O Europă sedată: Impresiile lui Michel Houellebecq

Michel Houellebecq e un scriitor francez contemporan care dă impresia unui pervert. Și în realitate, dar si după modul în care scrie. Dacă în realitate e, nu știm, dar personajele pe care și le imaginează în cărțile lui sunt toate perverte. Houellebecq, însă, extinde la scară europeană decadența sexuală care caracterizează personajele cărților lui, dând de înțeles, că însăși Europa a devenit ireversibil pervertă, așteptând, la fel ca și personajul principal din Serotonin, o moarte lentă, fără durere, după ce facultățile fizice care pot asigura plăcerile trupului devin neputincioase.

Obsesia cu sexualitatea

De unde vine această obsesie a personajelor lui Houellebecq cu sexualitatea, și, prin extensie, a întregului continent și a generației prezente? Dintr-o minte focalizată pe plăcere, hedonism, pornografie, și lucruri similare care dau plăcere trupului. Continue reading “O Europă sedată: Impresiile lui Michel Houellebecq”

Mariana GURZA: Romanul lui Al. Florin Țene – Un altar zidit

Scriitorul Al. Florin Țene, unul dintre cei mai prolifici scriitori contemporani, reușește să ne surprindă de data aceasta, prin romanul ,,Întoarcerea din cruciadă – viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste”, publicat la Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2020.

Prin acest volum, autorul încearcă să recupereze vocația lirică a poetului, reașezându-l printre  cei mai importanți poeți creștini. Și nu doar atât. Prin trăirea lui celestă, prin jertfelnicie, Radu Gyr a biruit! A reușit să-și păstreze locul în literatura română, în ciuda prigoanei și a închisorii.  Volumul mă duce cu gândul la Literatura de detenție, un concept al scriitorului Mihai Rădulescu. Continue reading “Mariana GURZA: Romanul lui Al. Florin Țene – Un altar zidit”

De vorbă cu un vis colorat

by Constanța Crețu

Într-o zi mi-am amintit să visez. Și, pentru că nu era nici prea zi, nici prea noapte, i-am căutat locul secret în care se ascundea de câte ori îţi auzea pașii.

Când am atins cu răsuflarea mea caldă ceea ce credeam a fi un vis, era înlănțuit, însingurat, dar s-a trezit. Mi-a spus că am ajuns prea târziu și trebuie să am răbdare să aștept o nouă metamorfozare. Nu era visul acela gri din care te trezești strigând, tremurând transpirat, dar era foarte slăbit. […] Continue reading Doritesinedorite.com

Aura B. Lupu: FIETSEN

„Fietsen”, adică biciclit. Ciudat, așa-i? Noi nu avem verbul acesta, românește este „a merge cu bicicleta”, belgienii însă-l au. Bine, eu, Adi și băieții facem tot felul de combinații româno-olandeze, pe care doar noi le pricepem (clopăcit, fițălit, etc.).

Ieri Adi a avut o idee foarte bună. Biciclitul. Fițălitul. N-am crezut că poate fi atât de eliberator să te dai cu bicicleta. Dar a fost. O experiență repetabilă, cu siguranță! Deși acum mă dor picioarele „de numa’-numa’”, a meritat. Fiecare pedală. Fiecare kilometru. Continue reading “Aura B. Lupu: FIETSEN”

TATIANA TOLSTOI – Amintiri despre Lev Tolstoi (I)


În cursul unei anchete, un cotidian parizian a pus următoarea întrebare: după ce semn se recunoaște apropierea bătrâneții ?

Cineva a răspuns: bătrânețea vine atunci când te năpadesc amintirile.

De câtva timp, eu simt deosebit de intens acest lucru. În clipele mele de singurătate, văd ivindu-se fragmente din trecutul meu. Revad cutare scenă,cred că aud glasuri… Adeseori aceste amintiri sunt legate de tatăl meu, care a fost tot ce am avut mai drag și mai luminos în viața mea. Nu pot totdeauna să le leg de evenimente care au precedat sau care au urmat, Nici să le fixez o dată anume. Dar revad episodul ca și cum s-ar fi petrecut ieri. Notez aceste „licariri de memorie” pe măsura ce ele se ivesc. Continue reading “TATIANA TOLSTOI – Amintiri despre Lev Tolstoi (I)”

Vasile FILIP: Cronică la “Articole, Eseuri- Vol. X” de Vavila Popovici

Viața în culori naturale

În anul 2010, scriitoarea Vavila Popovici publica primul volum de ,,Articole, eseuri”, lucrare care se alătura în chip nu doar complementar, ci și armonios, unei opere literare înscrisă ferm pe drumul afirmării. Tipărise deja 11 cărți de poezie și 7 de proză, toate primite cu largă deschidere de critica de specialitate, dar și de publicul cititor. Continue reading “Vasile FILIP: Cronică la “Articole, Eseuri- Vol. X” de Vavila Popovici”

„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne

Îmbracă haina care trebuie și te vei simți persoana care pretinzi că ești.

Nu știam nimic despre carte, mă gândeam că este vorba despre un fel de “Prinț și cerșetor” și mă așteptam la un final trist având în vedere poza de pe copertă. Descopăr însă, mult mai mult: o realitate a Germaniei celui De-al Doilea Război Mondial în care extremele ajung să se atingă, iar alăturarea lor nu face decât să amplifice prăpastia dintre ele.

Naratorul privește întâmplările din perspectiva unui copil, descrie situații fără a le explica și greșește intenționat pronunția unor termeni. Bruno, un băiețel de nouă ani, află într-o zi că trebuie să se mute împreună cu familia, deoarece tatăl său, ofițer nazist, tocmai primise o nouă sarcină de serviciu. Deși se presupune că tatăl a fost avansat, se simțea o mare tensiune în familie și pe nimeni nu bucura această mutare. Continue reading “„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne”

Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez

VIOLENȚA IDOLILOR PLUTONICI. SCHIMBARE ȘI ILUZIE, ÎN ROMANUL ”MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE”, DE CONSTANTIN STANCU

În 2016, scriitorul hațegan CONSTANTIN STANCU[1] scotea, la lumina editorială, pentru cei care, încă, sunt binecuvântați cu patimile cititului și meditatului, romanul VADUL ARS – la Editura Radet, Rm. Sărat – roman despre care concluzionam, atunci, păstrându-ne opinia și acum: 

„…Toţi criticii contemporani, obedienţi, concomitent, „culturii politice” valahe şi aberant-dictatorialei formule „euro-atlantice”:  „political  correctness” … –  se pot da peste cap (ori chiar n-au decât să stea şi cu dosu-n sus…), de revoltă şi de invidie non-profesională…da, aceşti „ciocoi ai condeiului” pot striga, din fundul bojocilor: „Să se răstignească Hristosul!” – căci tot nu vor putea schimba realitatea: CONSTANTIN STANCU a realizat, prin romanul său, Vadul Ars, cea mai valoroasă şi cea mai convingătoare (prin profunzimea semantică şi prin polisemantismul, tinzând spre infinit, al „rosturilor” şi direcţiilor de interpretare ale cărţii…)  structură narativă parabolică, din epoca postdecembristă! Continue reading “Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez

EXISTENȚA NU-I O CĂLĂTORIE DE PLĂCERE…

 

Un titlu mai puțin obișnuit pentru un volum de versuri: Matrozii se sfințesc cu fiecare port!* 

Prof. dr. Adrian Botez, poet încercat, cu o viziune solidă și originală, ne propune, prin volumul publicat la Editura Rafet în anul 2019, poeme încărcate de spiritualitate, de cultură, de taine, de paradigme și judecăți.  

Făcând referire la matrozi, la marinarii simplii și muncitori de care depinde călătoria pe marile oceane, poetul ne pune în fața ochilor responsabilitatea omului raportat la universului creat, necesitatea implicării lui în modelarea vieții. Cu fiecare port, cu fiecare loc unde poposesc, matrozii, prin ceea ce fac, se apropie de Creatorul care i-a pus pe valurile cosmosului dantelat. Ei sunt chemați să fie activi în modelarea universului văzut și nevăzut, să vadă dincolo de naufragii, de căile luminate ale lumii, de tragediile în care sunt implicați oamenii. Ei pot salva lumea… Crist este cu ei, până la urmă pământul este o navă care călătorește în timp și spațiu, o navă care ne oferă șansa vieții și a demnității existenței. Omul călătorește și el în trupul lui firav… Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez”

Dr. Szidonia HARAGOS: Volumul ,,Monografia satului Ţicău” de Traian IENCE, Editura ,,Caiete Silvane”, colecția ,,Monografii”, Zalău, 2019

Prefață

Este o plăcere absolută să scriu câteva cuvinte introductive la lucrarea domnului Traian Ience, o monografie a satului Țicău, care cuprinde istoria comunității de la origini până astăzi. Mă simt profund onorată și privilegiată de a face acest lucru mai ales că aceasta este povestea propriei mele comunități natale, o narațiune redată cu dragoste si minuțiozitate impresionantă și o atenție deosebită la detalii. Într-adevăr, cartea domnului Ience este rezultatul  multor ani de cercetări efectuate cu rabdare, care produc o lucrare unică ca valoare  documentară. Continue reading “Dr. Szidonia HARAGOS: Volumul ,,Monografia satului Ţicău” de Traian IENCE, Editura ,,Caiete Silvane”, colecția ,,Monografii”, Zalău, 2019”

Corectitudine politică VS. Normalitate

Povesti corecte politic de adormit copiii

de A.V.     HotNews.ro

„Corectitudinea politica este acea boala cu transmitere mintala care desfiinteaza diferenta si pune in locul ei mediocritatea calduta.“ — RADU PARASCHIVESCU

Adio, pitici. Bun venit, entitati cu dezavantaj vertical. Adio, femeie si barbat. Bun venit, entitati cu drepturi egale. Adio, trasaturi, bun venit, desert al gandului si al expresiei. Pana la urma, adio, nuanta si stil. Bun venit, uniformitate si imbecilizare. Asta e mesajul pe care-l trimite, to whom it may concern, James Finn Garner. Continue reading “Corectitudine politică VS. Normalitate”

pînă cînd moartea ne va despărți. (povestea tatuajului de pe omoplatul drept)

by Petronela Rotar

Aveam 16 ani cînd l-am cunoscut și era cel mai mișto tip de la noi din liceu. Venise din Germania, asculta muzici deștepte și îi bubuia capul de inteligent și cool ce era. Voia să se facă regizor. De la el am aflat, toată gașca, despre Tarantino și Jarmusch și Von Trier și Wenders și Kusturica și Greenaway. La noi acasă, în anul dinante de accident, se făceau cinemateci de artă, unde casetele noastre video rulau continuu pînă învățaserăm zeci de replici din Underground, de exemplu, pe de rost, în original. Sigur, el studiase în Capitală, era mai cu moț decît noi toți. Era pe vremea de dinaintea internetului, cînd mă suna prin centrală la un telefon al unui vecin, și printre suspine se mai auzea la răstimpuri regulate vocea metalică și iritantă a centralistei, alooo, aloo, Satu-noul, vorbiți? Bine! Continue reading “pînă cînd moartea ne va despărți. (povestea tatuajului de pe omoplatul drept)”

Romanul “Privind inauntru”, de Petronela Rotar

rușine, vinovăție, durere

(Fragment din roman)

Tîrziu de tot, am înțeles că relația cu corpul meu era impregnată cu rușine. Fiecare centimetru de epidermă, fiecare organ, fiecare membru purta pecetea rușinii. Iar, după episodul violului întîmplat în adolescență, că m-am deconectat complet de la corpul meu și am început să trăiesc în cap, suprimînd complet emoțiile.

În satul în care am crescut, eram două fete între copiii de pe stradă. Băteam mingea împreună, mergeam să înotăm împreună, ne urcam în copaci împreună. Băiat de-al lor eram și eu. Tunsă scurt, musculoasă, bătăioasă, băiețoasă, mereu cu picioarele julite. Continue reading “Romanul “Privind inauntru”, de Petronela Rotar”