VAVILA POPOVICI: Ne este dor de “Luceafăr”

Eminescu - Luceafar

Ne este dor de „Luceafăr

Ultimu-i drum n-a fost să fie la țărm de mare
– după cum dorea – într-o noapte cu lună plină,
nici la o mănăstire, unde să poată asculta
mult îndrăgita cântare „Lumină lină”. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Ne este dor de “Luceafăr””

Alex. Ştefănescu: Nicolae Breban şi nevasta lui Slavici

familia lui ion slaviciDoamne-⁠Dumnezeule! Să consideri zgomot vocea lui Eminescu care vrea să verifice, în liniştea nopţii (când „luna pe cer iese-⁠aşa sfântă şi clară”) muzicalitatea versurilor lui! Să ceri pe un ton disperat să te „scape” cineva de vecinătatea marelui poet, în loc să te bucuri că ai şansa nesperată să-⁠l întâlneşti zilnic! Continue reading “Alex. Ştefănescu: Nicolae Breban şi nevasta lui Slavici”

Adrian Botez: DETRACTORII LUI “AVVA”/PĂRINTELE GHELASIE SUNT ŞI DETRACTORII LUI EMINESCU…

Candidat la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

Adrian Botez…DAR ŞI, CONCOMITENT, AI NEAMULUI DACO-VALAH!

PRELIMINARII

Se spune că un Părinte l-ar fi poreclit, pe Avva GHELASIE: „PĂRINTELE ACATIST”. Şi aceasta, pentru că Avva GHELASIE socotea acatistul drept “cea mai frumoasă formă de laudă adusă lui DUMNEZEU şi Sfinţilor după Întruparea Cuvântului lui DUMNEZEU.

Sub semnul acatistului-laudă adusă lui Dumnezeu stă (şi TREBUIE să stea!), în viziunea ghelasiană, şi MIHAI EMINESCU: “Acatistul Poetului Neamului Românesc – MIHAI EMINESCU”. Continue reading “Adrian Botez: DETRACTORII LUI “AVVA”/PĂRINTELE GHELASIE SUNT ŞI DETRACTORII LUI EMINESCU…”

VAVILA POPOVICI: DESPRE VIAȚĂ

Credinta1-400x244„Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de-a privi în față și a recunoaște adevărul.”

Mihai Eminescu

   Viața este durata existenței noastre, până la survenirea morții. Valoarea vieții este greu de estimat, dar simțim miracolul și grandoarea ei, simțim că ea merită a fi trăită și prețuită. Viața nu se vinde, nu se cumpără, ne este dăruită și în această idee, eseistul, romancierul englez Jerome K. Jerome (1859-1927) spunea: „O viață nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață”.    Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE VIAȚĂ”

Adrian Botez: ROMÂNISMUL LIMBII, CONCEPTELOR ŞI VIZIUNII DOSOFTEIENE, FAŢĂ DE UNIVERSUL MISTIC

Dosoftei-–-vestitorul-lui-Eminescu-74ROMÂNISMUL LIMBII, CONCEPTELOR ŞI VIZIUNII DOSOFTEIENE, FAŢĂ DE LUMEA/UNIVERSUL MISTIC ŞI ISTORICO-INIŢIATIC, AL SECOLULUI AL XVII-lea

A.1.LUMEA/UNIVERSUL  MISTIC ŞI ISTORICO-INIŢIATIC, AL SECOLULUI AL XVII-lea. DOSOFTEI ŞI SADOVEANU, PESTE VEAC…!

Cum arăta lumea valahă a veacului al XVII-lea? Ceea ce putem zice cu precizie:  din punct de vedere Continue reading “Adrian Botez: ROMÂNISMUL LIMBII, CONCEPTELOR ŞI VIZIUNII DOSOFTEIENE, FAŢĂ DE UNIVERSUL MISTIC”

Recenzia prof. DAN SANDU, la cartea despre EMIL BOTTA, a lui Adrian Botez

Note-de-lectură-–-Arheii-Emilbottieni-Adrian-Botez

NU POT TOMNI…

Cum poţi tomni fără Bacovia, când nopţile se trec în alăute de-ntuneric?”… mă-ntrebam mai hăt, în sânia mea interioară”, amintidu-mi că mereu şi mereu … ”fulgeră toamna durerile coapte/De prea multele veghi fără somn”, că mereu avem ceva de împăcat:/fericirea frunzelor amintind pădurea/un buchet de prieteni/ademeniţi cu miros de lună/ paserea aceasta de somn/ cu cântecul prăbuşit pe asfalt/ plânsul lipsă de lacrimi adăugat/ morţii”, că “pinten de stea călăuză ne-am rânduit…/ cu nori amestecând tăriile,/ izbăviţi la oiştea dorului de părinţi şi de moarte, tot mai lin/ şi mai de-a călare, uitaţi, rând pe rând de icoanele-fereastră,/ înscrise cu sărăcii de opaiţ în peceţi de bordeie… Continue reading “Recenzia prof. DAN SANDU, la cartea despre EMIL BOTTA, a lui Adrian Botez”

Ionel NECULA – recenzie la cartea lui Adrian Botez: “Adrian Botez – monograf al lui Emil Botta”

Arheii-emilbottieniADRIAN BOTEZ – MONOGRAF AL POETULUI EMIL BOTTA1

de Ionel NECULA, Tecuci/ROMÂNIA

Cunoscutul cărturar adjudean, Adrian Botez, din claustrarea sa de provincial sortit anonimatului, ne scutură, iar, din amorţire, cu o carte care ar trebui să complexeze scrobita cercetare românească, cu ifosele ei direcţionare. Suntem în postmodernism, iar pe steagul său este înscris, printre altele, şi postulatul unui asalt al periferiei şi provinciei asupra unui presupus centru autocrat.

Sigur, autorul nu se încolonează sub faldurile acestui drapel, nu se războieşte cu nimeni şi nu asaltează vreun centru cu pretenţii dispecerale, dar reabilitează provincia, reabilitează cercetările de geografie culturală posibilităţile intelectualilor ei de a se angaja în cercetări fundamentale, şi de a optimiza lucru bun şi temeinic aşezat, ceea ce decomplexează lumea cărturărească disipată prin ţară, în condiţii mai puţin prielnice cercetărilor serioase. Continue reading “Ionel NECULA – recenzie la cartea lui Adrian Botez: “Adrian Botez – monograf al lui Emil Botta””

ADRIAN BOTEZ: EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?!

Arheii-emilbottieniARHEII EMILBOTTIENI1
(note de lectură)

Cronică de Octavian Constantinescu

O veche şi calda prietenie, care mă leagă, de mulţi ani,  de autorul cărţii pe care o adnotez aici, mi-a făcut posibilă întâlnirea cu volumul lui Adrian Botez “EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?! – ARHEII EMILBOTTIENI” (469 de pagini). Un titlu aproape misterios pentru mine, ascunzând, în orice caz, un singur indiciu: anume, că e vorba despre un volum de  hermeneutică.  Am experienţa unor lecturi anterioare, din acelaşi autor, astfel încât m-am crezut, ca un adevărat inconştient, în stare să citesc şi să înţeleg cartea. Mărturisesc, aici, că nu mi-a fost uşor.

Volumul debutează cu o prefaţă, atât de riguros explicativă, privind demersul ştiinţific al elaborării unui asemenea volum, încât ar fi trebuit să mă lămuresc Continue reading “ADRIAN BOTEZ: EMIL BOTTA – ÎNCHINĂTOR ÎNFRÂNT EMINESCULUI…?!”

Cu dorul „Luceafărului” o întreagă națiune a rămas!

„Când va fi să mori nu te uita la întunericul dinainte, ci la lumina ce laşi în urmă. Şi te vei stinge cu zâmbetul pe buze.” – Nicolae Iorga

Mihai Eminescu (Mihail Eminovici în actul de botez) s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, în frumoasa noastră Bucovină, țara fagilor, despre care Nicolae Iorga, impresionat fiind, spunea: „atâta frumusețe, atâta bogăție de astăzi și amintiri din trecut așa de îmbelșugate, de îndepărtate și sfinte“.

A fost poet, prozator și jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română și a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o imensă activitate literară.

A decedat la 15 iunie 1889, la București, și a fost înmormântat în cimitirul Belu, la data de 17 iunie. După procesiunea înmormântării s-au auzit cântate versurile: „Mai am un singur dor:/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării; Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape…” Continue reading “Cu dorul „Luceafărului” o întreagă națiune a rămas!”

165 de ani de la nașterea Celui de Necuprins în metafora gândului românesc

Liceul Paul Bujor Beresti7După Nașterea Mântuitorului, românii sărbătoresc pe 15 ianuarie o altă zi sfântă, Ziua Culturii, ce ar trebui să vibreze în fiecare dintre noi, prin nașterea Celui de Necuprins în metafora gândului românesc, Mihai Eminescu. De aceea elevii din toată țara, împreună cu profesorii lor, s-au spovedit prin versul eminescian și anul acesta, atunci când am celebrat a 165-a aniversare a “Poetului fără de început și sfârșit“.

Și nu m-am putut simți mai binecuvântată în calitate de profesor, decât astăzi, respirând cu evlavie Poezie, elevii Liceului Tehnologic “Paul Bujor” din Berești,  județul Galați, pregătind pentru această zi concursuri de recitare, de cultură generală, postere cu imagini inspirate din poeziile Luceafărului, cântece, prezentare de carte și emoții până la lacrimi.   Continue reading “165 de ani de la nașterea Celui de Necuprins în metafora gândului românesc”

Răbdare și speranță

       

„Dacă am făcut descoperiri valoroase în viață, aceasta se datorează mai mult răbdării și atenției decât oricărui alt talent.” – Isaac Newton

                                                                                                            

Spuneam… da!, spuneam că s-a dovedit nevoia de schimbare a  modului de a gândi și a simți, dar și cel de a acționa. Și mai vorbeam despre decența necesară politicienilor, cu alte cuvinte despre necesitatea schimbării mentalității Continue reading “Răbdare și speranță”

Recenzie la: „DOSOFTEI – VESTITORUL LUI EMINESCU” de ADRIAN BOTEZ

Carte DosofteiO REUŞITĂ ÎNCERCARE DE REABILITARE A LITERATURII ROMÂNE VECHI: CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ –

„DOSOFTEI – VESTITORUL LUI EMINESCU”[1]

de Octavian Constantinescu

Scrisă aşa cum este, cartea despre mitropolitul Dosoftei nici nu poate fi lăsată din mână, aproape ca un roman poliţist, datorită  minuţiozităţii şi tenacităţii de “şoricar“, cu care autorul scormone după un adevăr ştiut de mulţi, dar acceptat de foarte puţini: poporul acesta are un destin supra-terestru, el este matricea, găoacea, cuibul din care au plecat alte limbi şi neamuri.

Cea mai surprinzătoare ştire, care vine să întărească adevărul acesta, este faptul (net!) că, în India, 800.000 (opt sute de mii!) de persoane vorbesc o limbă cvasi-românească. Nu mai dau şi alte detalii. Continue reading “Recenzie la: „DOSOFTEI – VESTITORUL LUI EMINESCU” de ADRIAN BOTEZ”