Recenzie – Pașcu Balaci, Vechiul Testament relevat prin 300 de sonete,
Editura “Școala Ardeleană”, Cluj Napoca, 2023, 473 pagini…
“Când vezi Sfânta Scriptură vezi un munte, e muntele din Isaia 2, e Sionul binecuvântării întru Legea Domnului, de aceea nu voi încerca să surprind toate structurile poetice desfășurate aici de cinstitul autor, ci doar să-i dau ceea ce este drept, ori de drept, domnia sa fiind avocat de profesie, și eu receptând această lucrare ca pe o deplin credibilă pledoarie pentru dovedirea veșniciei Cuvântului și a înveșnicirii încuvântatului. …Văd în poezia domnului Pașcu această pozitivitate ca o cale a plinirii unui chatarsis ce l-a adus la limanul lin a cuvântului. E, în fapt, o pasha/Pascu, o trecere de la moarte la viață, de la cuvintele ce mor la cuvântul/cuvintele cele veșnice care marchează prin dublul șapte voia desăvârșită a Creatorului de a-și plini cuvântul, neschimbabilitatea voii sale…Laudă lui, laudă peshahului Pașcu!” (Fragment din prefața Pr. Prof. Dr. Ioan Chirilă).
Presa lui Stalin a dezinformat, iar mass media zilelor noastre face la fel.
Această frustrare a oamenilor de rând privind presa și mass media în general este globală. Peste tot în lume oamenii sunt sătui de presa și mass media care nu informează deloc, ori informează parțial sau informează cu părtinire. În SUA, de exemplu, se reliefează o mișcare în creștere împotriva programelor de televiziune privind “climate change / schimbările climatice”.
Fiecare zi, fie cu soare ori fără, cu ploaie sau fără, cu vânt sau liniștită, e desemnată ca fiind o anomalie și desemnată ca o dovadă în plus că clima se schimbă ori că planeta se încălzește.
Recent, de exemplu, un meteorolog și-a dat demisia, iar un jurnalist și-a abandonat profesia, după ce au primit mesaje de amenințare din partea cetățenilor sătui să tot audă în fiecare zi aceleași povești privind schimbările climatice.
”Ratat de Metafizică” – sau : despre erorile, de azi și de ieri, ale omenirii – în general – și ale omului, în special
Adrian Botez scrie. Mă bucur enorm să spun asta, azi, după ce am apucat în mână ultima (dar nu cea din urmă) carte de poezie a scriitorului. Care a revenit, la propriu, din morți, după cum îmi mărturisea, mai deunăzi. Adrian Botez scrie, dar nu scrie oricum. Cartea sa de poezie ”Ratat(sic!) de metafizică”, precedată de un ”Prolog” ușor explicativ, alcătuită din trei părți, Partea I – ”Ratat de metafizică”, partea a-II-a, ”Rubaiyatele unor zori nemaiîncercați” și, respectiv, ”Epilog”, nu este ușor de citit, mai ales pentru un neavizat, cum mă aflu. Pentru că Adrian Botez scrie cu patimă, scrie scrâșnit, aproape ostil, uneori batjocoritor, despre un subiect care a preocupat omenirea, încă din vremuri de mult apuse. Titlul cărții pare să fie și el batjocoritor, peiorativ. Prin simpla eliminare a literei ”T” din cuvântul ”tratat”, autorul obține un joc de cuvinte cu dublu sens: te-ai aștepta să fie vorba despre metafizică în înțelesul ei clasic, obișnuit, aristotelic, ontologic. Pornind , bineînțeles, de la sensul ”comun” al cuvântului, acela de studiere filosofică a realității (cf. Meta (gr.) – ”după”, ”conform cu” sau ”despre” și, respectiv, ”phisika” – ”realitate”, ”existență”, ”concret”) autorul ajunge la eșecul omului de a cunoaște realitatea, la ”rateul” demersului filosofic de a cunoaște ceea ce, el însuși, prin propriile forțe – NU POATE. Așa am înțeles eu, cu puținele mele cunoștințe, dar, mai ales, în urma lecturii poemelor, de o largă diversitate, formă și respirație, cuprinse în carte. Las a mai pomeni că, la așa-zisa confuzie – voită, intenționată de autor – contribuie, din plin, și celălalt sens, modern, al cuvântului în cauză. Dacă filosofii veacurilor recente au găsit de cuviință să recurgă la înțelesul ”pe dos” al cuvântului ”metafizică”, luând în considerare celălalt înțeles al particulei grecești ”meta”, acela de ”peste” sau ”dincolo de”, și obținând astfel un cuvânt al cărui înțeles profan este exact contrar celui inițial, respectiv dincolo de realitate sau experiență, atunci înțelegem un pic mai bine, cred eu, intenția peiorativă, sau în răspăr, a titlului cărții. Oricum ar fi, autorul are, față de lumea în care trăim (ba, chiar și despre cea în care, după toate datele evangheliilor, vom ajunge după moarte), o atitudine crâncen critică, cu accente adesea batjocoritoare. Dacă, în ”Prolog”- poezia care deschide volumul –, lucrurile par cuminți, chiar cuviincios așezate :
În cartea ”Prin ochii mei” scriitoarea Mihaela CD ne invită să privim lumea înconjurătoare cu tot ce are ea de oferit,prin ochii autoarei, într-un regal literar contemporan.
Ajutată de darul universului, dar și de cel interior,al sufletului său, scriitoarea Mihaela CD are un har divin, scrie cu o realitate magnifică și prin aceasta reușește să transmită cu ușurință și cu înțelepciune către cititori mesaje importante ce vor fi recepționate rapid deschizând cititorilor drumuri de urmat.
Calitatea de scriitor a doamnei Mihaela CD indică înălțarea sa spirituală care este o certitudine,ce se adaugă la realitatea cotidiană pe care a cuprins-o în scrierile sale din cartea ”Prin ochii mei” și apoi a dăruit-o lumii într-un adevăr absolut și care este o hrană spirituală și o speranță pentru viitorul neamului nostru.
Viața ne-a fost dată ca un dar de la Dumnezeu însă trăirea ei poate deveni o luptă pentru supraviețuire. Drumul fiecăruia dintre noi este diferit, născuți în timpuri diferite, mai norocoși sau mai puțin norocoși, toți avem până la urmă de dus o luptă cu viața, uneori având de înfruntat chiar propriul destin.
Ce dar poate fi mai frumos pentru un nepot decât un dar de suflet venit de la bunica sa? Cartea de poezii ADAGIETTO, a autoarei Aurelia Rînjea, ediție bilingvă, română-franceză, Ed. LUCVAL&KEN, 2022, este o carte dedicată nepoțelei sale Alexia „cu speranța că într-o zi va descoperi comoara din sufletul ei”.
Distinsa scriitoare Aurelia Rînjea care ne-a încântat în ultimele 2 decenii cu peste 40 de titluri de autor, ne surprinde și anul 2022 cu 4 cărți noi, pe care le publică la editura LUCVAL&KEN, în ediții bilingve româno-franceză, cu următoarele titluri: COPIII ȘI POEZIA, ADAGIETTO, PĂPUȘARUL și PRIMA IUBIRE, POEZIA. Cele patru cărți formează un Tot, un întreg literar, conturând imaginea Poeziei, așa cum ea este trăită și dăruită de poetă. Concepția coperților și traducerea aparțin autoarei.
Cartea COPIII ȘI POEZIA, ediție bilingvă, română-franceză, Editura LUCVAL&KEN, 2022, cuprinde creațiile literare ale scriitoarei Aurelia Rînjea, cu care a participat la Concursul internațional de literatură, NAJI NAAMAN, din Liban 2021, la care a obținut „Premiul pentru Creativitate”.
Cartea COPIII ȘI POEZIA este o invitație adresată oamenilor mari, îndemnându-i să-i ajute pe copii să descopere Poezia! Cartea cuprinde și reflecții ale autoarei despre Poezie, cât și despre nevoia de frumos, în această lume plină de neiubire. Poeta consideră că Poezia așteaptă latent în sufletul fiecărui copil, să fie trezită ca o prințesă printr-un sărut magic, printr-un stimul interior sau exterior, care poate fi oricare dintre noi, părinte, bunic, profesor, scriitor sau înger. „Ajutați-i să o descopere!” – ne îndeamnă autoarea! Ea este un miracol ce poate fi sădit în sufletul fiecărui copil, pentru a descoperi că lumea poate fi mai bună și mai aproape de el!
Frumusețea romanului ”Nora în căutarea identității” constă în trăire fiind o carte cu un puternic caracter psihologic de temperament sangvin, deosebit de interesantă, prin stil, formă, fond și mod de prezentare ce ține cititorul interesat de la început și până la sfârșit.
Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca știe să pună în valoare într-un mod constructiv latura educativă a romanului, prin prezentarea ideilor, a acțiunilor, a discuțiilor dintre personaje, expunând întâmplări și acțiuni cu un rezumat interesant care crează judecăți de valoare ce plac cititorului.
Toate romanele Marei Popescu -Vasilca din colecția ”Dragostea arză-o-ar focul” se referă la femei, fiindcă femeia este creația cea mai importantă care stă la baza vieții, de când a apărut pe pământ ea a reprezentat izvorul vieții și lumina perpetuării existenței umane în timp, fără de care nu se poate procreea.
”Vanda între dorință și rațiune” este un roman real și natural care te face să îți pui multe întrebări referitoare la viață, fericire și iubire, iar scriitoarea Mara Popescu -Vasilca ne îndeamnă cu sensibilitate și căldură, să trăim, cu sufletul și cu inima emoțiile din această carte alături de personajele sale.
TREZIREA MONSTRULUI TIHNIT ȘI MAGIA LIMITATĂ A FEMEII DINTRE MONȘTRI. UN JURNAL CARE SE ARDE SINGUR. CARTEA CĂZUTĂ: ROMANUL ”JUDECĂTORUL ȘI JURNALUL ARS”, DE CONSTANTIN STANCU
CONSTANTIN STANCU (poet, romancier, critic, eseist, jurnalist) se poate considera un scriitor desăvârșit împlinit, prin plămădirea celei de-a treia părți, din (deocamdată) ”TRILOGIA ARDERII” (din punctul nostru de vedere, ar trebui să se rămână la TRILOGIE : căci, în aceste TREI CONTAINERE ROMANEȘTI, AU FOST EPUIZATE TOATE ESENȚELE LUMII NOASTRE, AFLATE ÎN CĂDERE DEFINITIVĂ : A CONTINUA, AR ÎNSEMNA ”A SE REPETA – ÎN VID”) :JUDECĂTORUL ȘI JURNALUL ARS (2021) – care urmează romanelor VADUL ARS (2015) și MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE (2019).
Romanul “Nora, în căutarea identității” este un roman profund, despre viață și fericire, despre căutări, speranțe și vise, despre destin și dorința de libertate și de autodescoperire, muncit cu multă pasiune și clădit în detaliu cu mult talent narativ de către scriitoarea Mara Popescu-Vasilca
Satisfăcându-mi plăcerea de a citi poezii semnate Mihaela CD, într-o zi am primit un inedit cadou de la distinsa DOAMNĂ, o călătorie într-o mirifică grădină a poeziilor pentru a mă plimba pe cele17 alei ,bine definite, cu etapele vieții și a trăirilor ei. Însoțită de cartea PAȘI DE CATIFEA, respectând tempoul “pașilor de catifea” stăpânită de o plăcută emoție, am citit mai întâi, pe frontispiciul porții, care îmi deschidea filele presărate cu poezii, un adevărat îndreptar “Fiecare pas pe care-l facem în viață, lasă în urma sa emoții și trăiri impregnate în memoria sufletului”, Mihaela CD.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 