Un titlu excepțional și un Creator desăvârșit !

O descoperire a medicinii moderne ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Speriați că bolile nu mai răspund nici măcar la super-antibiotice, doctorii au căutat peste tot, prin vârfuri de munte și prin adâncimile oceanelor și au găsit ceva pus de Dumnezeu chiar … sub nasul lor, o bacterie nazală !

picture221338395948052

S-a dovedit încă o dată că Cel care ne-a creat a pus paznici destoinici la poarta de intrare aerobică! Ca și amigdalele, multe din ,,rânduielile“ din gură și nas nu pot fi explicate pe calea preferată a evoluției … Continue reading “Un titlu excepțional și un Creator desăvârșit !”

Pâinea “Ezechiel” comercializată în SUA – reţetă din cartea profetului

Ezechiel2Într-o combinaţie unică, pe baza unui verset din Biblie, o prestigioasă companie americană produce una dintre cele mai sănătoase pâini din lume. “Food for Life” a creat o gamă întreagă de produse de panificaţie, cereale şi macaroane cu ingrediente din grâne diverse. Cei mai mulţi oameni îşi închipuie că pâinea este un aliment foarte simplu, puţini cunosc principiile complexe ce pot fi folosite la fabricarea pâinii. Cei mai importanţi factori care au impact asupra calităţii pâinii sunt ingredientele, fermentarea şi modul de coacere. Pâinea “Ezechiel” foloseşte “reţeta” din cartea profetului Ezechiel la capitolul 4, versetul 9 din Biblie: “Ia-ţi şi grâu, orz, bob, linte, mei şi alac, pune-le într-un vas şi fă pâine din ele”. Şase tipuri de grâne şi legume preparate şi combinate formează ceva uimitor. Continue reading Armonia MagazineUSA »

CÂND CEREM DUPA VOIA LUI…

Indrazneala , pe care o avem la El, este ca, daca cerem dupa voia Lui, ne asculta.

1 Ioan 5:14
           .

by Teresa Anne Arries

În româneste de Rodica Botan

                      .
Crestinismul este o farsa! Asa gândeam în turbarea mea. Îndoindu-ma peste leaganul fetitei mele, priveam cum doarme vlaguita- pretioasa mea fetita, Kim,  a carei par stralucea ca aurul la soare si a carei ochi albastri concurau cu albastrul cerului senin. Lacrimi îmi curgeau fara sa le pot opri si eram învaluita de o teama si o teroare pe care numai o mama le poate simti atunci când copilul ei este in pericol.
  .
In primul rând o coplesitoare stare de urgenta în a-mi proteja copilul a venit peste mine, apoi m-a apucat un soi de mânie nepotolita – m-a prins strâns si nu mi-a mai dat drumul… Eram captiva situatiei atât eu cât si Kim…si ma simtean complect neputincioasa. Nu era nici o portita de scapare…
  .
Agitata, m-am dus în sufragerie. Uitându-ma la nota de plata de la vizita de dimineata la spital cu pediatricianul Rubinstain, m-am gândit…atâtea vizite la doctor…si pentru ce?
  .
In timpul ultimei vizite l-am confruntat pe Doctorul Rubinstein si i-am cerut sa-mi spuna adevarul, cu toate ca nu vroiam sa-l aud.
–   Doctore, Kim…o sa moara? Trebuie sa-mi spui,  vreau sa stiu.
–    Nu pot sa-ti raspund la intrebarea asta…spuse Dr. Rubinstein. Are sanse bune daca corpul ei accepta medicamentele si începe sa raspunda la tratament.
  .
 In sala de examinare, m-am uitat la fata dulce a fetitei mele distorsionata de durere. Starea ei mi-a frânt inima.Tinând-o in  brate plingând, m-am intors catre doctor:
–  Daca, daca… asta este tot ce aud de 16 luni încoace. Kim a luat injectiile astea cu regularitate la fiecare doua saptamâni de când s-a nascut. O vezi cum tipa si cum plânge si tot ce îmi poti spune este “daca”!
Intelegând motivul pentru care am vorbit asa, stresul si teama din spatele cuvintelor mele mânioase, doctorul nu s-a ofensat.
–   Celulele ei albe numara mai putin  decât inainte, mi-a zis el cu blândete tinând in mâna raportul de la laborator. Injectiile de globulina gamma au ajutat-o sa supravietuiasca valurile de boala ce au venit peste ea, dar corpul ei nu produce celule albe în cantitate suficienta. Eu nu pot sa produc o minune, mai zise el. Kim, ori o sa înceapa sa produce aceste celule,  ori nu.
  .
Realitatea cruda expusa de doctor m-a paralizat cu groaza. Simtindu-ma sfârsita de oboseala si învinsa, i-am zis:
–   Kim este totdeauna asa de bolnava si într-una are febra. Nu dorm noapti la rând, cu saptamânile, apoi pe când cred ca se face mai bine, începe un ciclu nou de episoade de laînceput. Si acum doctore îmi spui ca nu exista solutie?
–   Trebuie sa accepti realitatea, a replicat el. Nu exista garantii în viata asta. Dumnezeu te-a asezat în pozitia asta. Trebuie sa accepti situatia si sa te comporti cât se poate de bine considerând situatia…
 .
Abia am putut sa vorbesc fara sa las sa se vada cât sunt de mânioasa.
–   Pai, daca Dumnezeu m-a asezat în situatia asta, El ma poate si scoate de aici. Am început sa cred ca Lui îi place sa vada oamenii cum sufera, umiliti si dependenti de El. M-am saturat de asa un Dumnezeu!
  .
     Obosita si cu emotiile ca amortite, m-am reîntors acasa. Auzind-o pe Kim miscându-se în patut, m-am apropiat încetisor sa vad ce face. Pâna si în somn, scâncea încet si se vedea ca o doare când misca piciorusele. Injectiile aveau sa o afecteze pentru o vreme. Întorcându-ma în sufragerie m-am asezat pe canapea si m-am facut ghem si mi-am ascuns fata în mâini. Vroiam sa gasesc un loc sau o pozitie sa ma simt în siguranta. Dar gândul din nou mi-a zburat la fetita mea si la durerea ei si m-am umplut iar de amaraciune. M-am apucat sa marsaluiesc prin sufragerie, cu pumnul ridicat în sus scuturându-l a frustrare:
  .
Unde esti, Dumnezeule? De ce esti asa de rece si de tacut? Doamne, de ce îmi dai în loc de pâine,  pietre. Un Tata bun mi-ar da pâine. M-ai parasit? De ce m-ai parasit? Unde sint promisiunile tale de pace si de confort?
  .
Dar tacerea din jur a fost singurul raspuns la întrebarile mele. Am simtit ca si cum Dumnezeu îsi batea joc de mine.
  .
Lipsita de viata ca o papusa din zdrente, m-am asezat din nou pe canapea si gândul mi s-a dus la copilaria mea nefericita, la tatal meu, rece si autocratic si la mama mea, o persoana imprevizibila…  Am fost prea multi copii, prea putini bani, prea putina dragoste… Desi am frecventat biserica în cea mai mare parte a vietii mele, Dumnezeu parea ca exista la o distanta uriasa. Ma gândeam la Dumnezeu ca la un  Politai locuind undeva în sferele celeste, gata sa pedepseasca dar niciodata cald si iubitor. Dumnezeu era pentru mine cineva asemanator cu tatal meu pamintesc.
    .
  Tata. Oridecâteori ma gândeam la tata, imi aduceam aminte de onomastica mea când am împlinit 13 ani. Eram asa de fericita ca în sfârsit intru în adolescenta. Multi dintre prietenii si colegii mei au fost invitati – ca îmi sarbatoream si eu ziua de nastere. Dar ziua asta de bucurie s-a schimbat dintr-o data într-o scena oribila. Tata a venit acasa împleticindu-se beat si într-o stare deplorabila. Totdeauna era suparat daca se cheltuiau bani pe orice care nu reprezenta o absoluta necesitate.
 – Esti proasta si urâta, mi-a strigat tata uitându-se cu scârba la mine, iar eu am paralizat de teama si rusine stând nemiscata în mijlocul grupului de preieteni care ma înconjurau.
 – Nimeni n-o sa te iubeasca niciodata, mi-a zis încheindu-si discursul…
   .
     Ca rezultat al acestei întâmplari am devenit o singuratica, fara sa pot gasi ca apartin vreunui grup de oameni.
   .
Trezindu-ma din visarile mele, m-am gândit…dar toate astea s-au schimbat de când Te-am întâlnit pe Tine , Doamne. Tu m-ai acceptat asa cum eram…cu negi cu tot. Am crezut ca am ajuns acasa, în sfârsit,  când Te-am întâlnit, ca îti apartin Tie. –  Acum, acum ma parasesti si Tu?
      M-am scuturat de gândurile mele, m-am dus la bucatarie si am început sa spal vasele de la micul dejun. Apa calda mi-a încalzit placut mâinile reci si mirosul de lamâie al detergentului de vase paru atât de proaspat si placut. Si mintea începu din nou sa ma duca printre amintiri. Mi-am amintit când Kim s-a îmbolnavit prima data…
     La început nu mi-a fost frica. În timp ce vorbeam în sinea mea cu Dumnezeu i-am spus:  “Tu poti sa o vindeci. Nu exista ceva ce Tu nu poti sa faci. Daca copilul meu este bolnav, Tu poti sa o vindeci, nimic mai simplu pentru Tine. Nu-i asa?
.
     Am luat tigaia de pe aragaz si am început sa o frec cu toata forta. ” –  Ok, Doamne, care-i problema acuma? Stiu ce cred si stiu ca am credinta în Tine. M-am rugat! Biserica întreaga s-a rugat pentru Kim. Batrânii bisericii si-au pus mâinile peste ea. Am studiat Cuvântul Tau, stiu si înteleg promisiunile Tale si am avut rabdare sa astept ca sa-Ti faci lucrarea în timpul Tau, la vremea aleasa de Tine.  Ce mai vrei acuma de la mine? De ce nu imi vindeci copila?
   .
     N-am primit nici un raspuns. Cu vasele spalate, mi-am sters mâinile ude, tare nemultumita de cele ce gândeam m-am dus inapoi in sufragerie. Daca Dumnezeul în care ma încred este tacut si nu vrea sa-mi raspunda, unde sa ma mai duc?
       .
     Ochii mi-au cazut pe Biblia care era pe masuta de cafea. Un verset din Genesa 22 imi trecu prin minte, uimindu-ma cu realitatea ce mi-o descoperea.  Am deschis repede Biblia sa fiu sigura ca îmi amintesc versetul corect. Era exact asa cum mi l-am amintit. Si versetul spunea:
Dumnezeu i-a zis…”Ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, pe Isaac; du-te în tara Moria, si adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ti-l voi spune.
       .
     In momentul acela am stiut cu siguranta ca Dumnezeu îmi cerea sa I-o dau Lui pe Kim. Mintea mi-era clara dintr-o data cum nu mai fusese înainte, si am realizat ca am pus-o pe Kim mai presus decât Dumnezeu, dragostea pentru ea mai presus decât dragostea pentru Dumnezeu. Ca i-am cerul Lui Dumnezeu sa îmi faca mie voia si sa nu si-o faca pe a Lui. Voia mea. Nu a Lui Dumnezeu. Nu alegerea Lui de suveran. O oala de pamânt s-a razvratit împotriva facatorului ei si n-a cazut în umilinta la picioarele Lui…
   .
Realizind ca am încercat sa-L manipulez pe Dumnezeu, am înteles ca de fapt m-am straduit sa fac toate lucrurile care terbuiau facute ca El sa trebuiasca – sa fie obligat sa-mi satisfaca cererea. Nici nu mi-am putut închipui ca El ar vrea-o pe Kimmie…
     O Doamne bun Isuse, mi-am zis, cu siguranta ca nu vrei sa mi-o iei pe Kim? Nu poti sa-mi ceri asa ceva?! Nu viata copilasului meu. Ti-ar fi atât de usor s-o vindeci – numai s-o atingi. Oh, Domnul si Dumnezeul meu, nu-mi cere asta…
 .
     In timp ce vorbeam asa în mintea mea, stiam raspunsul chiar în timp ce puneam întrebarile. Stiam ca numai o totala ascultare de Dumnezeu – este raspunsul care Dumnezeu îl astepta de la mine. Asa ca am construit din bucatile inimii mele zdrobite un altar pentru Dumnezeul cel suveran. Si pe acest altar am pus singurul meu copil, iubita mea fetita, cu aceeasi sinceritate si cu tot atâta sacrificiu cu cât Avraam si-a pus copilul pe altar pe muntele Moria.
 .
      Oh! Domnul meu, îmi pun toata nadejdea în Tine. Daca vrei sa-mi iei copilul, ia-l, e al Tau. Nu mai pot sa lupt împotriva Ta. Iarta-ma! Iarta-ma pentru lipsa mea de încredere si pentru neascultare. Nu înteleg de ce îmi ceri fetita mea, dar Te iubesc si am încredere  în Tine. Ajuta-ma cu ce va urma…
 .
O pace absoluta m-a înconjurat. Batalia se sfârsise. Dumnezeu câstigase victoria. Am renuntat la frica si la mânia cu care am trait pentru arâtea luni. Acum puteam sa ma odihnesc în voia perfecta a lui Dumnezeu pentru viata mea.
        .
     Sase saptamâni mai târziu,  eram  din nou cu Kim în cabinetul doctorului Rubinstein. Kim n-a mai fost bolnava în tot acest timp. Statea în sus dezinvolta si radia de sanatate în bratele mele.
 – N-am vazut asa ceva de când sunt, zise doctorul,  cu o surpriza si o nedumerire intiparita pe fata. Celulele albe ale lui Kim sunt absolut normale. Este imposibil sa se poata schimba într-asa scurt timp!
.
     Dar – se schimbasera. Si în inima mea stiam de ce. Asa cum Isaac a fost întors lui Avraam, asa si fetita mea mi-a fost data înapoi. Domnul meu este marele Doctor si Tatal care merita toata încrederea mea. Poate ca era vremea pentru înca un miracol, o alta vindecare, si când o sa ajung acasa am sa-l chem la telefon pe tatal meu pamântesc…

.

(Preluat prin har din PE GÂNDURI)

DEPASIND „CURENTELE”, ÎNTRU…ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC: „SEMNELE TIMPULUI”, DE ELISABETA IOSIF


             Elisabeta Iosif, “Semnele timpului”, Editura Rawex Coms, 2011

.

Recenzie de Prof.dr.Adrian Botez

.

Avem în fata un volum de o mare frumusete estetica, al scriitoarei Elisabeta Iosif – atât prin continutul poetic, cât si prin grafica, extrem de expresiva si inspirata, asigurata de tânara plasticiana/graficiana (si filolog de exceptie!), Laura Lucia Mihalca (ctitor al revistei de avangarda… înteleapta, „ArtOut”).

…De foarte curând mondial-premiat („Art&Life, Japonia 2012”), volumul Elisabetei Iosif (printre alte merite culturale, cu totul deosebite, toate: Presedinte al Ligii Scriitorilor din România – filiala Bucuresti, si redactor-sef al, la fel, premiatei în Japonia, revista „Cetatea lui Bucur”!), „Semnele timpului”, este un model pentru echilibrul cosmic al neo-clasicismului, altoit pe trunchiul mental al neo-modernismului, cu usoare tente de trans-modernism…dar, de fapt, „mestecând”, epuizând si… „fentând”, „cu strategie”, toate curentele din proximitatea  de Duh a scriitoarei!

Daca în „Manifestul Cercului literar de la Sibiu”, din 1943, Negoitescu & Comp. încercau un armistitiu cu E. Lovinescu (marele perdant, prin teoriile sale „sincronizatoare”, în fata arheilor „Gândirii”!) si cu secolul al XVIII-lea – Elisabeta Iosif, chiar daca, prin motto-urile, presarate printre poemele sale, se adreseaza, evocator, invocator si…provocator, lui Goethe, nu-l fetisizeaza pe Goethe! Ci se raporteaza si la…Leonardo da Vinci! –  dar, mai cu seama, la Eminescu, Blaga…Novalis. Adica, la Arheii Poetici Românesti si la Eonul Romantismului Vizionar German.

De ce nu se multumeste Elisabeta Iosif, cu gândirea Secolului Luminilor? Pentru ca Elisabeta Iosif este un poet de foarte profunda spiritualitate si de avântat vizionarism. E drept, la Elisabeta Iosif, sentimentul religios nu este atât de pregnant/vizibil, pentru ne-initiati, precum s-ar pretinde în cadrul trans-modernismului. Dar toata poezia volumului ei zvâcneste de vointa, bine temperata, de a strapunge invizibilul, spre vizibil – …indicibilul, spre expresia cât mai relaxata si limpede-apollinica. Chiar daca (sau, poate: TOCMAI pentru ca…Balanta Cosmica-Thule trebuie realizata, întru demiurgie) iubirea Poetului este „în echilibru” (cf. Poetul si umbra), el, Poetul, exista ca „vapaie rasarita”, „o zi din univers/cu patimi zamislita!” Poetul ARDE, Poetul PATIMESTE PENTRU/ÎNTRU LUMINA!!!

Lumina cere discretia Umbrei, spre a se reface si…reproduce!

“Fartatul” si “Nefartatul” tracici, care colaboreaza, cosmic, la demiurgie…: Dumnezeu si “Adversarul” – co-demiurgi!

Elisabeta Iosif face un veritabil slalom,  printre curentele literare, europene si românesti, ale ultimelor doua veacuri. Face, de asemenea, o croaziera vizionara printre “stelele-versuri”, deci, precum romanticii, tenteaza DEMIURGIA DINAMICA, opusa complet otiozitatii-pasivitatii demiurgice (“demiurgul bolnav”, “demiurgul cel lenes”, “demiurgul cel rau”, “Dumnezeu e mort!”), despre care vorbesc blazatele filosofii modern/moderniste, ai ultimilor “seculi”, dintru Kali Yuga (“Paseste singur printre versurile – pulbere de stele,/Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor/De la rascruci din piatra” – cf. Era poetului).

   Elisabeta Iosif, cu seninatate, îl invita, pe cititor, sa treaca, din orbitoarea lumina a clasicismului apollinic, în “umbra” misterelor eleusine/pitagoreice si ale Kabalei. Neparasind Arheii Neamului – “stramosii”, “limbajul stramosilor” (cf. Era poetului). „La Sarmizegetusa am pus urechea Timpului sa asculte/În Sanctuarele magice. SI I-AM SIMTIT PE STRAMOSI…(cf. Oglinda timpului).

Mai mult: Poetul, în conceptia Elisabetei Iosif, se defineste prin calitatile Magului eminescian, cel care calatoreste “în stele”, având drept vehicul “Somnul-VISARE”: “Si-a legat visul de cifra opt, la adapost de stânca/Prin limbajul stramosilor. În salasul lunii/Poezia i-a ramas speranta, calatorind, înca./Are cheia secretelor – formula filozofala a cununii”.

Alchimia eminesciana a Labirintului Initiatic-POEZIE, din Epigonii (“Ce e cugetarea sacra? Combinare maiestrita/Unor lucruri nexistente; CARTE TRISTA ?I-NCÂLCITA,/Ce mai mult o încifreaza cel ce vrea a descifra…”) – este preluata, elegant si discret, de poeta neo-modernisto-neo-clasicisto…neo… Pentru ca, nu-i asa, Poetul “are  cheia secretelor – FORMULA FILOZOFALA A CUNUNII”. Luna/LEBADA (“Lebada aurita de Duhul Lunii sta deasupra Cetatii” – cf. Duhurile Cetatii) si cu Soarele-CUNUNA – mioritica nunta…alchimica!
“Formula Filozofala” corespunde, în registru alchimic – “Pietrei Filozofale”…!

Si, deci, Poetul-Alchimist si Poetul-Mag intra în conjunctie (fara sa contrazica, nicio clipa, obârsia neo-modernista si neo-clasicista! – dar privind, initiatic si autosacrificial…”peste umar”, precum Orfeu!), sub semnul misticii Cifrei OPT – si rezulta, fara încetare, tot…Elisabeta Iosif!!!:
“OPT ESTE NUMARUL ECHILIBRULUI COSMIC. Este numarul directiilor cardinale si al  directiilor intermediare.(…) OMUL, IMAGINE A MACROCOSMOSULUI, ESTE DIRIJAT DE NUMARUL OPT NU NUMAI ÎN MECANISMUL GENERARII SI ÎN STRUCTURA CORPULUI SAU, DAR SI ÎN CREAREA SI ÎN RÂNDUIREA TUTUROR LUCRURILOR DE CARE DEPINDE EXISTENTA SA. Astfel, semintele plantelor pe care le cultiva, aduse pe pamânt, în claviculele stramosilor, sunt în numar de opt, iar CELE OPT GRAUNTE PRIMORDIALE SUNT PLANTATE ÎN CELE OPT CÂMPURI CARDINALE ALE SATULUI”- cf. Dictionar de simboluri, al cuplului Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt.

…Dar, de ce n-am încerca “rezistenta” versului iosifian, întru…spiritul religios (deci, “peste gard” de trans-modernism…!)? Are, oare, eleganta alchimista bucuresteana (situata, parelnic, drept în centrul veacului al XVIII-lea, cel care neaga irationalul!), si …“artera” crestina? De ce nu? Orfeu este, în definitiv, alaturi de Zalmoxis, Apollon & Artemis etc. – expresia unei hierofanii cristice!

Iata, venind, parca, din semantica eminesciano-sadoveniana, Simbolul Sacru al Margaritarului, ca Imagine Arheica a Martiriului/Auto-Sacrificialului Cristic: “– Eu?! SUNT SCOICA DE FILDES CU GRAUNTELE PERLAT,/CUPRINS ÎNTR-O LACRIMA PRELINSA!” (cf. Cine esti tu?). Atâta doar ca “fildesul” pune surdina energica “suspinului” cristic…Lasa doar LACRIMA (“prelinsa”! – iar nu redublata…) “ a devenire” … actant al unei Dramei Golgotice subtextuale/metatextuale!

Timpul (ca si Fiinta) este, si el, circumscris unei alchimii cristico-initiatice (sub semnul mistic al Credintei-Peste/ICHTHEOS (Iisus Christos Dumnezeu/Theos!), care cosmicizeaza, întru demiurgie, grauntele/nucleul ontic si spiritual, precum …“Arca Noetica”!): “Poetul e artistul ce poarta-un cos cu pâine/E pestisor –oracol, Arca noastra de mâine…”(cf. Timpul regasirii Poetului).

La rândul lui, nucleul/graunte ontic trimite, în mod obligatoriu, la Oul/Mugure Brâncusian (Brâncusi echilibreaza, în Piatra, ceea ce patimeste Eminescu, în Stih!) – deci, din nou si mereu, la Initiere Cosmica (de dincolo de orice curente, în Gradina Arheilor!) – dar, foarte rebela, Elisabeta Iosif vrea sa compenseze/echilibreze (din nou, neîncetat!) hieratismul rece, prin “patima/patimirea rugului”: “În suflet am livada înflorita/Si-ascult durerea sa, prin mii de muguri/Ca o povara sta, „Maiastra” adormita/Si cânta piatra. Noi construim pe ruguri” (cf. Potecile lui Brâncusi).

…” EU SUNT POETUL, culegator al stelelor,/Când loveste-n Luna, SIRUL LUNG AL COCORILOR,/În prag de Toamna(…)SA NU-MI UITATI COCORII, sa-mi fie rosii merii!” (cf. Glasul Deltei – „marul rosu”, simbol al hierogamiei si al împlinirii androginitatii sacre!). Fireste, “Delta biblicelor sânte”, evocata de Eminescu, în ars poetica Epigonii. Cu adevarat, Elisabeta Iosif se situeaza sub semnul celest al COCORULUI: “longevitate, LOIALITATE, PACE, ECHILIBRU” –  pentru ca reuseste, precum Alchimistul, sa “împace contrariile” (“coincidentia oppositorum”); în plus, sa nu uitam ca, în simbolistica lumii (în special, al celei asiatice si al celei grecesti, care au marcat filosofiile Terrei!), COCORUL “este pasarea lui Apollo, zeul soarelui, care, de obicei, ia forma unui cocor, atunci când viziteaza tarâmul lumesc. (…) COCORUL ESTE ASOCIAT CU POETII, CE ÎL AU PE APOLLO CA PATRON” – cf. Dictionar de simboluri, al cuplului Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt.

…Poeta a echilibrelor (cosmice si intime), Elisabeta Iosif scapa, cu eleganta, subtilitate si… abilitate (poate nepremeditata, dar teribil de evidenta!), de toate etichetele si constrângerile denominative: ea este (si ramâne!), pur si simplu, COCORUL-POETUL! De aleasa si regala Stirpe ALCHIMICA!

Plagiatul, un stil si o regula de viata!

                          ROMÂNIA, AI NEVOIE DE DUMNEZEU!

Ce  parere avem de fapt despre ceea ce tot auzim de câteva luni? Despre  plagiat si “judecata” Parlamentului sau a Curtii Constitutionale. Sau despre atitudinea Presedintelui care judeca, practic, cum il taie capul?

Câti dintre cei care ar vota intr-un fel sau altul, ar face-o in cunostinta de cauza?  Dar avem acces la  cântarul care sa cântareasca si sa nuanteze divergentele celor mari? Pe undeva, e o chestiune de orgoliu, de departajare intre  oameni, ca valoare, ori, pentru cei multi chestiunea este lipsita de-un interes major, fiind neproductiva, mai ales in conjunctura politico-economica de azi. Cei mai  multi si-au stabilit apriori un punct de vedere, general, un atasament fata de un om,  sau o grupare de oameni sau  de-un partid, o simpatie fata de ceva sau cineva, si, pe de alta parte, o ura apriga fata de partea opusa celei pe care o sustin aproape neconditionat.

Din frageda lor copilarie, copiii  incep sa invete sa imite si sa plagieze. Nici nu s-ar putea altfel, pentru majoritatea dintre oameni e greu de presupus ca s-ar incadra cumva la  exceptii de la aceasta regula nescrisa. Insa, cu cât crestem mai mult, imitarea si plagierea  nu dispare din viata noastra, dimpotriva, se adânceste tot mai mult, se diversifica si capata nu doar nuante noi ci trebuie sa fii inspirat sau foarte documentat sa observi a cine aduce acum artistul nostru, supus analizei sau oprobiului public.  Putem lua orice domeniu al culturii, al artei, si vom constata ca aceste deziderate se regasesc pe toate treptele societatii.  Si, contrar la ce ne-am astepta, cu cât ajungem la vârful  exponentilor de breasla, cu atât suntem pusi in fata unor asa zise surprize, de proportii, pe masura!

De la pictura naiva si aceea  contemplativa a naturii, lasate de Dumnezeu sau a realizarilor omenesti,  spre cele mai sofistificate sau mai abstracte, artistul trece printr-un proces de imitare si prelucrare personala.  Sau, daca am vorbi de sculptura, incepând cu modelarea plastelinei, pâna la cioplirea anevoie in masive de piatra, si l-am descoperi pe David al lui Michelangelo, nu e vorba de altceva, decât de ceea ce e valabil pentru toti artistii.

Cu actorii se intâmpla la fel, ei observa comportamentul altora, pe care il imita sau il persifleaza, sau, pur si simplu isi imagineaza un comportament adecvat pentru personajul caruia doresc sa-i dea viata.

Ce sa mai vorbim despre cei care scriu, despre ziaristi si scriitori? Inceputurile fiecaruia dintre ei  sunt inspirate (mai mult sau mai putin) de scrierile si invataturile unuia sau ale altuia. Nimeni nu a scapat de a fi influentat si de altii. Asta ne aminteste de cuvântul “epigon” (imita mijloacele specifice de expresie ale unui scriitor).

Când il citisem pe Lucian Blaga, in poezie, de la un capat la altul, aprofundat, aveam o gândire epigonica a la Blaga, iar când un viitor poet, aflat la inceputurile sale  poetice,  a citit o poezie personala, imediat am simtit ca universul poetului de la Lancram l-a inspirat nepermis de mult. Iar in pauza de masa i-am spus-o fara echivoc: “Poezia citita de tine mi-a amintit de poemul   “Dati-mi un trup, voi muntilor”.  Inchipuindu-si ca sunt “cineva” mi-a raspuns surâzând, docil: “As vrea sa mai vorbim”, insa nu l-am mai intâlnit niciodata. Cu timpul, a devenit un poet autentic, seva inspirarii devenind mai greu de aflat (sporind mult originalitatea sa), cel putin pentru mine (poetul de care vorbesc are un nume comun, Ion Muresan,  si este  de prin zona Clujului sau, mai probabil, Bistrita).

Imi trece prin cap o mica intrebare-concluzie: Ce e de fapt “doctoratul”?  Sa zicem in drept. Va intreb, ce credeti? Candidatul la doctorat va scrie o lucrare care sa aduca o noutate in interpretare sau o “licenta” personala in intelegerea dezideratelor de “drept” care sa duca cu un pas mai mic sau mai mare inspre realizarea mai usoara a ceea ce inseamna si cuprinde  conceptul de “drept”.

Se  presupune (gresit) ca un candidat la “doctorat” cunoaste “tot” ce s-a scris despre subiectu lpentru  care el doreste sa obtina titlul de doctor.  Intelegem, nu-i asa, ca e o mare exagerare sa ne inchipuim ca e o treaba la indemâna multor oameni din breasla respectiva sa ridice pretentii de doctorat! Intr-un timp normal nu aveau dreptul sa candideze decât absolventii de facultate exceptionali, cu note maxime in toti anii, cunoscatori a cel putin unei limbi straine. Ca sa nu mai vorbim ca implica si o cultura generala solida.

Din motive de a incerca elucidarea, in parte, a contrverselor la aparitia doctoratelor ca si ciupercile dupa ploaie, aduc in discutie lucrarile de doctorat ale Elenei Udrea sau Ion Olteanu (vicepresedinte a Camerei Deputatilor, mâna drapta a Robertei Anastase, ca presedinte a Camerei Deputatilor, care a introdus ca regula neadevarul cras la numaratoarea voturilor). Elena Udrea s-a scos repede (crede ea) de sub incidenta plagiatului scriind pe blog ca la lucrarea ei au scris mai multi colegi (doctorat de “experta in Armata” -, asa  cum sunt si cei care  primisera grade  militare ca recompensa  a inregimentarii lor  in oastea lui Basescu, ca si colonelul Robert Turceascu,  platit regeste,  ca si  confratele sau,  apaticul, Ion Cristoiu, de  catre patron,  mogulul George Paunescu).
Sau Emil Boc, ori Victor Ponta. Primul, un exponent exceptional al limbajului de lemn – ceea ce evident nu prea da bine cu “dreptul”, dar pentru dânsul e ok.  Al doilea, inteleg ca s-a atasat de o lucrare mai ampla, careia i-a adus un spor de lumina, prin intelepciunea si inteligenta personala, o mica lumina  si  un mic  pas inainte, lumina pe care denigratorii sai politici o improasca cu noroi din toate partile si din toate tarile, de pe unde apuca fiecare a da.

Marele filozof si editor Gabriel Liiceanu,  nu e nici domnia sa scutit de suspiciuni (indreptatite) de plagiat. A luat din Constantin Noica cum iei o bucata dintr-o pâine, o bucata maricica, si a mâncat pe saturate. Noica,  mare filozof si gânditor, consacrat de timpuriu, renegat de regimul comunist si marginalizat, nepublicat, pus la index, din deportarea apriga in care se gasea  isi vede ideile sale  geniale ca apar sub numele conspirativ “Liiceanu”. Cum este normal pentru oamenii mari, nu s-a simtit ofensat, dimpotriva, s-a simtit onorat ca opera-i este publicata, chiar si  partial, sub pseudonimul “Gabriel Liiceanu”. Insa   Liiceanu si-a luat doctoratul, dupa cum aflam din Cotidianul online (coincidenta?!), luînd o licenta de tratare a unei chestiuni filozofice care îi apartine maestrului Noica (Alt “dottore” pro-Basescu are probleme cu teza de doctorat: Liiceanu l-a plagiat pe Noica sau i-a furat textul despre “Nostos”).

La noi e adevarat proverbul “Hotul striga hotul!”  si unul mai nou: “Plagiatorii, striga: Plagiat!

Nu vorbim doar de oamenii  de rând (dar care au titlu de doctori intr-un domeniu sau in altul), ci vedem ca aceasta stare e discutabila si la cei mai mari dintre cei foarte mari. Cum e cazul lui  Liiceanu,  un profund gânditor,  un om de mare calibru, dar care e orbit  acum   de idei preconcepute, stare in care se afla multi oameni. Dar, practic, sunt de parere ca nu-i scade cu nimic valoarea intrinsec? a omului de cultur?  prin mutarea in curtea sa a unor concepte filozofice care nu-i apartin, ca licente personale. Pe ce ma bazez? Ce e omul se stie mai de demult. Nu e nimic nou sub soare!

*

Judecarea generala a unor controverse, a lamurit-o pentru intreaga omenire, Isus Hristos, care ne-a invatat cum trebuie sa gândim si sa judecam faptele.

Isus a spus sa dea cu piatra doar acela care este fara pacat. Toti acuzatorii  au plecat, nimeni nu a aruncat cu piatra in femeia prinsa in preacurvie (nemai vorbind ca ei, judecatorii, nici nu au mai pus problema ‘lor”, a barbatilor, prinsi alaturi de vinovata, vinovati).
Isus Hristos, modest, si smerit cu inima, a zis “Invatati de la Mine!” El a mai zis ca face tot ce a vazut pe Tatal facând. El nu a facut nimic de la El, personal. A indeplinit mandatul primit de la Tatal, a facut ce L-a vazut pe Tatal ca face. Isus nu s-a mândrit ca e original, fiind. El a zis ca  toata slava si gloria cu care trebuia sa fie onorat, sa se  indrepte spre Tatal.

Creatorul ne-a creat pe toti, in mod desavârsit, dupa placerea si voia Sa atotputernica. Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. (Romani, 11.36)

Dumnezeu spune omului: Ce ai tu ca sa nu fi primit? Tot ce este si are el, omul,  l-a primit la crearea sa de catre Dumnezeu (la nastere). Toate abilitatile cu care adesea incercam si ne laudam, nu sunt altceva decât talantii primiti de la Dumnezeul nostru. Noua nu ne ramâne decât sa-i punem in negot, lucrând pentru binele aproapelui nostru, nu pentru a-l denigra si a-l injosi si a-i reprosa câte si mai câte.

Cu totii plagiem,  intr-un fel sau altul, Creatia si Creatorul, sau pe semenii nostri. Ne inchipuim ca Dumnezeu nu se supara atunci când  folosim expresii din Sfânta Scriptura si adeseori nici nu mai folosim ghilimelele, caci sunt  invataturi din scrierile Tatalui nostru. Vina noastra e  imensa insa atunci cînd citam trunchiat sau îi punem în cont ceea ce nu e in concordanta cu ceea ce  a spus,  a gândit sau este de fapt  El.

Toata slava si multumirea, sa-I fie aduse Lui, din gura si condeiele noastre, Marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor! Amin.

*

Doua modele sau idei ale unor oameni celebri

Nicolae Iorga, cel care a fost unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat poporul român, a scris el insusi peste 25.000 de titluri de articole si lucrari, a strâns numeroase proverbe (peste 2.000) dintre care câteva sute  îi apartin.

O cugetare a savantului, zice asa: Daca ai inteles bine o carte pe care ai citit-o, mai ca meritai s-o scrii tu insuti!

Imparatul Solomon, fiul nu mai putin legendarului imparat David, a avut el insusi  peste 3.000 de proverbe despre intelepciune si care duc la intelepciune.  Tatal sau, David, om viteaz si iscusit, i-a lasat ca mostenire tara Israel, prospera, si cu cele necesare (planul si parte importanta din materialele necesare) construirii unui Templu de inchinare lui Dumnezeu, Creatorul.
Ce a facut Solomon? Cum a procedat când a judecat  poporul? Inca de la inceputul domniei sale, Dumnezeu i s-a aratat intr-un vis si i-a spus sa ceara, ce ar dori sa-i dea Dumnezeu? Solomon, constient de marea raspundere pe care o are in fruntea poporului, a cerut de la Dumnezeu Intelepciune. Si, cererea a fost placuta Domnului, si i-a dat intelepciune, cum nu mai primise nici un alt om. Apoi, aflam ca Solomon il iubea pe Dumnezeu. El si-a iubit si tatal, pe David, i-a continuat munca si testamentul, a construit un Templu in care sa se inchine oamenii lui Dumnezeu. El a fost in fruntea poporului la inchinare. Solomon se temea de Dumnezeu (asta e inceputul intelepciunii, ferica de Domnul). Ori azi, oamenii, nu mai au frica de Domnul. Vor sa placa oamenilor, nu lui Dumnezeu. Solomon a ascultat de Dumnezeu, s-a increzut in El, in intelepciunea lui Dumnezeu si a judecat dupa dreptate si adevar.

*

Câteva concluzii care se impun
1) Cine raspunde si cine are competenta academica  de acordare a dreptului legitim de infiintare a unor Comisii, abilitate, de a  cerceta, a analiza si a acorda doctoratele (titlul de “doctor in ….” )?
2)Examenul de admitere la doctorate trebuie sa se constituie in filtre eficiente, de cultura generala si de specialitate, obstacol  necesar  in drumul candidatilor la doctorate.
3) Candidatii trebuie sa posede mare probitate profesionala, etica si morala.
4) Raspunderea pentru un titlu de “doctor” revine, intr-un demers obiectiv, Comisiei care a  analizat   si l-a acordat (nu titularului).

ROMANIA AI NEVOIE DE DUMNEZEU!

Despre obiectul credintei

George Danciu

Isus zicea:

S-a împlinit vremea, Împaratia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti în Evanghelie.” 

                                                                                                    Marcu, 1.14-15

Credinta într-o realitate istorica, prezenta si viitoare

.

CREDINTA, de care vorbeste Evanghelia,  este în legatura cu cineva.

Când vorbim despre credinta, aceasta implica imediat si o persoana fata de care ne raportam credinta.

În crestinism, ideea centrala si Persoana fata de care ne manifestam credinta este Isus Hristos. Este un singur Dumnezeu, Tatal nostru si Creatorul Universului, care S-a manifestat între oameni prin Isus. Înainte de înaltarea Sa la cer (dupa ce Si-a dat viata ca rascumparare pentru omul pacatos si a înviat) a spus ucenicilor ca e de folos sa mearga la Tatal, unde va mijloci pentru ucenicii Sai, însa nu ne va lasa singuri, caci ne va trimite un Mângâietor, Duhul Sfânt. Deci Dumnezeu s-a facut de cunoscut prin Cuvântul Bibliei, ca este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) si Dumnezeu Duhul Sfânt, Unul, manifestat în aceste trei Nume.

Isus este Evanghelia la care  S-a referit El Însusi,  apostolii si Biblia,  în contextul ei general si specific.

Ne punem întrebarea, de ce am asculta cutare sau cutare voce…? E o voce demna de încredere? Ce spune e  adevarat?

Câti oameni or fi crezut când Cristofor Columb (1451-1506) care, cautând o ruta noua spre Asia, ajunge prin Oceanului Atlantic în America, le-a vorbit contemporanilor lui despre marele Continent de dincolo de Ocean?

Câti oameni or fi crezut când Galileo Galilei (1564-1642) si-a prezentat celebra sa teorie, cum ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui? Desi a fost persecutat de Biserica Catolica si de Papa Urban al VIII care nu au crezut adevarul promulgat de el în teza sa, adevarul a fost demonstrat si confirmat ulterior de stiinta…

***

Sundar Singh (1889, India -1929, Tibet), povesteste ca mama sa, care era hindusa (o religie cu traditii, obiceiuri si superstitii) ca orice mama care îsi iubea copilul l-a învatat si pe el religia hindusa, în care vaca e un animal sfânt si venerat. Însa, în modul cel mai serios si plin de grija i-a spus fiului ei si aceste marete cuvinte: Daca vreodata te afli în fata unui pericol iminent si nu ai alte solutii, când viata îti este pusa în pericol, sa stii ca mai este o forta, o putere, aceasta este Isus. Sa apelezi la el.

Si, într-o zi, pe când mergea pe o poteca îngusta de munte, dintr-odata i-a închis drumul un sarpe veninos care-l ameninta îndreptându-se direct spre el si, din cauza terenului de munte, nu mai avea unde fugi de sarpe. Paralizat de spaima, aproape inconstient, a strigat sau mai exact inima i-a strigat „Isuse, scapa-ma!” Si a fost scapat, sarpele a plecat într-alta parte deîndata.

Sundar a participat la o scoala primara condusa de Misiunea american prezbiteriana, în care Noul Testament a fost citit zi de zi ca un “manual”. Sundar a refuzat sa citeasca Biblia la scoala. Dar într-o oarecare masura, predarea Evangheliei si dragostea lui Dumnezeu i-a atras atentia, desi el înca nu credea chiar totul.

În mijlocul unei astfel de confuzii, când avea doar paisprezece ani, mama i-a murit si Sundar a suferit o criza de credinta. În furia lui, Sundar a ars o copie a unei Evanghelii în public. Dupa trei zile, într-o noapte târziu, în decembrie 1903, s-a ridicat din pat si s-a rugat ca Dumnezeu sa i se descopere, daca El într-adevar exista si e viu. În caz contrar “am planificat sa ma arunc în fata trenului care trecea aproape de casa noastra.

Sundar Singh s-a rugat. “O, Dumnezeule, daca exista un Dumnezeu, dezvaluie-mi-Te în seara asta.” Trenul urmator era la ora cinci dimineata. Orele treceau. Dintr-o data camera s-a umplut de o mare stralucire. Un barbat a aparut în fata lui. Sundar Singh a auzit o voce care-i spune: “Eu am murit pentru tine. Mi-am dat viata pentru tine. Cât timp te vei lepada de Mine? ” Sundar a vazut mâinile omului, strapunse de cuie….

Uimit ca viziunea a luat forma neasteptata a lui Isus, Sundar a fost convins în inima lui ca Isus este Mântuitorul adevarat si ca El este viu. Sundar a cazut în genunchi înaintea Lui si a cunoscut o liniste uimitoare pe care niciodata nu osimtise înainte. Viziunea a disparut, dar pacea si bucuria zabovit în el.

În ciuda amenintarilor si ale motivelor familiei sale, Sundar a vrut sa fie botezat în credinta crestina. Dupa ce tatal sau i-a vorbit d oficial si l-a respins, pentru credinta sa, Sundar a devenit un paria pentru poporul lui. Dar împotriva marii opozitii, el a fost botezat în Simla, de ziua sa de nastere, în anul 1905 într-o biserica de limba engleza.

***

Din Cer a coborât fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, si a adus oferta Sa de viata. Câti L-au crezut?

Daca citim Evangheliile vedem ca a fost cercetat de catre Pilat, de catre Irod, de mai marii Evrei, de Ana si Caiafa, dar Pilat a dat verdictul: NEVINOVAT! Cu toate acestea, multimea a strigat la unison Rastigneste-L!  Rastigneste-L! Doar un sutas si un tâlhar, L-au recunoscut ca Dumnezeu, si au crezut. Tâlharul, murind, înca din acea zi a fost cu Domnul ales, în cer. Glorie Domnului! Amin.

Isus a spus: „Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Adevarat, adevarat va spun ca vine ceasul, si acum a si venit, când cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta vor învia. Caci, dupa cum Tatal are viata în Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata în Sine.” (Ioan, 5.24-26)

Faptele Apostolilor ilustreaza întâlnirea istorica a lui Pavel cu Isus

Capitolul 9

Saul din Tars (viitorul apostol Pavel) “sufla înca amenintarea si uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umblând pe Calea credintei, atât barbati, cât si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim.”

Dar însusi Dumnezeul Isus îi iese în întâmpinare:

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer în jurul lui. El a cazut la pamânt si a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” „Cine esti Tu, Doamne?”, a raspuns el.Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci înapoi cu piciorul într-un tepus.” Tremurând si plin de frica, el a zis: „Doamne, ce vrei sa fac?” „Scoala-te”, i-a zis Domnul, „intra în cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci.

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iata-ma Doamne”, a raspuns el. Si Domnul i-a zis: „Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama „Dreapta” si cauta în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; si a vazut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el si punându-si mâinile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea.” „Doamne”, a raspuns Anania, „am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai în Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împaratilor si înaintea fiilor lui Israel; si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.

Anania a plecat; si, dupa ce a intrat în casa, a pus mâinile peste Saul si a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat si a fost botezat. Dupa ce a mâncat, a prins iarasi putere. Saul a ramas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Si îndata a început sa propovaduiasca în sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (Fapte, 9.1-20)

PASTORUL WILHELM BUSCH – ÎN TABARA CU TINERII

Wilhelm Busch

.

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

 .

Îmi pusesem nadejdea în Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stânca si mi-a întarit pasii.Mi-a pus în gura o cântare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. Multi au vazut lucrul acesta, s-au temut, si s-au încrezut în Domnul.” Psalm, 40.1-3

 .

Nascut din nouepisoade de viata

 .

Când fac o tabara cu tinerii mei, aici la Essen, atunci ne adunam în fiecare dimineata, înainte de micul dejun, la un sfert de ora de reculegere. Cântam mai întâi o cântare duhovniceasca, apoi citim o meditatie pentru ziua respectiva. Pe urma indic un text biblic si fiecare se aseaza într-un colt linistit si îsi citeste pentru el textul. Cei ce au facut un început cu Isus, un început în viata de credinta, o fac si acasa pentru ca nu pot trai fara sa auda glasul Bunului Pastor si fara sa vorbeasca cu El. Acum te rog: Învioreaza-ti latura personala a pozitiei tale de crestin începând sa citesti Noul Testament! Un sfert de ora linistit, dimineata sau seara.

Iar când închizi iarasi Noul Testament, împreuna-ti mâinile si spune: „Doamne Isuse, acum trebuie sa vorbesc cu Tine. Astazi am atâtea de facut. Ajuta-ma sa le duc cu bine la capat! Pazeste-ma de pacatele mele favorite! Da-mi dragoste pentru altii! Da-mi Duhul Sfânt!”

Roaga-te! Vorbeste cu Isus! El este aici! El te aude! De latura strict personala a unei pozitii de crestin tine si faptul ca un crestin vorbeste cu Domnul lui.

Deunazi ziceam unui domn care venise la credinta: „Aveti nevoie zilnic de un sfert de ora linistit cu Dumnezeu.” Atunci el a zis: „Pastore Busch, doar nu sunt pastor. El are timp pentru asta. Dar eu? Eu am îngrozitor de multe de facut.” I-am raspuns: „Ascultati-ma! N-o sa ajungrti niciodata sa le terminati, nu-i asa?” „Asa e!” a recunoscut el. „Vedeti”, am spus eu, „asta-i pentru ca nu aveti acel sfert de ora de reculegere. Daca va obisnuiti sa vorbiti dimineata cu Isus, sa cititi apoi câteva versete din Biblie si apoi sa va rugati iarasi asupra lor, veti vedea ca e o joaca sa terminati cu treaba.”

Da, cu cât aveti mai mult de lucru, cu atât mai multa nevoie aveti de acel sfert de ora linistit. Mai târziu acesta va deveni poate o jumatate de ora, pentru ca sa aveti timp sa aduceti înaintea Domnului tot ce va preocupa. Dar dintr-odata totul merge mai bine. Vorbesc din experienta. Uneori asa mi se întâmpla si mie. De abia ma scol din pat ca si suna telefonul. Apoi ma duc la poarta sa iau ziarul. Apoi suna iarasi telefonul. Dupa aceea vine cineva în vizita. Dar toata ziua sunt agitat. Nimic nu merge. Si dintr-odata îmi trece prin minte: „Pai sigur, dacaînca n-am vorbit cu Isus! Si nici El n-a avut ocazia sa-ti vorbeasca! Nu e de mirare ca totul merge pe dos!”

 Întelegeti, clipele de liniste petrecute în prezenta lui Isus sunt deci unul din aspectele laturii strict personale ale vietii crestine!

 Un alt aspect este asa numita rastignire a carnii si a firii. În viata mea am vorbit multor oameni multor oameni. Si de fapt toti se plâng de ceva. Sotiile se plâng de sotii lor. Barbatii se plâng de nevestele lor. Parintii se plâng de copiii lor. Copiii se plâng de parintii lor. Dar ei nu se gândesc ca aratând pe cineva cu degetul si zicând: „El e de vina ca nu sunt fericit!” de fapt arata cu trei degete spre ei însisi. Crede-ma, daca ai un sfert de ora cu Isus, atunci El o sa-ti descopere ca tu esti de fapt pricina nefericirii tale. Casnicia ta nu merge bine, pentru ca nu traiesti sub privirile lui Dumnezeu. Afacerle nu-ti merg bine pentru ca nu umbli înaintea lui Dumnezeu. Crestinii nu trebuie sa învete în fiecare zi sa-si rastigneasca natura veche.

 Vreau sa va spun o experienta personala pe care tocmai am facut-o. Am participat zilele acestea la o saptamâna de vacanta cu 50 de colaboratori în lucrarea cu tinerii din Essen. A fost nespus de frumos. Eram asa de fericiti împreuna, încât nici nu pot spune. Totul era asa de binecuvântat. Si totusi, din când, au fost dificultati. Dar înainte de a lua cina, în ultima zi, s-a întâmplat ca dintr-odata s-au ridicat unii si s-au dus la altii zicând: „Te rog, iarta-ma pentru asta sau aia.” Eu a trebuir sa merg la trei dintre ei si sa le spun: „Iarta-ma ca ti-am vorbit atunci asa de dur!” Atunci unul a raspuns: „Dar aveti dreptate!” „Totusi, iarta-ma!”, l-am rugat eu. Intelegeti: Îmi venea greu sa ma smeresc înaintea unui tânar de 20 de ani.

Daca ai un timp zilnic cu Isus, atunci înveti si sa-ti rastignesti în fiecare zi natura firii, veche. Si atunci vei vedea cum în jurul tau totul devine frumos. Asta tine de latura strict personala a vietii crestine. Iar daca nu stii nimic de asta, înceteaza de a te mai numi crestin.

 Vedeti, adesea merg pe strada si cuget astfel: oamenii cu care ma întâlnesc sunt crestini, aproape toti platesc impozitul bisericesc. Daca as opri acum pe cineva si l-as întreba: „Scuzati! Sunteti crestin?”, atunci mi s-ar raspunde: „Desigur! Doar nu sunt musulman!” Dar daca as întreba mai departe: „Spuneti-mi: Vi s-a întâmplat vreodata sa nu puteti dormi de bucurie ca sunteti crestin?”, atunci mi s-ar raspunde: „Ati înnebunit?” Si asa e: crestinism fara bucurie de viata crestina! Se înjura când trebuie sa plateasca impozitul bisericesc. Dar de bucurie nici urma. Însa, din clipa când experimentezi nasterea din nou, afli ce înseamna: „Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!”

 Prietenii mei, am am spus de curând tinerilor mei ascultatori un cuvânt minunat din Biblie. „Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii” – Acesta e Isus – „si tamaduirea va fi sub aripile Lui.” Ce frumos e! Si stiti cum se spune mai departe? „Veti iesi si veti sari ca viteii din grajd!” Minunat exprimat! Rar gasesc crestini care, de bucurie ca au Mântuitor, „sa sara ca viteii”!

Din ce pricina nu simtim aceasta bucurie? Raspunsul e simplu: pentru ca nu suntem crestini adevarati. Ma gândesc la scumpa mea mama. La ea se vedea acea bucurie neînfrânata în Domnul. Si ma gândesc la multi altii pe care i-am cunoscut ca niste crestini radiind de bucurie. Înaintând în vârsta, as dori si eu sa experimentez tot mai mult bucuria Domnului. Da, dar pentru asta cineva trebuie sa ia în serios viata de crestin si sa nu aiba numai o spoiala de crestinism!

 Asa este deci prima latura a vietii crestine. „Este crestinismul o chestiune personala?” Da, viata crestina este foarte personala.

 În partea urmatoare a mesajului pastorului Busch, el însusi ne va povesti cum e cealalta fata a monedei. O viata crestina adevarata si vie – spune Busch – are si o latura publica, pe care oricine o poate vedea.

VA URMA!

ESTI UN "REZERVOR" SAU O "CONDUCTA"- DE TINE DEPINDE

Carmen Bogdan

 (Preluat de pe Pentru ca exist)

 .

Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; înainte ca sa ispraveasca vorba, îi voi asculta!” (Isaia, 65:24)

.

În ajunul Craciunului  toata lumea are obiceiul sa primeasca si sa ofere cadouri. Gândindu-ma la acest aspect mi-am adus aminte de ce un crestin spunea odata; ca noi nu ar trebui sa ne comportam ca niste “rezervoare” ci ca niste “conducte”.

 “Rezervolul” îl umpli si pe urma îl folosesti pâna se goleste pe când printr-o “conducta” tot timpul trece fluidul, folosesti si tu si merge si mai departe. Mie mi-a placut ideea asta mult si cred ca în viata unui crestin e bine sa o si aplicam.

 Eu am doi baieti, si deseori de-a lungul timpului am primit hainute pentru ei pe care si eu le-am dat mai departe. De multe ori între hainutele primite erau si rochite sau lucrusoare care nu li se potriveau. Evident nu erau pentru noi trebuia sa le dau mai departe pe “conducta”. Apoi ce am primit si a fost bun a stationat la noi o vreme pâna când au crescut copiii, apoi si la acestea le-am dat drumul pe “conducta”.

 Am citit cu ani în urma o poveste intr-o revista menonita care m-a impresionat si am tinut-o minte. Din lipsa de spatiu revistele acelea au plecat si ele “pe conducta” dar câteva articole din ele mi-au placut si in anumite imprejurari mi le amintesc cu placere.

 Motto-ul pus era versetul “Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, îi voi asculta!” (Isaia, 65:24)

 În zilele de dinainte de Craciun, o familie se hotaraste sa plece îmreuna cu copiii în vizita la parinti, iar ei locuiau departe. Pentru ca aveau o livada cu nuci, pun pe copii sa adune mai multe nuci pe care sa le ofere cadou parintilor si rudelor ce le vor întâlni. Drumul a fost lung si ajunsi la destinatie bucuria revederii a fost mare. Binenteles ca au veni multe rude sa îi viziteze. Au oferit nuci tuturor. O verisoara cu sotul ei dupa ce s-au întors acasa s-au gândit sa ofere cadou, nuci, unei vecine. Aceasta a fost asa de încântata si i-a rugat daca mai au sa îi mai aduca oferindu-se sa le plateasca. Ei când au ajuns sa se revada cu familia venita în vizita în localitatea lor au întrebat de nuci spunându-le pentru ce au nevoie. Si au mai primit multe nuci sa le ofere vecinei. Au dus nucile vecinei care s-a bucurat mult si le-a dat cinci dolari, cu toate ca ei au insistat ca sunt fara bani, vecina nu a acceptat sa ia nucile fara plata. Verisoara a luat banii si i-a dat pentru nuci rudei sale povestindu-i cele întâmplate. Bani au fost pusi în poseta.

 Trecusera cateva zile când tinerele femei hotarasc sa iasa în oras cu masina sa cumpere câte ceva de la magazine. Însa pe drum li s-a stricat masina. Peste drum de locul în care s-a întâmplat incidentul era un atelier de unde un om a vazut impasul femeilor. S-a apropiat de ele si s-a oferit sa le ajute. El a reusit sa puna iarasi masina in functiune. Brusc, tânara si-a adus aminte de cei cinci dolari si i-a oferit domnului ce le-a ajutat. Acesta a refuzat spunând ca nu primeste bani ca le-a ajutat in numele Domnului Isus. Atunci tânara l-a rugat sa primeasca si el cei cinci dolari tot în numele Domnului.

Seara, omul nostru ajunge acasa. Vede ca nevasta-sa tocmai pregatise o tava pentru vecina lor vaduva, pe care pusese câte ceva din ce avea ea în cas?. Atunci, barbatul amintindu-si de cei cinci dolari, i-a pus si pe acestia pe tava. Sotia credincioasa a sunat la usa vecinei.

 Vaduva tocmai ce sculase de pe genunchi unde ceruse Domnului sa o ajute sa plateasca o facture la care îi mai trebuiau înca cinci dolari.Tocmai citise versetul din Isaia 62:24: “Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, îi voi asculta!

Mare i-a fost bucuria ca, pe lânga darurile aduse de sora sa în credinta, Domnul i-a trimis déjà banii pentru care tocmai se rugase Domnului cu credinta!

Cu o saptamâna mai devreme, Domnul stiuse ca aceasta vaduva avea nevoie de 5 dolari!

Imi amintesc ca inainte sa citesc aceasta poveste am auzit o sora ca trece prin strâmtorare si sotul nu lucra. Atunci am strâns câteva lucruri printre care si niste pantaloni ai sotului meu care îi ramasesera strâmti si nu îi mai purta. Eu nu stiam cum arata sotul sorei, dar asa am avut pe inima. Am auzit ulterior ca ar fi spus ca probabil eu nu am intrebat pe Domnul când am oferit acei pantaloni deoarece sotul si baietii ei erau mult mai mari de statura si acei pantaloni nu s-au potrivit.

 Am fost trista si necajita mai ales ca oferisem din toata inima acele lucruri. Ma gândeam ca am gresit ca poate nu a fost in voia Domnului. Apoi am citit povestea pe care v-am impartasit-o mai sus si am inteles difernta intre “rezervor” si “conducta”. Sora nu a inteles ca acei pantaloni probabil trebuiau sa ajunga la altcineva, si de atunci daca am încredintarea sa dau un lucru ca dar cuiva, o fac cu toata placerea, chiar daca persoana careia i l-am facut are ceva de comentat.

 Cred ca în timp ce strâng mai multi ani, Domnul îmi da tot mai multa întelepciune si ma ajuta sa nu mai judec cu mintea atât de mult lucrurile si sa las sa curga prin mine voia Sa. Desi sunt greu de modelat si învat greu, învat, si asta îmi da priceperea sa ma apropie mai mult de Domnul Isus. Si pacea si bucuria ce vin de la Domnul ma fac sa experimentez un nou stil de viata care ma împlineste mai mult decât orice alt lucru.

(Carmen Bogdan http://pentrucaexist.blogspot.com/2011/12/ce-vrei-sa-fi-un-rezervor-sau-o.html)

Magii – oameni în cautarea adevarului

George Danciu

(Din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011 – Seara, la Biserica din Hickory, NC)

Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

                                               Evanghelia  MATEI, 2. 1-2

.

MAGII LA IERUSALIM


Întotdeauna au existat oameni de stiinta carora Dumnezeu le-a descoperit ceea ce cautau ei cu toata fiinta lor. Si, de fapt, asa i-a învatat Mântuitorul vorbind în Predica de pe Munte:

Cereti, si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti, si vi se va deschide. Caci oricine cere capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate i se deschide. (Matei, 7.7-8).

Magii, ca oameni de stiinta, îsi facusera scop al vietii cunoasterea mersului astrelor si al Creatorului care pune totul în  miscare dupa voia Sa!

Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.

Orice mare cercetator, în sfera sa de activitate, cautându-L pe Dumnezeu, îl va gasi.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte da de stire alteia despre el. Si aceasta fara vorbe, fara cuvinte al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamântul, si glasul lor merge pâna la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui. Si soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nunta, se arunca în drumul lui cu bucuria unui viteaz: rasare la un capat al cerurilor si îsi ispraveste drumul la celalalt capat; nimic nu se ascunde de caldura lui. Legea Domnului este desavârsita si învioreaza sufletul; marturia Domnului este adevarata si da întelepciune celui nestiutor”. Psalm, 19.1-7

Celebra formula a lui Einstein E=mc2, unde constanta, neschimbatoare, nedeterminata, face referire la … Dumnezeu, care e constant, neschimbator, Acelasi ieri, si azi si în veci,  si imposibil de determinat, de creatia Sa (omul).

Împaratul Irod, care era un edomit (descendent al lui Esau, nu al lui Iacov-Israel), statea pe scaunul lui David si, implicit, pe cel al lui Isus, abuziv, dar nu avea cunostintele istorice si astrologice necesare:

Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei ...”

Irod s-a tulburat si odata cu el tot Ierusalimul.

Sa observam ca nici chiar oamenii de stiinta, magii, nu ajung prin cercetarile lor asidue decât pâna la paginile Scripturii – Scrierea Lui Dumnezeu (Biblia).

Preotii au gasit din Scripturi raspunsul unde trebuia sa se nasca Domnul Pacii, cum scrisesera prorocii Domnului.

Dar e greu de înteles, de neînteles cum preotii au stat pe loc, atunci, ca si mai târziu si nu s-au dus sa vada daca si cum se împlineste prorocia privind Nasterea Mântuitorului Lumii!

Magilor, steaua le-a aratat drumul, însa Cuvântul vine cu raspunsul exact. Stiinta ne aduce sa stim,  sa cunoastem ca exista un Creator, iar Biblia ni-l înfatiseaza pe Acest Creator.

Si astazi suntem destui farisei si carturari care sunt carturari cu directiile, cunosc în mare ce se întâmpla, dar nu i se închina lui Dumnezeu!

Aceasta e drama crestinismului din zilele de pe urma, când cunostinta va umple Pamântul, dar dragostea celor mai multi se va raci!

Preocuparea magilor ne ajuta sa întelegem ca numai Scripturile ne pot duce pâna la Hristos, iar celelalte carti, îndrumatoare, ne arata ca exista un Creator si, eventual, ne pot îndreapta în directia buna. Cu unele carti putem ajunge chiar foarte aproape, dar atât, nu ajungem la destinatia si scopul omului: Hristos în noi, nadejdea slavei!

Magii, dupa câte stim, n-au mai scris tratate de stiinta, carti de teologie, dar stim ce au facut cu adevarat: ei au ajuns înaintea Pruncului si I s-au închinat.

Ba mai mult, ei i-au adus si daruri; (s-or fi grabit cu zeciuiala care i se cuvine). Si magii nu erau evrei, ci dintre neamuri, dar Îl cautau pe Dumnezeu sa i se închine. Si sutasul Corneliu a fost îndrumat de unul care cunostea Scriptura, de apostolul Petru, care îl cunoastea si pe Domnul Isus (Fapte, 10).

Evreii, dar si mai marii lor preoti, cunoscatori ai Sfintului Cuvânt, se aflau doar la câteva mile si nu s-au deranjat sa vada în acele momente locul în care S-a nascut si pe Mântuitorul lor!

Evreii au dat raspunsul scriptural, dar se vede ca erau orbiti, asta pâna va intra numarul deplin al neamurilor, apoi harul se va lua de la neamuri si va trece la Evrei (Romani, 11.25-26).

Mare pacat de acei  oameni cu Scriptura în mâna si care nu i se închina lui Dumnezeu, îl ignora, Îl ofenseaza si nu se tem de El ca sa-i dea slava …

Sunt multi carturari cu directiile, stiu ce se întâmpla, la rece, dar nu se implica si nu i se închina, nu-L cunosc pe Regele Universului!

Psalmul 46 spune: Opriti-va! Si sa stiti ca Eu sunt Dumnezeu!

Si, meditând, sa ne hotarâm pe ce cale vrem sa apucam:

  • pe calea magilor?

  • pe calea mai marilor preoti?

  • Pe calea lui Irod?

Magii s-au aruncat cu fata la pamânt înaintea Împaratului sosit în lumea noastra si i s-au închinat! Ei nu i s-au închinat Mariei. Darurile au fost pentru rege. Ei au gasit sensul vietii, L-au gasit pe Cel care are Viata în Sine!

Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna.”

Oameni cu un IQ ridicat, precum cei de la NASA, nu cauta Adevarata Stea sa i se închine, cu credinta; dimpotriva, au ajuns mai mult sa caute „dovezi” împotriva teologiei crestine!

Oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit!

Sa venim cu o Rugaciune sincera înaintea Domnului Nevazut, ca El sa ne îndrepte pasii si gândurile spre adevarata cunostinta care sa ne duca la Închinare si mântuire! Amin.

***

Evanghelia dupa Matei, 2: 1-12

Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.”

Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au raspuns ei, „caci iata ce a fost scris prin prorocul: „Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neînsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.” Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi si a aflat întocmai de la ei vremea în care se aratase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem si le-a zis: „Duceti-va de cercetati cu de-amanuntul despre Prunc: si, când Îl veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma închin Lui.”

Dupa ce au ascultat pe împaratul, magii au plecat. Si iata ca steaua pe care o vazusera în rasarit, mergea înaintea lor, pâna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Când au vazut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. Au intrat în casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamânt si I s-au închinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamâie si smirna. În urma, au fost înstiintati de Dumnezeu în vis sa nu mai dea pe la Irod, si s-au întors în tara lor pe un alt drum.

Sarbatoarea bucuriei împlinite

George Danciu

(din Cuvântul pastorului Nelu Urs, din 25 Decembrie 2011, la Biserica din Hickory, NC)

La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. În El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza în întuneric, si întunericul n-a biruit-o. (…)Si celor cati l-au primit, adica cei care cred in Numele Lui, li s-a dat dreptul sa se faca fii ai lui Dumnezeu. nascuti nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.

Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. –

Ioan a marturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine dupa mine este înaintea mea, pentru ca era înainte de mine”. Si noi toti am primit din plinatatea Lui si har dupa har; caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.”

                                                                                      Evanghelia dupa Ioan, 1: 1-5; 12-18

 


ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI

Sarbatoarea întruparii lui Dumnezeu în omenire

Moartea presedintelui corean, Kim Jong II, a prilejuit pentru nord-coreeni o isterie în masa, fiind cu totii bulversati. Au decretat 12 zile de doliu, în care se opresc de trei ori pe zi si-l preamaresc pe fostul conducator-dictator, plecat de curând la cele vesnice.

Si, daca cei din Coreea de Sud, mai bine de 5 decenii nu si-au putut vizita rudele apropiate din Coreea de Nord, în aceste zile, de închinare înaintea celui decedat – Kim Jong II -, o pot face, granitele sunt deschise doar pentru acest scop!

Dar ce s-a întâmplat atunci când Împaratul legitim a venit în lumea noastra? El n-a gasit nici loc de poposire, iar împaratul Irod a ordonat, mai apoi, ca toti copiii cu vârsta de pâna la 2 ani sa fie omorâti, apreciind ca asa se va sfârsi cu Acest Împarat!

Multi uita ca asta era atitudinea comunistilor si în România lui Ceausescu, care a învatat lectia cultului personalitatii presedintelui în urma unei vizite la Phenian, în vremea lui Kim Ir Sen, în 1978.

Însa a venit Fiul Cerului si oamenii nu au facut un spectacol grandios, de bucurie si omagiere, dimpotriva, L-au respins.

Si astazi este aceeasi tendinta: accentul cade pe noi, pe oameni, pe eul nostru, care este satisfacut cu ocazia Craciunului (cadouri si fast).

În cotidianul Gândul gasim MESAJUL DE CRACIUN AL PAPEI BENEDICT AL XVI-LEA. “Craciunul a devenit o sarbatoare comerciala, ale carei scântei orbitoare ascund taina umilintei lui Dumnezeu.

Sa evitam a avea doar o închinare formala, închinare care adesea  lipseste cu desavârsire, desi i se cuvine toata atentia si gloria, pe care sa I le acordam din toata inima Creatorului nostru, Marelui Dumnezeu.

***

Daca ceilalti evanghelisti – Matei, Marcu si Luca-, prezinta faptele istorice, evanghelistul Ioan a tras concluziile marete. HRISTOS, Cel fara de început,  era de la început …

Întruparea Cuvântului are o mare însemnatate. Ioan ne deschide ochii sa vedem ca nu un copil, ci Însusi Cuvântul Dumnezeu S-a întrupat. Noi comunicam prin multe cuvinte, dar Dumnezeu ne-a comunicat si ne-a adus nu doar un mesaj, ci însasi Viata (lumina, Adevarul, Pâinea…totul) prin Acest singur Cuvânt facut Trup, pentru noi. E totodata si o mare taina…

Cuvântul S-a facut Trup; nu Maria a facut, El S-a facut pe Sine (a ramas însarcinata prin umbrire de la Duhul Sfânt).

Lucrarea lui Dumnezeu nu o putem întelege decât prin credinta.

Papa Benedict al XVI-lea a vorbit celor peste 1 mld de catolici, cerându-le, sa puna la o parte luxul, sa se smereasca, pentru ca acest pamânt (om) sa-L poata primi pe El, sa poata lua trup în fiecare.

Hristos s-a nascut în umilinta.

Iar Craciunul, azi, nu mai e în lipsuri, în nevoi, e acela al bunastarii si îmbuibarii!

Isus nu poate fi gasit de cei mândri, caci ei, dimpotriva, cauta sa-l omoare!

Cuvântul (…) TRUP,  Acesta e miracolul cel mai mare, nu îngerii sau magii sau pastorii sau Maria sau Iosif! Nu ei, unii ca ei au mai fost si vor mai fi.

Doar Acesta este Unic, un miracol. El e miracolul care ne poate schimba viata, în mod dramatic, dar în sens pozitiv. Trecându-ne, dintr-o moarte spirituala, la o viata spirituala. De la viata imorala, la o viata morala, binefacatoare.

El, Cuvântul Întrupat, Isus, este adevarata Sarbatoare si pricina laudelor noastre si bucuria noastra.

Domnul Isus – prin Întruparea Sa, glorioasa -, intra în istorie, El care era separat de creatia Sa (El fiind din vesnicie Dumnezeu), intra în creatie si totusi ramâne Dumnezeu (si Om).

El, Isus, e Cuvântul ce a ales sa fie Trup si a fost si este mereu în control. La 12 ani era de negasit de catre Iosif si Maria si le-a spus: Oare nu stiati ca trebuia sa fiu în Casa Tatalui Meu?

Cea mai mare minune e ca El poate fi cu fiecare care Îl primeste:

Isus i-a zis: „Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu, si Tatal Meu îl va iubi. Noi vom veni la el si vom locui împreuna cu el. (Ioan, 14.23)

La început Dumnezeu a facut cerurile si pamântul (Geneza, 1.1)

La început era Cuvântul, si Cuvântul era cu Dumnezeu, si Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. (Ioan, 1.1-2)

La început era Hristos …Si toate s-au facut prin El…

Dumnezeu a voit sa le faca cunoscut … taina … si anume: Hristos în voi, nadejdea slavei. (Coloseni, 1.27)

Hristos a lasat slava Sa, din Cer, a coborât si a luat chip de rob, de om smerit, si a împlinit lucrarea lui Dumnezeu de salvarea a omului din moarte si pacat, facându-se în locul nostru pacat si moarte!

Toata Biblia e plina de prorocii care s-au împlinit:

Geneza 3.15: Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.

Deut. 18.15: Domnul Dumnezeul tau îti va ridica din mijlocul tau, dintre fratii tai, un proroc ca mine: sa ascultati de el!

Ps.2.7: „Eu voi vesti hotarârea Lui” – zice Unsul – „Domnul Mi-a zis: „Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut.

Mica 5.2: „Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic între cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Îmi va iesi Cel ce va stapâni peste Israel si a carui obârsie se suie pâna în vremuri stravechi, pâna în zilele vesniciei.

Dar toate aceste profetii, sunt cumva palide prevestiri, fata de slava extraordinara a Întruparii eterne.

În secolul nostru este un atac fara precedent la realitatea istorica a nasterii din fecioara. Iar Evangheliile (evanghelistii) nu fac interpretari pe aceasta tema, consemnând-o ca atare, istorie si evanghelie. Îns? nu au fost atacuri în prima suta de ani, deoarece era o realitate istorica, se putea pune degetul pe data când s-a întâmplat evenimentul!

Prin nasterea din fecioara, Sarbatorim intrarea Supranaturalului în natural (Luca, 2.32-33). E un nou început pentru omenire. A venit Emanuel (Dumnezeu e cu noi). Prezenta lui Dumnezeu este cu noi si în noi. I se va pune Numele Isus, caci va mântui pe poporul Lui de pacate. A deschis drumul si oportunitatea spre mântuire.

Caci prin har ati fost mântuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efeseni, 2.8)

Se descopera ca Dumnezeu si Om, în acelasi timp.

caci M-am coborât din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan, 6.38)

Isus, fiindca stia ca Tatal Îi daduse toate lucrurile în mâini, ca de la Dumnezeu a venit si la Dumnezeu Se duce… (Ioan, 13.3)

Dar putea Dumnezeu sa ne aduca si altfel mântuirea (iertarea si salvarea din starea de pacat)? Nu, categoric, nu (Romani, 3), ci a adus-o prin El, Dumnezeu-Om.

Daca Cuvântul nu se întrupeaza în noi, nu avem Craciun!

Iar când se întrupeaza, avem bucurie legitima!

Nu este minune, miracol, fara El. Isus este primul nascut dintre mai multi frati („…asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie Cel întâi nascut dintre mai multi frati.” Romani, 8.29).

Nasterea din nou este miracolul facut de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt în om.

Aceasta Sarbatoare este una pur omeneasca, daca nu avem Cuvântul Întrupat în noi.(BIBLIA, Ioan, 14.23; Coloseni, 1.27).

Însa despre aceasta Sarbatoare vorbesc majoritatea oamenilor, e pe buzele omenirii! Pacat ca nu e si în inima Sarbatoarea sfintei întrupari!

Dumnezeu face minuni! El ne scoate din ghearele pacatului, al Satanei, si ne aseaza în locurile ceresti, morale si curate.

Sa saltam în sus de bucurie, ca experimentam aceasta întrupare, acest Maret Adevar, aceasta Mare Promisiune!

Fiecare dintre noi trbuie sa fie Maria, pentru a-L putea avea pe El, în fiecare zi cu noi, pe Dumnezeu (Emanuel), Cuvântul care S-a îmbracat în timp…în omenire!

Crezi? El îti va schimba viata.

Asta e Sarbatoarea Biruintei Lui, a Luminii asupra întunerecului (din lume) din inima ta!

Glorie Domnului Nascut, Întrupat! Amin.

 

 

Iisus s-a nascut!

S-A NASCUT MÂNTUITORUL!


    

www.alianta-familiilor.ro    office@alianta-familiilor.ro

 

 24 decembrie 2011

 

IISUS SE NASTE! PRIMITI-L IN LUMINA!

Pr. Marcel Radut, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta nr.1 Craiova


http://vallahianova.blogspot.com

Iar daca S-a nascut Iisus in Betleemul Iudeii, in zilele lui Irod regele, iata magii de la Rasarit au venit in Ierusalim, intreband: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut? Caci am vazut la Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui. Si auzind, regele Irod s-a tulburat si tot Ierusalimul impreuna cu el. Si adunand pe toti arhiereii si carturarii poporului, cauta sa afle de la ei: Unde este sa Se nasca Hristos? Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: “Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemand in ascuns pe magi, a aflat de la ei lamurit in ce vreme s-a aratat steaua. Si trimitandu-i la Betleem, le-a zis: Mergeti si cercetati cu de-amanuntul despre Prunc si, daca Il veti afla, vestiti-mi si mie, ca, venind si eu, sa ma inchin Lui. Iar ei, ascultand pe rege, au plecat si iata, steaua pe care o vazusera in Rasarit mergea inaintea lor, pana ce a venit si a stat deasupra, unde era Pruncul. Si vazand ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Si intrand in casa, au vazut pe Prunc impreuna cu Maria, mama Lui, si cazand la pamant, s-au inchinat Lui; si deschizand vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna. Iar luand instiintare in vis sa nu se mai intoarca la Irod, pe alta cale s-au dus in tara lor.

                           Evanghelia dupa Matei 2, 1-12

Sa marturisesti despre Hristos in fata neamului tau care s-a ratacit este deopotriva o porunca sfanta si o mare incercare dureroasa. Bucuria Nasterii lui Dumnezeu in trup de prunc, minunea de nedescris care simplu si smerit are loc in staulul din Betleem, unirea fara amestec si fara despartire a lui Dumnezeu cu omul in Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevarat si Om adevarat, toate aceste raze de lumina patrund spre sufletul poporului roman al anului Nasterii 2011. Un popor al sangelui nevinovat varsat prin dulceata pacatului si rautatea uciderii de prunci. 22.178.906 de avorturi au fost inregistrate intre 1958 si 2008, femeile romance, alaturi de barbatii lor au asasinat inca o Romanie. Un popor cu sufletul cuprins de intuneric…

La ceasul Nasterii lui Hristos, an de an, fiecare crestin, fiecare familie de crestini si fiecare neam crestin aduce daruri inchinandu-se Pruncului dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Aur – simbolul Regilor. Aurul pe care noi, romanii, il aducem in fata lui Hristos, este aurul mandriei noastre intunecate. Goana dupa bani a otravit sufletele noastre. Liderii nostri politici sunt rataciti in orgia jafului, iar liderii spirituali sunt incercati de ispita trufiei ridicarii de ziduri impodobite trufas cu nestemate stralucitoare, dar golite de duh. Regele intunericului, stapanul acestei lumi, satana isi cere plata de la sufletele ratacite care L-au tradat pe Hristos, Imparatul nostru cel dumnezeiesc.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Tamaie – simbolul Spritualitatii. Tamaia romanilor este urat mirositoare. Superstitiile, practicile necrestine, traficul cu cele sfinte au impanzit Biserica. Crestinismul curat, smerit si senin, aducator de pace si impacare cu Dumnezeu si cu oamenii, crestinismul nostru se destrama sub loviturile negustorilor de Hristos. Tamaia noastra se risipeste in negura apostaziilor.

Magii de la Rasarit I-au daruit lui Hristos Smirna – simbolul Sacrificiului. Smirna romanilor, popor ce cu mandrie tampa se declara pe la recensaminte a fi crestin, este a iubirii de sine, a egoismului, a rautatii indreptate impotriva semenilor si chiar a propriei familii. In 2011, in Romania au ramas gravide aproximativ 8.500 de mame minore, locul I in Uniunea Europeana. Fete ratacite, carora familia, scoala, biserica nu le-au daruit intelegerea si urmarea poruncilor lui Dumnezeu. Tot in Romania exista 40.000 de copii abandonati, iar peste 300.000 de copii au ramas acasa in grija bunicilor, pentru ca parintii lor au emigrat la munca, spre vestul Europei. Aproximativ 350.000 de copii nu merg la scoala, desi au varsta intre 3-17 ani, prin satele sarace si mahalalele oraselor abandonul scolar hraneste ignoranta, analfabetismul si obscurantismul.

La ceasul Nasterii lui Hristos ne obisnuisem cu predici despre bucurie, ne obisnuisem asa de mult incat, predicatori si ascultatori, am inceput sa devenim farisei si ipocriti. Nasterea lui Hristos este bucurie pentru cei care cu adevarat ii urmeaza lui Hristos, prin rugaciune, post, spovedanie, fapte bune si mai ales, cand exista vrednicia, prin Sfanta Impartasanie, gustarea cea sfanta din Trupul si Sangele Mantuitorului. Omul ratacit se bucura doar de sarbatoarea pagana a carnii de porc, caci Lumina el nu a vazut-o, nu a inteles-o, nu a primit-o!

Vine vremea platii si rasplatii. Glasul pruncilor ucisi inainte de vreme striga la scaunul lui Dumnezeu dupa dreptate. Dreptatea se implineste, caci romanii anului Nasterii 2011 sunt cu doua milioane mai putini decat romanii anului 2002. Dreptatea Ta este dreptate in veac si cuvantul Tau este Adevarul! (Psalmul 118, 142)

Fratii nostri, uitati de jertfa cea pagana, risipiti intunericul, urmati poruncilor lui Hristos. Lacrima de bucurie sfanta sa fie insotita de lacrimile caintei, caci altfel, neamul nostru se va stinge.

Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.” (II Corinteni 13, 5) Hristos se naste! Primiti-L in Lumina!

Vreti sa fiti informati?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare marti si este dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare joi si este dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptamanal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atat la nivel national, cat si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptamanal AFR. Cum? Inregistrandu-va numele si adresa de e-mail pe prima pagina a sitului nostru www.alianta-familiilor.ro

Faceti-ne cunoscuti!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor dvs. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

Anunturi

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori, va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.  

Alianta Familiilor din Romania. O asociatie pentru familii adevarate si puternice.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

 

Ce sarbatorim?

                  CRACIUNUL

                      sau

      NASTEREA DOMNULUI ISUS?

 


by Pastor David L. Brown, Ph.D.


(Acest articol poate fi reprodus daca se face în întregime, incluzând aceasta nota. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzari. Pamfletul tiparit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.)

Craciunul – ce îl face important


Este oare data?

Unii cred în mod gresit ca 25 decembrie a fost ziua când s-a nascut Hristos. Adevarul sincer este ca nimeni nu este exact de sigur când s-a nascut Hristos. Biblia este bizar de tacuta pe acest subiect!
Da-ti voie sa împartasesc câteva note istorice interesante. Stiati ca bisericile, Apostolica si cea timpurie, nici macar nu au sarbatorit ziua de nastere a lui Hristos? Singura recunoastere a nasterii sale pe care am putut sa o descopar a fost la un secol dupa ce Hristos s-a înaltat la ceruri.

Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregatia sa, sa cânte rugaciuni muzicale, laudându-l pe Dumnezeu pentru nasterea Domnului Isus. Nici o data specifica nu era conectata cu încurajarea sa.

Este curios sa notam faptul ca Bisericile Ortodoxe Rasaritene cred ca Isus s-a nascut pe 6 ianuarie si Bisericile Armene sarbatoresc nasterea Sa pe 19 ianuarie.

Un cercetator biblic, Frank R. Klassen, crede ca Hristos s-a nascut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care da socoteala de „Ziua Prostilor din Aprilie”, deoarece aceia care îsi aminteau de ziua de nastere reala a lui Hristos erau pociti drept „Prostii lui Aprilie”.

Este oare aceasta posibil? Va pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil sa determine originea Ziulei Prostilor din Aprilie! ESTE posibil, desi nimeni nu stie sigur.

Cum a început sarbatorirea Craciunului pe 25 decembrie?
Multi Romano-Catolici ar vrea sa indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Craciunul spre a fi sarbatorit pe 25 decembrie. În realitate Împaratul Romei, Constantin, în anul 336 d. Hr, a fost cel care a declarat ca 25 decembrie este data de nastere a lui Hristos. Care a fost motivul sau pentru aceasta? Acesta s-a bazat pe presiunea politica! Multi membrii din biserica, zelosi, au îndemnat decretul.

De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observata ca o sarbatoare pagâna… „SARBATOAREA lui SATURN, NASTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Aceasta sarbatoare pagâna începea cu doua saptamâni de festivitati care includeau banchetul, bautul, absenta de la munca, prezentari muzicale speciale si schimbarea de daruri.

Va veti aminti ca Constantin a fost primul împarat „crestin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni a crucii, înscrisa cu „In hoc signo vinces” care dn latina tradus înseamna, prin aceasta emblema vei cuceri. În 312, Constantin a dat sprijin deplin Crestinismului si l-a proclamat ca fiind religia oficiala a Imperiului. Se spune ca el chiar a ordonat armatei sale sa calareasca pe spatele cailor printr-un râu pentru a-i „boteza” în Crestinism. A fost dorinta lui Constantin de a „crestiniza” 25 decembrie, ca oamenii sa nu piarda o sarbatoare si sa poata sa-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului pagân Saturn si Soarele!

Puteti vedea dar ca 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Craciunul sa fie important!

Cum ramâne cu numele?
De unde provine numele de Craciun [Christmas, în limba engleza, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adica Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sarbatoarea Romano-Catolica cu acelasi nume din anii 100 d. Hr. „Craciun” nu este gasit în Biblie, si nici nu este prescris ca o zi sfânta.
NU este NUMELE care face Craciunul sa fie important! Dar ce îl face important!

Este oare Mos Craciun?
Acest „Vesel Spiridus Batrân” nu a existat niciodata. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare ca este o mare lupta în jurul tufisului. Cam asa stau lucrurile. . . A existat un om de biserica pe nume Nicolae în Myra, în Asia Mica. El a trait în anii 300 d. Hr. Nu se stiu prea multe despre el, decât ca el si-a dat posesiunile sale copiilor saraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt”, probabil pentru ca a adus doi copii înapoi la viata, care au fost ucisi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor si al marinarilor.
Sf. Nicolae avea o zi speciala în 6 decembrie, care coincidea cu o Sarbatoare Romana, în care se dadeau daruri în secret. Nu am putut sa descopar nici o informatie care sa spuna data când aceasta traditie romana de daruire de daruri în secret a fost transferata în ziua de Craciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca datatorul. Dar se pare ca tranzitia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.

Stim ca olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat si spus laolalta, format SanteKlas sau Santa Claus (Mos Craciun la români, n. tr.) asa cum o spunem noi astazi. Copiii olandezi asteptau pe acest om prietenos sa-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie si si-ar aranja papucii lor de lemn în fata semineului si aduce noroc casei.
Pâna aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat asa cum îl stim noi. În 1822 un lucrator american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblanit si sania sa cu reni, caci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizita de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul sau numit „Noaptea dinainte de Craciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Mos Craciun).
Pe cât este de interesant Santa Claus, si istoria din jurul lui, NU SANTA face Craciunul important!

Oare traditiile Craciunului îl fac sa fie important?
Exista multe traditii interesante care încercuiesc sezonul de Craciun. Ati putea scrie o carte întreaga despre ele. As dori sa iau în considerare doar câteva dintre ele si sa le explic originea lor.

Pomul de Craciun?
Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau ca o sa le aduca noroc.
Poporul Scandinaviei se închinau odata la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau ca spiritele ca dumnezeii locuiau în ei asa ca oamenii si-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite si sa caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au facut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Crestine.

Profetul Vechiului Testament Ieremia mentioneaza de asemenea de pagânii antici care faceau idoli si se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinta la butucii Asera, nu la pomii de „Craciun”.
Dar cum a ajuns „Pomul de Craciun” acolo unde este el astazi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Craciun în Lumea Noua.

Teologul german si reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Craciun” asa cum îl stim noi. Cam asa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Craciun, Martin Luther mergea acasa pe sub cerul plin de stele. Era asa de frumos. În timp ce mergea el a încercat sa se gândeasca cum sa prinda frumusetea acelui eveniment si sa o aduca copiilor lui acasa. Deodata s-a gândit la un pom mare verde care stralucea cu lumânari. El a purces sa gaseasca un pom, l-a taiat si l-a dus acasa ca sa-l decoreze. Copiii lui au fost încântati.
De aici avem începutul „Pomului de Craciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.
Pe cât de interesant si de frumosi sunt Pomii de Craciun, ei NU sunt motivul pentru care Craciunul este important!

Vâscul?
Nimeni nu stie cum a devenit acesta parte a Craciunului. Original acesta era un simbol pagân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preotii Druid (vrajitoare de sorti) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile pagâne.
Englezii primitivi credeau ca aceasta poseda proprietati de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace si voie buna.
Oarecum din toate acestea a venit si obiceiul nostru modern ca o femeie care trece pe sub el ar trebui sa fie sarutata si daca era nemaritata aceasta era un semn ca trebuia sa se marite curând.
Aceasta cu siguranta ca NU este ceea ce face Craciunul sa fie important!

Butucii Yule?
Obiceiul antic al norvegienilor si al anglo-saxonilor era acela de a arde un bustean de stejar odata pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când acesti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „crestinizat” acest obicei si l-au facut o parte a Craciunului lor, traditiile Yuletide (perioada Craciunului).
Aceasta ESTE mai mult pentru Craciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranta!

Felicitarea de Craciun?
Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Craciunul special? În acest an americanii vor da circa 1 miliard de dolari pe felicitari si alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu!

Aceasta nu a fost decât din 1865, când Louis Prang din Boston a tiparit si a vândut Felicitari de Craciun în Statele Unite. Este aceasta ceea ce face Craciunul important?

Este oare spiritul de daruire?
Multi vor agrea asupra faptului ca aceasta practica ne-a cam scapat din mâna. Craciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenta” a devenit regula, cu chitantele de la carti de credit care sa o dovedeasca. Craciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI si DISPERAREA FUNCTIONRULUI, ca sa nu mai mentionam cursa de soareci de dupa Craciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu usurinta cheltuiti în America în acest Craciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu ma mai întrebati de bauturile alcoolice care vor fi cumparate si consumate între Craciun si Anul Nou.
Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie daca ar fi vazut Craciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sarbatoarea sa „Zdrente Murdare” datorita caracteristicilor de pagânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând tinerea Craciunului, facând placinte maruntite si coacerea de budinca de prune. Putin cam dur? Cred ca da! Însa tot mai ramâne marea întrebare.

CE FACE CRACIUNUL SPECIAL?
Daca dezbracam ziua, numele, Santa si renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitarile si toata comercializarea si ce crezi ca ar mai ramâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Si ei ar fi partial corect, caci atunci când luam lucrurile în fata, pentru multi, 25 decembrie este doar o scuza de a avea o petrecere, sa se îmbete, sa cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în alta parte, se îmbuiba si îsi iau liber de la lucru. Pentru altii este un timp de „Nevroza de Craciun”, singuratate, frica, deznadejde si stres emotional.

De ce sa nu aruncam într-un gunoi toata mizeria?

Simplu, pentru ca Craciunul este mai mult decât o zi de traditionalism, comercialism, materialism si indulgenta.

CRACIUNUL PIVOTEAZA ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRACIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNALTA PE EL SI CEEA CE A FACUT EL PENTRU LUME.

Hristos ESTE CEEA CE FACE CRACIUNUL SPECIAL!
Craciunul din aceste zile a ajuns sa-l includa pe Hristos, macar într-o oarecare masura, în ciuda acelora care ar încerca sa-L izoleze de el. Lumea este cel mai putin constienta de Hristos. Milioane cânta frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oras din Betleem… O vin’ la noi, te nasti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „caci un copil ni s-a nascut. Un fiu ni s-a dat. Si numele lui va fi numit MINUNAT…

Nu abandona Craciunul si nu fi învins cu relele abuzului sau, mai degraba învinge raul cu bine (Romani 12:21). Priveste la Craciun ca la o oportunitate de a ÎNALTA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel catre credinciosii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteste o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel.

Fiecare sa fie deplin încredintat în mintea lui.
Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în urmatorul verset:

Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6.

Daca avem de gând sa sarbatorim Craciunul, trebuie sa-l sarbatorim într-un fel care-L onoreaza pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea crestinilor cu privire la Craciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe pagâni, ei au „crestinizat” traditiile lor si le-au redirectionat sa arate spre Hristos. Nu sunt neaparat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri, însa eu îl cunosc pe Hristos ca înaltat, marit si laudat. Astazi trebuie sa facem la fel… SA-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Sa-L facem proeminent pentru ca EL ESTE CEEA CE FACE CA CRACIUNUL SA FIE IMPORTANT.

Consideratii de ce Hristos face Craciunul important
„Cel mai Mare Dar” al Craciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „si-i vei pune numele Isus, pentru ca El va mântui pe poporul Lui de pacatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim ca el trebuia sa fie numit EMANUEL, care înseamna Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a nascut din fecioara Maria, ca Dumnezeu în forma umana, pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea si în cele din urma de prezenta pacatului.

De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar si apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie mântuitorul lumii … Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), ca a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” 1 Ioan 4:14 si Ioan 3:16.

Luca a scris „Astazi în cetatea lui David, vi s-a nascut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL Mântuitor!

În nimeni altul nu este mântuire: caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mântuiti – Fapte 4:12.

Ai nevoie de un Salvator?
Desigur, daca esti o fiinta umana! De ce? „Pentru ca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.
Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.
Craciunul poate însemna iertarea pacatelor TALE si o VIATA NOUA din abundenta pentru tine. Daca înca nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui sa-ti ierte pacatele… de ce sa nu te pocaiesti si sa te întorci la Hristos si sa-i ceri lui sa te salveze chiar acum?

O Rugaciune potrivita:
Draga Doamne Isuse,
Stiu ca sunt un pacatos. Multumesc ca ai murit pe cruce pentru pacatele mele. Aleg acum sa ma întorc de la pacatele mele si îmi deschid inima mea si te primesc ca Domn si Mântuitor al meu. Preia controlul vietii mele si ajuta-ma sa fiu tipul de persoana pe care tu vrei sa fiu. Amin.

Exprima aceasta rugaciune dorinta ta personala? Daca este asa, roaga-te sincer aceasta si Isus Hristos va veni în inima ta asa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”.
Un plan de craciun
O, înca ceva. Ce ar fi ca în acest Craciun sa îti iei Biblia si sa citesti relatarea Zilei de Nastere a lui Hristos gasita în Matei 1:18 la 2:23 si Luca 1:26 la 2:20. Citeste-o si întregii familii.

(preluat de pe blogul Carmen Bogdan http://pentrucaexist.blogspot.com/)

Asculti doar de Acela pe care îl cunosti…

George Danciu

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

                                            Evanghelia dupa Ioan, 17.3

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.     

                                           Epistola 1 Ioan, 2.3-4

IESI DIN TARA TA SI DIN CASA TATALUI TAU


Întotdeauna am avut o alta parere decât a multora, într-o anumita privinta.

Noi, românii, ne laudam foarte mult cu Eminescu. Daca doresti sa ai un raspuns cumva usor si acoperitor – în fata oamenilor –, pomenind un autor român de referinta, spui fara ezitare, Eminescu!

Doar putini sunt aceea care ezita, dar asta nu pentru ca se îndoiesc de locul luceafarului …, ci deoarce cunosc o prevedere legala lasata de Nicolae Iorga, care suna asa: Nu te lauda cu înaintasii tai, daca nu le calci pe urme. Ca sa ne edifice definitiv, acest om între oameni, mai adauga o vorba cu tâlc: daca ai înteles cele citite, mai ca meritai sa fii însuti autorul!

Dar, cel mai adesea, oamenii, n-ar trebui sa-l dea ca pilda pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Si asta din simplul motiv ca nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul si nici opera sa.

În cartea Genesa, 12, gasim aceste celebre cuvinte:

1 Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.

2 Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.

3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran.

5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, împreuna cu toate averile pe care le strânsesera si cu toate slugile pe care le câstigasera în Haran. Au plecat în tara Canaan si au ajuns în tara Canaan.

6 Avram a strabatut tara pâna la locul numit Sihem, pâna la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci în tara.

7 Domnul S-a aratat lui Avram si i-a zis: „Toata tara aceasta o voi da semintei tale.” Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se aratase.

8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a întins cortul, având Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului.

9 Avram si-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazazi.

Daca citim atent Biblia, vedem ca Avraam, un om din multimea celor chemati în mod direct si  personal de catre Dumnezeu, nu fusese mai dinainte un om iesit din comun. Caracterul deosebit i s-a slefuit si a intrat in galeria eroilor credintei odata cu umblarea sa în ascultare si împreuna cu Dumnezeu.

Din viata lui Avraam putem învata si noi:

  1. Chemarea (ta) e personala. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi si întelege chemarea Domnului. Niciodata nu e prea târziu, pâna mai e har, sa începi o relatie cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!

  2. Chemarea este specifica. Fiecare dintre noi, suntem chemati specific, sa iesim din rutina noastra, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obisnuit. Sa iesim din necredinta. Sa iesim din inertia necitirii Bibliei, a rautatii, a mândriei, a pacatului, a nescultarii etc

  3. Raspunsul – la chemare – este personal. Nu poate raspunde nimeni în locul nostru.

  4. Binecuvântarile sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Cititi versul 4 si veti revedea ce binecuvântari extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, dupa ce a fost trecut prin câteva probe (încercari ale credintei), si, apoi prin testul final în care i s-a cerut sa aduca ca Jertfa ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubeste, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica pacatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost rastignit cu violenta si apasare), însa, atunci când Avraam, prin credinta, a ridicat cutitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultarii! Daca pâna aici, îi zisese ca urmasii sai vor fi ca nisipul Marii, acum Domnul îi zice ca (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!

  5. Dumnezeu i se arata. Dumnezeu va purta de grija. A întors ochii si a vazut un miel încurcat cu coarnele într-un tufis (Gen.22.13). Vezi si Evanghelia dupa Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!

  6. (v.8)  A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului. Avraam  i S-a închinat Lui Dumnezeu. Sa rastignim firea noastra mândra, sa-i dam lui inima noastra si neputintele noastre (chiar si reusitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).

Avraam e tatal tuturor credinciosilor, stramosul celor care au credinta si traiesc în ascultare de Dumnezeu.

Nu poti asculta si nu poti sa te încrezi în cineva fara sa-l cunosti.

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui.

Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.