Savatie Baștovoi: CANOANELE BISERICEȘTI ÎN MATERIE DE CRUCI ȘI ICOANE

Savatie BaștovoiAvem un articol deosebit de interesant și de important cu privire la  cele 3.177 de cruci, în discuție,  aflate pe drumurile din Republica Moldova așezate acolo creștinește ca urmare a accidentelor rutiere!

Dar acele cruci sunt în pericol de a fi luate de acolo prin grija și eforturile  deosebite ale Ministerului Drumurilor și al câtorva ONG-uri din țara vecină.

În josul paginii,  vom prezenta și un alt punct de vedere asupra chestiunii canoanelor bisericești în materie de cruci și icoane

Ieromonahul Savatie Baștovoi are o cu totul altă părere decât demersul Ministerului Drumurilor și al unor ONG-uri, părere pe care și-o exprimă în stilul său personal, în mod critic, pe puncte canonice și bisericești, venind pentru început cu această afirmație:

 Am onoarea să vorbesc despre Sfînta Cruce, astăzi, cînd 3.177 de cruci urmează a fi scoase pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Crucile ce urmează a fi scoase au fost numărate printr-un efort al Ministerului Drumurilor și al cîtorva organizații care nu s-au făcut cunoscute pînă acum prin nimic. Referirile la necanonicitatea crucilor de pe marginea drumurilor m-au determinat să fac cîteva remarci care sper să folosească la îmbunătățirea formei pe care o are documentul provizoriu scos la dezbaterea publică, scrie Părintele Baștovoi.

Mai întâi ne vorbește despre  AMBIGUITATEA MOTIVAȚIILOR: ÎNTRE DILETANTISM ȘI LUPTĂ IDEOLOGICĂ arătând că Toate argumentele aduse împotriva scoaterii crucilor de pe marginea drumurilor nu au un aspect practic de prevenire a vreunui pericol eminent, ci comportă un caracter strict ideologic, atingînd uneori cotele ridicolului“, pentru ca la  penunultimul punct să se apropie de-a concluziona venind cu o propunere înțeleaptă:  “Propun nuanțarea ordinului în cauză, ținînd cont de toate aceste aspecte: etic, estetic și de pericol al traficului. Toate celelalte cruci, care nu stau în calea nimănui și care nu au atras reclamații pertinente, să rămînă la locurile lor, punînd capăt isteriei ideologice și discuțiilor nefondate pe un tîrâm care vizează obiceiuri legate de moarte, adică un tărîm sensibil și plin de mister, care nu poate fi desființat printr-un simplu ordin, indiferent de unde ar veni el.

Dar iată și ultimul punct al discursului Părintelui Savatie Baștovoi unde prezintă succint suportul canoanelor bisericești în materie de cruci și icoane, cu care de altfel își și încheie magnificul discurs:

CANOANELE BISERICEȘTI ÎN MATERIE DE CRUCI ȘI ICOANE

Deoarece un document laic își întemeiază veridicitatea prin invocarea canoanelor bisericești, fără a le numi – iar aceasta e o premieră pentru statul nou Republica Moldova -, doresc să fac cîteva precizări pornind tocmai de la lipsa trimiterilor concrete către vreun canon anume. Așa cum atunci cînd se face referire la o lege e necesară numirea concretă a ei, tot așa e și în cazul canoanelor bisericești.

 Canoanele cu referire la instalarea și reprezentarea crucilor, precum și zugrăvirea icoanelor sînt puține și au apărut relativ tîrziu. Primul canon care pune în discuție felul în care se cuvine a reprezenta o icoană (canonul 100) datează de la anul 692 și a fost adoptat la Sinodul Trulan. Canonul 73 al acestui sinod interzice reprezentarea Crucii pe pardoseli, deoarece astfel se poate admite călcarea crucii în picioare și, deci, profanarea ei. În temeiul acestul canon putem admite că unele cruci instalate în locuri nedemne și care ar putea fi ușor profanate ar putea fi scoase și strămutate în locuri adecvate (la aceste cazuri cred că a făcut referire Mitropolia Moldovei și nu la faptul că instalarea unei cruci în altă parte decît la mormîntul cuiva ar fi necanonică), în cazul în care crucea este îngrijită nu avem de a face cu vreo încălcare canonică, dimpotrivă, avem o manifestare a evlaviei și a credinței creștine.

 În ce privește invocarea practicii bisericești legată de înmormîntări și cinstirea morților, trebuie să spunem că ea a fost și rămîne diferită în diverse zone unde dăinuie credința ortodoxă. De pildă, practica primilor creștini de a îngropa morții în ziduri s-a păstrat pînă tîrziu în bisericile noastre. Pe Sfîntul Munte și la unele mănăstiri cu tradiție călugării se înmormîntează fără sicriu. În imperiu bizantin și uneori în Rusia, împărații și chiar unii episcopi se îngropau stînd pe tron, nu culcați. Pomenirile morților au și ele aspectele lor specifice, fie că sînt legate de numărul de zile, de organizarea agapelor sau de ridicarea unor locuri de amintire, de la cruci pînă la biserici mici. Prin urmare, este impropriu să scoți peste trei mii de cruci puse morților în baza unei practici bisericești, cînd tocmai existența acestor cruci este o practică ce nu poate fi contrazisă. Valoarea estetică sau culturală a acestor mici monumente nu trebuie atacată cu atîta vehemență într-o țară unde kitchul și diletantismul arhitectural și artistic cuprinde toate domeniile, iar cel bisericesc nu este o excepție.

*

Clarificări  biblice

Ceea ce aș dori să subliniez,  nu e chestiunea în sine, deoarece ea a fost clarificată cu succes de  către Părintele Savastie Baștovoi. 

Să reținem că practica utilizării crucii ca obiect de cult creștin în biserica creștină (ortodoxă sau catolică) s-a insinuat relativ târziu și ea NU a fost și NU este în practica Apostolilor Domnului Iisus Cristos. Sfântul apostol Luca scrie două din  cele 66 de cărți canonice ale BIBLEI,  Evanghelia după Luca și Faptele apostolilor.

Iată cum își începe și-și motivează scrierea Evangheliei care-i poartă numele, sfântul apostol Luca, și a cărții Faptele apostolilor:

1 Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s’au adeverit printre noi, 2 aşa cum ni le-au predat cei care dintru’nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului, 3 tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la’nceput cu deamănuntul[1] , m’am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile[2], 4 pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. (Biblia Ortodoxă  “Bartolomeu Anania”, Luca 1: 1-4)

1 Întâia mea carte[1], Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face şi a învăţa 2 până în ziua când S’a înălţat la cer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe care i-a ales, 3 cărora după patima Sa li S’a şi ară- tat pe Sine viu, cu multe semne doveditoare, timp de patruzeci de zile arătându-li-Se şi vorbindu-le despre cele ale împărăţiei lui Dumnezeu.  (Biblia Ortodoxă  “Bartolomeu Anania”, Faptele apostolilor 1: 1-3)

Şi când au ajuns la locul ce se
cheamă Al-Căpăţânii, L-au răstignit
acolo, pe El şi pe făcătorii de rele, unul
de-a dreapta şi altul de-a stânga (Luca, 23:33)

Câteva observații la îndemâna omului:

  1. Iisus Hristos, la îndemnul marilor preoți ai vremii, cât și al acordului dat  de Pilat din Pont (deși acesta L-a anchetat pe Iisus și nu a găsit la El nici o călcare de lege) a fost condamnat și omorât prin răstignire pe cruce,  o cruce purtată la locul răstignirii  de Simon Cireanul “ca s’o ducă’n urma lui Iisus“.  (Luca 23:26).
  2. Urmăriți  ce spune Biblia strict despre cruce:
  • Si zicand: Tu, Cel ce darami templul si in trei zile il zidesti, mantuieste-Te pe Tine Insuti! Daca esti Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce! (Mat.27:40)
  • Pe altii i-a mantuit, iar pe Sine nu poate sa Se mantuiasca! Daca este regele lui Israel, sa Se coboare acum de pe cruce, si vom crede in El. (Mat.27:42)
  • Mantuieste-Te pe Tine Insuti, coborandu-Te de pe cruce! (Mar.15:30)
  • Hristos, regele lui Israel, sa Se coboare de pe cruce, ca sa vedem si sa credem. Si cei impreuna rastigniti cu El Il ocarau. (Mar.15:32)
  • Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca, si a pravalit o piatra la usa mormantului. (Mar.15:46)
  • Deci iudeii, fiindca era vineri, ca sa nu ramana trupurile sambata pe cruce, caci era mare ziua sambetei aceleia, au rugat pe Pilat sa le zdrobeasca fluierele picioarelor si sa-i ridice. (Ioa.19:31)
  • Iar cand au savarsit toate cele scrise despre El, coborandu-L de pe cruce, L-au pus in mormant. (Fapte.13:2)
  • Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia. (Efe.2:16)
  • La infatisare a fost gasit ca un om, S’a smerit si S’a facut ascultator pina la moarte, si inca moarte de cruce. (Fil.2:8)
  • Stergand zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce. (Col.2:14)
  • Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. (Col.2:15)

    _______

    • Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. (Mat.10:38)
    • Atunci Iisus a zis ucenicilor Sai: Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. (Mat.16:24)
    • Si iesind, au gasit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui. (Mat.27:32)
    • Si chemand la Sine multimea, impreuna cu ucenicii Sai, le-a zis: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. (Mar.8:34)
    • Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru iti mai lipseste: Mergi, vinde tot ce ai, da saracilor si vei avea comoara in cer; si apoi, luand crucea, vino si urmeaza Mie. (Mar.10:21)
    • Si au silit pe un trecator, care venea din tarina, pe Simon Cirineul, tatal lui Alexandru si al lui Ruf, ca sa duca crucea Lui. (Mar.15:21)
    • Si zicea catre toti: Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie; (Luc.9:23)
    • Si cel ce nu-si poarta crucea sa si nu vine dupa Mine nu poate sa fie ucenicul Meu. (Luc.14:27)
    • Si pe cand Il duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din tarina, i-au pus crucea, ca s-o duca in urma lui Iisus. (Luc.23:26)
    • Si ducandu-Si crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care evreieste se zice Golgota, (Ioa.19:17)
    • Si stateau, langa crucea lui Iisus, mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena. (Ioa.19:25)
    • Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos. (Cor1.1:17)
    • Cati vor sa placa in trup, aceia va silesc sa va taiati imprejur, numai ca sa nu fie prigoniti pentru crucea lui Hristos. (Gal.6:12)
    • Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume! (Gal.6:14)
    • Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. (Evr.12:2)

3. Deci răstignirea Mântuitorului Iisus a fost pe crucea de lemn, pe Dealul Golgotei. Iisus, Cel Nevinovat, Fiul lui Dumnezeu (Dumnezeu și om, 100%) ne-a înlocuit pe noi în pedeapsă. Plata păcatului nostru a fost achitată de Iisus. Numai un Nevinovat putea plăti:

21 Acum însă dreptatea lui Dumnezeu s’a arătat în afara legii, de lege şi de profeţi fiind mărturisită, 22 dar dreptate a lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred – fiindcă nu există deosebire, 23 de vreme ce toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu5 –, 24 cei ce în dar se îndreptăţesc cu harul Său[6] prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus pe Care Dumnezeu L-a  rânduit jertfă, curăţire[7] prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea – prin aceea că a trecut cu vederea[8] păcatele făcute înainte 26 întru îngăduinţa lui Dumnezeu – ca să-Şi arate dreptatea în vremea de acum, spre a fi El drept şi îndreptăţindu-l pe cel din credinţa în Iisus. (Biblia Ortodoxă  “Bartolomeu Anania”, Epistola căre ROMANI, 3: 21-26)

4. Deși este evident, totuși mai subliniez unele aspecte, sumarizând:

  • Crucea  – a fos obiectul pe care a fost torturat și răstignit pentru noi Omul Iisus Cristos;
  • Cruce, crucea – are înțeles și semnificație mare pentru om,  în sensul că L-a costat pe Dumnezeu și pe Iisus Cristos foarte mult, plata mântuirii omului (nouă ne revine doar credința și pocăința, desigur și faptele lor) – adică enorma suferință a încărcării cu păcatele noastre (El care n-avea păcat) și răstignirea și străpungerea ființei Sale pe lemnul crucii;
  • Cruce, crucea – simbolizează ceea ce a făcut Domnul Iisus pentru om;
  • Cruce, crucea – simbolizează suferințele noastre atunci când îl urmăm pe Iisus. Chiar și Simon Cireanul ducea acea cruce a răstignirii, în urma lui Iisus – din cauza Lui și pentru El. De aceea Iisus le zice ucenicilor Săi, dacă vrea cineva să-L urmeze, acela trebuie s se lepede de sine, în fiecare zi, să-și ia crucea (să fie moral, cinstit, drept) și așa să-l urmeze. Adevărata cruce e grea, e suferință, e nedreptate și împotrivire din partea celor din jurul nostru. E ușor să iei o cruce, o cruciuliță și așa să zici că-L urmezi pe … Iisus, în timp ce de fapt nu faci decât ceea ce e ușor și ceea ce ție îți place. Preotul ia acea cruce (obiect de cult) ca să-și facă el slujba ușoară și să se impună în fața oamenilor. Ce ar fi omul-Preot, fără o cruce în mână și fără acele haine? El se impune prin funcția publică (tradiție), dar mai ales prin crucea din mână și hainele sale preoțești.
  • Însă Mântuitorul Iisus, ce spune?

23 Şi tuturor le spunea: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, în fiecare zi să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; 24 fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui[1] (Biblia Ortodoxă  “Bartolomeu Anania”, Evanghelia dupa Luca, 3: 21-26)

 

Crucea – forme si semnificatii (AICI)  scrise de tradiția Ortodoxă NU și de Sfintele Scripturi (Biblia)

Pe lângă unele explicații corecte, apar altele eronate (erezii):

“Pentru Sf. Ignatie, Biserica isi are radacina in lemnul cruci” – greșit – ci în Jertfa lui Iisus adusă pe crucea răstignirii Sale;

‘Sf. Maxim Marturisitorul spunea ca toate creaturile, prin insasi finalitatea existentei lor, „se cer dupa Cruce“’ – afirmație nefericită – căci  finalitatea omului este cerută după atitudinea și faptele lor vizavi de ceea ce a făcut și este Iisus Cristos pentru fiecare în parte.

‘venerarea Sfintei Cruci este nedespartita de lauda Invierii: „Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si Sfanta Invierea Ta o laudam si o marim“’ – greșit – căci crucea aceea de lemn, material amorf, este fără însemnătate în economia mântuirii realizate și oferite omului de Mântuitorul Iisus Cel Înviat a treia zi (din moartea temporară a răstignirii); Ne închinăm și-L venerăm doar pe Iisus Cristos pentru Cine este El și pentru ceea ce a făcut și încă face El pentru om;

*

Crucea – Vechi simbol cosmic, dar si instrument de supliciu
Crucea este un vechi simbol cosmic (mult anterior aparitiei crestinismului) care reprezenta soarele si armonia contrariilor.  (…) Si la romani termenul crux (din care deriva cuvantul «cruce») pare sa fi avut la origine sensul de stalp vertical“ (The Imperial Bible Dictionary). Romanii au preluat metoda executiei pe cruce de la cartaginezi.

(…). Mantuitorul a fost rastignit pe o crux immissa. Acest fapt apare si in Sf. Scriptura, unde Matei (27, 37), Marcu (15, 26), Luca (23, 38) si Ioan (19, 19) pomenesc despre titlul pironit deasupra capului lui Hristos (redat iconografic cu initialele I.N.R.I. – Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor).

Crucea – Simbol crestin al mantuirii
Crestinismul a prefacut crucea dintr-un instrument de tortura, aducator de moarte, intr-un obiect sfant, datator de viata.” – erezie – NU este biblic, scriptural, închinarea  se aduce numai lui Dumnezeu (Sfintei Treimi – atât), Domnul Iisus pretinde o închinare în duh și în adevăr (spirituală):

23 Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; că astfel sunt închinătorii pe care Tatăl îi caută. 24 Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie ca’n duh şi’n adevăr să I se închine”.   (Evanghelia după Ioan 4:23-24)

Iată ce mai scrie același articol explicativ ortodox:

Cinstirea Sfintei Cruci a capatat o pondere deosebita mai ales dupa ce Imparateasa Elena, mama Imparatului Constantin cel Mare, a descoperit la Ierusalim lemnul crucii de pe Golgota (la anul 326), iar Constantin insusi adoptase deja crucea ca emblema pentru steagurile si monezile sale, dupa ce la anul 312, cand il infruntase pe rivalul sau Maxentiu, semnul crucii i se aratase pe cer, ca fagada de biruinta (In hoc signo vinces, „Intru acest semn vei invinge“). El a ridicat in inima Romei o cruce impunatoare (prototipul troitelor de mai tarziu).

Sinodul al saptelea ecumenic (Niceea, 787) a stabilit definitiv ca modul de cinstire al Sfintei Cruci este asemenea cu cinstirea Sfintelor Icoane, ea reprezentand semnul distinctiv si plin de putere al credintei si evlaviei crestine. Bisericile crestine traditionale sunt construite in forma de cruce si poarta crucea in varf, ca semn distinctiv si sfintitor. Semnul crucii se regaseste si in stemele multor tari. Credinciosii obisnuiesc sa poarte crucea la gat, iar mormintele crestine sunt marcate cu cruci. Canonul prevede ca orice fel de cruce sa fie sfintita inainte de a i se da o destinatie sau alta.

DECI SE CONSTATĂ că această practică apostată (erezie) a cultului obiectului crucii a fost introdusă de oameni firești (din sec IV) , neduhovnicești, iar Biserica Ortodoxă Română (BOR) și-a însușit-o și a adoptată ca sfântă deoarece le convine în economia  intereselor lor imediate, dar vine pe cale lumească (drăcească).

De altfel și Părintele Savatie Baștovoi mărturisește mai sus  “Canoanele cu referire la instalarea și reprezentarea crucilor, precum și zugrăvirea icoanelor sînt puține și au apărut relativ tîrziu. Primul canon care pune în discuție felul în care se cuvine a reprezenta o icoană (canonul 100) datează de la anul 692 și a fost adoptat la Sinodul Trulan“.

Așadar, dragi frați români, veniți-vă în fire! Nu încălcați Sfânta Biblie – Cuvântul Testamentar al lui Dumnezeu – scoateți din practica creștină ereziile introduse ca sfinte, începând cu secolul IV!

18 Şi eu îi mărturisesc oricui ascultă cuvintele profeţiei acestei cărţi: Dacă le va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt arătate[9] în cartea aceasta; 19 iar de va scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, care sunt arătate în cartea aceasta.  (Biblia Ortodoxă  “Bartolomeu Anania”, Apocalipsa, 22: 18-19)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s