Acad. Ioan Aurel Pop, despre fervoarea demolării

Pentru prejudecățile și faptele noastre nu au cum să fie vinovate cărțile, filmele, statuile sau oamenii din trecut, ci educația greșită, anturajul nepotrivit, ignoranța și prostia

by Vlad Pârău

Istoricul Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române, a atras marți atenția într-o postare pe Facebook că fervoarea demolării simbolurilor istorice este în general caracteristică regimurilor totalitare sau societăților aflate într-o criză cronicizată. În acest sens, el evocă (anti)modelul rușilor bolșevici și al militanților „Statului Islamic”. Referitor la protestele mondializate iscate după uciderea afro-americanului George Floyd de un polițist alb, istoricul afirmă că revendicările pentru dreptate socială sunt întemeiate, însă manipularea și dirijarea unor sentimente legitime împotriva valorilor consacrate ale civilizației este un pas periculos. Furia demolatoare a simbolurilor consacrate (statui, opere literare, filme), de care dau dovadă protestatarii mișcării B.L.M., nu mai are nimic de a face cu dorința civică de justiție și egalitate.

Cititi si: Marius Oprea, despre ce se întâmplă în SUA: Începe să semene cu o nouă revoluție bolșevică, abil mascată de proteste pentru „drepturile omului”

„Ceea ce se întâmplă nu este deloc o dovadă de luciditate a lumii, nici o mărturie a luptei contra discriminării și nici o probă de vigilență pusă în serviciul valorilor universale. Ceea ce se întâmplă este pur și simplu o dovadă de manipulare crasă, produsă pe fondul lipsei de educație și de cultură a populației”, atrage atenția academicianul Ioan Aurel Pop, citându-l pe filosoful Immanuel Kant, care avertiza demult că „un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”. De aceea, pentru faptele de vandalism ale celor care pretind că dezavuează agresiunea motivată rasial nu este de vină pretins negativa moștenire a trecutului, ci lipsa de educație a oamenilor din prezent. Continue reading “Acad. Ioan Aurel Pop, despre fervoarea demolării”

Ovidiu Tânjală: USR și administrarea tolerabilă a actului de justiție

Mulțumită USR corupția este o temă importantă a dezbaterii publice în România, cu toții vorbim despre corupți și despre corupție.

Chemarea iacobină și agramată la luptă împotriva corupției reprezintă primul punct al programului de guvernare USR. Înainte de a povesti despre corupți și despre corupție cred că ar fi important să facem o mică investigație teoretică care să ne permită să vedem dacă înăsprirea legilor, modificări constituționale etc vor putea îmbunătăți morala publică sau dacă nu cumva acest tip de demers este contraproductiv din punct de vedere practic și în cele din urmă contraproductiv și din punct de vedere moral. Ar mai fi de văzut dacă în cursul istoriei sale Occidentul nu a oferit  soluții de dezvoltare economică verificate deja, soluții inspirate de libertate și toleranță nu de limitări și iacobinism. Continue reading “Ovidiu Tânjală: USR și administrarea tolerabilă a actului de justiție”

Mihail Neamțu – Recenzie la cartea “Isus al meu” de Gabriel Liiceanu

Scriitorul Mihail Neamțu  face o recenzie substanțială la recenta carte ISUS AL MEU de Gabriel Liiceanu (296 de pagini, apărută la Editura Humanitas).

În debutul expunerii sale, Neamțu îi aduce un laudațio profesorului Liiceanu pentru prodigioasă sa activitate, binecunoscută de românii iubitori de carte și cultură, apreciindu-i foarte mult opera filozofului Liiceanu care e “un moralist exemplar, de tip francez, care  nu iartă și nu uită, mai ales când vine vorba de nevrednicia omului în viața  publică.”

Dar, în continuare, Mihail Neamțu nu se sfiește să arate și dintre marile minusuri ale acestei cărți în care “lipsește tocmai ceea ce te-ai aștepta în principal să găsești, să nu lipsească de pe paginile cărții, acum când autorul se apropie, în doi ani, de venerabila vârstă de 80 de ani”.

Citițiși

Mihail Neamțu critică dur ultima carte a lui Gabriel Liiceanu, pentru „ereziile teologice, erorile istorice și minusurile bibliografice”. Teologul spune că patronul Humanitas nu înțelege că viața începe acolo unde poți să spui „mulțumesc.” 

Continue reading “Mihail Neamțu – Recenzie la cartea “Isus al meu” de Gabriel Liiceanu”

Vavila Popovici: DESPRE CAUZĂ ȘI EFECT

„Fii sincer față de tine însuți… și atunci nu mai poți fi fals față de cineva.” – William Shakespeare

 

   Comunicarea este o componentă esențială a vieții. Comunicarea include: Cauză, distanță, efect, combinate cu intenție, atenție și reproducere/duplicare/copiere, înțelegere.

   Pentru a exista o comunicare este necesar ca în „A” să existe o intenție care se va transforma în „B” în atenție, și este necesar să apară o copiere a ceea ce s-a întâmplat în „A”. Deci, între „A” – cauza – și „B” – efectul – trebuie să existe o înțelegere. Odată realizată duplicarea, s-a înfăptuit comunicarea, fără efecte negative. Dacă însă, copierea nu se realizează corect, fie în „A”, fie în „B”, ciclul comunicării nu este închis și se așteaptă răspunsuri; atenția și intenția fiind perturbate. Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE CAUZĂ ȘI EFECT”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (17) – Baruck Spinoza

„Să nu râzi, să nu plângi, să nu urăști, ci doar să înțelegi.” – Baruch Spinoza

   Unii spun că în secolul XVI-lea, filozofii sau oamenii de știință trebuiau să fie atenți la ideile lor, pentru a nu supăra autoritatea statală și nici pe cea religioasă, ceea ce au și făcut mulți dintre ei. Adevărul este că prin progresele astronomiei de la începuturile timpurilor moderne, cu Copernic, Galilei și Newton, concepțiile religiilor preistorice și istorice nu au putut să nu fie zdruncinate de știință. Marile sisteme filozofice din epoca modernă – cea care a succedat epocii evului mediu, adică sistemele lui Descartes, Spinoza sau Leibniz – au promovat încrederea în puterea rațiunii. Spre exemplu: Dacă Pascal credea în Dumnezeul descris în Biblie, Spinoza avea o concepție diferită despre divinitate, ceea ce i-a făcut pe unii să-l considere un ateu disimulat. Aceeași întrebare putea să le pună românul Petre Țuțea celor care gândeau întocmai despre Descartes: Cum poate fi considerat Spinoza (de data aceasta) materialist când îl invocă pe Dumnezeu pentru a avea certitudine în gândirea lui? Apoi, majoritatea religiilor spuneau că Dumnezeu există undeva în afara lumii, Spinoza gândea că Dumnezeu este lumea: „Dumnezeu este natura și natura este Dumnezeu”. Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (17) – Baruck Spinoza”

24 de dovezi care-ți vor schimba viața!

În Biblie este scris că Dumnezeu a așezat raiul chiar pe pământ! Principiul antropic al științei, formulat în secolul al XIX-lea, a confirmat Biblia! Știința de astăzi descrie Universul prin termenii timp, spațiu, materie și energie, crearea lor fiind descrisă la începutul Bibliei!

Prima lege a termodinamicii, descoperită în secolul al XVIII-lea, a confirmat cele spuse în Biblie! Cantitatea totală a energiei și materiei din Univers rămâne constantă! Continue reading “24 de dovezi care-ți vor schimba viața!”

Cum e corect: Iisus sau Isus?

Intrebare: De ce greco-catolicii, protestanții și alte denominațiuni scriu  ISUS cu un “I”, iar ortodocsii cu doi “I” (IISUS)? De ce în Biblie  traducerea Cornilescu și traducerile greco-catolice este scris cu un “i” și în traducerile Bisericii Ortodoxe Române cu doi de ”i”?

Raspuns: Problema scrierii numelui lui ISUS este o problemă minoră în  judecarea spiritualității cuiva. Este pur și simplu o problemă de   redactare. Ortodocsii invocă două   motive pentru care folosesc numele IISUS (cu doi “i”).

”Fereste-te de basmele lumesti si bãbesti. ” (Apostolul Pavel)

1. In limba greacă, limba în care s-a scris în original Noul Testament, apare (ca pronuntie fonetică) numele “Iesu Hristu”, cu un “u” lung (in Hristu). Numele “Iesu” provine de la ebraicul (ebraica a fost limba originală a Vechiului Testament)  “Jehosua”, care inseamnă “Jahwe (Dumnezeu) este Mântuitor” (Matei 1.21). In ambele cazuri, numele incepe cu “Je”, care in pronunția curentă devenea un “i” lung. Continue reading “Cum e corect: Iisus sau Isus?”

Experimentul care cutremură Germania: Copii fără adăpost, încredințați unor pedofili!

Un experiment de-a dreptul cutremurător a avut loc în Germania între 1969 și 2003. Autoritățile s-au lăsat convinse de un așa-zis om de știință și au încredințat, cu bună știință, mai mulți copii abandonați unor pedofili cunoscuți, relatează ziarul britanic The Sun.

Băieții fără adăpost, cu vârste cuprinse între șase și 14 ani, au fost supuși practic unui experiment dement. Autoritățile germane i-au lăsat în grija pedofililor, în speranța că aceștia se vor îngriji de ei. Totul a pornit de la ideea sexologului Helmut Kentler, care susținea, țineți-vă bine,  că pedofilia ar putea avea „consecințe pozitive”. Continue reading “Experimentul care cutremură Germania: Copii fără adăpost, încredințați unor pedofili!”

Iulian Capsali: DUMNEZEU și „dumnezeii” voștri

Ce observ, în aceste zile frământate, anume că gnosticii – nu mai vorbesc de atei, dar ăia sunt puțini și mulți reverențioși cu “sacrul” – nu pricep sau nu pot accepta faptul că Biserica e (și) spital. Că puterea vindecării e o realitate fizică, iar Hristos e cu Trup și Sânge în Sf. Potir.

Cei care au un „personal Jesus”, după ureche (majoritatea sunt total inculți teologic) și își fac un “dumnezeu” după propria dimensiune, sunt și cei care cer ca bisericile să fie închise. Continue reading “Iulian Capsali: DUMNEZEU și „dumnezeii” voștri”

Seminar despre Fericire

Fericirea e balanța de-a ști să trăiești clipa. (George Danciu)
Fericit este acela care poate sa renunțe la sine. (Naguib Mahfouz)
Sentimentul acceptării îl  poate  ferici pe om. (George Danciu)
Pentru a fi fericit în mijlocul oamenilor, nu trebuie să le ceri decât ceea ce pot să dea. (Tristan Bernard)
E bine să știm că fericirea depinde numai de noi înșine. (George Danciu) Continue reading “Seminar despre Fericire”

Unul dintre cei mai iubiți preoți români, prof.dr. Milea de la Buzău, se opune legii vaccinării obligatorii

România e condusă de un grup de oameni care apără interesele financiare ale unor instituții mondiale

de Andrei Nicolae

Părintele Mihail Milea, unul dintre cei mai iubiți preoți români, creator al rețelei de centre sociale pentru persoane nevoiașe intitulate „Savaliada”, în care sute de persoane sunt îngrijite zilnic, se opune obligativității vaccinării. Fundația „Sfântul Sava” a fost înființată acum 25 de ani, timp în care a ajutat mii de persoane.

El spune că prin propusa lege se încalcă mai multe legi, inclusiv Constituția și Carta Fundamentală a Drepturilor Omului. De asemenea, părintele Milea afirmă că românii nu au încredere în autorități și Organizația Mondială a Sănătății.

„Dumnezeu ne-a creat liberi pe noi, oamenii. Dacă El nu ne forțează în nicio direcție, înseamnă că libertatea de a decide este un fundament antropologic, ființial, care face parte din noi și peste care nu poate trece nimeni. Continue reading “Unul dintre cei mai iubiți preoți români, prof.dr. Milea de la Buzău, se opune legii vaccinării obligatorii”

Disputa asupra justiției în Polonia, p.3: Oprirea ambițiilor integraționiste excesive e singura cale de a salva UE

by Przemysław Żurawski Vel Grajewski, traducerea Anca Cernea

Contextul UE  

În lupta pentru reforma sistemului de justiție din Polonia, pe lângă actorii interni, polonezi, ai disputei politice, guvernul și opoziția, un rol activ îl joacă factorul extern, sub forma establishment-ului instituțiilor centrale ale UE, care se situează ferm de partea opoziției și încalcă astfel tratatele, atribuindu-și prin uzurpare drepturi pe care acestea nu i le acordă. Prin urmare, acest establishment a devenit „parte beligerantă” în această confruntare.

Rădăcinile redistribuirii puterii între instituțiile UE și statele membre – creșterea rolului Germaniei

Ingerința Comisiei Europene și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în procesul de reformă a sistemului de justiție polonez are o însemnătate mai largă decât cea strict poloneză. Este un element al luptei politice pentru putere în sânul UE, ale cărei instituții centrale, supuse, după 2009, unui control extins din partea marilor puteri (în primul rând a Germaniei și, într-o măsură mai mică, a Franței), încearcă să-și însușească, pe lângă tratate, noi competențe în detrimentul statelor membre mai mici. Comisia Europeană și CJUE acționează ca un instrument politic al marilor puteri. Continue reading “Disputa asupra justiției în Polonia, p.3: Oprirea ambițiilor integraționiste excesive e singura cale de a salva UE”