VAVILA POPOVICI: UN PIC DE FILOZOFIE

„Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas și din pașii zilei tale un mers, și nu o împleticire?” – Constantin Noica 

    Omul și-a făcut apariția misterioasă pe Pământ într-o lume pe care nu o cunoștea și nu o înțelegea. Și de la apariția sa și până în zilele noastre, omul, se pare că trăiește tot într-o lume pe care nu o înțelege și din această cauză nu este în stare să-și orânduiască viața. El nu se înțelege nici pe el însuși, și-atunci cum să înțeleagă lumea în care a fost trimis?

Continue reading ” VAVILA POPOVICI: UN PIC DE FILOZOFIE”

Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A IV-A

RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)

PARTEA A IV-A

PROLOG

LUMEA VA FI – IARĂȘI – A CERULUI CETATE !

Și de-oi muri – în Alte Lumi – voi scrie

Cu-același Sânge Proaspăt – și fără de Simbrìe !

Trâmbița Adevărului voi fi – și a Dreptății

Chiar de-oi fi Ars de Viu – în Piețele Cetății !

Dar va rămâne Scrisul meu – pe Ceruri

Gloata punând la Gânduri – trudind-o-n Sfinte Feluri !

Deci – Stihul meu – un Trăsnet printre Stele

Va ține Viața-n CÂNTEC – în ARMONÌI REBELE !

Să nu vă fie Frică – de Foc și de Lumină :

Eu vreau ca Omenirea să fie de Duh Plină !

O Candelă – pe Lume – Incendii va stârnì

Silind Omul – din Fiară – degrab’ a se trezì !

…Fiți Cavaleri ai Lebedei – Frumoși întru Dreptate

Iar Lumea va fi – iarăși – A CERULUI CETATE !

Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A IV-A”

FERME CATE (actul doi) de Ben Todică, prozopoem de ADRIAN BOTEZ

-…Acum, că destrăbălatele  și tâmpitele alea, cu măturoaiele lor auto-propulsoare, s-au dus pe pustii…la Sabatul lor, jalnic, grotesc și inutil… – …poate vrei să știi ce misiune, cumplit de dificilă, absurd de teatrală (cu recuzită specială și cu butaforie din belșug !)  – …ce anume experiment cosmico–terestru, NEMAIPOMENIT ! – ne-a încredințat, nouă, REGENTELOR ! – …Prințul Negru…pe timpul VACANȚEI LUI INTERSTELARE…sau nu te interesează, ”Îmblănito”?

Ben Todica: CONȘTIINȚA – o poveste, plictiseală sau IZBĂVIRE?

Când ne naștem, venim dintr-o altă lume, poate undă magnetică, fum sau praf ori câmp magnetic. Suntem eterni și ajunși aici din acea dimensiune, sigur că va trebui să ne adaptăm la noua experiență, și ca să funcționăm trebuie să o înțelegem,  învățăm limbajul și simbolismul tuturor formelor și culorilor în care ne-am trezit. Să nu uităm nici de mirosuri, emoții și senzori termali. Constiința are misiunea cea mai grea pentru că trebuie să se împartă între minciună și adevăr pentru a funcționa. Descoperi că specia om funcționează și comunică datorită unui mecanism numit poveste. Omul crede în povești. Istoricii sunt parte din cei care confecționează povești, însă cea mai mare poveste, care e motorul civilizației de azi, este BANUL. Omul e singurul animal care funcționează astfel, ne spune istoricul Yuval Harari. Tot domnia sa ne spune că și democrația tot pe poveste se bazează, însă ca să funcționeze bine, specia trebuie să fie bine informată/educată. Când se întâlnesc în senat, partidele trebuie să vină cu idei diferite pe care să le dezbată. Azi nu e o problemă așa de mare că populația de la căderea blocului sovietic s-a lăsat pe tânjală în amândouă taberele și nimeni nu a mai învățat mare lucru, așa că nu prea mai au ce dezbate și când nu se înțeleg scot ciomegele și se bat.

Continue reading “Ben Todica: CONȘTIINȚA – o poveste, plictiseală sau IZBĂVIRE?

Liviu Martin – Cronică la „Note de jurnal american 5” – autor Vavila Popovici

   NOTE DE JURNAL AMERICAN 5

   Scriitoarea VAVILA POPOVICI ne trimite iarăși veste de peste ocean. Este vorba despre cel de-al cincilea volum diaristic, în cuprinsul căruia însemnările zilnice sunt însățite de reflecții de ordin moral, social, filosofic, politic. De-a lungul a peste 400 de pagini, doamna Vavila Popovici se întoarce – nici nu cred că se poate altfel, atunci când te hotărăști să fii correct cu tine însuți și cu posteritatea – în matricea culturii care a format-o și, de acolo, din profunzimile ei germinative, prinde în rama notației fragmentare aspect, context, detalii care țin atât de istoria universal, cât și de prezentul în schimbare continua, fulgerătoare. 

Continue reading “Liviu Martin – Cronică la „Note de jurnal american 5” – autor Vavila Popovici”

VAVILA POPOVICI: DESPRE DECENȚĂ ȘI MAHALAGISM

   „Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.”

 – Octavian Paler

   DECENȚA este un principiu dat de Dumnezeu care ne poate ajuta să învăţăm să ne folosim trupurile și sufletele în mod corespunzător, aici, în viaţa muritoare. Definiţia decenţei conform Credinței este: „o atitudine de modestie în îmbrăcăminte, înfăţişare, limbaj şi comportament”. Un om decent nu va putea fi niciodată considerat vanitos sau arogant, fiindcă comportamentul lui nu le va permite răufăcătorilor, răuvoitorilor să se focuseze asupra vreunei greșeli minime sau chiar neadevărate. Spun – greșeli minime, deoarece oricărui om i se pot admite acestea, toți oamenii greșesc, voit sau nevoit, dar se judecă mărimea greșelilor noastre, intenția și efectul asupra celorlalți, pentru ca, în final să primim acordul sau dezacordul lumii în care trăim. Întâlnim deseori formula: „Nu-mi pasă de ce spune lumea!” Ba!, să-ți pese fiindcă în lume trăiești!

Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE DECENȚĂ ȘI MAHALAGISM”