Constanța Crețu: Cele două turnuri

Nu voi scrie despre romanul lui J.R.R. Tolkien, nici despre filmul cu același nume. Să-i lăsăm pe Frodo Baggins și pe prietenul lui Sam să se îndrepte spre Mordor, pe Gandalf cel Alb să încerce să-l oprească pe temutul Sauron, pe Aragorn, Legolas și Gimli să lupte cu armatele de orci, încercând să-i ajute pe cei doi hobbiţi.

Cele două turnuri sunt în Sibiu, pe strada Cetății, cea mai frumoasă stradă a orașului medieval, cum spun mulţi, turnuri pe care n-am apucat până acum să le vizitez fiind închise timp de 40 de ani pentru public. Aș putea spune că luna august a început bine, am ascultat pentru prima dată un concert pe acoperișul Sălii Thalia, vizitez pentru prima dată Turnul Dulgherilor și Turnul Olarilor. Și toate sunt legate de aceeași stradă, strada Cetății. Continue reading “Constanța Crețu: Cele două turnuri”

Lideri mondiali închinându-se lui Satan

Ne mai mirăm de ceea ce se întâmplă în lume când liderii Uniunii Europene invocă puteri demonice la inaugurări de genul acesta?

Ne mai mirăm de faptul că vor să țină bisericile închise? Ne mai mirăm că ne îndoctrinează copiii în școli cu ideologii satanice? Ne mai mirăm că dispar copiii și se face trafic cu fete? Ne nai mirăm că ne este cenzurată opinia?

Mai putem noi să îi credem pe acești conducători că ne vor binele? Continue reading “Lideri mondiali închinându-se lui Satan”

Germania cea nevindecată!

German Chancellor Angela Merkel (CDU) speaks to Nurhan Soykan, of the Koordinierungsrat der Muslime (lit. coordinating council of Muslims) during a me…

In poza de mai sus Angela Merkel strânge mâna islamistei Nurhan Soykan. Aceasta musulmancă vrea distrugerea Israelului. Soykan este secretara Consiliului Central Musulman al Germaniei. Ea a apărat demonstrații masive in Germania a organizatiei Al-Quds, care este aripa militară a organizației teroriste Jihadul Continue reading “Germania cea nevindecată!”

Acad. Ioan Aurel Pop, despre fervoarea demolării

Pentru prejudecățile și faptele noastre nu au cum să fie vinovate cărțile, filmele, statuile sau oamenii din trecut, ci educația greșită, anturajul nepotrivit, ignoranța și prostia

by Vlad Pârău

Istoricul Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române, a atras marți atenția într-o postare pe Facebook că fervoarea demolării simbolurilor istorice este în general caracteristică regimurilor totalitare sau societăților aflate într-o criză cronicizată. În acest sens, el evocă (anti)modelul rușilor bolșevici și al militanților „Statului Islamic”. Referitor la protestele mondializate iscate după uciderea afro-americanului George Floyd de un polițist alb, istoricul afirmă că revendicările pentru dreptate socială sunt întemeiate, însă manipularea și dirijarea unor sentimente legitime împotriva valorilor consacrate ale civilizației este un pas periculos. Furia demolatoare a simbolurilor consacrate (statui, opere literare, filme), de care dau dovadă protestatarii mișcării B.L.M., nu mai are nimic de a face cu dorința civică de justiție și egalitate.

Cititi si: Marius Oprea, despre ce se întâmplă în SUA: Începe să semene cu o nouă revoluție bolșevică, abil mascată de proteste pentru „drepturile omului”

„Ceea ce se întâmplă nu este deloc o dovadă de luciditate a lumii, nici o mărturie a luptei contra discriminării și nici o probă de vigilență pusă în serviciul valorilor universale. Ceea ce se întâmplă este pur și simplu o dovadă de manipulare crasă, produsă pe fondul lipsei de educație și de cultură a populației”, atrage atenția academicianul Ioan Aurel Pop, citându-l pe filosoful Immanuel Kant, care avertiza demult că „un popor fără cultură este un popor ușor de manipulat”. De aceea, pentru faptele de vandalism ale celor care pretind că dezavuează agresiunea motivată rasial nu este de vină pretins negativa moștenire a trecutului, ci lipsa de educație a oamenilor din prezent. Continue reading “Acad. Ioan Aurel Pop, despre fervoarea demolării”

FEMEILE DIN VIAȚA LUI MARX

by Stelian Tănase

La virsta maturității Karl Marx a dorit două lucruri si le-a asteptat cu nerăbdare 1/ revolutia si 2/ moartea maică-sii. 1/ Revolutia – da, pentru că avea o viziunea apocaliptica asupra lumii. O voia distrusa si visa să vada finalul spectacolului. E aici o frustrare imensă, acumulata in copilarie. De aici furia pe care o regăsim în toate textele sale. Punctul doi e mai prozaic. Voia să-și încaseze partea de moștenire. Era lefter, nu avea resurse și era mereu îndatorat. Moartea maica-sii i-ar fi rezolvat pentru un timp problema sărăciei lucii în care trăia. Nu s-a gindit o clipă să cîstige din muncă banii cu care să-si intrețină familia numeroasă. Ar fi fost sub conditia lui de…burghez. Plus că era și un mare leneș. Cind nu se bețivănea prin cartier, zăcea pe canapeaua din mijlocul apartamenului. Continue reading “FEMEILE DIN VIAȚA LUI MARX”

Corectitudinea politică, o poliție a gândirii care rescrie istoria. Rescrierea istoriei e primul pas spre dictatură…

by Marius Oprea

E de înțeles ca moartea violentă a unui om să fie atît deplînsă, cît și pedepsită. Dar ea să ajungă să rescrie istoria prin prisma corectitudinii politice, numai pentru că el era afro-american și străbunii săi au fost aduși ca sclavi pe plantațiile Sudului american, asta deja depășește orice limită.

Continuarea pe www.mediafax.ro

Constanța Crețu: Turnul Pulberăriei din Sibiu

Turnul Pulberăriei sau Turnul cu Pulbere. Spre rușinea mea auzisem de el, îl văzusem în fotografii și din turnul Bisericii Evanghelice, dar nu în realitate.

Era în prima zi de libertate, după ridicarea stării de urgență, când am plecat hotărâtă să-l văd. De ce atât de târziu? Pentru că stă în spatele unor porți încuiate, porţile unui grup școlar cu profil industrial de pe strada Ocnei. Tot drumul m-am gândit dacă voi avea norocul să-l văd.

Sursa foto: wikimapia.org

Trăiam o stare de frustrare neînțelegând cum să nu poți avea acces în apropierea unui monument istoric ce aparține Sibiului, nu Grupului Școlar Independența al cărui corp B a fost construit în anul 1921 lângă Poarta Ocnei, care făcea parte din a IV-a centură de fortificații a orașului. Continue reading “Constanța Crețu: Turnul Pulberăriei din Sibiu”

ANCHETĂ: 2.426 de foşti „acoperiţi” ai Securităţii au „privatizat” comunismul. Acum au pensii speciale

Imagine din depozitul nr 1, cu prilejul vizitei presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis CNSAS de la Popesti Leordeni, luni, 26 ianuarie 2015. OCTAV GANEA / MEDIAFAX

by Marius Oprea

În politică sau în afaceri, oamenii ”serviciilor” acţionează conform tradiţiei de dinainte de 1989. Cei care le stau în cale sau cei de care au nevoie sînt fie cumpăraţi, fie compromişi, fie arestaţi. Fără ”comision”, nimic nu se mişcă. Exact aşa proceda şi ICE Dunărea, ”firma acoperită” a Securităţii. Tradiţia ei a fost preluată de ”firmele sub acoperile” ale serviciilor secrete. Ele acţionează după propriile reguli, care nu au de-a face nici cu democraţia şi nici cu economia de piaţă, bazată pe contractualism. […]  Continue reading  mediafax.ro

”Moartea am exersat-o în tinereţe. Azi nu mai am teamă de ea!” (Sorin Postelnicu)

Interviu cu arhitectul Sorin Postelnicu, fost actor la Teatrul Odeon din Bucureşti

de Florentin Năsui

În urmă cu peste 3 decenii, în cadrul Festivalului Naţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei şi a Serilor de poezie ”Nichita Stănescu” de la Deseşti, la sala ”George Enescu”din Sighetu Marmaţiei a avut loc cel mai mare spectacol din toate timpurile! E vorba de spectacolul de poezie, muzică şi proiecţie cinematografică intitulat ”Freamătul viorilor, pe versuri de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Belu, Ovidiu Genaru, în regia lui Dan Iordăchescu. Protagonişti: actorii Sorin Postelnicu (Teatrul Odeon Bucureşti) Mircea Belu (Teatrul Naţional Timişoara) şi chitaristul Ştefan Russu (Bucureşti). Continue reading “”Moartea am exersat-o în tinereţe. Azi nu mai am teamă de ea!” (Sorin Postelnicu)”

PROF. IOANA NANCU: Misterele unui concurs din 1982

Am urcat emoționată scările în formă de melc ale bătrânei săli Dalles, într-o seară încruntată de joi.

Simțeam că mă îndrept spre (o) Cunoaștere rară, mediată de un artist. Că mă voi desprinde binefăcător, pentru cîteva zeci de minute, dintr-un sfârșit de noiembrie cam depresiv, cu alegeri prezidențiale ratate și cu lideri politici meschini. Dar și că voi reveni obligatoriu, în același loc, în fiecare joi seara. Citisem întâmplător anunțul despre un curs de cinematografie și am îndepărtat, în zilele premergătoare, toate piedicile inerente, problemele, obligațiile care se cereau a fi rezolvate, pentru a fi acolo. Nu reținusem subiectul anunțat pentru seara respectivă, ci doar că vom viziona săptămânal, sub o baghetă specială, filme de marcă. Nu o cunoscusem înainte pe Elena Dulgheru, cea care-l citise cândva într-un mod unic pe Tarkovski și care descifrase taine și cărări neștiute până la ea, dar așteptam demult această întâlnire. Continue reading “PROF. IOANA NANCU: Misterele unui concurs din 1982”

Scrisoare emoționantă pentru Radu: „Azi se împlinesc 30 de ani de când ai fost strivit de un tanc-amfibie în fața sălii Dalles.

Ai fost prima mea iubire. Și nu, nu îți mulțumesc pentru că ai murit!”

de Ștefania Brândușă

O bucureșteancă publică un mesaj sfâșietor, la 30 de ani de la dispariția unuia dintre prietenii ei din copilărie, ucis în 1989, la Sala Dalles. Gabriela Dimofte povestește în scrisoare cum a aflat despre tragedie și îi povestește lui Radu cum e lumea de azi. ”Și nu, nu îți mulțumesc pentru că ai murit! Mai bine trăiai și mă invitai la o plimbare prin parc”, spune expeditoarea, peste ani, a scrisorii către Radu.

„Dragă Radu,

Azi se implinesc 30 de ani de cand ai fost strivit de un tanc-amfibie , la ora 17.00, in fata salii Dales din Bucuresti… Continue reading “Scrisoare emoționantă pentru Radu: „Azi se împlinesc 30 de ani de când ai fost strivit de un tanc-amfibie în fața sălii Dalles.”

„Amintiri din război” (cronicá de carte)

„… dacă această nebunie a lumii poate fi numită lege și morală.”

20190930_204908

Încerc să nu las aversiunea mea față de orice fel de agresiune să îmi influențeze lecturile. Evit, pe nedrept și exclusiv din rațiuni de protecție personală, lecturile despre războaiele reale. Fără a fi adepta păcii cu orice preț, cred că educația, caracterul, decența și înțelepciunea sunt cele care pot face diferența în luarea deciziilor. Înțeleg raționamentele care conduc spre un conflict, dar mai presus de contexte, de scopuri mărețe, de conotațiile justițiare sau de explicațiile progresiste, pentru mine războiul reprezintă eșecul cuvântului în fața primitivei agresivități. Și indiferent cât de mult marchează civilizația, devine, prin energiile negative și mințile diabolice concentrate o expresie a urii, a orgoliului, a cruzimii şi a lipsei de umanitate. Un carnagiu înfiorător. Continue reading “„Amintiri din război” (cronicá de carte)”

Dr. Stelian Gomboș: Treizeci de ani de la Revoluţie…

La sfârşitul acestui an – 2019, vom comemora, rotund, treizeci de ani de la Revoluţia din decembrie 1989!…

            Altfel spus, ne aflăm, deja, la 30 de ani după jertfa sângeroasă a tinerilor noştrii români!…

            Da, treizeci de ani, mult, puţin, Dumnezeu ştie, de când unii au murit pentru ca alţii să (re)învieze, căci ei au murit ca noi să fim liberi, pentru că ei chiar au crezut „că vom muri şi vom fi liberi!…”

            Va să zică, am intrat, iată, in anul al treizecelea de la Revoluţia noastră din decembrie 89!… Continue reading “Dr. Stelian Gomboș: Treizeci de ani de la Revoluţie…”