Category: Essays

VAVILA POPOVICI: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (27) – John Stuart Mill

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

         „Orice zdrobeşte individualitatea este despotism, fie că susţine a aplica voia lui Dumnezeu sau hotărârile oamenilor.” – John Stuart Mill

   John Stuart Mill (1806-1873) a fost filozof britanic, economist și susținător al drepturilor femeilor, unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX, care a adus contribuții la dezvoltarea utilitarismului. S-a născut la Londra. A fost cel mai mare dintre cei nouă copii ai economistului și filozofului utilitar de origine scoțiană și reformator benthamit James Mill (1773–1836) și al soției sale, Harriet, născută Burrow (1782–1854). A luat numele nașului său, al cărui patronaj l-a ajutat să studieze la Universitatea din Edinburgh și mai târziu să-și dobândească averea în Anglia. Continue reading “VAVILA POPOVICI: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (27) – John Stuart Mill” →

Vavila Popovici: „DE CE”- ul VIEȚII NOASTRE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

“Cel care are un «de ce» pentru care să trăiască, îndură aproape orice”. – Nietzsche

   Austriac, de origine evreu, supraviețuitor a patru lagăre de concentrare naziste, Viktor Frankl considerat „profetul sensului vieții” a militat încă din adolescență pentru valoarea sensului pe care viața îl are, considerând că voința de a găsi și de a da un sens vieții sale este forța motrice primordială a omului. A rămas celebră replica pe care a dat-o profesorului său de chimie, deși nu avea decât 13 ani, când acesta a afirmat că „viața nu este altceva decât un proces de ardere”: „Am sărit în picioare și i-am spus: Domnule profesor, dacă viața nu este altceva decât un proces de ardere, atunci care mai este sensul ei?!” Continue reading “Vavila Popovici: „DE CE”- ul VIEȚII NOASTRE” →

Vavila Popovici: LUPTA PENTRU DREPTATE ȘI ADEVĂR

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Adevărul iese la iveală cu timpul.” 

– Seneca

   Din timpurile cele mai vechi, gânditorii au analizat problema dreptății și adevărului. Au văzut că oamenii de-a lungul timpului au idei noi, scopuri diferite, condiții de viață diferite, că toate aceste probleme, deloc ușoare, depind de moralitatea societății, iar politica se ocupă de definirea lor. 

   Dreptatea este una dintre virtuțile importante ale omului, cu care el poate deosebi binele de rău. Cu ajutorul dreptății se pot soluționa contradicțiile existete sau unele noi apărute, deoarce ea, dreptatea, se măsoară în raport cu anumite norme morale sau juridice care exprimă reguli comportamentale bazate pe anumite valori. Drumul ei este cel al victoriei binelui care se dobândește greu de cele mai multe ori.  Continue reading “Vavila Popovici: LUPTA PENTRU DREPTATE ȘI ADEVĂR” →

VAVILA POPOVICI: Poporul nu doarme!

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului.” 

– Sf. Apostol Pavel în epistola către Efeseni, cap.6. 

   Dacă solidaritatea și simpatia diverselor părți ale eului nostru constituie prima treaptă a emoției estetice, solidaritatea socială și simpatia universală ne apare ca principiul emoției estetice celei mai complexe și mai înalte, latura socială a frumuseții și binelui mergând, crescând și sfârșind prin a domina totul. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Poporul nu doarme!” →

Isabela Vasiliu-Scraba, “ORICE MARE INTELIGENȚĂ BASCULEAZĂ ÎNTRE RELIGIE ȘI FILOZOFIE” (Petre Țuțea)

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

Motto: “Călinescu, față de Nae Ionescu, nici n-a existat. L-am cunoscut personal, am stat de vorbă cu el. N-avea vocație filozofică nici cât un măturător. Călinescu era un simplu scriitor. Nae Ionescu nu se măsura în vremea lui cu nimeni. Era el însuși. Era nemaipomenit de deștept. La conferințele Criterionului, Nae Ionescu era ăl mai interesant” (P. Țuțea)

Mare serviciu a adus culturii comuniste micul articol despre Nae Ionescu din Istoria literaturii române a lui Călinescu (1899-1965). O perfectă ilustrare a dorinței criticului literar de a “se plasa în luptă cu un om mare -fie chiar și pe teme mici, fie și numai pe teme mici -, la standardul persoanei sale” (1).  Fiindcă nu este nici un secret pentru nimeni, iar opera, oricât de bine scrisă, nu a putut-o ascunde: intrat pe terenul filozofiei, pentru care nu a avut nici o înclinație, “marele” Călinescu devenea deodată mic, chiar foarte mic și foarte stingher, încercând în van să se ascundă după meșteșugitele sale fraze. Ce-o fi înțeles George Călinescu din “acţiunea” propusă de Nae Ionescu  “al cărei program rămâne mereu în alb” nu se știe. Ce-au înțeles însă alții, mai puțin talentați la scris decât Călinescu, se știe. Continue reading “Isabela Vasiliu-Scraba, “ORICE MARE INTELIGENȚĂ BASCULEAZĂ ÎNTRE RELIGIE ȘI FILOZOFIE” (Petre Țuțea)” →

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (25) – Arthur Schopenhauer

On By GeorgeIn Essays, UncategorizedLeave a comment

„A voi, este esențialmente a suferi, și cum a trăi este a voi, orice viață este, prin esență, dureroasă.” – Arthur Schopenhauer 

   Arthur Schopenhauer a fost un filozof german, considerat filosoful voinței și al pesimismului, între Goethe și Nietzsche, mult mai modern, mai chinuit decât primul și mai sănătos decât al doilea, având o viziune destul de sumbră asupra vieții. A fost, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței”, susținând că Voința stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forță lipsită de rațiune și de scop. Pentru el voința = luptă = suferință, asta fiindu-ne viața! „Primatul voinței” reprezintă ideea centrală a filozofiei lui Schopenhauer și a avut, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate, o influență crescândă asupra gândirii filozofice și nu numai. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (25) – Arthur Schopenhauer” →

Vavila POPOVICI: VINE CRĂCIUNUL! FIȚI BUNI!

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

… Să ningă, o, Doamne, să ningă / și tu prin troiene să treci… /
Hai vin-o, cânta-vom colinde, / vom spune atâtea povești!

(Din volumul „Tăcutele ierni”)

   Indignată la citirea unor articole din presa românească, încep prin a spune că în vremea comunismului, răutatea, denigrarea, distrugerea sufletelor se făcea prin teroare: arestare, anchete, închisoare. Elita românească a fost distrusă. Astăzi alții au preluat menirea securității aservită partidului comunist: te desființează prin publicarea unor articole în diferite ziare, reviste. Iar acestea, dornice de senzațional, le publică imediat. N-am mai văzut din acea vreme a comunismului, atâta ură față de elita românească! Față de acei pe care îi mai aveți rămași în țară. Trageți săgeți, umiliți-i la vârsta înaintată pe care o au, nu-i lăsați să moară mulțumiți de munca lor făcută în folosul vostru al tuturor, nu-i lăsați să se sfârșească liniștiți. Continue reading “Vavila POPOVICI: VINE CRĂCIUNUL! FIȚI BUNI!” →

Vavila Popovici: Machiavelismul alegerilor

On By GeorgeIn Essays1 Comment

 „E mai bine să eșuezi în condiții onorabile decât să reușești prin fraudă.” – Sofocle

   Frauda, înșelăciunea sau hoția se definește ca o faptă de rea-credință și care se pedepsește penal. Acțiunea este denumită în fel și chip: furt, hoție, furătură, furtișag, furăciune, șparlire. A fura vine din latina vulgară – furare.

   Fapta este răspândită pe întreaga planetă, desigur în mod variat. Cauza? La unii – lăcomia, la alții – sărăcia, și la alții – gustul înșelăciunii, al trădării de sine – în primul rând – , fără ca acest simț să fie trecut prin filtrul propriei rațiuni. Continue reading “Vavila Popovici: Machiavelismul alegerilor” →

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (24) – SCHELLING

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Arta – prin faptul că reprezintă în fiecare moment, esența, scoate afară din timp produsul naturii, îl lasă să apară în ființa lui veșnică, în eternitatea vieții sale.” – Schelling

   Filozofia este analiza profundă a diferitelor gânduri cu privire la ființă, la sensul vieții, divinitate, moarte, univers etc. Ea a izvorât din sentimentul profund al religiozității și meritul ei este că a trasat drumul oamenilor care s-au preocupat de știință. Uneori fiecare parte a încercat să-și evidențieze supremația, dar progresul nu se poate concepe fără o conlucrare, fiecare recunoscând binele cunoașterii anterioare și afirmându-și aportul în noua cunoaștere obținută, fiindcă, năzuința de cunoaștere este pornită întotdeauna din dragoste a adevărului. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (24) – SCHELLING” →

Vavila Popovici (SUA): SCOS / SCOȘI DE LA NAFTALINĂ

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

„Mulți nu înțeleg binele nici măcar atunci când îl au la îndemână.” – William Faulkner

   Naftalina, ne spun dicționarele (greacă naphtha – petrol, țiței) este o substanță cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ și folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor și a materialelor textile etc. Este o hidrocarbură aromatică cu două nuclee ciclice, o substanță dăunătoare sănătății și mediului înconjurător. A fost izolată din cărbune în anul 1819 de un chimist englez, iar formula chimică a fost descoperită în anul 1866 de un chimist german. Naftalina este considerată în mod tradițional o hidrocarbură aromatică policiclică, fiind compusă din două nuclee alipite de benzen. Oricine își poate imagina formula, întrucât ciclul benzenului a fost ușor de reținut din timpul școlarizării noastre. Continue reading “Vavila Popovici (SUA): SCOS / SCOȘI DE LA NAFTALINĂ” →

Vavila Popovici: „SPERANȚA ESTE VISUL OMULUI TREAZ”

On By GeorgeIn Essays1 Comment

 „A trăi fără speranță înseamnă să încetezi să trăiești.” – Feodor Dostoievski

   Anii trecuți am scris un eseu intitulat „Speranța se construiește”. Astăzi a sosit momentul să ne amintim de Speranță, fiindcă ea este cea care ne dă putere, acționând ca o energie a sufletului. Este un vis pe care-l avem cu ochii deschiși, și pentru a fi înfăptuit avem nevoie de voință care este însoțită de răbdare, inteligență și curaj. Ca atare, voința este o forță care imprimă o mișcare, ea putând fi greșită dacă este grăbită, haotică dacă nu solicită inteligența și curajul pentru a-i da un sens. Continue reading “Vavila Popovici: „SPERANȚA ESTE VISUL OMULUI TREAZ”” →

CE TREBUIE SĂ ȘTIM ȘI SĂ NU UITĂM

On By GeorgeIn Essays, UncategorizedLeave a comment

(Despre Religie și Morală)

„Există un singur bine – cunoașterea și un singur rău – ignoranța”. – Socrate   

   Prin Morală se înțelege modul de comportare a individului în familie și societate, Morala fiind linia generală de conduită a cuiva.

  Civilizația este nivelul de dezvoltare a culturii materiale și spirituale ale unei societăți.

  Religia și Morala, credința și moralitatea constituie un tot organic, inseparabil. Marii oameni de știință și  artiști, care ne pot fi un exemplu de urmat, au fost oameni de o profundă religiozitate: Poeți ca Ovidiu, Horațiu; muzicieni ca Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert; pictori  și sculptori ca Leonardo da Vinci, Tițian, Michelangelo și mulți alții. La fel, istoria ne dă multe exemple de oameni, conducători și oameni simpli, revoluționari, a căror moralitate a constituit un exemplu, ei luptând pentru binele și progresul țării lor. Continue reading “CE TREBUIE SĂ ȘTIM ȘI SĂ NU UITĂM” →

Vavila Popovici: DESPRE PATRIOTISM ȘI IUBIRE

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

 „Nu poți iubi patria legat la ochi.” – Federico Garcia Lorca

   Iubirea este cel mai frumos sentiment care unește sufletele oamenilor. Întreg Universul funcționează cu și datorită iubirii. Iubirea este sursa de energie a realizării tuturor lucrurilor, impulsul mișcării tuturor ființelor, este scopul mișcării, a muncii noastre.    

Iubirea este liantul între Cel de Sus și Omul de pe acest pământ. Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, ne spune: „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el”.
Viața nu poate fi absolvită de iubire, căci „unde dragoste nu e, nimic nu e!” Tot Biblia ne spune: „Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor” (1 Corinteni, cap.13).

Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE PATRIOTISM ȘI IUBIRE” →