…Dumnezeu-HRISTOS s-o ierte și s-o ia la El, în Lumina Cea Veșnică, pe LYGIA DIACONESCU !

…Dumnezeu-HRISTOS s-o ierte și s-o ia la El, în Lumina Cea Veșnică, pe LYGIA DIACONESCU, un om de ÎNALTĂ ȘI SUBLIMĂ CULTURĂ, un om NĂSCUT ÎNTRU DACO-VALAHĂ CREAȚIE și un om de ACȚIUNE CULTURALĂ, dar și un OM DE OMENIE, DE O CĂLDURĂ SUFLETEASCĂ ȘI GENEROZITATE SFÂNT-ARISTOCRATICĂ, precum foarte rar (…și din ce în ce mai rar !) mi-a fost/ne-a fost dat să văd/vedem, în această lume atât de gloduroasă, înrăită, egoistă și nerecunoscătoare !

…ADUC, CU ACEST ATÂT DE AMAR ȘI NEFERICIT/NENOROCIT PRILEJ, UN PIOS OMAGIU – ATÂT DE SENSIBILEI IUBITOARE DE ROMÂNIE, SCRIITOAREI/POETEI ȘI CREATOAREI/ ORGANIZATOAREI DE COSMOS ROMÂNESC, ÎN DIASPORA VALAHĂ, DIN CANADA –

Continue reading “…Dumnezeu-HRISTOS s-o ierte și s-o ia la El, în Lumina Cea Veșnică, pe LYGIA DIACONESCU !”

KOSTA VIANU: Un minut cu Mama…

Un minut cu Mama…

(Din ciclul “Amintiri imposibile”)

 

Nu ştiu ce fel de mame vor fi avut alţii, dar eu am avut şansa să fiu purtat nouă luni în pântece şi apoi, în grijă şi afecţiune tot restul vieţii ei, de o fiinţă unică, în stare de o iubire atât de vie şi de puternică, încât nu cred să fi existat alta pe lume. Da, mama mea merită mai mult decat majuscula din titlu, infinit mai mult. Nici nu ştiu cum s-o descriu, iar cuvintele mele , oricât ar fi de precise, nu o pot zugrăvi aşa cum o văd astăzi ochii minţii mele. O fiinţă slabă, subţirimea trupului ei, fragilitatea, nu trădau însă puterile ei multe şi minunate. Nici forţa iubirii ei nelimitate pentru mine şi fratele meu nu pot încăpea în niciun fel de descriere. Mama ştia în orice clipă unde sunt, ce fac, dacă ceea ce fac e cum trebuie şi ce trebuie, iar dacă nu se întâmpla aşa, aveam de ce mă teme. Forţa cuvintelor ei era aşa de tăioasă, încât numai gândul că va trebui să dau socoteală în faţa ei pentru cine ştie ce, mă oprea să fac tâmpenii prea mari.  Continue reading “KOSTA VIANU: Un minut cu Mama…”

Kosta Vianu: Beștelică

Beștelică

Stelică al lui Popoiag era cunoscut tuturor ca Beștelică. Tac-su, Popoiag ăl batrân, era cam defect la vorbire, după cum spunea lumea despre el și când voia să-l strige pe fiu-su, „băi, Stelică”, iesea ceva gen „Bei, Ștelică”, de unde și porecla. Era gângav bătrânul, dar harnic, făcuse avere, strânsese ceva pogoane pe lunca Nișcovului. Avea și „sfoară” de pădure, de la poalele dealului până-n creasta Chilmiziului,  cam prin dreptul pârâului  Mierioara, pe partea cealată a văii. Continue reading “Kosta Vianu: Beștelică”

Recenzia criticului buzoian KOSTA VIANU (”O Evanghelie laică”), la volumul ”CIRC CINIC – prozopoeme NEGRE”, de Adrian Botez

CIRC CINIC”, de Adrian Botez – O  EVANGHELIE LAICĂ

 

Omul de vastă cultură și scriitorul Adrian Botez, despre care am mai scris în câteva rânduri, exprimându-mi admirația, uluirea, ba, uneori, chiar un fel de invidie, nu îndeajuns de secretă, față de talentul și priceperea sa în ale literaturii, în general, dar și față de acribia și minuțiozitatea savantă, cu care disecă aspecte și fațete ale realității, a scos la iveală, recent, un volum de prozo-poeme negre, după cum le intituleaza chiar autorul  –  cu titlul “Circ cinic.  Cititorul  intuiește, de la primul contact cu cartea, că este vorba mai puțin, sau deloc, de atitudinea filosofică socratică, față de viață – ci, mai degrabă, de cinism, în forma sa brută, atitudinală ; fiindcă, după cum ne explică, cu răbdare didactică, autorul (în Prefața cărții sale : Câteva cuvinte despre funcția sacră și soteriologică, a prozopoemului), cuvântul “cinic” pare să aibă originea în numele grecesc al câinelui. Bietul animal! Nici pe departe nu este el atât de nemilos si de “câine”, cum sunt unii semeni, puși pe prăduială și pe căpătuială, în disprețul a orice : a semenilor, a legilor sau a bunului-simț. Continue reading “Recenzia criticului buzoian KOSTA VIANU (”O Evanghelie laică”), la volumul ”CIRC CINIC – prozopoeme NEGRE”, de Adrian Botez”

Galina MARTEA: Ofranda literară – o nouă revistă de calitate în spațiul cultural românesc

Prin totalitatea valorilor spirituale şi materiale se regăseşte mereu omul, fiinţa umană care comunică continuu cu sine însuşi şi cu lumea înconjurătoare doar pentru a găsi izvorul sau drumul etern spre lumină, spre cultură, spre civilizaţie. Anume omul este acel izvor de lumină care prin complexitatea fenomenelor spirituale dă viaţă proceselor evolutive civilizate, concomitent dezvoltând atât natura proprie, cât şi întreaga comunitate a acestuia. Omul, înzestrat cu inteligenţă, are capacitatea de a dezvolta lucrurile până la cele mai sofisticate nivele ale existenţei. Astfel, prin capacitatea intelectuală, se produc acele acţiuni ce inspiră şi provoacă omul spre culmi măreţe şi anume: în a concepe și a pune în lumină creaţii de valoare –  creaţii artistice, culturale, științifice etc.. Respectivele procese, parte componentă a spiritualităţii, includ în sine inteligenţa, insistenţa, dibăcia, munca enormă – fenomene naturale prin care evoluează omul în pas cu natura. Continue reading “Galina MARTEA: Ofranda literară – o nouă revistă de calitate în spațiul cultural românesc”

Vasile Filip: Sublima declarație de dragoste (cronică de carte)

Scriitoarea Vavila Popovici a încheiat anul 2020 cu o nouă victorie; una care în mod sigur le anticipează și pe cele ce au să urmeze în acest an, dar și în următorii, pentru că ea se află încoronată de aura divină a speranței : ,,Doamne, / nu-mi lua rugăciunea din gând, / s-o pot spune în dimineața aceasta minunată, / înainte de a întâlni lumea în care, / ea – fericirea – cu greu mai poate fi aflată.”

Simfonia Toamnei se numește această nouă carte de versuri (bilingve) “Made în SUA – LULU ENTERPRISES”, un titlu prin care autoarea își mărturisește statornica iubire pentru literatură și pentru muzică. Continue reading “Vasile Filip: Sublima declarație de dragoste (cronică de carte)”

Vavila Popovici: TĂCUTELE IERNI ALE VAVILEI POPOVICI

Scriitoarea Vavila Popovici trăiește departe. Și nu este vorba atât de distanță și de geografie. În fond, America nu mai înseamnă decât un zbor cu avionul, ceva mai lung. Este vorba despre Paradisul și Infernul care ne separă, deși trăim pe aceeași planetă, îngroziți de aceeași pandemie. Continue reading “Vavila Popovici: TĂCUTELE IERNI ALE VAVILEI POPOVICI”

ADRIAN BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR

1-DESPRE NEAM ȘI POPOR (rubaiyate-catrene DACO-VALAHE)

1 Decembrie 2020

MOTTO :

POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL !

 

1-NEAM ȘI POPOR

Neam : Steaua din Cer Betlehemic : Crist nicicând nu greșește :

jos –  pe Pământ – în Oglinzi Blestemate – Poporul-Cădere-de-Neam  – se târăște…

Martir-Popor  – spre Steaua-Sinea-i-Neam pornește… –  …va fi Sărbătoare-n tot Ramul :

POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR”

IONEL NECULA, DESPRE CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ – CASA NOASTRĂ MAGICĂ – ARDEALUL…

Adrian Botez – ipostază a neamului urgisit de istorie

      Bunul și statornicul meu prieten Adrian Botez mi-a mai făcut o surpriză – tot harică, tot plăcută, cu verbul spălat în roua florilor de pe Valea Izei și în apa sfințită din aghiazmatarul etnogenezei românești. Căci ultima sa carte, consacrată poetului Oct.Goga , nu mai vorbește doar despre otava unui poet bine înțelenit în conștiința publică românească, evidentă și ea, ci reconstituie însăși durerea neamului românesc, bântuit de o istorie toxică  și de vrăjmășiile hrăpărețe ale megieșilor – niciodată mulțumiți de ceea ce au de la Dumnezeu și li se cuvine de drept. Și n-o face printr-o alunecare  nestăpânită a gândului, ci pentru că însuși poetul evocat este imaginea prototipală a acestei dureri neostoite. Continue reading “IONEL NECULA, DESPRE CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ – CASA NOASTRĂ MAGICĂ – ARDEALUL…”

Vasile Filip: Cronică la vol. Cugetări, Reflectinos (2020) de Vavila Popovici

Omagiu înțelepciunii

Și în acest proaspăt volum de Cugetări, Reflections, al cincilea dintr-un ciclu care, în mod sigur, nu se va opri aici, Made în USA – LULU ENTREPRISES (2020), scriitoarea Vavila Popovici  adaugă noi tușe menite să împlinească un portret de personaj prea puțin luat în seamă, tocmai de cei care îl au în propria alcătuire: Creierul. Dacă are multe circumvoluțiuni și multă materie cenușie, creierul uman devine cel mai mare producător de bogăție: Mintea, Inteligența – la rândul lor, acestea punând pe certificatul de existență pecetea valorii. Căci omul nu prin sine dovedește că a trăit, ci prin urmele pe care le lasă, adică prin faptele sale.  Continue reading “Vasile Filip: Cronică la vol. Cugetări, Reflectinos (2020) de Vavila Popovici”

Mariana GURZA: „CU BRAȚELE ARIPI” – REALĂ ÎNFIORARE

Motto:

,,Una e viaţa vieţii şi alta e viaţa cărţii. Cartea trăieşte pe planeta ei proprie, care are această însuşire că nu poate fi determinată dimensional”. George Călinescu

 

Volumul ,,Cu brațele aripi”, autor Ben Todică, Editura Pim Iași, 2020, a prins aripi! ,,Doar cartea este o pasăre cu mai mult de o sută de aripi gata de zbor” după Ramon Gomez de la Serna. De data aceasta, Ben și-a luat zborul, de dragul Limbii Române cu responsabilitate și demnitate față de neamul românesc. Continue reading “Mariana GURZA: „CU BRAȚELE ARIPI” – REALĂ ÎNFIORARE”

Vasile Filip, cronică de carte: Vavila Popovici, “Note de jurnal american”

DEMNITATEA SINCERITĂȚII

O parte din cele peste 50 de cărți publicate din anul 1993 și până la mijloc de an 2020 de scriitoarea Vavila Popovici sunt rânduite în cicluri tematice: 

  1. Articole, eseuri, ajuns la cel de al zecelea volum; 
  2. Cugetări/Reflections – patru volume; 
  3. Note de jurnal american – volumul de față fiind și el al patrulea. 

În rest – poezie și proză. 

   Indiferent de menirea scrierii, cea care presupune și unele deosebiri, nu doar de stil și fel de abordare a tematicii, întreaga operă a distinsei autoare este dominată de câteva elemente comune, între care sinceritatea poate fi trecută în capul listei. Vavila Popovici privește cu ochi limpezi toate întâmplările vieții. Ale ei și ale celor despre care scrie, nefardând nefericirile și fără să exacerbeze bucuriile. O ținută dreaptă și demnă, care inspiră încredere cititorului și o situează pe autoare la un nivel onorant pe scara valorilor. Continue reading “Vasile Filip, cronică de carte: Vavila Popovici, “Note de jurnal american””

O Europă sedată: Impresiile lui Michel Houellebecq

Michel Houellebecq e un scriitor francez contemporan care dă impresia unui pervert. Și în realitate, dar si după modul în care scrie. Dacă în realitate e, nu știm, dar personajele pe care și le imaginează în cărțile lui sunt toate perverte. Houellebecq, însă, extinde la scară europeană decadența sexuală care caracterizează personajele cărților lui, dând de înțeles, că însăși Europa a devenit ireversibil pervertă, așteptând, la fel ca și personajul principal din Serotonin, o moarte lentă, fără durere, după ce facultățile fizice care pot asigura plăcerile trupului devin neputincioase.

Obsesia cu sexualitatea

De unde vine această obsesie a personajelor lui Houellebecq cu sexualitatea, și, prin extensie, a întregului continent și a generației prezente? Dintr-o minte focalizată pe plăcere, hedonism, pornografie, și lucruri similare care dau plăcere trupului. Continue reading “O Europă sedată: Impresiile lui Michel Houellebecq”