Category: Essays

Vavila Popovici: PROSTIA, GOLĂNIA ȘI PERFIDIA

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„De la lipsa de omenie la golănie, nu este decât un singur pas.” – Nicolae Mareș

      Prostia conform dicționarului este starea, felul de a fi al celui lipsit de inteligență sau de învățătură, este nătângie, este ignoranță, este comportarea, exprimarea care denotă o astfel de stare. Unii afirmă că, după logica Părinților Bisericești, prostia cade în sarcina unui demon, demonul prostiei. Avantajul prostului față de omul deștept este acela că întotdeauna el este mulțumit de ceea ce face și de ceea ce se face. Mulți politicieni se bucură de acest epitet, Napoleon Bonaparte chiar spunea că „Prostia nu e un handicap în politică”. E drept că întâlnim foarte mulți oameni neaveniți pentru politică, dar care luptă cu îndârjire să dobândească titlul de politician. Și-apoi, dacă inteligența are limitele ei, prostia nu le are, așa încât și dorința de a deveni politician merge până la cedarea forței trupești…  Continue reading “Vavila Popovici: PROSTIA, GOLĂNIA ȘI PERFIDIA” →

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (21) – Voltaire

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment
Voltaire, détail du visage (château de Ferney)

„Munca te izbăvește de cele trei mari rele: plictiseală, viciu și nevoia de a vorbi.” – Voltaire

 

   François-Marie Arouet (1694-1778), cunoscut sub pseudonimul Voltaire, a fost un ilustru filozof francez iluminist, dramaturg, istoric, poet, romancier, eseist și pamfletist; un spirit enciclopedic, cu o uimitoare mobilitate intelectuală. 

   Se presupune că pseudonimul a fost adoptat în 1718, în urma încarcerării lui la Bastilia, vrând intenționat să transmită conotațiile de viteză și îndrăzneală prin asociații de cuvinte, „Arouet” nepotrivindu-se cu reputația sa în creștere. Într-o scrisoare adresată lui Jean-Baptiste Rousseau, în martie 1719, Voltaire, la finalul scrisorii îl întreba dacă ar vrea să-i trimită o scrisoare ca răspuns, în care să i se adreseze cu „domnul Voltaire”, explicând în post-scriptum: „J’ai été si malheureux sous le nom d’Arouet que j’en ai pris un autre surtout pour n’être plus confondu avec le Roi Poète”, (am fost atât de nefericit, sub numele de Arouet încât am luat alt nume, în primul rând pentru a nu fi confundat cu poetul Roi). Se bănuiește că se referea la Adenet le Roi, un francez minstrel – trouvère (poet și muzician ambulant din Franța Evului Mediu, din secolul al XIII-lea, favoritul lui Henric al III-lea, ducele de Brabant. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (21) – Voltaire” →

VAVILA POPOVICI: COMPASIUNEA – SUPREMA VIRTUTE UMANĂ

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 „Compasiunea este baza moralităţii.” – Arthur Schopenhauer

   Compasiunea este emoția pe care o simți față de altă persoană, pentru suferința sa, cu intenția de a-i veni în ajutor, de a-i ușura suferința. Dar, poate fi și emoția pe care o poți simți față de tine însuți, față de o situație în care te afli. Compasiunea urmărește crearea unei stări mai bune și în acest sens Dalai Lama a exprimat: „dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiți, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ți ție compasiune”. Desigur ea poate avea diferite intensități, depinzând de dimensiunea suferinței celui de lângă tine, dar și de sensibilitatea sufletului tău.
Etimologia termenului „compasiune” este latină și înseamnă „co-suferință”. În comparație cu empatia, compasiunea arde de dorința de a atenua suferința altuia. Empaticul simte în sufletul său oglindirea emoțiilor celuilalt/celorlalți și este cuprins de profundă mâhnire. Continue reading “VAVILA POPOVICI: COMPASIUNEA – SUPREMA VIRTUTE UMANĂ” →

Vavila Popovici: ANARHIE sau DEMOCRAȚIE?

On By GeorgeIn Essays1 Comment

  „Ignoranța, rădăcina și trunchiul tuturor relelor.” – Platon

 

   Sunt trei legi importante care ne guvernează existența. Prima este Legea vibrației care susține că tot ce există în univers se află într-o stare continuă de vibrație, totul fiind energie în mișcare. Materia solidă este energie care vibrează în ritm foarte lent și cu frecvență joasă, în vreme ce aerul are o vibrație foarte rapidă și o frecvență înaltă. Vibrația Spiritului este foarte intensă și rapidă. Gândurile ca și acțiunile noastre reprezintă și ele energie în mișcare. Noi nu putem nici să creăm, nici să distrugem energia, nu putem decât s-o transformăm în ceva nou. Asta înseamnă că toată energia care a existat şi va exista vreodată, există și acum într-o formă sau alta. Obiceiurile noastre s-au format ca efect al tiparelor noastre de gândire şi al socializării, influențate de mentalități care s-au schimbat şi s-au transformat milenii de-a rândul. Prin urmare, dacă vrem să schimbăm un obicei, nu-l putem distruge. Putem doar să-l transformăm într-unul nou. Dacă vrem să ne schimbăm modul de a gândi, nu putem distruge vechea gândire – putem doar s-o transformăm într-una nouă. Dar, avem o mare responsabilitate în privinţa supravegherii şi disciplinării gândurilor noastre.  Continue reading “Vavila Popovici: ANARHIE sau DEMOCRAȚIE?” →

Vavila Popovici: DESPRE LOIALITATE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Loialitatea e bunul cel mai sfânt al inimii umane.” – Seneca

   Cândva am scris un eseu despre recunoștință, ca fiind „miezul dragostei față de semenii noștri”, un sentiment de mulțumire însoțit de bucurie, un răspuns la primirea unui dar; o manifestare a curățeniei și nobleței sufletului omenesc care încununează multe virtuți, având un conținut spiritual creștin. Ea redă gratitudinea omului pentru binefacerile pe care le conștientizează. Existența recunoștinței ca sentiment, ca atribut moral, demonstrează că lumea poate avea un sens pozitiv, că pot fi îmbunătățite relațiilor dintre oameni. La fel și loialitatea – însușirea celui care își îndeplinește cu cinste, onorabil mai spunem, obligațiile asumate: de a fi sincer, cinstit, leal, de a demonstra credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE LOIALITATE” →

Vavila Popovici: Filozofia, Religia, Știința și Politica (18) – Leibniz

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Dacă un lucru nu este, unu este încă/ și cu el toată lumea”./ Toate în Unul și El – peste toate!/ Dumnezeul inimii mele!/ „Minus doi a b de înmulțit cu trei a”,/ unu operația algebrică inteligibilă făcând,/ înțeles Universului dând./ Dumnezeul minții mele, Dumnezeule algebric,/ Dumnezeule al absolutului,/ Unu-le care ai pus în mișcare orologiul cosmic/ ce bate secunda pentru univers,/ ca timpul să curgă într-un singur sens./ Ți-a plăcut atât de mult ordinea, Doamne?/ Ai cunoscut vreodată regretul?”

(Poemul „Demiurgos” din volumul „O mie și una de poeme”, ed. 2016)

Am scris în eseurile anterioare despre marile sisteme filozofice din epoca modernă care a succedat epocii evului mediu, adică sistemele lui Descartes, Spinoza și urma să mai scriu despre cel al lui Leibniz , toți trei – promotori ai încrederii în puterea rațiunii. Fraza rostită de Leibniz: „Ia ceea ce trebuie și fă așa cum trebuie, și vei avea ceea ce dorești”, certifică crezul lui. Continue reading “Vavila Popovici: Filozofia, Religia, Știința și Politica (18) – Leibniz” →

Stelian Gomboș: Câteva gânduri la vreme de pandemie…

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Sunt, iată, două luni bune de când vorbim despre şi ne confruntăm cu pandemia de coronavirus (covid 19)!…

În toată această perioadă am asistat sau, asistăm şi, participăm, în continuare, la schimbarea, modificarea sau transformarea lumii, a societăţii, a umanităţii, în fond, a noastră, ca oameni, ca entitate, comunitate sau colectivitate!…

Eu unul (şi) în acest răstimp îmi dau seama că Dumnezeu chiar ne poartă de grijă, ne apără, ne salvează, ne ajută, întru gestionarea şi depăşirea acestei crize!…

Pe de altă parte, toată această vreme este sau, cel puţin, poate fi una a reflecţiei, a meditaţiei, a rugăciunii, a filantropiei, carităţii şi faptelor bune, într-un cuvânt, a schimbării, a convertirii noastre din răi în buni şi din buni în şi mai buni!…

În altă ordine de idei, realizăm faptul că perioadele de criză de orice fel conţin şi ceva bun în ele, în sensul că, mai clarifică, mai limpezesc unele probleme, de orice natură ar fi ele!… Continue reading “Stelian Gomboș: Câteva gânduri la vreme de pandemie…” →

Liana Nicolae: În căutarea identității

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

      Scriu pentru întoarcerea la esența lumii artistice, scriitorul este nepărtinitor, nemilos în consemnarea lucrurilor, concentrându-se asupra lui însuși, înregistrînd evenimentele epocii, manipulările zilnice, pendularea lor în comentariile literare și audițiile muzicale; unde se ascunde binele și răul, învingătorul și învinsul, zeii singuratici ai forței, violenței, miracole risipite în prezent, semne regretabile ale civilizației. Când regele, înțeleptul Solomon s-a întors din munți și când a fost întrebat de cei adunați după apusul soarelui, cine suntem noi? – iată ce le-a răspuns: „toți sunteți stelele, altarul credinței, în fiecare din voi este un univers, voi sunteți lumina, ascultați-vă inima! Viața este un dar pentru fiecare, un scop, o victorie și un drum al iubirii, aveți misiunea să înfloriți, viața voastră va rămâne istoria omenirii, ea este mai frumoasă decât orice teorie, o sărbătoare, valoare, sensul este să trăiești în prezent. Nefericirile rămân alegerile voastre, voi creați specia,  și neglijența voastră aduce nemulțumirea și când învinovățiți pe cineva vă pierdeți din putere. Săracul pierde timpul aiurea, iar cel care nu se cunoaște devine fericit.” Continue reading “Liana Nicolae: În căutarea identității” →

Ioan Popoiu: O ÎNTÂLNIRE CU NOICA

On By GeorgeIn Essays1 Comment

Mai înainte de a mă întâlni cu persoana filosofului Noica,  am făcut cunoștință cu opera lui. Eram în anul trei de facultate (1974-1975), ca student la Istorie-Filosofie, la Iași, când un coleg, Ștefan Lemny, plecat după 1989 în Franța, mi-a înmânat o lucrare a lui Noica. Este vorba despre Douăzeci și șapte de trepte ale realului, apărută prin 1967-1968, prima carte a filosofului pe care am citit-o. Ceea ce m-a frapat la primul contact cu opera lui a fost noutatea, optica sa originală asupra filosofiei. Noica scria altfel decât așa-zișii filosofi ai momentului pe care îi citisem până atunci. 

În anii următori, după terminarea facultății, incitat de cea ce descoperisem în opera sa, am citit și alte cărți ale filosofului: Rostirea filosofică românească, Eminescu sau omul deplin al culturii românești, Despărțirea de Goethe, Sentimentul românesc al ființei, Povestiri despre om, Șase maladii ale spiritului contemporan. Continue reading “Ioan Popoiu: O ÎNTÂLNIRE CU NOICA” →

Vavila Popovici: Filozofia, știința, religia și politica (14) – Isaac Newton

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Filozofia este medicina sufletului.” – Cicero

„Știința este cunoaștere organizată.” – Herbert Spencer

„Religia este dialogul etern dintre omenire și Dumnezeu.” – Franz Werfel

„Cei mai mulți își închipuie că politica e un fel de distracție, cu foloase și onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viața și viitorul țării tale.” – Ion I.C. Brătianu

   Isaac Newton a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, savantul care s-a aflat la originea teoriilor științifice care au revoluționat știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. Continue reading “Vavila Popovici: Filozofia, știința, religia și politica (14) – Isaac Newton” →

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (13) – Galileo Galilei

On By GeorgeIn Essays1 Comment

„Când toate simțurile ne trădează, rațiunea trebuie să-și facă simțită prezența.”

 – Galileo Galilei

   Galileo Galilei a fost unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai lumii, fizician,matematician, astronom și filozof italian, care a jucat un rol important în Revoluția Științifică și care, prin descoperirile sale cu privire la spațiul cosmic, a schimbat percepția despre locul planetei Pământ în univers. A fost un veșnic mișcător, în dorința dobândirii de cunoștințe noi, pe care să împărtășească lumii, în spiritul dreptății și al binelui. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA ȘI POLITICA (13) – Galileo Galilei” →

VAVILA POPOVICI: ÎN CE LUME TRĂIM?

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Ceva în lume s-a schimbat. / Cineva a trădat. / Privighetorile tac, / primăverile întârzie, / trupurile-şi pierd frăgezimea, / ploile-s meschine, / verile-s prea calde, / florile se ofilesc / prea repede, / gândurile-și pierd trăinicia. / Cineva a trădat, / Ceva în lume s-a schimbat.//

     Din vol. „Nopți albe” editat în 1995

   Trăim într-o lume bizară, agitată, obositoare, cu un sistem de valori răsturnat, și rămânem perplecși, încremeniți în fața unor întâmplări cu oameni care ne surprind cu comportamentul lor. De fapt, se disting trei categorii de oameni: Unii care sunt lucizi, își dau seama de această situație și încearcă să facă o schimbare, alții cărora li se potrivește expresia „gură cască”, care privesc și nu iau nici o atitudine fiindcă nu le pasă, și alții care se împotrivesc, se agită ca râmele și fac ce fac și destabilizează societatea. Inconștient sau conștient. Cei indiferenți ar trebui să știe că dacă vor o viață liniștită, trebuie să-i intereseze și politica. Viața fiecărui om este politică, fiindcă este o luptă în vederea atingerii unui scop, cel al binelui. Continue reading “VAVILA POPOVICI: ÎN CE LUME TRĂIM?” →

Vavila Popovici: PEDEPSIREA, RĂZBUNAREA

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” — Mihai Eminescu

 Pedepsirea este acțiunea de condamnare, sancționare, osândire a vinovatului sau a vinovaților. O pedeapsă este un tratament dur care este aplicat ca răspuns față de o atitudine considerată ca reprobabilă, imorală sau deplasată. Ea constă în impunerea unei sancțiuni unei persoane, în scopul de a o face să respecte ordinea și de a o descuraja să mențină acest tip de atitudine. Este impusă de o autoritate superioară celor care i se supun. De exemplu, un stat în relația cu cetățenii săi, un conducător de țară cu membri conducători ai altei țări, o armată cu prizonierii săi, un angajator cu angajații săi, un profesor cu elevii lui, un părinte cu copiii săi sau un stăpân cu animalele de companie.
Pedeapsa este o sancțiune legală, motivată fie de dorința de a învăța prin constrângere, sau de dorința de a pedepsi. Motivația este, de multe ori, ilustrată de dictonul „Cine iubește pedepsește”. Continue reading “Vavila Popovici: PEDEPSIREA, RĂZBUNAREA” →