Balada Comisarului Maigret
La secția 6, Eugen Ionescu
A prins doi hoți.
Au îngrozit un stat.
Cele mai mari războaie de pe lume,
Și jaf de bănci, și state, ei le-au dat. Continue reading “Balada Comisarului Maigret”
Balada Comisarului Maigret
La secția 6, Eugen Ionescu
A prins doi hoți.
Au îngrozit un stat.
Cele mai mari războaie de pe lume,
Și jaf de bănci, și state, ei le-au dat. Continue reading “Balada Comisarului Maigret”
Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: “Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”
“Cu cât rătăcirea este mai mare, cu atât sărbătorim mai mult adevărul“.
Ecou la un articol AGERPRES: Ziua modială a păcii
Tocmai m-am reîntâlnit cu o poezie scrisă în urmă cu 37 de ani. Continue reading “Jianu Liviu-Florian: ZIUA MONDIALĂ A PĂCII”
Doina lui Hippocrates
Dacie veche si albastră,
Ai rămas pe zebră, proastă,
Cu-n conducator de paie,
Într-un sens care se-ndoaie – Continue reading “Jianu Liviu-Florian: Doina lui Hippocrates”
Liviu Jianu-Florian
Să crezi în tine, este cel mai greu.
În poezia -n care ești compusă.
Cu aripile altora, mereu.
Pe când tu urci, ei speră. Continue reading “Jianu Liviu-Florian: REPLICĂ la “Sunt cea mai frumoasă poezie” de Cristina Roxana Porumb”
Circulă pe net povestea cum că inițiatorul unui inedit test de perspicacitate ar fi fost savantul Isaac Newton (1643 – 1727):
Întrebarea lui Newton: cum se poate scrie 4 în 5? Continue reading “Jianu Liviu Florian: Un răspuns perspicace”
ORA SENINĂ
.
E greu să mai înveți acum ceva
Când toate se oferă contracost,
Când dragostea pretinde-un preț de cost,
Materia asta este cea mai grea – Continue reading “Jianu Liviu-Florian: ORA SENINĂ”
Acu, ce să mai spui. Eram și noi frumosi, și tineri. Pe Strandul Tineretului. Ce fete frumoase, mă fratilor. Una si una. Colege din toată Craiova. Stăateam pe cearceafuri, la soare, ne puneam cearceafurile alături, pe grupuri, ne vizitam de la un cearceaf la altul, cunoștințele. Aveam și dușuri, măi fratilor. In aer liber. Apa rece, cât cuprinde. Aveam si vestiare. Chiar si alea individuale, erau comune. Aveam si garderobă. Tot comună. Și două bazine. Unul mic, pentru copii. Altul mare, pentru tineri si bătrâni. Comunicau între ele. Știi? Comunicau între ele. Pe dedesupt. Printr-o fantă.
Cântecul lui Paris
Elena din Troia vinde struguri în piață.
De ce, Regină? Ca bobul cel blond
În iedera-ți vie, flămând vagabond,
Nu-mi vinzi, ca lui Paris, iubirea, pe viață? Continue reading “Jianu Liviu-Florian: Cântecul lui Paris”
Am aflat din paginile virtuale ale revistei ARMONIA[1], condusă de Domnul George Danciu, de premiul[2] obținut de Domnia Voastra, în Italia.
Urmăresc de mult timp articolele Domniei Voastre, publicate în revistele Armonia și Observatorul, și vă mulțumesc. Rafinamentul și deschiderea panoramică spre cerul înstelat al filozofiei, culturii, artei, și credinței, echilibrul îndelung exersat, fac din fiecare scriere, o scrisoare de bună regăsire.
Invitat, alături de ceilalți cititori Continue reading “Felicitarea adresată Doamnei VAVILA POPOVICI, de Jianu-Liviu Florian”
De când se naște, omului i se întâmplă ceva.
Ba chiar, dinainte. Continue reading “Jianu Liviu-Florian: Întâmplări care nu se uită”
Ultima scrisoare a Primul Ministru
La revedere, lume!
ca să joace
elevii României – flori, pe scenă –
În teatru, jocuri, coruri şi poeme,
pe cei ai lumii, ce ne-au dat un nume –
Am dat şi eu, un semiton, anume – Continue reading “Jianu Liviu-Florian: Ultima scrisoare a Primului Ministru ȘTEFAN ANDREI”
Maternă
Te-am auzit de pe când
Eram firul tău de nisip
In grădină. Continue reading “JIANU LIVIU-FLORIAN: Maternă”