Manon Balletti și Giacomo Casanova – Pasiune și iubire în două sute de scrisori

Numele lui Giacomo Casanova este sinonim cu Amorul, Aventura și Nestatornicia în iubire. El însuși mărturisea că a avut relații cu sute de femei de pretutindeni, toate inteligente și sofisticate; pe unele le-a iubit, altele au fost un simplu amuzament. Una dintre femeile față de care Casanova a pretins că a avut sentimente este Manon Balletti, pe care o descrie ca pe “o tânără pură…, o novice”.

La cei 18 ani ai ei, abia ieșită de la ursuline, Manon se îndrăgostește la prima vedere de Casanova, un bărbat de 32 de ani. Fără experiență în iubire, Balletti își dorește să rămână pentru totdeauna alături de acest cavaler seducător, inteligent, bogat și chipeș. Pe 16 decembrie 1759, Manon îi scria lui Giacomo Casanova: “Dar, dragul meu Casanova, dragul meu Giacomo, amantul meu, soțul meu, prietenul meu, te iubesc cu tot sufletul meu, tu ești tot ce am, voi trăi pentru tine!” Continue reading “Manon Balletti și Giacomo Casanova – Pasiune și iubire în două sute de scrisori”

Advertisements

Adrian BOTEZ: Cea mai prezentă absență! – glose la volumul BREAKING NEWS PENTRU ABSENŢI, de Constantin Stancu

Breaking news” înseamnă, pe româneşte, “știri de ultimă oră” (“<<Este vreo boală>>, gândeam şi tăceam în mijlocul muşuroiului,/ înconjurat de termitele / obişnuite cu breaking news…” – cf. Termitele, p. 71).

Mai toţi televizioniştii, de azi, stau cu ochii, cât cepele, în faţa televizorului (în definitiv, analfabeţii contemporani nici n-au altă şansă, azi, decât televizorul…şi internetul…) – să vadă şi audă ce catastrofe s-au mai întâmplat…şi din care catastrofe, ei, televizioniştii analfabeţi, cu pricina –  au scăpat…”Mulţam Ţie, Doamne!

Prinţul continuă să privească oraşul,/apoi oamenii dispar brusc din piaţă,/ cineva i-a şters cu un burete,/ca-ntr-O LECŢIE PENTRU ANALFABEŢII STRUCTURALI” (cf. Ultima cetate, p. 39). Continue reading “Adrian BOTEZ: Cea mai prezentă absență! – glose la volumul BREAKING NEWS PENTRU ABSENŢI, de Constantin Stancu”

Recenzia lui IONEL NECULA, la vol. de teatru “REGE ÎN VACANȚĂ”, de Adrian Botez

ADRIAN BOTEZ ŞI ISPITA DRAMATURGIEI

 

     Prolific şi cu adâncimi de gând care-au surprins multă lume, Adrian Botez s-a repliat, mai recent, în domeniul dramaturgiei – un gen neîncercat până acum, după ştiinţa mea, care, desigur, poate fi lacunară. De curând, a publicat un volum de teatru, Rege în vacanţă  (Editura Rafet, Rm. Sărat, 2018), ceea ce înseamnă o ipostază nouă pentru el, care-a cultivat, până acum, toate genurile literare. A devenit, putem spune, un scriitor total, un scriitor pentru care nimic, din ceea ce înseamnă literatură, nu i-a rămas străin şi neexperimentat de prolificitatea sa debordantă. Continue reading “Recenzia lui IONEL NECULA, la vol. de teatru “REGE ÎN VACANȚĂ”, de Adrian Botez”

Emilia Ţuţuianu – „Pentru tine, când vei veni…”

de Maria Diana Popescu

Psihologul Emilia Ţuţuianu, spirit stăruitor în bine şi frumos, pune în circuitul literar  un mic seif cu sculpturi ornamentale, filigrane de ordin senzorial sau intelectual, inserate într-o complexă ordine poetică, un dulce-amar-incitant dialog între sinele poetic şi lumea dinafară. Cît de consecventă este poeta cu sine însăşi, cît de supus şi delicat suprapune viaţa sa peste scris, vom desluşi în încercare sa de a ne înfăţişa, prin versuri de fineţe, ceea ce se întîmplă în intimitatea – de atîtea ori dureroasă şi dramatică – sufletului omenesc. Cartea de poeme, ediţie bilingvă „Pentru tine, când vei veni”, „For you when you come …” (traducere în limba engleză – Dianu Sfrijan), Editura „Singur”, invită cititorul să se bucure de un lirism mătăsos, transparent şi, inclusiv, de lucrurile simple care ne înconjoară. Continue reading “Emilia Ţuţuianu – „Pentru tine, când vei veni…””

Monica LEVINGER: Memorialul din creația unui anonim

Suntem în pragul lui 2019. Anul acesta, pe 19 ianuarie, se împlinesc zece ani de la trecerea lui Mihai Rădulescu la cele veșnice. Cifra rotundă  îndeamnă la retrospectivă și bilanț, căci multe se pot întâmpla în răstimpul unui deceniu, fie ca este vorba de viața noastră personală sau cea a unei întregi societăți.  Dar înainte de a continua, se cade să răspund la întrebarea pe care unii dintre cititorii acestor rânduri probabil și-o pun – cine a fost Mihai Rădulescu și ce a reprezentat el pentru cultura și lupta de rezistență spirituală a poporului român?

Nu este ușor să prezinți un om căruia destinul i-a hărăzit  încercări aspre și grele, condamnându-l în cele din urmă, pe nedrept, la nerecunoaștere și uitare. Continue reading “Monica LEVINGER: Memorialul din creația unui anonim”

Serghie BUCUR: Cugetări Vaviliene

Vremurile noastre, nebune!, nebune!, nebune de atâta grabă şi lăcomie, ne aruncă în zeflemeaua lor arogantă, cu cât suntem mai reflexivi, mai gravi în conştiinţa noastră, de muritori de rând, câtuşi de puţin responsabili în propria existenţă. Pe toată această traiectorie meditativi, în timp ce unii fac războaie sau averi, alţii privesc în nevăzutul plin tocmai cu sensurile / rosturile trecerii prin această decameronică lume, atenţi doar la paşii pe care umbra lor o plimbă peste colbul drumurilor! Îmi spuneam astfel, ajuns la ultima reflecţie din cartea doamnei Vavila Popovici, una de buzunar, bilingvă, intitulată CUGETĂRI / REFLECTIONS – 2018, seducătoare sumă a unor trăiri în absolută intimitate. Continue reading “Serghie BUCUR: Cugetări Vaviliene”

Profesorul de la Văratic, în revista FLOARE ALBASTRĂ

Semnalăm apariția revistei  FLOARE ALBASTRĂ

(din revistă am selectat și o  lucrare)

Profesorul de la Văratic

de Emilia Țuțuianu

L-am cunoscut la Văratic… Aplecat deasupra unei măsuţe, învăluit de aburii cafelei, cu o mână sprijinindu-şi fruntea şi cu cealaltă scriind de zor, grăbit, pentru a întâmpina timpul la locul sortit şi stabilit dinainte… Continue reading “Profesorul de la Văratic, în revista FLOARE ALBASTRĂ”

Andrei A. RADU: POVESTIRI DE LA PITICII DE ROUĂ

                                          

POVESTIRI DE LA PITICII DE ROUĂ

 

POVEȘTI DE TOT FELUL

 

  1.                          1. P I T I C I I   D E   R O U Ă

 

    Codrul  tainic mai adăpostește încă o poiană fermecată unde arborii sunt foarte bătrâni și falnici, izvoarele sunt cele mai limpezi și florile cele mai parfumate. Acolo, din stropii de rouă ce răsar pe flori și pe firele de iarbă, în nopțile de vară cu lună plină, dacă în acei stropi se oglindeau din întâmplare copiii jucăuși și neastâmpărați, atunci stropii căzuți la rădăcina florilor se transformau în pitici. Continue reading “Andrei A. RADU: POVESTIRI DE LA PITICII DE ROUĂ”

,,LIDERI ÎN FILM”, O CARTE CA LA CINEMA SCRISĂ DE PAUL POLIDOR

Nu este nimic neobișnuit să se facă un film după o carte. Așa cum spunea Jean Cocteau, filmul este tot o scriere, însă “o scriere în imagini”. Numeroase pelicule celebre au fost mai întâi, cărți celebre, iar ecranizările doar le-au pus și mai mult în valoare și le-au popularizat. Special este procesul invers, atunci când filmografia servește ca bază pentru carte, când vizualul din film își păstrează valențele spectaculare, rămânând la fel de atractiv, chiar dacă este transpus în scris. Acesta este cazul volumului scris de Paul Polidor, “Lideri în film: curs opțional de jurnalism vizual și psihosociologie politică”. Volum de referință, despre care Dan Matei Agathon afirma că este “o capodoperă a genului…, un tratat complex…, ce descrie ascensiunea și rezultatele, de multe ori odioase, ale celor care au condus națiuni și care au trasat istoria în dramaticul secol XX și la începutul secolului XXI ”.   Continue reading “,,LIDERI ÎN FILM”, O CARTE CA LA CINEMA SCRISĂ DE PAUL POLIDOR”

Vasile Filip: Cronică la cartea “Întrebări și răspunsuri” de Vavila Popovici

Autoportret în cuvinte

Cu sau fără voia lor şi indiferent de maniera în care îşi construiesc opera, scriitorii îşi dezvăluie şi propriul portret spiritual. Reuşita depinzând de dimensiunile şi de profunzimea implicării, sinceritatea şi onestitatea dăruirii sporind în chip hotărâtor şi valoarea demersului literar. Opera este autorul, autorul este opera lui – cum s-a mai spus şi s-a mai scris în nenumărate rânduri, cu aceleaşi sau cu alte cuvinte.

Doar interviul face… opinie separată, el devenind un… caz particular în care intervievatul este „silit” să-şi dezvăluie, uneori până în detaliu, identitatea. În bună măsură, totul stă în calităţile de… investigator pe care le posedă cel ce pune întrebările. În situaţiile normale, indiscreţia nu este un păcat, ci un stimulator, mărturisirile directe şi sincere constituindu-se în tuşe esenţiale în alcătuirea unui autoportret nu doar credibil, ci şi demn de admiraţie. Iar mărturisitorul îşi asumă ipostaza unei… odăi cu interiorul în afară…. Continue reading “Vasile Filip: Cronică la cartea “Întrebări și răspunsuri” de Vavila Popovici”

Fișe pentru un medalion, Adrian Botez – de Ionel Necula

Adrian Botez

Fişe pentru un medalion

 

     Au trecut ani buni, decenii, de când m-am conectat la isprăvile calofile, din cele multe dispuse de autor în spaţiul public, şi nu ascund că fiecare în felul ei mă intrigă, mă incită şi mă surprinde – prin diversitatea problemelor abordate,  prin lărgimea de orizont din care autorul descinde, prin rigoarea arătată şi prin adâncimea de gând imprimată scrierilor sale. Are ceva din polivalenţa spiritului renascentist şi fiecare din lucrările sale este procesată după regulile lucrului bine făcut şi bine perspectivat. Fie că vorbeşte despre Eminescu, despre cinstitul mitropolit Dosoftei sau despre fraţii Botta verbul lui Adrian Botez se rostogoleşte curajos şi sporitor prin cultura românească şi aduce o anumită prospeţime şi în înţelegerea problemelor abordate. Continue reading “Fișe pentru un medalion, Adrian Botez – de Ionel Necula”

Constantin Stancu: OMUL SIMPLU FACE PARTE DIN DECOR

Recenzia lui Constantin Stancu, la vol. teatru, REGE ÎN VACANȚĂ, de Adrian Botez

OMUL SIMPLU FACE PARTE DIN DECOR

Adrian Botez a intrat în zona dramaturgiei cu volumul de piese de teatru Rege în vacanţă*, apărut la Editura Rafet, în anul 2018. Scriitorul, mereu activ, implicat în mişcările sociale actuale, prin textele sale, îşi menţine temele, viziunea sa este cea ştiută din poeme, din proză, din eseuri. El apelează la pilonii de sprijin, oferiţi de cultura solidă, de mitologia greacă, de valorile creştine, ajungând la punctul în care lumea este decodificată, până la ultimele consecinţe. Umanitatea este pusă sub lupă, personajele joacă aparent liber, dar o presiune enormă apasă pe umerii lor. Libertatea este presupusă, nu este reală. Cuvintele se rostogolesc peste cititor/ spectator, ca o avalanşă, autorul ştie să transmită adevărul, pe care-l consideră important, pentru supravieţuirea lumii. Continue reading “Constantin Stancu: OMUL SIMPLU FACE PARTE DIN DECOR”

ADRIAN BOTEZ: Proza medie, scurtă și ultrascurtă

NĂLUCIRILE ABATELUI BERNARDO

În erudita sa lucrare “Lumea Nouă şi Spiritul Creştin”, abatele spaniol Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo  y Alcantara (explorator, predicator cu nădejdi de convertire a „sălbaticilor” incas, dar, în primul rând,  conquistador, în numele Coroanei Spaniole) scria, pe la 1633 (o sută de ani după arderea pe rug, de către Francisco Pizarro, a ultimului împărat-Sapa Inca Atahualpa), aceste stranii fraze, aproape blasfematoare (unicele cuvinte scrise, despre ceva care pluteşte între real şi irealitatea sacră – „las nicolettes”):

Există, pe cursul superior al Amazonului, în plină junglă, un soi de plante incredibile, care plutesc la suprafaţă doar în zonele de maxim risc ale vârtejurilor apei, ca nişte formaţiuni-insule de lumină: deşi aflate în bătaia soarelui şi în mijlocul apelor, ele nu se sinchisesc nici de lumina soarelui şi nici de puterea apelor vijelioase şi rotitoare, pentru că ele par a avea o lumină proprie, ca nişte snopi de fulgere (APARENT intermitente – de fapt, eu cred că era doar senzaţia ochilor mei obosiţi!), care te fascinează. Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Proza medie, scurtă și ultrascurtă”