Vavila Popovici: CIVILIZAȚIE vs. BARBARIE

„Omenirea nu va scăpa niciodată de necazuri până când iubitorii înțelepciunii nu vor ajunge la frâiele puterii politice , sau până când deținătorii puterii nu vor deveni iubitori ai înțelepciunii.”

 – Platon

   Politica este știința și practica de guvernare a unui stat. Conține ca parte componentă conștiința politică, pe lângă instituțiile prin intermediul cărora se exercită puterea, și organizațiile politice. Noțiunea de conștiință ne vorbește despre sentimentul de responsabilitate morală a omului față de propria sa conduită. Ea îl face pe om să mediteze asupra propriului comportament și a propriilor acțiuni pe care le realizează în viața publică și cea personală. Continue reading “Vavila Popovici: CIVILIZAȚIE vs. BARBARIE”

Advertisements

FILOZOFIA, RELIGIA ȘI ȘTIINȚA (1)

„Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.” – Pitagora

După Noaptea Învierii când s-a auzit chemarea „Veniți să luați lumină” și s-a trăit momentul aprinderii tuturor lumânărilor celor prezenți în biserici. După întunericul de câteva clipe, oamenii au simțit că s-au umplut de lumină cerul, pământul și cele de sub pământ. Iar săptămâna care a urmat a fost Săptămâna Luminată, în care, sau începând cu care, ar trebui să ne luminăm mințile, să medităm la viața pe care ne-o dorim, să ne imaginăm cum ar fi lumea dacă oamenii s-ar iubi între ei, dacă ar fi cei mai mulți care să gândească la binele nostru, al tuturor și la binele acestei țări. Continue reading “FILOZOFIA, RELIGIA ȘI ȘTIINȚA (1)”

Vavila Popovici: HRISTOASE!

Infinitul divin s-a revărsat în trupul Tău,
din pântecul Mariei arătându-Te lumii.
Învăţător, Vindecător, Stăpân ai fost
și-ai cucerit lumea cu iubire, fără de fală,
cu modestie, cu incantație morală.
De Marele Preot ai fost întrebat
de ești Tu fiul celui binecuvântat.
„Da, sunt!”, ai răspuns îndreptățit.
Nu Te-au crezut și la moarte Te-au osândit.
Te-ai lăsat crucificat
după ce drumul vieții ni l-ai arătat,
căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit
încât pe Tine, singurul Fiu,
morții pământene L-a dăruit. Continue reading “Vavila Popovici: HRISTOASE!”

VAVILA POPOVICI: VINEREA MARE

Din Eul răstignit de iubirea
pentru celălalt, curge viaţa veşnică.”
M.-A. Costa de Beauregard

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos.
Se-aude toaca.
Credincioşii se-ndreaptă spre biserici.
Începe slujba religioasă.
Îngerii coboară blând din cer,
întind aripile deasupra capetelor noastre,
își pregătesc glasurile măiestre.
Preoţii-nalţă rugăciuni… Continue reading “VAVILA POPOVICI: VINEREA MARE”

Vavila Popovici: VICLENIEI ÎI PLAC ÎNTUNECIMILE VIETII

 „Lumea pe care am creat-o e un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea. – Albert Einstein

   Șmecheria este definită ca abilitatea omului șmecher, considerată de către unii a fi sinonimă cu escrocheria, șiretlicul, dibăcia, vicleșugul, înșelătoria, viclenia, frauda, șarlatania, hoția. Este un mod de a ieși din încurcătură, de a face trucuri și viclenii, spre deosebire de inteligență care este străduință, calcul și adevăr – calități ale comportamentului. Șmecherului îi sunt străine bunul simț și modestia. El sfidează și încalcă legi, găsind totodată modalități de încălcare a lor, sau chiar de schimbare. Continue reading “Vavila Popovici: VICLENIEI ÎI PLAC ÎNTUNECIMILE VIETII”

VAVILA POPOVICI: BLÂNDEȚEA vs. AGRESIVITATEA

 „Puterea e îngemănată cu blândețea, sălbăticia e un semn de slăbiciune.”

– Seneca

      Blândețea, această calitate a omului, se referă la comportamentul nostru față de semenii noștri. Unii oameni sunt mai liniștiți și mai răbdători din fire, alții se înfurie mai ușor. Blândețea este primul rod al înțelepciunii și iubirii aproapelui, semn al civilizației. Ea creează o stare de liniște sufletească, în care nu dorim să supărăm pe nimeni, să fim împăcați cu toți și cu toate din jurul nostru. Mulți ar vrea să fie mai blânzi și mai îngăduitori, dar le este greu să se comporte în acest mod, alții chiar nu vor și preferă să se manifeste agresiv, sălbatic. Continue reading “VAVILA POPOVICI: BLÂNDEȚEA vs. AGRESIVITATEA”

Vaile FILIP: Iubirea – stare celestă

Din cele 47 de volume – proză, poezie, publicistică, eseuri, jurnal, cugetări – pe care scriitoarea Vavila Popovici le-a publicat până la sfârşitul anului 2018, unele sunt bilingve. Trăind de câţiva ani în America,  generozitatea-i deja bine ştiută  în ţara de baştină s-a amplificat, cititorul de  limbă engleză având astfel şansa de a constata că scriitori demni de apreciat nasc pretutindeni. Chiar şi în limbile care nu se bucură de avantajul  circulaţiei internaţionale fără restricţii. Deşi, nu doar în glumă vorbind, cele câteva bune milioane de români  răspândiţi pe toate meridianele globului ar putea să impună şi o astfel de  deschidere.

„Închin acest pahar iubirii”, carte de versuri în română-engleză, Made in the USA, SC, 21 november 2018 Continue reading “Vaile FILIP: Iubirea – stare celestă”

Vavila Popovici: DESPRE ONESTITATE ȘI MITOCĂNIE

„Orice am încercat să fac în viață, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte și, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.” – Charles Dickens

   Dicționarele definesc onestitatea drept corectitudine, probitate integritate, cinste. Onestitatea rezultă din aplicarea întru totul a regulilor morale, dar mai ales, din înțelegerea și respectarea permanentă a poruncii creștine care spune să îți iubești și să respecți semenii ca pe tine însuți. Omul onest simte că trebuie să fie sincer în primul rând cu el însuși. A fi onest înseamnă a te comporta înțelept, înțelegând că în acest mod vei putea fi liniștit în interiorul tău, și vei avea parte de liniște și din partea celor din afara ta. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE ONESTITATE ȘI MITOCĂNIE”

DORU POPOVICI – „Ultimul zimbru”

Muzica este mediatorul între viața spirituală și cea trupească.” – Ludwig van Beethoven

Fiecare dintre noi este unic, fiecare având trăirile proprii. Mărturisesc că îmi este greu să scriu despre Doru Popovici, numit de către Zeno Vancea „Ultimul Zimbru”, și el semnând o scrisoare și adăugând: „ultimul zimbru,  ultimul  neo-trubadur al generației lui Nichita Stănescu”. 

Doru Popovici a văzut lumina zilei pe acest pământ la 17 februarie 1932 în orașul Reșița județul Caraș-Severin, fiu al chirurgului Ioan Popovici. S-a stins din viață în data de 5 martie 2019. Continue reading “DORU POPOVICI – „Ultimul zimbru””

SUCCESUL UNEI ROMÂNCE

Gura dreptului va murmura înţelepciune, şi limba lui va rosti judecată.
 Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi paşii lui nu se vor poticni. (Psalmul 36: 30-31, BIBLIA Bartolomeu Anania)

Succesul este o stare sufletească dobândită prin muncă. El este simțit în interiorul celui care l-a dobândit, precum și în lumea din afară, cu o arie mai mică sau mai mare, după importanța dobândirii lui. Succesul este direct proporțional cu munca depusă și pasiunea pentru atingerea lui. Succesul depinde în primul rând de calitatea celui care luptă să-l dobândească. Pentru succes trebuie să fii dotat intelectual, să muncești intens, cu concentrarea asupra obiectivului urmărit. Succesul are treptele lui de urcat până la atingere. Depinde de pașii pe care îi faci, hotărârea și încrederea în tine, cu care pășești. Iar încrederea este necesar să se sprijine pe calculul rațional și pe focul pasiunii cu care ai pornit la muncă până la atingerea lui, precum și în continuare, pe drumul materializării acestui succes. Continue reading “SUCCESUL UNEI ROMÂNCE”

Vavila Popovici: NU POT SĂ CRED!

„Când Îngerul se pregătește de plecare, / îmi pune cuvintele-n palmă, / ne mai având vreme să mi le șoptească, / și-mi spune să le folosesc cum știu. / Fiindcă îngerii au multă treabă / într-o lume absurdă, cârmuită prost, / în care multe nu mai sunt la locul lor / și totul arată hidos, / ca o haină întoarsă pe dos. / Privesc cuvintele de el dăruite / – flori din muguri ieșite – / purtând lumini albe-n petale / și sufletu-mi se frământă: / Ce pot face cu darurile sale, / când cuvintele și gesturile de dragoste / ca printr-o vrajă au fost răsturnate –  / „Iubirea și credința pe dos și blestemate!” –  / iar sufletele oamenilor – pietrificate? Într-o lume absurdă, cârmuită prost, / în care multe nu mai sunt la locul lor / și totul arată hidos, / îngerii au multă treabă.”

– Din volumul „Îngerul scrie poemul”.

   Există o limită a răbdării. Cred că există și rușinea pe care omul o simte în fața neputinței sale de a reacționa față de nesiguranța vieții creată de politicienii vremii. Cred, fiindcă tendința de a se împotrivi, a se răzvrăti la un moment dat, când răbdarea ajunge la limită – există totuși. Parafrazându-l pe Descartes, Camus scria: „Mă revolt, deci sunt”, revolta părându-i-se o normalitate a existenței. Desigur că nu toate răzvrătirile sunt justificate, dar atunci când oamenii și-au atribuit un timp de meditație, de informație, de cântărire a evenimentelor din viața lor, se poate ajunge la a hotărî că „așa nu se mai poate!”, înlocuind formula, tot de ei însușită în unele momente ale vieții, și anume, că „se poate și așa!”. Iaca, nu se poate! Nu se mai poate! Și nu se mai poate fiindcă este viitorul în joc. Continue reading “Vavila Popovici: NU POT SĂ CRED!”

Vavila POPOVICI: La ce ajută filozofia?

Filozofia este medicina sufletului” – Cicero

Că noi în El vieţuim şi ne mişcăm şi suntem, aşa cum au spus unii dintre poeţii voştri: “Că neam al Lui suntem şi noi”  –  Sf. Apostol Pavel, Faptele apostolilor 17:28-BIBLIA ANANIA

 

Filozoful și matematicianul grec Pitagora (580 î. H. – 495 î. H.) numit de contemporani „înțeleptul” le-a spus: „Nu sunt înțelept, ci iubitor de înțelepciune”. Așa, spune povesteaa apărut  termenul pentru Filozofie, din cuvintele grecești phil și sophia.

   Filozofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman, născută din mitologie, întrucât oamenii s-au raportat la lume mai întâi mitologic și numai apoi filozofic. Dacă miturile apelau la imagini și întâmplări fantastice, filosofia recurgea la judecăți și raționamente. Continue reading “Vavila POPOVICI: La ce ajută filozofia?”

DESPRE COMPASIUNE, DEZINTERES ȘI CRUZIME

 „…Ce s-a-ntâmplat cu noi? / Ce s-a-ntâmplat cu sufletele noastre ? / Ne-am abrutizat! / Instinctelor primare ne-am încredințat: / cinismului, brutalității, promiscuității. / Trăim fără iubire, vai nouă! / Uităm că zilele ne sunt atât de puține, / c-ar trebui în fiecare clipă / să iubim orice și pe oricine! ”

 ( Din volumul de versuri „Închin acest pahar iubirii”.)

 

Compasiunea este sentimentul de înțelegere, de milă, compătimire față de suferința sau de nenorocirea cuiva. Înseamnă conectare, judecată, înțelegerea suferinței celuilalt. Cel lipsit de acest sentiment, este un om nemilos, lipsit de empatie, egoist. El refuză sau nu este în stare să intuiască realitatea, nu se identifică afectiv, este un om nepăsător; în golul sufletului său intră cu ușurință orgoliul, răutatea. Continue reading “DESPRE COMPASIUNE, DEZINTERES ȘI CRUZIME”