Marele nostru Mihai Eminescu, a avut timp să analizeze natura sufletului nostru de român în mare adâncime și pe cât cuprinde zarea conștiinței umane. Pe vremea lui nu exista atâta tehnologie care să-i încețoșeze și înmărăcineze mintea. Românul era la țărână, asuda pământul pentru a-și hrăni neamul și a mângâia natura cu melancolia și doina sa.
E în firea omului să-și nege trecutul oropsit și suferința, și atunci urăște izvorul genealogic, constrâns fiind de timpul prezent și sub presiunea anturajului creat de timpuri.
Toate popoarele Europei se trag din aceeași rădăcină a poalelor Carpaților însămânțată după topirea ghețarilor, a unui popor refugiat din Egipt după o mare catastrofă acum 10 mii de ani și mai bine. Îmi imaginez din surse rămase prin ruine și folclor că au creat un imperiu al frumosului și iubirii, al păcii și trăirii în armonie cu aproapele și natura creației Dumnezeului Zamolxes adus cu ei.
Continue reading “Ben Todică: E ZIUA TA, MIHAI!”