Category: Essays

Vavila Popovici (SUA): SCOS / SCOȘI DE LA NAFTALINĂ

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Mulți nu înțeleg binele nici măcar atunci când îl au la îndemână.” – William Faulkner

   Naftalina, ne spun dicționarele (greacă naphtha – petrol, țiței) este o substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. Este o hidrocarbură aromatică cu două nuclee ciclice, o substanță dăunătoare sănătății și mediului înconjurător. A fost izolată din cărbune în anul 1819 de un chimist englez, iar formula chimică a fost descoperită în anul 1866 de un chimist german. Naftalina este considerată în mod tradițional o hidrocarbură aromatică policiclică, fiind compusă din două nuclee alipite de benzen. Oricine își poate imagina formula, întrucât ciclul benzenului a fost ușor de reținut din timpul școlarizării noastre. Continue reading “Vavila Popovici (SUA): SCOS / SCOȘI DE LA NAFTALINĂ” →

Vavila Popovici: „SPERANȚA ESTE VISUL OMULUI TREAZ”

On By GeorgeIn Essays1 Comment

 „A trăi fără speranță înseamnă să încetezi să trăiești.” – Feodor Dostoievski

   Anii trecuți am scris un eseu intitulat „Speranța se construiește”. Astăzi a sosit momentul să ne amintim de Speranță, fiindcă ea este cea care ne dă putere, acționând ca o energie a sufletului. Este un vis pe care-l avem cu ochii deschiși, și pentru a fi înfăptuit avem nevoie de voință care este însoțită de răbdare, inteligență și curaj. Ca atare, voința este o forță care imprimă o mișcare, ea putând fi greșită dacă este grăbită, haotică dacă nu solicită inteligența și curajul pentru a-i da un sens. Continue reading “Vavila Popovici: „SPERANȚA ESTE VISUL OMULUI TREAZ”” →

CE TREBUIE SĂ ȘTIM ȘI SĂ NU UITĂM

On By GeorgeIn Essays, UncategorizedLeave a comment

(Despre Religie și Morală)

„Există un singur bine – cunoașterea și un singur rău – ignoranța”. – Socrate   

   Prin Morală se înțelege modul de comportare a individului în familie și societate, Morala fiind linia generală de conduită a cuiva.

  Civilizația este nivelul de dezvoltare a culturii materiale și spirituale ale unei societăți.

  Religia și Morala, credința și moralitatea constituie un tot organic, inseparabil. Marii oameni de știință și  artiști, care ne pot fi un exemplu de urmat, au fost oameni de o profundă religiozitate: Poeți ca Ovidiu, Horațiu; muzicieni ca Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert; pictori  și sculptori ca Leonardo da Vinci, Tițian, Michelangelo și mulți alții. La fel, istoria ne dă multe exemple de oameni, conducători și oameni simpli, revoluționari, a căror moralitate a constituit un exemplu, ei luptând pentru binele și progresul țării lor. Continue reading “CE TREBUIE SĂ ȘTIM ȘI SĂ NU UITĂM” →

Vavila Popovici: DESPRE PATRIOTISM ȘI IUBIRE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 „Nu poți iubi patria legat la ochi.” – Federico Garcia Lorca

   Iubirea este cel mai frumos sentiment care unește sufletele oamenilor. Întreg Universul funcționează cu și datorită iubirii. Iubirea este sursa de energie a realizării tuturor lucrurilor, impulsul mișcării tuturor ființelor, este scopul mișcării, a muncii noastre.    

Iubirea este liantul între Cel de Sus și Omul de pe acest pământ. Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, ne spune: „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el”.
Viața nu poate fi absolvită de iubire, căci „unde dragoste nu e, nimic nu e!” Tot Biblia ne spune: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor” (1 Corinteni, cap.13).

Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE PATRIOTISM ȘI IUBIRE” →

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (23) – Georg Wilhelm Friedrich Hegel

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Cine visează să înfăptuiască ceva măreț, trebuie mai întâi să-și verifice forțele și limitele. Cine vrea totul dintr-o dată, nu dorește în realitate nimic și nu va realiza nimic.”
– Hegel

   Filozofia modernă, și în special idealismul german, continuă să suscite numeroase dezbateri în mediile științifice din întreaga lume, cu privire la considerarea omului ca scop al său însuși și implantării umanității spiritul de dreptate și libertate. Unul dintre cei mai importanți filozofi din istorie a fost Hegel, considerat și reprezentantul marcant al curentului idealist german. A avut preocupări multiple în sfera filozofiei, interesat fiind de politică, logică, spirit și religie, influențat și de perioada istorică în care a trăit, marcată de Revoluția franceză, ascensiunea lui Napoleon și evoluția capitalismului. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (23) – Georg Wilhelm Friedrich Hegel” →

Vavila Popovici: URA DIN SUFLETELE UNOR OAMENI

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

   „Compasiunea este baza moralității.” – Arthur Schopenhauer

  Joi seara, am aflat că Președintele Statelor Unite Donald Trump și Prima Doamnă au fost confirmaţi pozitiv la corona-virus, după ce consiliera sa Hope Hicks care l-a însoțit și la dezbaterea cu Joe Biden de miercuri, a fost de asemenea testată pozitiv. Președintele declarase joi noaptea, la Fox News: „Hope Hicks, care a muncit foarte mult, fără să facă nici măcar o mică pauză, tocmai a fost testată pozitiv la COVID-19. Teribil! Prima doamnă şi cu mine aşteptăm rezultatul propriilor teste. Între timp, vom începe procesul de carantinare”. Donald Trump a confirmat rezultatul pozitiv al testului său vineri dimineața.    Continue reading “Vavila Popovici: URA DIN SUFLETELE UNOR OAMENI” →

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (22) – Johann Gottlieb Fichte

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

“„Nu ceea ce te face fericit este bine, ci numai ceea ce este bine te face fericit. Fără moralitate nu este posibilă nici o fericire.” – J. G. Fichte

Johann Gottlieb Fichte a fost un filozof german, cunoscut ca părinte al idealismului german și ca urmaș al lui Kant. El a precedat atât pe Schelling (1775-1854) care a fost considerat discipolul său, cât și pe Hegel.
De pe la mijlocul secolului al XIX-lea până la începutul secolului XX Fichte a fost considerat ca o simplă figură de tranziție care ducea de la Kant la Hegel; prin urmare, el nu a fost studiat de unul singur și, de cele mai multe ori, au fost luate în considerație doar scrierile sale din așa-numita perioadă Jena (1794-1799). Cu timpul însă, studii importante au oferit o imagine completă și importantă, asupra gândirii lui Fichte. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (22) – Johann Gottlieb Fichte” →

Vavila Popovici: PROSTIA, GOLĂNIA ȘI PERFIDIA

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„De la lipsa de omenie la golănie, nu este decât un singur pas.” – Nicolae Mareș

      Prostia conform dicționarului este starea, felul de a fi al celui lipsit de inteligență sau de învățătură, este nătângie, este ignoranță, este comportarea, exprimarea care denotă o astfel de stare. Unii afirmă că, după logica Părinților Bisericești, prostia cade în sarcina unui demon, demonul prostiei. Avantajul prostului față de omul deștept este acela că întotdeauna el este mulțumit de ceea ce face și de ceea ce se face. Mulți politicieni se bucură de acest epitet, Napoleon Bonaparte chiar spunea că „Prostia nu e un handicap în politică”. E drept că întâlnim foarte mulți oameni neaveniți pentru politică, dar care luptă cu îndârjire să dobândească titlul de politician. Și-apoi, dacă inteligența are limitele ei, prostia nu le are, așa încât și dorința de a deveni politician merge până la cedarea forței trupești…  Continue reading “Vavila Popovici: PROSTIA, GOLĂNIA ȘI PERFIDIA” →

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (21) – Voltaire

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Voltaire, détail du visage (château de Ferney)

„Munca te izbăvește de cele trei mari rele: plictiseală, viciu și nevoia de a vorbi.” – Voltaire

 

   François-Marie Arouet (1694-1778), cunoscut sub pseudonimul Voltaire, a fost un ilustru filozof francez iluminist, dramaturg, istoric, poet, romancier, eseist și pamfletist; un spirit enciclopedic, cu o uimitoare mobilitate intelectuală. 

   Se presupune că pseudonimul a fost adoptat în 1718, în urma încarcerării lui la Bastilia, vrând intenționat să transmită conotațiile de viteză și îndrăzneală prin asociații de cuvinte, „Arouet” nepotrivindu-se cu reputația sa în creștere. Într-o scrisoare adresată lui Jean-Baptiste Rousseau, în martie 1719, Voltaire, la finalul scrisorii îl întreba dacă ar vrea să-i trimită o scrisoare ca răspuns, în care să i se adreseze cu „domnul Voltaire”, explicând în post-scriptum: „J’ai été si malheureux sous le nom d’Arouet que j’en ai pris un autre surtout pour n’être plus confondu avec le Roi Poète”, (am fost atât de nefericit, sub numele de Arouet încât am luat alt nume, în primul rând pentru a nu fi confundat cu poetul Roi). Se bănuiește că se referea la Adenet le Roi, un francez minstrel – trouvère (poet și muzician ambulant din Franța Evului Mediu, din secolul al XIII-lea, favoritul lui Henric al III-lea, ducele de Brabant. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (21) – Voltaire” →

VAVILA POPOVICI: COMPASIUNEA – SUPREMA VIRTUTE UMANĂ

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 „Compasiunea este baza moralităţii.” – Arthur Schopenhauer

   Compasiunea este emoția pe care o simți față de altă persoană, pentru suferința sa, cu intenția de a-i veni în ajutor, de a-i ușura suferința. Dar, poate fi și emoția pe care o poți simți față de tine însuți, față de o situație în care te afli. Compasiunea urmărește crearea unei stări mai bune și în acest sens Dalai Lama a exprimat: „dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiți, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ți ție compasiune”. Desigur ea poate avea diferite intensități, depinzând de dimensiunea suferinței celui de lângă tine, dar și de sensibilitatea sufletului tău.
Etimologia termenului „compasiune” este latină și înseamnă „co-suferință”. În comparație cu empatia, compasiunea arde de dorința de a atenua suferința altuia. Empaticul simte în sufletul său oglindirea emoțiilor celuilalt/celorlalți și este cuprins de profundă mâhnire. Continue reading “VAVILA POPOVICI: COMPASIUNEA – SUPREMA VIRTUTE UMANĂ” →

Vavila Popovici: ANARHIE sau DEMOCRAȚIE?

On By GeorgeIn Essays1 Comment

  „Ignoranța, rădăcina și trunchiul tuturor relelor.” – Platon

 

   Sunt trei legi importante care ne guvernează existența. Prima este Legea vibrației care susține că tot ce există în univers se află într-o stare continuă de vibrație, totul fiind energie în mișcare. Materia solidă este energie care vibrează în ritm foarte lent și cu frecvență joasă, în vreme ce aerul are o vibrație foarte rapidă și o frecvență înaltă. Vibrația Spiritului este foarte intensă și rapidă. Gândurile ca și acțiunile noastre reprezintă și ele energie în mișcare. Noi nu putem nici să creăm, nici să distrugem energia, nu putem decât s-o transformăm în ceva nou. Asta înseamnă că toată energia care a existat şi va exista vreodată, există și acum într-o formă sau alta. Obiceiurile noastre s-au format ca efect al tiparelor noastre de gândire şi al socializării, influențate de mentalități care s-au schimbat şi s-au transformat milenii de-a rândul. Prin urmare, dacă vrem să schimbăm un obicei, nu-l putem distruge. Putem doar să-l transformăm într-unul nou. Dacă vrem să ne schimbăm modul de a gândi, nu putem distruge vechea gândire – putem doar s-o transformăm într-una nouă. Dar, avem o mare responsabilitate în privinţa supravegherii şi disciplinării gândurilor noastre.  Continue reading “Vavila Popovici: ANARHIE sau DEMOCRAȚIE?” →

Vavila Popovici: DESPRE LOIALITATE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Loialitatea e bunul cel mai sfânt al inimii umane.” – Seneca

   Cândva am scris un eseu despre recunoștință, ca fiind „miezul dragostei față de semenii noștri”, un sentiment de mulțumire însoțit de bucurie, un răspuns la primirea unui dar; o manifestare a curățeniei și nobleței sufletului omenesc care încununează multe virtuți, având un conținut spiritual creștin. Ea redă gratitudinea omului pentru binefacerile pe care le conștientizează. Existența recunoștinței ca sentiment, ca atribut moral, demonstrează că lumea poate avea un sens pozitiv, că pot fi îmbunătățite relațiilor dintre oameni. La fel și loialitatea – însușirea celui care își îndeplinește cu cinste, onorabil mai spunem, obligațiile asumate: de a fi sincer, cinstit, leal, de a demonstra credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE LOIALITATE” →

Vavila Popovici: Filozofia, Religia, Știința și Politica (18) – Leibniz

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Dacă un lucru nu este, unu este încă/ și cu el toată lumea”./ Toate în Unul și El – peste toate!/ Dumnezeul inimii mele!/ „Minus doi a b de înmulțit cu trei a”,/ unu operația algebrică inteligibilă făcând,/ înțeles Universului dând./ Dumnezeul minții mele, Dumnezeule algebric,/ Dumnezeule al absolutului,/ Unu-le care ai pus în mișcare orologiul cosmic/ ce bate secunda pentru univers,/ ca timpul să curgă într-un singur sens./ Ți-a plăcut atât de mult ordinea, Doamne?/ Ai cunoscut vreodată regretul?”

(Poemul „Demiurgos” din volumul „O mie și una de poeme”, ed. 2016)

Am scris în eseurile anterioare despre marile sisteme filozofice din epoca modernă care a succedat epocii evului mediu, adică sistemele lui Descartes, Spinoza și urma să mai scriu despre cel al lui Leibniz , toți trei – promotori ai încrederii în puterea rațiunii. Fraza rostită de Leibniz: „Ia ceea ce trebuie și fă așa cum trebuie, și vei avea ceea ce dorești”, certifică crezul lui. Continue reading “Vavila Popovici: Filozofia, Religia, Știința și Politica (18) – Leibniz” →