Aura B. Lupu: FIETSEN

„Fietsen”, adică biciclit. Ciudat, așa-i? Noi nu avem verbul acesta, românește este „a merge cu bicicleta”, belgienii însă-l au. Bine, eu, Adi și băieții facem tot felul de combinații româno-olandeze, pe care doar noi le pricepem (clopăcit, fițălit, etc.).

Ieri Adi a avut o idee foarte bună. Biciclitul. Fițălitul. N-am crezut că poate fi atât de eliberator să te dai cu bicicleta. Dar a fost. O experiență repetabilă, cu siguranță! Deși acum mă dor picioarele „de numa’-numa’”, a meritat. Fiecare pedală. Fiecare kilometru. Continue reading “Aura B. Lupu: FIETSEN”

TATIANA TOLSTOI – Amintiri despre Lev Tolstoi (I)


În cursul unei anchete, un cotidian parizian a pus următoarea întrebare: după ce semn se recunoaște apropierea bătrâneții ?

Cineva a răspuns: bătrânețea vine atunci când te năpadesc amintirile.

De câtva timp, eu simt deosebit de intens acest lucru. În clipele mele de singurătate, văd ivindu-se fragmente din trecutul meu. Revad cutare scenă,cred că aud glasuri… Adeseori aceste amintiri sunt legate de tatăl meu, care a fost tot ce am avut mai drag și mai luminos în viața mea. Nu pot totdeauna să le leg de evenimente care au precedat sau care au urmat, Nici să le fixez o dată anume. Dar revad episodul ca și cum s-ar fi petrecut ieri. Notez aceste „licariri de memorie” pe măsura ce ele se ivesc. Continue reading “TATIANA TOLSTOI – Amintiri despre Lev Tolstoi (I)”

Vasile FILIP: Cronică la “Articole, Eseuri- Vol. X” de Vavila Popovici

Viața în culori naturale

În anul 2010, scriitoarea Vavila Popovici publica primul volum de ,,Articole, eseuri”, lucrare care se alătura în chip nu doar complementar, ci și armonios, unei opere literare înscrisă ferm pe drumul afirmării. Tipărise deja 11 cărți de poezie și 7 de proză, toate primite cu largă deschidere de critica de specialitate, dar și de publicul cititor. Continue reading “Vasile FILIP: Cronică la “Articole, Eseuri- Vol. X” de Vavila Popovici”

„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne

Îmbracă haina care trebuie și te vei simți persoana care pretinzi că ești.

Nu știam nimic despre carte, mă gândeam că este vorba despre un fel de “Prinț și cerșetor” și mă așteptam la un final trist având în vedere poza de pe copertă. Descopăr însă, mult mai mult: o realitate a Germaniei celui De-al Doilea Război Mondial în care extremele ajung să se atingă, iar alăturarea lor nu face decât să amplifice prăpastia dintre ele.

Naratorul privește întâmplările din perspectiva unui copil, descrie situații fără a le explica și greșește intenționat pronunția unor termeni. Bruno, un băiețel de nouă ani, află într-o zi că trebuie să se mute împreună cu familia, deoarece tatăl său, ofițer nazist, tocmai primise o nouă sarcină de serviciu. Deși se presupune că tatăl a fost avansat, se simțea o mare tensiune în familie și pe nimeni nu bucura această mutare. Continue reading “„Băiatul cu pijamale în dungi” de John Boyne”

Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez

VIOLENȚA IDOLILOR PLUTONICI. SCHIMBARE ȘI ILUZIE, ÎN ROMANUL ”MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE”, DE CONSTANTIN STANCU

În 2016, scriitorul hațegan CONSTANTIN STANCU[1] scotea, la lumina editorială, pentru cei care, încă, sunt binecuvântați cu patimile cititului și meditatului, romanul VADUL ARS – la Editura Radet, Rm. Sărat – roman despre care concluzionam, atunci, păstrându-ne opinia și acum: 

„…Toţi criticii contemporani, obedienţi, concomitent, „culturii politice” valahe şi aberant-dictatorialei formule „euro-atlantice”:  „political  correctness” … –  se pot da peste cap (ori chiar n-au decât să stea şi cu dosu-n sus…), de revoltă şi de invidie non-profesională…da, aceşti „ciocoi ai condeiului” pot striga, din fundul bojocilor: „Să se răstignească Hristosul!” – căci tot nu vor putea schimba realitatea: CONSTANTIN STANCU a realizat, prin romanul său, Vadul Ars, cea mai valoroasă şi cea mai convingătoare (prin profunzimea semantică şi prin polisemantismul, tinzând spre infinit, al „rosturilor” şi direcţiilor de interpretare ale cărţii…)  structură narativă parabolică, din epoca postdecembristă! Continue reading “Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez

EXISTENȚA NU-I O CĂLĂTORIE DE PLĂCERE…

 

Un titlu mai puțin obișnuit pentru un volum de versuri: Matrozii se sfințesc cu fiecare port!* 

Prof. dr. Adrian Botez, poet încercat, cu o viziune solidă și originală, ne propune, prin volumul publicat la Editura Rafet în anul 2019, poeme încărcate de spiritualitate, de cultură, de taine, de paradigme și judecăți.  

Făcând referire la matrozi, la marinarii simplii și muncitori de care depinde călătoria pe marile oceane, poetul ne pune în fața ochilor responsabilitatea omului raportat la universului creat, necesitatea implicării lui în modelarea vieții. Cu fiecare port, cu fiecare loc unde poposesc, matrozii, prin ceea ce fac, se apropie de Creatorul care i-a pus pe valurile cosmosului dantelat. Ei sunt chemați să fie activi în modelarea universului văzut și nevăzut, să vadă dincolo de naufragii, de căile luminate ale lumii, de tragediile în care sunt implicați oamenii. Ei pot salva lumea… Crist este cu ei, până la urmă pământul este o navă care călătorește în timp și spațiu, o navă care ne oferă șansa vieții și a demnității existenței. Omul călătorește și el în trupul lui firav… Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez”

Dr. Szidonia HARAGOS: Volumul ,,Monografia satului Ţicău” de Traian IENCE, Editura ,,Caiete Silvane”, colecția ,,Monografii”, Zalău, 2019

Prefață

Este o plăcere absolută să scriu câteva cuvinte introductive la lucrarea domnului Traian Ience, o monografie a satului Țicău, care cuprinde istoria comunității de la origini până astăzi. Mă simt profund onorată și privilegiată de a face acest lucru mai ales că aceasta este povestea propriei mele comunități natale, o narațiune redată cu dragoste si minuțiozitate impresionantă și o atenție deosebită la detalii. Într-adevăr, cartea domnului Ience este rezultatul  multor ani de cercetări efectuate cu rabdare, care produc o lucrare unică ca valoare  documentară. Continue reading “Dr. Szidonia HARAGOS: Volumul ,,Monografia satului Ţicău” de Traian IENCE, Editura ,,Caiete Silvane”, colecția ,,Monografii”, Zalău, 2019”

Corectitudine politică VS. Normalitate

Povesti corecte politic de adormit copiii

de A.V.     HotNews.ro

„Corectitudinea politica este acea boala cu transmitere mintala care desfiinteaza diferenta si pune in locul ei mediocritatea calduta.“ — RADU PARASCHIVESCU

Adio, pitici. Bun venit, entitati cu dezavantaj vertical. Adio, femeie si barbat. Bun venit, entitati cu drepturi egale. Adio, trasaturi, bun venit, desert al gandului si al expresiei. Pana la urma, adio, nuanta si stil. Bun venit, uniformitate si imbecilizare. Asta e mesajul pe care-l trimite, to whom it may concern, James Finn Garner. Continue reading “Corectitudine politică VS. Normalitate”

pînă cînd moartea ne va despărți. (povestea tatuajului de pe omoplatul drept)

by Petronela Rotar

Aveam 16 ani cînd l-am cunoscut și era cel mai mișto tip de la noi din liceu. Venise din Germania, asculta muzici deștepte și îi bubuia capul de inteligent și cool ce era. Voia să se facă regizor. De la el am aflat, toată gașca, despre Tarantino și Jarmusch și Von Trier și Wenders și Kusturica și Greenaway. La noi acasă, în anul dinante de accident, se făceau cinemateci de artă, unde casetele noastre video rulau continuu pînă învățaserăm zeci de replici din Underground, de exemplu, pe de rost, în original. Sigur, el studiase în Capitală, era mai cu moț decît noi toți. Era pe vremea de dinaintea internetului, cînd mă suna prin centrală la un telefon al unui vecin, și printre suspine se mai auzea la răstimpuri regulate vocea metalică și iritantă a centralistei, alooo, aloo, Satu-noul, vorbiți? Bine! Continue reading “pînă cînd moartea ne va despărți. (povestea tatuajului de pe omoplatul drept)”

Romanul “Privind inauntru”, de Petronela Rotar

rușine, vinovăție, durere

(Fragment din roman)

Tîrziu de tot, am înțeles că relația cu corpul meu era impregnată cu rușine. Fiecare centimetru de epidermă, fiecare organ, fiecare membru purta pecetea rușinii. Iar, după episodul violului întîmplat în adolescență, că m-am deconectat complet de la corpul meu și am început să trăiesc în cap, suprimînd complet emoțiile.

În satul în care am crescut, eram două fete între copiii de pe stradă. Băteam mingea împreună, mergeam să înotăm împreună, ne urcam în copaci împreună. Băiat de-al lor eram și eu. Tunsă scurt, musculoasă, bătăioasă, băiețoasă, mereu cu picioarele julite. Continue reading “Romanul “Privind inauntru”, de Petronela Rotar”

IONEL NECULA (Tecuci): Recenzie la vol. “Mic tratat de Poetica”, de Adrian Botez

Adrian Botez : „MIC TRATAT DE POETICĂ

A trecut multă vreme – de fapt, multe decenii – de când Adrian Botez mă ţine în priză calofilă, trimiţându-mi, cu o consecvenţă de prieten adevărat, cărţile sale, parcă special pentru a mă fascina şi complexa cu productivitatea sa. Este, după câte-mi dau seama, unul dintre cei mai productivi scriitori, din câţi conţine breasla noastră actuală.

Dacă-l invidiez? Bineînţeles, dar nu pentru prolificitatea sa genuină, ca autor, ci  pentru neputinţa mea de a mă ţine în ritmica noutăţilor propuse de el şi pentru că îmi induce un simţământ de culpă prin omisiune, prin mulţimea isprăvilor sale scriitoriceşti, rămase în afara capacităţii mele de lectură. Continue reading “IONEL NECULA (Tecuci): Recenzie la vol. “Mic tratat de Poetica”, de Adrian Botez”

Vasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sinelui

Recenzia cărții Cugetărori / Reflections de Vavila Popovici (2019) 

Omul se înfățișează și se mărturisește prin faptele sale. Prin cărțile sale – scriitorul; prin tablourile și sculpturile sale – artistul plastic; prin muzica sa – compozitorul și interpretul. Pentru a nu induce sentimentul discriminării, îmi îngădui să afirm că orice om este, într-un fel sau altul, un mic/mare creator. În top, fără îndoială, se situează oamenii de știință, care, la rândul lor, și ei sunt totodată niște artiști.

Marii gânditori ai lumii au portretizat pe om în fel și chip. Pitagora, de exemplu, a zis că ,,Omul este măsura tuturor lucrurilor”, iar Democrit că ,,Omul este un mic univers”; dar și ,,o ființă sociabilă”, după Aristotel. În timp ce Pindar cugeta că ,,Oamenii sunt visul unei umbre”, Homer cobora mai adânc în realitatea concretă Continue reading “Vasile Filip: Cugetarea – Omul în fața sinelui”

Au tăiat toată PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR, unde ungurii l-au omorât pe Emil Rebreanu

Pe 14 mai 1917, în pădurile Ghimeșului, pe atunci Austro-Ungaria, subofițerul român Emil Rebreanu, fratele faimosului scriitor, este spânzurat de către unguri, acuzat că a încercat să dezerteze la frații lui, în timpul Primului Război Mondial.

Plecând de la tragedie, Liviu scrie, în 1922, capodopera ”Pădurea Spânzuaților”. Astăzi, aceasta a fost rasă de pe suprafața pământului, fiind tăiată de băieții de prin partea locului, născuți cu o drujbă în mână.

”Nu știu cum se va întoarce lumea după război, dar dacă nu voi pierde nimic din tot ceea ce simt că este în mine, voi ajunge departe”, notează Emil Rebreanu, subofițer în armata Austro-Ungară, în februarie 1917. Peste numai două luni, simte că nu mai rezistă. Sufletul îi spune că trebuie să dezerteze, că trebuie să treacă la ai lui, la români. E prins. E acuzat de spionaj și de faptul că încerca să fugă. E spânzurat, pe 14 mai 1917, în pădurea Ghimeșului. Continue reading “Au tăiat toată PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR, unde ungurii l-au omorât pe Emil Rebreanu”