Vasile Filip: Cronică la vol. Cugetări, Reflectinos (2020) de Vavila Popovici

Omagiu înțelepciunii

Și în acest proaspăt volum de Cugetări, Reflections, al cincilea dintr-un ciclu care, în mod sigur, nu se va opri aici, Made în USA – LULU ENTREPRISES (2020), scriitoarea Vavila Popovici  adaugă noi tușe menite să împlinească un portret de personaj prea puțin luat în seamă, tocmai de cei care îl au în propria alcătuire: Creierul. Dacă are multe circumvoluțiuni și multă materie cenușie, creierul uman devine cel mai mare producător de bogăție: Mintea, Inteligența – la rândul lor, acestea punând pe certificatul de existență pecetea valorii. Căci omul nu prin sine dovedește că a trăit, ci prin urmele pe care le lasă, adică prin faptele sale.  Continue reading “Vasile Filip: Cronică la vol. Cugetări, Reflectinos (2020) de Vavila Popovici”

Poemele Vavilei Popovici: În lectura Denisei Popescu, la Centrul Cultural din Pitești

Dacă ai da, Doamne…

Doamne, dacă ai da aripi gândului,
de a scăpa de coliviile pregătite,
să poată zbura departe,
luminând trecutul,
deslușindu-i „strălucirea aurului din adâncuri”,
viitorul, cu ceea ce nu a fost vreodată,
intuindu-l…
Dacă ai mai da, Doamne, aripi gândului…

Este târziu, prea târziu pentru aripi,
prea târziu pentru zbor, Doamne? Continue reading “Poemele Vavilei Popovici: În lectura Denisei Popescu, la Centrul Cultural din Pitești”

Vavila Popovici: PROSTIA, GOLĂNIA ȘI PERFIDIA

„De la lipsa de omenie la golănie, nu este decât un singur pas.” – Nicolae Mareș

      Prostia conform dicționarului este starea, felul de a fi al celui lipsit de inteligență sau de învățătură, este nătângie, este ignoranță, este comportarea, exprimarea care denotă o astfel de stare. Unii afirmă că, după logica Părinților Bisericești, prostia cade în sarcina unui demon, demonul prostiei. Avantajul prostului față de omul deștept este acela că întotdeauna el este mulțumit de ceea ce face și de ceea ce se face. Mulți politicieni se bucură de acest epitet, Napoleon Bonaparte chiar spunea că „Prostia nu e un handicap în politică”. E drept că întâlnim foarte mulți oameni neaveniți pentru politică, dar care luptă cu îndârjire să dobândească titlul de politician. Și-apoi, dacă inteligența are limitele ei, prostia nu le are, așa încât și dorința de a deveni politician merge până la cedarea forței trupești…  Continue reading “Vavila Popovici: PROSTIA, GOLĂNIA ȘI PERFIDIA”

Vavila Popovici: Stele pe pământ, stele în cer

Stele pe pământ, stele în cer

        „Porni luceafărul. Creşteau
           În cer a lui aripe,
           Şi căi de mii de ani treceau
           În tot atâtea clipe.
.                            – M.Eminescu

Stele pe pământ se nasc din vreme-n vreme,
– „oameni luceferi” – ei ne sunt.
Asemeni stelelor din cer
aprind lumini în viața noastră,
pași prin istorie conduc,
minți luminează întru mărginit. Continue reading “Vavila Popovici: Stele pe pământ, stele în cer”

Vavila Popovici: Aicea, în Carolina

Aicea

.         „…În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
              Un bătrân și o bătrână – Două jucării stricate –
             Merg ținându-se de mână…” – Ion Minulescu

Aicea plouă des, căci ceru-i mai aproape;
aicea printre nori ce adumbresc albastrul cer,
soarele-și deschide brusc pleoapa.
Aicea, ziua plouă în rafale, cu perle străvezii
pe frunze veșnic însetate. Continue reading “Vavila Popovici: Aicea, în Carolina”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (21) – Voltaire

Voltaire, détail du visage (château de Ferney)

„Munca te izbăvește de cele trei mari rele: plictiseală, viciu și nevoia de a vorbi.” – Voltaire

 

   François-Marie Arouet (1694-1778), cunoscut sub pseudonimul Voltaire, a fost un ilustru filozof francez iluminist, dramaturg, istoric, poet, romancier, eseist și pamfletist; un spirit enciclopedic, cu o uimitoare mobilitate intelectuală. 

   Se presupune că pseudonimul a fost adoptat în 1718, în urma încarcerării lui la Bastilia, vrând intenționat să transmită conotațiile de viteză și îndrăzneală prin asociații de cuvinte, „Arouet” nepotrivindu-se cu reputația sa în creștere. Într-o scrisoare adresată lui Jean-Baptiste Rousseau, în martie 1719, Voltaire, la finalul scrisorii îl întreba dacă ar vrea să-i trimită o scrisoare ca răspuns, în care să i se adreseze cu „domnul Voltaire”, explicând în post-scriptum: „J’ai été si malheureux sous le nom d’Arouet que j’en ai pris un autre surtout pour n’être plus confondu avec le Roi Poète”, (am fost atât de nefericit, sub numele de Arouet încât am luat alt nume, în primul rând pentru a nu fi confundat cu poetul Roi). Se bănuiește că se referea la Adenet le Roi, un francez minstrel – trouvère (poet și muzician ambulant din Franța Evului Mediu, din secolul al XIII-lea, favoritul lui Henric al III-lea, ducele de Brabant. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (21) – Voltaire”

VAVILA POPOVICI: COMPASIUNEA – SUPREMA VIRTUTE UMANĂ

 „Compasiunea este baza moralităţii.” – Arthur Schopenhauer

   Compasiunea este emoția pe care o simți față de altă persoană, pentru suferința sa, cu intenția de a-i veni în ajutor, de a-i ușura suferința. Dar, poate fi și emoția pe care o poți simți față de tine însuți, față de o situație în care te afli. Compasiunea urmărește crearea unei stări mai bune și în acest sens Dalai Lama a exprimat: „dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiți, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ți ție compasiune”. Desigur ea poate avea diferite intensități, depinzând de dimensiunea suferinței celui de lângă tine, dar și de sensibilitatea sufletului tău.
Etimologia termenului „compasiune” este latină și înseamnă „co-suferință”. În comparație cu empatia, compasiunea arde de dorința de a atenua suferința altuia. Empaticul simte în sufletul său oglindirea emoțiilor celuilalt/celorlalți și este cuprins de profundă mâhnire. Continue reading “VAVILA POPOVICI: COMPASIUNEA – SUPREMA VIRTUTE UMANĂ”

Vavila Popovici: ANARHIE sau DEMOCRAȚIE?

  „Ignoranța, rădăcina și trunchiul tuturor relelor.” – Platon

 

   Sunt trei legi importante care ne guvernează existența. Prima este Legea vibrației care susține că tot ce există în univers se află într-o stare continuă de vibrație, totul fiind energie în mișcare. Materia solidă este energie care vibrează în ritm foarte lent și cu frecvență joasă, în vreme ce aerul are o vibrație foarte rapidă și o frecvență înaltă. Vibrația Spiritului este foarte intensă și rapidă. Gândurile ca și acțiunile noastre reprezintă și ele energie în mișcare. Noi nu putem nici să creăm, nici să distrugem energia, nu putem decât s-o transformăm în ceva nou. Asta înseamnă că toată energia care a existat şi va exista vreodată, există și acum într-o formă sau alta. Obiceiurile noastre s-au format ca efect al tiparelor noastre de gândire şi al socializării, influențate de mentalități care s-au schimbat şi s-au transformat milenii de-a rândul. Prin urmare, dacă vrem să schimbăm un obicei, nu-l putem distruge. Putem doar să-l transformăm într-unul nou. Dacă vrem să ne schimbăm modul de a gândi, nu putem distruge vechea gândire – putem doar s-o transformăm într-una nouă. Dar, avem o mare responsabilitate în privinţa supravegherii şi disciplinării gândurilor noastre.  Continue reading “Vavila Popovici: ANARHIE sau DEMOCRAȚIE?”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, ȘTIINȚA, RELIGIA și POLITICA (20) – Immanuel Kant

 

 „Cerul i-a dăruit omului, spre a-i recompensa toate greutățile, trei lucruri: speranța, visul și zâmbetul…” – Immanuel Kant

   

      Filozoful german Immanuel Kant (1724–1804) s-a născut la Königsberg, în Prusia Orientală (astăzi Kaliningrad, în Federația Rusă). Este considerat unul dintre cei mai influenți gânditori occidentali din ultimele trei veacuri. Întreaga sa activitate pedagogică și scriitoricească este legată de orașul natal, ale cărui hotare rareori le-a părăsit. Fiul unui modest meseriaș, a studiat la Colegiul și Universitatea din Königsberg. În timpul colegiului, a studiat pentru o perioadă scurtă clasicii, iar la universitate, fizica și matematica. După ce i-a murit tatăl, a fost nevoit să-și abandoneze studiile pentru a-și câștiga existența din meditații. Fire studioasă fiind și aplecată spre Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, ȘTIINȚA, RELIGIA și POLITICA (20) – Immanuel Kant”

Vasile Filip, cronică de carte: Vavila Popovici, “Note de jurnal american”

DEMNITATEA SINCERITĂȚII

O parte din cele peste 50 de cărți publicate din anul 1993 și până la mijloc de an 2020 de scriitoarea Vavila Popovici sunt rânduite în cicluri tematice: 

  1. Articole, eseuri, ajuns la cel de al zecelea volum; 
  2. Cugetări/Reflections – patru volume; 
  3. Note de jurnal american – volumul de față fiind și el al patrulea. 

În rest – poezie și proză. 

   Indiferent de menirea scrierii, cea care presupune și unele deosebiri, nu doar de stil și fel de abordare a tematicii, întreaga operă a distinsei autoare este dominată de câteva elemente comune, între care sinceritatea poate fi trecută în capul listei. Vavila Popovici privește cu ochi limpezi toate întâmplările vieții. Ale ei și ale celor despre care scrie, nefardând nefericirile și fără să exacerbeze bucuriile. O ținută dreaptă și demnă, care inspiră încredere cititorului și o situează pe autoare la un nivel onorant pe scara valorilor. Continue reading “Vasile Filip, cronică de carte: Vavila Popovici, “Note de jurnal american””

Vavila Popovici: DESPRE LOIALITATE

„Loialitatea e bunul cel mai sfânt al inimii umane.” – Seneca

   Cândva am scris un eseu despre recunoștință, ca fiind „miezul dragostei față de semenii noștri”, un sentiment de mulțumire însoțit de bucurie, un răspuns la primirea unui dar; o manifestare a curățeniei și nobleței sufletului omenesc care încununează multe virtuți, având un conținut spiritual creștin. Ea redă gratitudinea omului pentru binefacerile pe care le conștientizează. Existența recunoștinței ca sentiment, ca atribut moral, demonstrează că lumea poate avea un sens pozitiv, că pot fi îmbunătățite relațiilor dintre oameni. La fel și loialitatea – însușirea celui care își îndeplinește cu cinste, onorabil mai spunem, obligațiile asumate: de a fi sincer, cinstit, leal, de a demonstra credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE LOIALITATE”

Vavila Popovici: „EXTRATEREȘTRII” PRINTRE NOI?

„Omul încă este la fel cum a fost: brutal, violent, agresiv, avid, competitiv. Și… a construit o societate după aceste trăsături.” – Krishnamurti

   Nu știu câți extratereștri sunt printre noi și dacă chiar sunt, dar sunt sigură acum, mai mult ca oricând, că planeta este populată de oameni și „neoameni”. Mă îndreptățește să afirm aceasta și după spusele unui filozof italian: „Omul este om întrucât se face om”. Afirmația aceasta ne face să deschidem ochii și să vedem că întreaga viață morală și spirituală a omului trebuie considerată un act care se împlinește continuu și nu e niciodată împlinit cu desăvârșire. Dar, omul se străduiește să ajungă cât mai aproape de dumnezeire, adică de dreptate și adevăr. Fiecare dintre noi ar trebui să-și dorească a fi un om cinstit, înțelept, blând, lipsit de răutate, agresivitate, sau cel puțin să-și poată înfrâna sentimentele urâte, dacă le are, pentru binele lui și a celor din jurul lui, al societății în care trăiește.  Continue reading “Vavila Popovici: „EXTRATEREȘTRII” PRINTRE NOI?”