IONEL NECULA – RECENZIE LA DOMNIA LEBEDEI, DE ADRIAN BOTEZ

ADRIAN BOTEZ DESPRE DOMNIA LEBEDEI [1]

      Mărturisesc c-a trebuit să citesc și să recitesc, de mai multe ori, această carte, pentru a-mi formula o idee despre intențiile autorului și despre ceea ce justifică scrierea ei. Ar fi fost necesară o prefață, dar, în lipsa ei, am citit și recitit versurile (?) care o deschid și chiar dacă n-am înțeles ce va urma – am reținut versul: ”DOMNIA LEBEDEI STRĂPUNSE: e CRIST – STĂPÂN ASUPRA VĂII !” 

      Totul, în această carte, este altfel de cum știm că trebuie să arate o dispunere livrescă  – și bietul cititor este derutat, năucit – diviziunile ei nu rotunjesc un sens, un înțeles, o lămurire, versurile nu sunt versuri și nici poeziile-poezii, ba chiar  autorul introduce o noțiune nouă în prăfuita noastră teorie literară – noțiunea de prozopoeme, ceea ce ar vrea să însemne că sunt niște combinații duale, nici una nici alta, sau, mai pe sensul autorului, sunt și una și alta.

C:\Users\Ionel Necula\AppData\Local\Microsoft\Windows\Temporary Internet Files\Content.Word\Adrian Botez - Domnia Lebedei.jpeg

 Este o carte polifonică, scrisă în mai multe registre, în care cititorul găsește de toate ; găsește un ciclu de poeme consacrat DOMNIEI LEBEDEI, versuri pline de evlavie și cucernicie, un amestec de Kierkegaard și Grigore de Nazianz, anunțând apropiata DOMNIE A LEBEDEI, cu întronarea învățăturilor lui Iisus.

   ”Va veni din Moși Străbuni – Lebăda Măiastră

   Albul ei neprihănit fâlfâie-n FEREASTRĂ

   Zeii Cerului-Pământ ne-au trimis-o-n știre

   C-a venit –  și-n Neamul nostru  – SFÂNTA MÂNTUIRE !”

   Mai găsește o suită de doine și sonete, zămislite în TEMNIȚA TERESTRĂ, un amestec de mistică și metafizică – o combinație cu multe efecte tonice și revelatorii. Ne reprimăm, cu bună știință, tentația de a cita cu mai multă generozitate, cum ar merita versurile acestei diviziuni, și ne mărginim la transcrierea unui fragment de doină – fredonată în ritmica eposului nostru endemic.  

   ”Se teme moartea de mine

   Ca de-o Boală – ca de-un Câne

   Ce-o mușcat-o de-un Picior

   La-Nceputul Zilelor

        (Se teme moartea de mine)

        Mai găsește un ansamblu de gânduri răzlețe, decontate din MOTIVUL TRUVERULUI și turnate într-o versificație sui generis. Iată cum sună destinul Artistului, în metrica lui Adrian Botez.

     ”Lasă Cântările să plece-n Nou Tărâm – uite-ți și tu – Numele Mistic 

     Fii Generos și scaldă-te-n Iubire – Truver Bătrân și Cristic:

     Să fie Cântece fără Cântăreț: POVESTEA

     Va fi mult mai cu Tâlc – decât e VESTEA 

     Acum – când stai cu Crist  –  Proroc Arzând – la Cina de-Ametist:

     Pricepi de ce te-am alungat din Om :

     DOAR AȘA EȘTI ARTIST !”

                (A fi artist) 

        În sfârșit, mai găsește prozopoemele, din partea a patra a cărții. 

                  Ele, prozopoemele, alcătuiesc diviziunea a IV-a a cărții, consacrată unor – aș zice – microeseuri despre Stafia liberală, despre  Sport…până la Dumnezeu, despre ”Conștiinciozitate” (”…Fraților, credeți-mă : atât de Metodic,  aș  zice :  CHIAR PERFECT ! – …ați Mărunțit, și Prăbușit, și Tocat, și Prăpădit…atât de SAVANT și atât de CONȘTIINCIOS-ACRIBIOS, ați Nimicit și Pustiit […Fizic, Mental, Psihic…din toate Părțile, până ați ajuns cu <<JUGĂNITUL COSMIC>>, chiar și-n CENTRU !] Lumea Asta – încât nu i-a mai rămas, nici măcar unui Cioflingar ca mine, mereu pus pe Rele : NIMIC DE DISTRUS !!!”), despre Infinitele lumi, despre Îngerul de Pază și despre multe altele. Iată un fragment din prozopoemul Infinitele lumi :

A oprit. Nu știu ce-i. Om, Căruță, Avion.

Eu opresc – și tu oprești. Ca la Poruncă. Toți oprim – la Glas de Luncă.

-Cine strigă? Treaba lui. Eu opresc. Noi, toți, oprim.

-Ce-i Aici?

-Un Țintirim.

-Dar… din Țintirim  VENIM

-Nu-i nimic. Tot nu vestim. Voi veniți, noi am venit… Poate un’ s-a  procopsit…

-Cine ești?

-Un Duh zălud.

-Te mâncăm, și încă …CRUD !

-Și ce dacă? Iar pornim. IAR OPRIM – DECI, TOT PORNIM… ”  

      Nu-i deloc o lectură ușoară cartea lui Adrian Botez. Mă tem că nu va fi înțeleasă în toată complexitatea ei, epistemică și prozodică. Dar aspectul acesta nu-l mai privește pe autor, care solicită, și din partea cititorului, un minim efort receptiv. Că nu vor fi prea mulți cei dispuși la această trudnicie receptivă, nu trebuie să ne surprindă. La cât se citește la noi… Dar, vorba lui Shakespeare : ”maurul și-a făcut datoria” !

             prof. Ionel NECULA, Tecuci /jud. Galați (critic, eseist, scriitor)

Note

1-Adrian Botez, ”DOMNIA LEBEDEI (poezii, poeme și prozopoeme)”, Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2021

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.