Fișe pentru un medalion, Adrian Botez – de Ionel Necula

Adrian Botez

Fişe pentru un medalion

 

     Au trecut ani buni, decenii, de când m-am conectat la isprăvile calofile, din cele multe dispuse de autor în spaţiul public, şi nu ascund că fiecare în felul ei mă intrigă, mă incită şi mă surprinde – prin diversitatea problemelor abordate,  prin lărgimea de orizont din care autorul descinde, prin rigoarea arătată şi prin adâncimea de gând imprimată scrierilor sale. Are ceva din polivalenţa spiritului renascentist şi fiecare din lucrările sale este procesată după regulile lucrului bine făcut şi bine perspectivat. Fie că vorbeşte despre Eminescu, despre cinstitul mitropolit Dosoftei sau despre fraţii Botta verbul lui Adrian Botez se rostogoleşte curajos şi sporitor prin cultura românească şi aduce o anumită prospeţime şi în înţelegerea problemelor abordate. Continue reading “Fișe pentru un medalion, Adrian Botez – de Ionel Necula”

Advertisements

Constantin Stancu: OMUL SIMPLU FACE PARTE DIN DECOR

Recenzia lui Constantin Stancu, la vol. teatru, REGE ÎN VACANȚĂ, de Adrian Botez

OMUL SIMPLU FACE PARTE DIN DECOR

Adrian Botez a intrat în zona dramaturgiei cu volumul de piese de teatru Rege în vacanţă*, apărut la Editura Rafet, în anul 2018. Scriitorul, mereu activ, implicat în mişcările sociale actuale, prin textele sale, îşi menţine temele, viziunea sa este cea ştiută din poeme, din proză, din eseuri. El apelează la pilonii de sprijin, oferiţi de cultura solidă, de mitologia greacă, de valorile creştine, ajungând la punctul în care lumea este decodificată, până la ultimele consecinţe. Umanitatea este pusă sub lupă, personajele joacă aparent liber, dar o presiune enormă apasă pe umerii lor. Libertatea este presupusă, nu este reală. Cuvintele se rostogolesc peste cititor/ spectator, ca o avalanşă, autorul ştie să transmită adevărul, pe care-l consideră important, pentru supravieţuirea lumii. Continue reading “Constantin Stancu: OMUL SIMPLU FACE PARTE DIN DECOR”

ADRIAN BOTEZ: Proza medie, scurtă și ultrascurtă

NĂLUCIRILE ABATELUI BERNARDO

În erudita sa lucrare “Lumea Nouă şi Spiritul Creştin”, abatele spaniol Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo  y Alcantara (explorator, predicator cu nădejdi de convertire a „sălbaticilor” incas, dar, în primul rând,  conquistador, în numele Coroanei Spaniole) scria, pe la 1633 (o sută de ani după arderea pe rug, de către Francisco Pizarro, a ultimului împărat-Sapa Inca Atahualpa), aceste stranii fraze, aproape blasfematoare (unicele cuvinte scrise, despre ceva care pluteşte între real şi irealitatea sacră – „las nicolettes”):

Există, pe cursul superior al Amazonului, în plină junglă, un soi de plante incredibile, care plutesc la suprafaţă doar în zonele de maxim risc ale vârtejurilor apei, ca nişte formaţiuni-insule de lumină: deşi aflate în bătaia soarelui şi în mijlocul apelor, ele nu se sinchisesc nici de lumina soarelui şi nici de puterea apelor vijelioase şi rotitoare, pentru că ele par a avea o lumină proprie, ca nişte snopi de fulgere (APARENT intermitente – de fapt, eu cred că era doar senzaţia ochilor mei obosiţi!), care te fascinează. Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Proza medie, scurtă și ultrascurtă”

Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)

ARGUMENT

 

mi-e rău – mi-e foarte rău – din ce în ce mai

rău mi-e – tu – camarade – -aşa să ştii…

iar voi – voi stele – lăfăiri de

nopţi înalte – voi tot mai des veţi auzi-n cereşti pustii

doinele mele – sufletele mele

scoase la vedere – pe – emfatică – sârma luminii – să se-usuce

să mă mai scape – făr’ să vrea – de toiul suferinţei

grele… – …să tot vrăjească-n cruce –  la

venin – să-l facă – decât fierea – oleacă mai

dulce…mai fără de misticul

spin… Continue reading “Adrian BOTEZ: Curățenia poeziei (versuri)”

Adrian BOTEZ: CONGRESE…

Pe lumea asta există tot felul de congrese anuale: Congresul Anual al Medicilor, Congresul Anual al Generalilor (…care neagă şi anulează tot ce s-a discutat în Congresul Medicilor…), Congresul Anual al Bucătarilor, Congresul Anual al Chimiştilor (…care distrug orişice „gusturi”, din precedentul congres, cel al bucătarilor…) etc….

Există, însă, pe Planeta Terra, şi un soi de congres al unor domni cu totul speciali… – ..care domni, însă, se caracterizează printr-o suavă eroare de pronunţie – şi anume, omisiunea vocalei tenebroase – „u”… – atunci când ei rosteau aşa: „Congresul Anal…al Homosexualilor”…

-Anual, bă, nu Anal! – le strigau oamenii străzii.

-Nu, nu… – murmurau ei, extrem de decişi, dar, încă, prudenţi. Continue reading “Adrian BOTEZ: CONGRESE…”

Reflecţii asupra volumului „NOILE NĂLUCIRI ALE ABATELUI BERNARDO” (vol. al II-lea), de Adrian Botez

 by Elena ARMENESCU

Adrian Botez (AB) este unul dintre scriitorii cu înaltă conştiinţă civic-divină şi unicul care s-a îmbrăcat în rasa călugărilor franciscani, şi-a luat, vremelnic, pseudonimul Abatele Bernardo (AB, trăitor la finele veacului al XVI –lea şi începutul celui de-al XVII-lea) şi a purces, nu numai în multe, multe călătorii real/ imaginar /fantaste – ci a şi scris…

În ciuda mijloacelor de transport medievale (mersul apostolic, măgarul, corabia) călătoreşte în voie pe mai toate continentele, să vadă şi să scrie (despre ce a văzut, dar, mai cu seamă, ce a gândit în legătură cu ce a văzut şi auzit, ori poate doar i s-a părut…) – pentru noi, cei de acum şi pentru cei care vor urma. Continue reading “Reflecţii asupra volumului „NOILE NĂLUCIRI ALE ABATELUI BERNARDO” (vol. al II-lea), de Adrian Botez”

Adrian Botez: NIMENI NU MAI ŞTIE – PE-ACOLO – CE-I…MĂRUL !

NIMENI NU MAI ŞTIE  – PE-ACOLO – CE-I…MĂRUL !

 

duhul fiecăruia se-arată cu chipu-i adevărat – un nor de lumină

sau cum i-a fost voia aici – iar nu după vină :

totu-i spălat şi dereticat – Lună ! – ca-n bătătura lui Făt-Frumos

ca-n Potir de Cleştar – şi nimic şi nimeni nu mai e ticălos…

…acolo e linişte – mai ceva ca-n biserică

pentru că « fiecare » sunt toţi – indiferent ce predică Continue reading “Adrian Botez: NIMENI NU MAI ŞTIE – PE-ACOLO – CE-I…MĂRUL !”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la “Noile năluciri ale abatelui Bernardo”, de Adrian Botez

ISTORIA, CA PARABOLĂ – ÎN SCRIERILE LUI ADRIAN BOTEZ

 

Adrian Botez continuă proiectul literar propriu și ne propune o carte de proză scurtă și un eseu important, despre romanul polițist. Editura Rafet a publicat cartea Noile năluciri ale abatelui Bernardo – volumul al II-lea – și Ochiul sfinxului (eseu despre romanul polițist mondial)*.  

După cum vedem, temele sunt complexe. Ne vom referi, în textul prezent, la prima parte, Noile năluciri ale abatelui Bernardo, o continuare a primei părți, apărute la aceeași editură, în anul 2014. Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la “Noile năluciri ale abatelui Bernardo”, de Adrian Botez”

Adrian Botez: “OARE, DEJA, MERITĂM?” – glose la ANTOLOGIA realizată de doamna ELENA ARMENESCU: “UNIREA FACE PUTEREA”

…Toate cărţile (bune…) merită respect, dar aceea pe care o am în faţă, acum, merită un respect cu totul deosebit. Este o “Antologie Centenară”, alcătuită de doamna ELENA ARMENESCU : “UNIREA FACE PUTEREA – 100-ROMÂNIA: 1918-2018 – SĂRBĂTORIM ÎMPREUNĂ”, editată (splendid!) la Râmnicu Vâlcea, de Editura Antim Ivireanul, 2018.

Evident, nu Antologia împlineşte suta de ani – ci Antologia evocă, “sine ira et studio” (din punct de vedere istoric, cultural şi literar), împrejurările şi reacţiile lirico-patriotice, faţă de „UNIREA CEA MARE”, cum i se mai zice actului istoric, de la 1 Decembrie 1918. Unirea Ardealului, cu Patria-Mamă. Sau, dacă vrem să fim exacţi, Unirea MAMEI cu Fiica… – …pentru că, în Ardeal, bate inima Sarmizegetusei, cea atotîntemeietoare, precum în Carpaţi, aşa şi-n lume… Continue reading “Adrian Botez: “OARE, DEJA, MERITĂM?” – glose la ANTOLOGIA realizată de doamna ELENA ARMENESCU: “UNIREA FACE PUTEREA””