VAVILA POPOVICI: AMAZOANELE

„Bărbații au descoperit focul, femeile au descoperit cum să se joace cu el.” – Sarah Jessica Parker

 Întrucât scena politică este înțesată de așa numitele, de către jurnaliști – „Amazoane”, m-am gândit să poposim asupra acestui termen. Relatările referitoare la Amazoane le găsim în miturile antichității, precum Războiul Troian, cucerirea Atlantidei sau aventurile lui Hercule, povești străvechi demne de crezare, aparținând unor autori antici de renume, ca Eschil, Homer sau Herodot. Poate mulți dintre noi au aflat pentru prima oară de amazoane ca trib al unor femei războinice, în Iliada, epopeea lui Homer despre războiul troian, scrisă probabil în secolul al VII-lea î.Hr. Ele sunt menționate în treacăt, cu referire la episodul în care l-au atacat pe Priam din Troia, atunci când acesta se afla în campanie, în centrul Turciei de astăzi. Homer le-a descris ca pe „cele care se luptă precum bărbații”. După Homer, mulți scriitori greci au adăugat noi elemente acestor personaje și presupusei lor origini. Continue reading “VAVILA POPOVICI: AMAZOANELE”

Advertisements

VAVILA POPOVICI: DESPRE MORALITATE

„La baza moralității stă iubirea. Numai iubindu-te pe tine și pe cei din jurul tău, poți acționa corect, nestânjenindu-i pe ceilalți. Numai atunci vei face ce-ți place și ceea ce va plăcea și celorlalți, fiindcă totul va fi trecut prin filtrul iubirii.”

Din volumul „Fulgurații”.

   Conform DEX morala (din latina, moralitas „maniere, caracter, comportament adecvat”) este o percepție a comportamentului Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE MORALITATE”

Drumeț prin viață: Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici

Aceasta este concluzia la care am ajuns de mai multă vreme, citind cărțile (măcar trei sferturi din ele) pe care autoarea Vavila Popovici, româncă trăitoare în America, le-a publicat până în acest an, cu numărul 2017. Treizeci și nouă. Aceasta – „Articole, eseuri”, vol. VII – fiind a patruzecea, pe lângă alte volume colective. Dincolo de numeroasele greutăți pe care timpul i le-a scos în cale pe parcursul existenței sale, scriitoarea și omul au reușit să biruie. Mai mult: să tragă învățăminte, să acumuleze informații, să asimileze substanța acestora, să-și zugrăvească devenirea într-un plan general, care nu este doar al său. Drumețiile au pus-o la încercare, ea a onorat drumețiile. Continue reading “Drumeț prin viață: Al șaptelea volum de Articole și eseuri – Vavila Popovici”

Vavila Popovici: NEVOIA DE DIALOG SI DE TOLERANTA

   Toleranța este celălalt nume al libertății.” – Mahatma Gandi

   Oamenii comunică între ei, fac schimb de idei, încearcă să se înțeleagă, să creeze acea armonie mult dorită. Dar pentru aceasta trebuie să asculte multe păreri, afirmații, uneori contraziceri, toate făcute cu scopul ajungerii la înțelegere. Dialogăm ca atare, înțelegând prin aceasta modul de expunere a ideilor, în numele propriu sau al unei comunități mai mici sau mai mari. Trăind într-o societate nevrotică, nu mai dialogăm în sens socratic – ca pe vremuri – , meditativ, reflexiv, acordând interes și atenție spuselor celuilalt, ci luptăm să avem noi dreptate, neglijând total sau parțial ideile celuilalt. Suntem martorii sau exponenții defulărilor de tot felul, considerându-se deținătorii adevărului absolut și obstrucționând în acest mod dialogul. Continue reading “Vavila Popovici: NEVOIA DE DIALOG SI DE TOLERANTA”

VAVILA POPOVICI: ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM

„Educația este ceva ce majoritatea oamenilor primesc, mulți o transmit și puțini o au!”

 – Karl Kraus

 

 

Abjecția este definită în dicționar ca faptă, atitudine abjectă, demnă de dispreț; ticăloșie, josnicie; fărădelege, infamie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, parșivenie blestemăție, scârnăvie, spurcăciune, nebunie etc.; prin mahalagism înțelegându-se bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mitocănie, mârlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, în general vorbă sau expresie caracteristică oamenilor de la periferie, dar în zilele noastre – nu numai! Continue reading “VAVILA POPOVICI: ABJECȚIE ȘI MAHALAGISM”

VAVILA POPOVICI: DESPRE NORMALITATE

Ce ne trebuie sunt câțiva nebuni; uitați-vă și voi unde ne-au dus cei normali” – Confucius

În zilele de astăzi gândurile multor oameni sunt îndreptate parțial spre politică – știința și practica de guvernare a unui stat – , la orientarea, acțiunea propriu-zisă a partidelor care dețin dreptul de conducere a statului și care transpun în practică programul de acțiune propriu. Pentru o schimbare, desigur este necesară o conștiință politică structurată superior, prezentată ca o concepție politică unitară ce convertește ideile concepției privitoare la stările de fapt în norme generale de acțiune. Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE NORMALITATE”

VAVILA POPOVICI: Despre Normalitate

 „Ce ne trebuie sunt câțiva nebuni; uitați-vă și voi unde ne-au dus cei normali” – Confucius

   În zilele de astăzi gândurile multor oameni sunt îndreptate parțial spre politică – știința și practica de guvernare a unui stat – , la orientarea, acțiunea propriu-zisă a partidelor care dețin dreptul de conducere a statului și care transpun în practică programul de acțiune propriu. Pentru o schimbare, desigur este necesară o conștiință politică structurată superior, prezentată ca o concepție politică unitară ce convertește ideile concepției privitoare la stările de fapt în norme generale de acțiune. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Despre Normalitate”

VAVILA POPOVICI: PROSTIA bate la ușa agresivității

„Prostul face tot ce poate ca să nu treacă neobservat.” – Tudor Mușatescu

 

Prostia caracterizează o persoană cu judecată mărginită, căreia îi lipsește inteligența. Dicționarele definesc Prostia drept „starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost; faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare; vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanță; fleac; absurditate, inepție”.  Într-un dicționar de sinonime mai întâlnim și alte definiri: nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie”, precum și „dobitocie, imbecilitate, prosteală, tâmpenie, prostime; gogomănie, nesocotință, idioțenie, idioție; gafă, poznă; copilărie”. Sunt nuanțe care ne ajută să putem defini mai clar Prostia, corespunzător faptei săvârșite. Continue reading “VAVILA POPOVICI: PROSTIA bate la ușa agresivității”

Vavila Popovici: FEMEILE și FLORILE

Femeile și florile 

Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe  flori.”

Virginia Woolf

     Noaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice şi întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui. Continue reading “Vavila Popovici: FEMEILE și FLORILE”

VAVILA POPOVICI: DESPRE EMPATIE

face-985968__3401-300x234Sper să las copiilor mei un simț al empatiei și al milei și dorința de a îndrepta relele sociale.
– Anita Roddick

Conform dicționarului, Empatia este „forma de intuire a realității prin identificare afectivă; tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică (care provoacă stări, mișcări sufletești tainice) viața eroilor din opere literare, filme etc.” Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE EMPATIE”

VAVILA POPOVICI: EU ȘI CELĂLALT

levinasdialogue1-268x350Nu ești bun de nimic, dacă ești bun doar pentru tine.” – Voltaire

Principalele trăsături ale societății de astăzi – nu am greși dacă am spune că sunt egoismul, obrăznicia, impertinența, lipsa credinței. A gândi asupra acestora, înseamnă a filozofa, înseamnă să-ți întorci ființa pe o parte și alta până la durere, pentru a înțelege lumea în care trăiești. Și faci acest lucru având curaj. Te frământă problemele acestei lumi și uneori, culmea,  realizezi că ai pierdut timp în zadar, nereușind să găsești o formă de echilibru a omului în această lume. Și totuși conștiința ta nu te lasă să ieși din această sferă a frământărilor, continui să judeci, să adâncești situațiile ivite și încerci, în continuare să înțelegi, să găsești justificări, uneori poate și remedii. Frumos spunea Noica: „Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă va plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima și mintea, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni cândva filosofia”. Continue reading “VAVILA POPOVICI: EU ȘI CELĂLALT”

VAVILA POPOVICI: Unirea Principatelor Române

hora-unirii1-1În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sărbătorim Unirea, „Mica Unire” cum i se mai spune, dar fără de care nu s-ar fi putut săvârși faptele mari de mai târziu. Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856), o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât împăratul Napoleon al III-lea, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Unirea Principatelor Române”