ADRIAN BOTEZ: Recenzie la vol. „TRANSFER”, de LIVIU IOAN STOICIU

AFTELE, MASTURBAREA ŞI RATAREA CONTINUĂ A ESENŢIALULUI: vol. „TRANSFER”, de LIVIU IOAN STOICIU

(Editura Polirom, Iaşi, 2017)

 

Despre spaţiul cu „n” dimensiuni, despre „scurtcircuitarea” temporalităţilor, până la desfiinţarea lor în Unica Sinteză Atemporală – se ştie şi se vorbeşte de mii de ani, prin ALCHIMIE şi ASTROLOGIE. Din păcate, „cele mai înalte ştiinţe” (cum le numeşte Învăţătorul, din nuvela belgianului Jean Ray – „Psaltirea din Mainz”) n-au fost şi nu sunt la îndemâna oricui: ele sunt supranumite „ştiinţe regale”, au fost practicate de preoţii templelor sacre şi de cei mai dotaţi spiritual dintre ucenicii lor, iniţiaţi o viaţă de om… – …şi, de aceea, şi azi, în aşa-zisa „modernitate”, ele sunt luate în râs (mai abitir ca altădată!), de tot mai josnica populaţie de plebei ignari, aprope grohăitori, ai Terrei… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Recenzie la vol. „TRANSFER”, de LIVIU IOAN STOICIU”

Advertisements

ADRIAN BOTEZ: Recenzie la „ARHIVELE DE LA HAŢEG – Monografii, legende şi vivisecţii”, de CONSTANTIN STANCU

NOI ARHIVE, NOI COMORI, NOI DESCOPERITORI: „ARHIVELE DE LA HAŢEG – Monografii, legende şi vivisecţii”, de CONSTANTIN STANCU

(Editura CronoLogia, Sibiu, 2017 – 204 pagini)

 

Născut în toi de legendă şi vârtejuri istorice milenare, haţeganul CONSTANTIN STANCU îşi reînnoieşte dezvăluirile şi revelaţiile, în noua sa carte monumentală, ARHIVELE DE LA HAŢEG – Monografii, legende şi vivisecţii”, Editura CronoLogia, Sibiu, 2017 (care o continuă pe prima: Arhivele de la Haţeg: de la Neantia la Vâltoarea Sufletelor, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2010). Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Recenzie la „ARHIVELE DE LA HAŢEG – Monografii, legende şi vivisecţii”, de CONSTANTIN STANCU”

Vasile Filip: Comprimate pentru sănătatea minții

Astfel am fost îndemnat să numesc noua carte – „Cugetări / Reflections” – tipărită de Vavila Popovici în USA, Columbia SC, și apărută în 08 July 2017. Este, dacă am contabilizat corect, cel de al 42-lea volum al autoarei, care a navigat, cu vânt bun din pupa, pe oceanul imprevizibil al literaturii, când pe corabia prozei, când pe cea a poeziei, dar şi pe iahturile de lux ale eseului şi, iată, al cugetării. Ca și alte câteva cărți publicate în anii anteriori, şi aceasta este bilingvă (română – engleză), autoarea locuind de câțiva ani în America.

Atracția pe care exprimarea sintetică a exercitat-o asupra scriitoarei Vavila Popovici este mai veche. Ea transpare și în cărțile de poezie, dar, mai ales, în cele de eseuri, în care apelează la cugetările unor personalități culturale, istorice, științifice. Această specie literară, cugetarea, a fost și este numită în fel și chip. I se mai spune aforism, maximă. Ba chiar și sentință, comprimate, scurtissime etc. Se spune prin cele dicționare, despre maximă: „Enunț concis, exprimând o normă de conduită, o regulă logică sau metodologică…” Sau: „Aforism – Cugetare enunțată într-o formă concisă memorabilă”. Și așa mai departe, substanța rămânând aceeași: condensarea unor adevăruri axiomatice în puține cuvinte. Continue reading “Vasile Filip: Comprimate pentru sănătatea minții”

Eugen Evu: O mare compatrioată vizionară

Enunțurile aforistice și eseistica Vavilei Popovici planează calme, limpezi, sub semnul lui Cogito, ergo sum… Intuiția ubicuu – prezentă în Om ca mensură a tuturor lucrurilor, (definită) ca atare încă de eladici…

Complinitoare a operei unei Vieți exemplare, ca existență netrădată de te miri câte încercări ale orgoliilor psihanalitice (v. Augustin Buzura, după gnostici sau numerologi, în genere cele ale paradigmei paranormalului… Unul dobândit prin autocunoaștere Aristotelică, Platonică). Cugetări recte sentințe.

Marea compatrioată este paradoxal fiica (Sophia) Limbii Române care își asumă, ne-o divinatoriu, filosofic neo-liberal (v. Mihaela Miroiu ș.a.) – înnăscuta și divinatoarea Clarviziune. Continue reading “Eugen Evu: O mare compatrioată vizionară”

Boris Mehr: Anul 2050

Henric X dormi ceva mai mult ca de obicei, în palat nu mai era nimeni, calendarul electronic arăta anul 2050, luna septembrie, ziua 23, ceasul 12 ziua. Nu mai era rege, din vise aflase, își pregăti o masă frugală, coborî în stradă și cumpără un ziar. Nu avea acasă nici aparat TV, nici computer, le aruncase înainte de a adormi, dar știrile din ziar erau suficiente. România se afla pe primul loc la toți indicatorii, cei care plecaseră, peste patru milioane de ingineri, medici, asistenți, academicieni, vânzători, avocați, fiii acestora, ș.a. reveniseră la patria mumă, politicieni nu mai erau, se recalificaseră, sistemul de conducere macroeconomică și socială era perfect cibernetizat pe o grilă uriașă, cu noduri-module computerizate. Continue reading “Boris Mehr: Anul 2050”

Mariana GURZA: Maria…

Gata! Nu mai vreau să plâng!  Privesc albumul îngălbenit de vreme şi mă ascund curioasă printre pagini. Am România Mare în ochi.  Am câmpul de in şi toloaca. Pe o prispă, un bătrân deapană amintiri. Sunt curioasă. Vreau să aud tot ce-mi spune. Vântul îmi întoarce paginile.  Dintre pagini mă priveşte un preot, venit de la „descălecare”, din Ardeal, un Plăvan. Da! El este cel ce a construit prima biserică în Cupca, un sat bucovinean. Bogat, cultivat, un om al munţilor, venit de a aduce binecuvântare. Generaţii s-au bucurat de prescura albă coaptă în cuptor. Peste sat au început să se audă doinele. Şezătoarele în care tineri şi adulţi se bucurau de frumuseţea poveştilor spuse la gura sobei.  Deseori se infiripau iubiri. Unele permise, altele nu. Aşa s-a întamplat şi cu Domnicuţa. Într-o seară frumoasă, privindu-l pe Calistrat s-a pierdut în ochii lui mari şi adânci… Continue reading “Mariana GURZA: Maria…”

ADRIAN BOTEZ: RAPORT ASUPRA UNEI APOCALIPSE ANUNŢATE

„DERIVA SENTIMENTELOR” 

de VICTORIA MILESCU

(Editura Betta, 2016, Bucureşti)

Cum se defineşte, tehnic, „deriva”? „Unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave)” – cf. Dicţionarul explicativ al limbii române.

VICTORIA MILESCU, prin volumulDeriva sentimentelor(cu o Prefaţă semnată de singur-curajosul şi eruditul om de cultură daco-valah, NICOLAE GEORGESCU…unul dintre ultimii intelectuali autentici şi oneşti, ai Daco-Valahiei contemporane!), se dovedeşte a fi nu o Poetă atitudinală, ci, mai curând (cel puţin aparent!), o Poetă constatativă (de fapt, constatările ei, pe alocuri năucitor de crude, sugerează Adevărul esenţial: VICTORIA MILESCU este o Poetă a rezistenţei disimulate sub sabotajul, prin descriptivism crâncen, al demenţei la care a ajuns „lumea prezentului”ca într-o fundătură!): teribil de lucidă, chiar dacă şi-ar dori, din străfund de suflet şi conştiinţă, o altfel de existenţă Continue reading “ADRIAN BOTEZ: RAPORT ASUPRA UNEI APOCALIPSE ANUNŢATE”

Din cartea de memorii semnate Vavila Popovici, „Popasurile vieţii“

Cred, totuşi, că este interesant să-ţi aminteşti, cît timp mai eşti în viaţă, şi să scoţi din învălmăşeala ei: ce ai fost, cum ai fost, pe unde ai fost, în ce timp, ce ai vrut să fii, cum ai vrut să fii, ce şi cum ai fi putut şi nu ai reuşit să fii, fiindcă nu ţi s-a permis (încorsetările vieţii!) sau nu ai îndrăznit… Şi mai cred că mi s-a făcut dor de o parte din mine, aceea care am fost şi care nu voi mai putea fi, dor de toate locurile pe unde am trecut, de acel timp plecat, de fiinţele dragi întîlnite cândva…

   În parcul acela, primăvara îşi dezvăluia farmecul şi scotea la vedere verdele ierbii. Grădina prindea viaţă, renăştea asemenea păsării Pheonix. Căutam ghiocei şi viorele, pe care i le dăruiam mamei la întoarcere. Mama zîmbea şi mă săruta, apreciindu-mi gestul de dragoste. Cînd ajungeam singură în parc, mi se părea că alergam în întîmpinarea lui Dumnezeu; El exista pentru mine peste tot, atingea totul, valurile mici şi repezi ale rîurilor, pietrele pe care călcam, arborii care îmi făceau umbră şi răcoare şi-mi înfiorau trupul, florile pe care le descopeream. Continue reading “Din cartea de memorii semnate Vavila Popovici, „Popasurile vieţii“”

Dan Gibson – “Geografia Coranică“ (recenzie)

Nu suntem experti in acest domeniu, dar ocazional dăm peste materiale și autori care îndrăznesc să spună că islamul e o religie falsă și încearcă să o dovedească. Unul dintre ei e Dan Gibson, iar titlul cartii lui e Quranic Geography (“Geografia Coranică“). Cartea a fost publicată în 2011 de o casa de editură mai putin cunoscută din Canada. La urma urmelor care casă de editură “reputaliba” ar fi acceptat să tiparească o carte cu un subiect atât de “controversat”? La cele 279 de pagini de text, Gibson adaugă încă aproape 70 de pagini de tabele si anexe cronologice desemnate să-i sprijine argumentele principale. Gibson, insa, nu afirma in mod direct ca islamul e o religie falsa, dar argumentele lui inevitabil duc la concluzia, usor citita printre rânduri, că e. Continue reading “Dan Gibson – “Geografia Coranică“ (recenzie)”

Adrian Botez – TALENT, IMAGINAŢIE, CREATIVITATE ŞI ERUDIŢIE, LA UN LOC

ŞOBOGRÉ -155 de povestiri scurte şi ultrascurte- * CHIROMANTUL REGINEI – nuvelă”, de Adrian Botez

 

Noul volum de proză al scriitorului Adrian Botez (ŞOBOGRÉ -155 de povestiri scurte şi ultrascurte- * CHIROMANTUL REGINEI – nuvelă”, apărută la Rm. Sărat, Editura Rafet, 2017) încântă, încă de la primele pagini, ochiul cititorului – prin bogăţia erudită a documentării,  prin sprinteneala reflecţiilor  şi profunzimea cugetării la “cele ale lumii”. Cele 155 de scurte povestiri sunt mici diamante, fiecare din ele atent şlefuit, toate plămădite din felurite întâmplări, fie mitologice, fie istorice, fie din zgura şi tăciunii realităţii, presate sub teribila greutate a spiritului atent, scrutător, al neiertătorului de sminteli umane – Autorul. Povestirile, unele dintre ele, dezvăluind taine (împovărătoare, patetice sau amuzante…), din biografiile unor cunoscuţi scriitori sau din existenţa unor (încă) neuitate personaje/personalităţi istorice (Carol I Stuart, Oliver Cromwell, Jorge Luis Borges, Vincent Van Gogh, Charles Dickens, Mihail Bulgakov, Bacovia, Eminescu, François Villon etc.) – poartă spre noi prospeţimea şi autenticitatea surprizei. Continue reading “Adrian Botez – TALENT, IMAGINAŢIE, CREATIVITATE ŞI ERUDIŢIE, LA UN LOC”

DIN CÂND ÎN CÂND, ÎN SEPTEMBRIE

DIN CÂND ÎN CÂND, ÎN SEPTEMBRIE

Era seara de 23 august 1985. La televizor începea “Stejar extremă urgență”, un film despre evenimentele din august 1944, pe care îl mai văzusem de câteva ori, dar pe care îmi propusesem să îl urmăresc din nou. Și aceasta, pentru că îmi plăcea că pe eroină o chema Corina, la fel ca pe mine, și era violonistă. După telejurnal, m-am așezat în fotoliu, în fața televizorului și în timp ce pe micul ecran rula genericul peliculei, am rememorat acea zi: defilarea de dimineață, transmisă integral de Televiziunea Română, mijloacele de transport în comun, purtând stegulețe tricolore și cu însemnele Partidului Comunist Român, mama și tata care avuseseră liber de la serviciu. Continue reading “DIN CÂND ÎN CÂND, ÎN SEPTEMBRIE”

Mariana Gurza: Jurnalistul Octavian D. Curpaș „La Aniversară”

,,A fi liber înseamnă, înainte de toate, a fi responsabil faţă de tine însuţi”.

 Mircea Eliade

Personalitatea puternică a jurnalistului Octavian D. Curpaș, mi-a atras atenția cu mulți ani în urmă. Deși plecat din țară, în Statele Unite în martie 1997, sufletul său a rămas în Oradea, locul unde s-a născut, și s-a format ca Om. Așa cum am menționat și în recenzia volumului Exilul Românesc la mijloc de secol XX– „Pașoptiști” români în Franța, Canada și Statele Unite, (volum apărut la Editura Anthem, Arizona, 2011), Octavian D. Curpaș, face parte din suita intelectualilor români ce au reușit, departe de țară. Continue reading “Mariana Gurza: Jurnalistul Octavian D. Curpaș „La Aniversară””

Emilia Țuțuianu: VAVILA POPOVICI între “Ultima piruetă” și “Nopți albe”

Un covor de frunze arămii foşneşte sub paşii noştri întomnaţi. Ne bucură mereu toamna, ca un timp al unei delicate melancolii, dar şi ca timp al rodului. Suntem în toamna anului 2014. Ultima piruetă, un roman de o delicată vibraţie epico-lirică, purtând semnătura scriitoarei Vavila Popovici, a trezit în fiinţa mea dorinţa de a purta un dialog cu autoarea acestei cărţii. Mai întâi a fost frumuseţea acestui titlu, ludic şi grav totodată. Continue reading “Emilia Țuțuianu: VAVILA POPOVICI între “Ultima piruetă” și “Nopți albe””