Mihaela CD: Recenzie la ”Nora, în căutarea identității” de Mara Popescu-Vasilca

Arta folosirii imaginilor cu valoare de simbol

Romanul “Nora, în căutarea identității” este un  roman profund, despre viață și fericire,  despre  căutări, speranțe și vise, despre destin și  dorința de libertate și de autodescoperire,  muncit cu multă  pasiune și clădit în detaliu cu mult talent narativ de către  scriitoarea Mara Popescu-Vasilca

Autoarea construiește un întreg spectacol cu un scenariu  demn de pelicula unui film cu o bogată distribuție și  care o are în rolul principal pe Nora, de profesie farmacistă, o femeie  deosebită și foarte interesantă care nu trece  neobservată în niciun episod , folosindu-se de toată priceperea regizorală și artistică de care dispune cu scopul de a ține  cititorul ancorat în firul poveștii  până la sfârșit, ceea ce și reușește din plin.

Fără a dori să dezvălui prea mult din  subiectul acestui roman deosebit de incitant  cu scene  de puternică trăire, secrete, situații neprevăzute, lacrimi, zâmbete, scene de iubire pasională și multe altele, voi face câteva precizări care mi s-au părut deosebit de interesante și care  fac parte din arsenalul de mijloace vizual-artistice și reflexiv-meditative  pe care  le folosește  cu succes scriitoarea.  

Întoarcerea în copilărie se derulează în amintiri apărute ca niște luminițe ce îi bucură și animează  memoria, reamintindu-și și de primele sentimente și de primul sărut plin de farmec și  îmbrăcat în emoții puternice.

Pe parcursul romanului microfonul  celui ce povestește este schimbat de către autoare și pus  în mâna personajelor, care în acest fel  își exprimă direct simțămintele, apropiindu-se mai mult de cititor. Scriitoarea prezintă în detaliu fiecare secvență asigurându-se că cititorul va putea păși direct  pe scena imaginară a romanului  simțind  emoțiile cu personajele și analizându-le apoi  meditativ până la  identificare.

Cu măiestria unui artist ce-și pictează opera și apoi se îndrăgostește de ea, Mara Popescu -Vasilca  dezvoltă fantezii în culori, jocuri ale minții,subtilități imaginativ-cognitive  care alunecă fin, se infiltrează  și ating  acel simț artistic deosebit de creativ  cotropitor-contemplativ al seducției  care se  contopește cu voința, într-o subjugare fără cusur  de  dorință și pasiune. Imaginile și scenele  poveștii  astfel create nu lasă loc judecăților pentru că există frământări și reflexii proprii ale personajelor  bine construite psihologic care fac acest lucru într-un dialog interior cu eul meditativ.  

Romantismul  se împletește cu poezia  dar și cu suspansul, cu secrete  și  povești care  te țin acolo, te fac să te gândești, să dezlegi firele țesute cu  atâta pricepere și migală de autoare  și bineînțeles  te fac  să participi și să fii  interesat să continui lectura.Sentimente de tot felul  vor inunda cartea,  rând pe rând, de la iubire, dragoste, trădare, iertare și împăcare,  până la intrigi   și tot felul de evenimente neașteptate care captivează.

Detaliile narative  cu valoare  vizual artistică  sunt  puternic  prezente în romanul ”Nora, în căutarea identității”  prin  câteva  elemente interesante cărora  le dă valoare de simbol.Voi exemplifica doar două  pentru că  doresc să las  cititorii să le descopere singuri  neretezându-le  această plăcere a descoperirii personale  care face parte din roman.

Primul exemplu:   pantofii cu toc pe care Nora îi visase în fața unei vitrine încă de copilă, o dorință  arzătoare, un vis care a devenit realitate și care semnifică  feminitatea, maturizarea și conștientizarea forței de seducție,  semnifică eleganța, bunul gust, rafinamentul  dar și  independența și  libertatea femeii de a-și oferi bucurie și  puterea de-a alege. Un simbol atent ales și  prezentat de  autoarea Mara Popescu-Vasilca,  care dorește să sublinieze astfel și încrederea  în forțele proprii a femeii, puterea și hotărârea de a căuta fericirea,de a-și alege propriul destin, dorința de a se afla în înalta societate, dorința de a fi admirată, de a fi frumoasă, de a fi iubită  și dorită  pentru întregul pe care îl reprezintă ea, femeia adevărată!

Al doilea exemplu:  vioara care reprezintă  sensibilitate,  vibrații de înaltă trăire, muzicalitatea sufletului, dans  elegant   între arcuș și vioară, dragoste și iubire de artă, de frumos, de eleganță  un   adevărat simbol  al dăruirii și creației  pe altarul virtuoșilor.În același timp  vioara și arcușul împreună semnifică dragostea  și contopirea  prin atingerea firavă și  mișcarea lentă, tandră ca un joc al seducției,reprezentând  simțire și pasiune, un dans al inimilor pe portativul pasiunii și al dependenței  unul de altul.

Folosind  cu tenacitate aceste simboluri dar și alte  mijloace  artistice  precum  versul, visul, reflecția, descrieri vizual-olfactiv-gustative, descrierea sentimentelor, a trăirilor, a emoțiilor, fac din romanul  scriitoarei Mara Popescu -Vasilca  un  roman de succes.

Deoarece  am citit și alte romane ale scriitoarei aș dori să mai precizez un aspect deosebit de important  și anume că  scriitoarea  și-a creat un stil, o semnătură proprie  prin  lecțiile de viață  pe care le strecoară subtil  între coperțile romanului, relația cu divinitatea  însoțind toate personajele principale ale romanelor sale.

Fie că este vorba de o scenă pasională de dragoste, o scenă de un dramatism sfâșietor sau  o răsturnare de situație ca-n filme, toate poartă amprenta talentatei scriitoare Mara Popescu- Vasilca, amprentă ce  răspândește  miresme de  speranță, pozitivism și final fericit!

Mihaela CD

 membru TWUC, LSR, WPA

Președinte World Poets Association Canada

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.