ADRIAN BOTEZ DESPRE DOMNIA LEBEDEI [1]

      Mărturisesc c-a trebuit să citesc și să recitesc, de mai multe ori, această carte, pentru a-mi formula o idee despre intențiile autorului și despre ceea ce justifică scrierea ei. Ar fi fost necesară o prefață, dar, în lipsa ei, am citit și recitit versurile (?) care o deschid și chiar dacă n-am înțeles ce va urma – am reținut versul: ”DOMNIA LEBEDEI STRĂPUNSE: e CRIST – STĂPÂN ASUPRA VĂII !” 

      Totul, în această carte, este altfel de cum știm că trebuie să arate o dispunere livrescă  – și bietul cititor este derutat, năucit – diviziunile ei nu rotunjesc un sens, un înțeles, o lămurire, versurile nu sunt versuri și nici poeziile-poezii, ba chiar  autorul introduce o noțiune nouă în prăfuita noastră teorie literară – noțiunea de prozopoeme, ceea ce ar vrea să însemne că sunt niște combinații duale, nici una nici alta, sau, mai pe sensul autorului, sunt și una și alta.

Un minut cu Mama…

(Din ciclul “Amintiri imposibile”)

Nu ştiu ce fel de mame vor fi avut alţii, dar eu am avut şansa să fiu purtat nouă luni în pântece şi apoi, în grijă şi afecţiune tot restul vieţii ei, de o fiinţă unică, în stare de o iubire atât de vie şi de puternică, încât nu cred să fi existat alta pe lume. Da, mama mea merită mai mult decat majuscula din titlu, infinit mai mult. Nici nu ştiu cum s-o descriu, iar cuvintele mele , oricât ar fi de precise, nu o pot zugrăvi aşa cum o văd astăzi ochii minţii mele. O fiinţă slabă, subţirimea trupului ei, fragilitatea, nu trădau însă puterile ei multe şi minunate. Nici forţa iubirii ei nelimitate pentru mine şi fratele meu nu pot încăpea în niciun fel de descriere. Mama ştia în orice clipă unde sunt, ce fac, dacă ceea ce fac e cum trebuie şi ce trebuie, iar dacă nu se întâmpla aşa, aveam de ce mă teme. Forţa cuvintelor ei era aşa de tăioasă, încât numai gândul că va trebui să dau socoteală în faţa ei pentru cine ştie ce, mă oprea să fac tâmpenii prea mari.  Continue reading “KOSTA VIANU: Un minut cu Mama…” →

”CIRC CINIC”, de Adrian Botez – O  EVANGHELIE LAICĂ

Omul de vastă cultură și scriitorul Adrian Botez, despre care am mai scris în câteva rânduri, exprimându-mi admirația, uluirea, ba, uneori, chiar un fel de invidie, nu îndeajuns de secretă, față de talentul și priceperea sa în ale literaturii, în general, dar și față de acribia și minuțiozitatea savantă, cu care disecă aspecte și fațete ale realității, a scos la iveală, recent, un volum de prozo-poeme negre, după cum le intituleaza chiar autorul  –  cu titlul “Circ cinic”.  Cititorul  intuiește, de la primul contact cu cartea, că este vorba mai puțin, sau deloc, de atitudinea filosofică socratică, față de viață – ci, mai degrabă, de cinism, în forma sa brută, atitudinală ; fiindcă, după cum ne explică, cu răbdare didactică, autorul (în Prefața cărții sale : Câteva cuvinte despre funcția sacră și soteriologică, a prozopoemului), cuvântul “cinic” pare să aibă originea în numele grecesc al câinelui. Bietul animal! Nici pe departe nu este el atât de nemilos si de “câine”, cum sunt unii semeni, puși pe prăduială și pe căpătuială, în disprețul a orice : a semenilor, a legilor sau a bunului-simț. Continue reading “Recenzia criticului buzoian KOSTA VIANU (”O Evanghelie laică”), la volumul ”CIRC CINIC – prozopoeme NEGRE”, de Adrian Botez” →