut mai mulți morți în urma sinuciderilor decât din cauza coronavirusului

Continue reading “George Râpă: La 30 de ani de la Duminica ORBULUI, CTP e tot acolo, iar Românii încă plătesc pensii speciale torționarilor comuniști”

Te iubesc pentru că exişti în viaţa mea!

Iubire, dragoste, sentimente, toate acestea pot avea multiple denumiri, pot exprima atâtea stări… Cred că iubirea ar trebui să fie mai mult simţită decât vorbită sau scrisă. Poate lua atâtea forme, poate avea atâtea nuanţe. De ce nu am putea să iubim şi o fiinţă fără raţiune, un câine spre exemplu. Putem fi siguri că iubirea lui e necondiţionată, că nu aşteaptă altceva în schimb, de la noi, raţionalii, decât o mângâiere şi o vorbă spusă cu afecţiune.

Ei bine, dacă ne referim la oameni, lucrurile se schimbă, se complică. Oamenii vor, mai presus de cuvinte, dovezi de afecţiune… zilnic, nu doar la ocazii speciale… Continue reading “Te iubesc pentru că exişti în viaţa mea!”