„ȚARA MEA DE DOR”  de VAVILA POPOVICI

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, / Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? / Braţele nervoase, arma de tărie, / La trecutu-ţi mare, mare viitor!”  – Mihai Eminescu  

În fiecare an, în ziua de 1 decembrie românii sărbătoresc Ziua Națională a României.

   În urmă cu mulți ani, la 1 decembrie 1018, la Alba Iulia a avut loc Adunarea Națională, unde s-a adoptat o rezoluție în care a fost atestată unirea tuturor românilor din Transilvania și Banat, Crișana și Maramureș cu  România, și s-a consfințit ceea ce acum numim România Mare, cerându-se totodată a fi un singur stat naţional.

Continue reading “„ȚARA MEA DE DOR”  de VAVILA POPOVICI”

 VAVILA POPOVICI: UN PIC DE FILOZOFIE

„Când ai să fii în ordinea ta, omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas și din pașii zilei tale un mers, și nu o împleticire?” – Constantin Noica 

    Omul și-a făcut apariția misterioasă pe Pământ într-o lume pe care nu o cunoștea și nu o înțelegea. Și de la apariția sa și până în zilele noastre, omul, se pare că trăiește tot într-o lume pe care nu o înțelege și din această cauză nu este în stare să-și orânduiască viața. El nu se înțelege nici pe el însuși, și-atunci cum să înțeleagă lumea în care a fost trimis?

Continue reading ” VAVILA POPOVICI: UN PIC DE FILOZOFIE”

Liviu Martin – Cronică la „Note de jurnal american 5” – autor Vavila Popovici

   NOTE DE JURNAL AMERICAN 5

   Scriitoarea VAVILA POPOVICI ne trimite iarăși veste de peste ocean. Este vorba despre cel de-al cincilea volum diaristic, în cuprinsul căruia însemnările zilnice sunt însățite de reflecții de ordin moral, social, filosofic, politic. De-a lungul a peste 400 de pagini, doamna Vavila Popovici se întoarce – nici nu cred că se poate altfel, atunci când te hotărăști să fii correct cu tine însuți și cu posteritatea – în matricea culturii care a format-o și, de acolo, din profunzimile ei germinative, prinde în rama notației fragmentare aspect, context, detalii care țin atât de istoria universal, cât și de prezentul în schimbare continua, fulgerătoare. 

Continue reading “Liviu Martin – Cronică la „Note de jurnal american 5” – autor Vavila Popovici”

VAVILA POPOVICI: DESPRE DECENȚĂ ȘI MAHALAGISM

   „Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.”

 – Octavian Paler

   DECENȚA este un principiu dat de Dumnezeu care ne poate ajuta să învăţăm să ne folosim trupurile și sufletele în mod corespunzător, aici, în viaţa muritoare. Definiţia decenţei conform Credinței este: „o atitudine de modestie în îmbrăcăminte, înfăţişare, limbaj şi comportament”. Un om decent nu va putea fi niciodată considerat vanitos sau arogant, fiindcă comportamentul lui nu le va permite răufăcătorilor, răuvoitorilor să se focuseze asupra vreunei greșeli minime sau chiar neadevărate. Spun – greșeli minime, deoarece oricărui om i se pot admite acestea, toți oamenii greșesc, voit sau nevoit, dar se judecă mărimea greșelilor noastre, intenția și efectul asupra celorlalți, pentru ca, în final să primim acordul sau dezacordul lumii în care trăim. Întâlnim deseori formula: „Nu-mi pasă de ce spune lumea!” Ba!, să-ți pese fiindcă în lume trăiești!

Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE DECENȚĂ ȘI MAHALAGISM”

 Vavila Popovici: FILOZOFIE, RELIGIE, ȘTIINȚĂ, POLITICĂ (48) – Martin Heidegger

   „Când gândirea este atrasă de un anumit lucru și pornește pe urmele lui, se poate întâmpla ca, pe drum, ea să se transforme. Se cuvine de aceea ca, în cele ce urmează, să fim atenți mai cu seamă la drumul parcurs, și mai puțin la conținut.” – Heidegger”

   Martin Heidegger (1889-1976) a fost unul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX-lea, datorită contribuțiilor sale la teoria existențialismului, curent filosofic în care au fost incluși gânditori ca Soren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus, Miguel de Unamuno, Gabriel Marcel, Karl Jaspers, Feodor Dostoevski. S-a născut în Messkirch – un oraș din districtul Sinmaringen, landul Baden-Wurttemberg, Germania, ca fiu al unui sacristan al bisericii romano-catolice locale din Messkirch. Deși a crescut în circumstanțe umile, darurile sale intelectuale evidente au determinat câștigarea unei burse religioase, care i-a ajutat să urmeze studiile secundare în orașul vecin Konstanz. 

Continue reading ” Vavila Popovici: FILOZOFIE, RELIGIE, ȘTIINȚĂ, POLITICĂ (48) – Martin Heidegger”

VAVILA POPOVICI: ZIUA 229 A RĂZBOIULUI DIN UCRAINA

„Adevărata înțelepciune a națiunilor este experiența.” – Napoleon Bonaparte

   Volodimir Zelenski i-a răspuns aseară (duminică 9 noiembrie 2022) ministrului român al Apărării, care a afirmase că negocierile reprezintă singura șansă pentru încheierea războiului din Ucraina, printre altele punând și întrebarea: „Dorește statul terorist pace? Evident că nu. O dovedește în fiecare zi și în fiecare noapte. (…) teroarea constantă împotriva populației civile este respingerea evidentă de către Rusia a negocierilor reale”. Amintind atacurile rusești asupra unor localități pașnice precum cel care a avut loc duminică dimineața împotriva orașului Zaporojie, Președintele Zelenski a mai spus: „Când cineva vrea negocieri, el nu face asta. Dar când cineva este terorist, face exact asta. Ajută negocierile cu adevărat la învingerea terorii? Acum fiecare trebuie să răspundă sincer la această întrebare pentru el însuși…”

Continue reading “VAVILA POPOVICI: ZIUA 229 A RĂZBOIULUI DIN UCRAINA”

VAVILA POPOVICI: BĂGAREA DE SEAMĂ

  „Voir pour prévoir, prévoir pour prévenir.”

(A vedea pentru a prevedea, a prevedea pentru a preveni)

 – Auguste Comte

   Conform dicționarului, BĂGAREA DE SEAMĂ este atitudinea omului precaut, prevăzător. Am mai scris despre această atitudine a omului, care s-a dovedit atât de necesară în viață noastră. Întâi trebuie să vezi, să judeci cât poți și apoi să iei măsurile necesare, pentru a prevedea o acțiune posibilă, împotriva ta sau împotriva unui colectiv, a unei țări sau a chiar a mai multor țări. Da! Să vezi, să prevezi și să previi. Cunoscând cauza, caracterul instabil al unui conducător, ne putem aștepta la efecte dezastruoase, ca atare este necesar să fim prevăzători pentru a preveni un  dezastru.  

Continue reading “VAVILA POPOVICI: BĂGAREA DE SEAMĂ”

VAVILA POPOVICI: MARIN PREDA – 100 de ani de la nașterea sa

   MARIN PREDA – 100 de ani de la nașterea sa

  (Fragment din „Note de Jurnal American – vol. 5)

   Marin Preda, născut în anul 1922 și decedat în 1980, își dorea vreo 120 de ani de viață, căci așa ar fi avut vreme să-și scrie romanele, memoriile, „marea operă demult gândită“ și să îndrepte „erorile lucrărilor din tinerețe.“ Îl înțeleg perfect! Apoi, zece ani ar fi contemplat lumea, înainte să își ia rămas-bun de la viață. Doamne, cred că fiecare scriitor își dorește să trăiască mult și nu atât pentru el, ci pentru ceilalți din jurul lui pentru care mai are de scris.

Continue reading “VAVILA POPOVICI: MARIN PREDA – 100 de ani de la nașterea sa”

VAVILA POPOVICI: EUGEN EVU

Îmi amintesc de Eugen. Evu. Vreau să vorbesc din nou despre el, cu el, să-i mai spun câteva cuvinte. Poate le va citi, poate le va auzi… Dumnezeu să-l odihnească!

A plecat din lumea noastră într-o altă lume, cea a eternității și împăcării cu sine. Destinul său pământean a început la 10 septembrie 1944 în Hunedoara, minunatul oraș transilvănean, al țării noastre România, în care și-a dus viața dedicându-se creației, și din care a plecat la data de 20 octombrie 2017. 

Continue reading “VAVILA POPOVICI: EUGEN EVU”

VAVILA POPOVICI: Ce timp probabil al lumii va veni?

„Pierde acela care ştie ce va face atunci când va câştiga. 

Câştigă cel care ştie ce va face atunci când va pierde”. – 

 Nicolo Machiavelli

    Nu se poate vorbi despre normalitatea acțiunilor întreprinse până acum a marilor politicieni ai lumii. S-a pornit pe un drum greșit, drumul răului, începând cu ocuparea Crimeii de către ruși în data de 20 febrarie 2014 și indiferența lumii. (De Crimeea s-au folosit magnații ruși, dar ea nu aparține Rusiei!)

Continue reading “VAVILA POPOVICI: Ce timp probabil al lumii va veni?”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (46) – Alfred Fouillée

„Luxul, moliciunea şi trândăvia sunt cauze de decadenţă pentru un neam.” – Alfred Fouillée

   Alfred Jules-Émile Fouillée (1838-1912), filozoful și sociologul francez, a fost un scriitor prolific, în special pe subiecte politice, sociale și istorice.

   S-a născut la La Pouëze, Maine-et-Loire, Franța. A fost fiul adoptiv, cu suflet blând și bun, al filozofului Jean-Marie Guyau despre care am scris în alt eseu, și care a avut o viață foarte scurtă, dar fecundă, cu o adâncă iubire și înțelegere a omului și a vieții, cu atitudini nobile și sclipiri geniale ale amănuntului. Acest fiu a avut cu tatăl său o intimă prietenie intelectuală și după moartea sa, a căutat să-i facă opera cât mai cunoscută. 

Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (46) – Alfred Fouillée”

VAVILA POPOVICI:   ESEU PENTRU ESEU

FILE – A Ukrainian serviceman takes a photograph of a damaged church after shelling in a residential district in Mariupol, Ukraine, March 10, 2022. (AP Photo/Evgeniy Maloletka, File)

   ESEU PENTRU ESEU

(fragment din noua carte Jurnal american 5)

 Nu ne mai interesează valorile spirituale, ci numai cele materiale, cele de la care putem să ne alegem cu ceva pentru un trai mai îndestulat. Adică, valorile care ne pot aduce profit. Ce profit poate aduce o statuie, o operă de sculptură care să ne amintească o personalitate, un eveniment, la ce? Mai bine să nu ne amintim, ci clipele prezente ale vieții să le trăim. Mai interesează pe cineva simbolurile? Auzi: simboluri! De ce să ne îngreuneze conștiința cu conținuturile ei inconștiente? Cât a trăit, unde a trăit, ce a făcut? Doar el e mort! De ce să trecem pe lângă statuie, să ne oprim, s-o privim sau s-o ignorăm, când este mai bine, mai ușor s-o demolăm? „Jos cu ea!” Ce caută această carte în biblioteci, nu mă interesează cine și ce a scris în ea! „S-o arză focul!”

Continue reading “VAVILA POPOVICI:   ESEU PENTRU ESEU”

VAVILA POPOVICI: DESPRE OBOSEALĂ

Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, ca oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul.” – Fernando Pessoa

Dicționarul o definește ca pe o stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens, sinonim cu: istovire, trudă, osteneală. Iar odihna este considerată a fi tratamentul oricărei stări de oboseală, în special al celor care au dificultăți în a se relaxa, fiind într-o continuă stare de tensiune. Alții spun că cele mai bune rezultate în tratamentul acestui sindrom, fiindcă totuși este un sindrom, îl are exercițiul fizic.

Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE OBOSEALĂ”