”ULTIMUL…ULTIMATUM” – PARTEA A II-A, stihuri de Adrian Botez

”ULTIMUL…ULTIMATUM” – PARTEA A II-A

stihuri de Adrian Botez

1-ASTRUL TERRA

Încă ne permitem să bem și să mâncăm

Să urinăm – și – câteodată – defecăm :

E-o Mare Biruință – -n Deșertul ăstui Astru

În care doar Strigoi Turbați târăsc Dezastru…

Da – și – câteodată – Curajoșii chiar respiră

Smeriți – pe Sfoară – Galbene Hemàtii mai înșiră…

Nu mai vorbim : lătrăm la Telefoane

Ne digitalizăm un Creier de Tifoane !

Regurgităm Suflete Incomode :

Se-ndeasă Crimele – lansând Mii Mode !

…Pe-aicea nu se roagă : -s Catedrale

Făr’ Lumânări : scurgi – în Altare – Bale…

Dacă n-asculți Comanda – auzi-vei Voci

De-ai crede că – în Raiul tău Funebru – sunt Proroci :

Culcat ! – Sculat ! – Ucide ! – MAI Ucide !

Călău fi-vei – la Ghilotinele Livide…!

…Ce-i Conștiința ? – Lipsă de Lipide…

Continue reading “”ULTIMUL…ULTIMATUM” – PARTEA A II-A, stihuri de Adrian Botez”
Advertisement

ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG – PARTEA A IV-A

SE SCURGE APA CHIUVETEI (rubaiyat)

Se scurge Apa Chiuvetei… – …cu ea – și Păcatele mele :

Sumbre – băltesc – Amândouă – pe jos – în Baia cu Iele…

Cum scapi de Bălți Infernale – și cum – de Păcatul Cumplit ?

…Zi-ți c-a venit Primăvara – și că ești în CRÂNG ÎNFLORIT !

Continue reading “ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG – PARTEA A IV-A”

ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG – PARTEA A III-A

TRIUMF DE BUCOVINĂ

VITEJIA-i Cuib de Pajuri – pregătindu-și Zbor de Moarte :

MUNȚII le-ascuțesc la Gheare – CRIST le sfarmă Somn și Soarte !

A bătut un Ceas în Ceruri – plutitori sunt Ucigașii :

BUCOVINA se trezește : RUG și RUGĂ îi sunt Pașii !

S-a trezit ORTODOXIA – Satan plânge Foc și Apă

Căci își vede – în NEANTURI – Vanitatea și…O GROAPĂ !

DUȘII-PE-PUSTII – din Lume – se-ascund în Găuri de Șarpe

Căci Truverii – ȘI AICEA ! – pornesc ZORILE DE HARPE !

Un  Popor  e  ARMONIA – ‘mușinând Urme de FIARĂ :

Covălii izbesc în Liniști – pe Dușman RĂRUNCHI SĂ-L DOARĂ !

BUFNIȚA – PRIVIGHETOAREA – din Hotare Osebite

Strâng – la Mijloc – CRIMA LUMII : ard – în Cer – POVEȘTI și MITE…

BUCOVINA-i EPOPEE – înfruntarea lui SATAN !

Va rămâne – peste Veacuri – O SOLIE : CRIST – AVAN

Și-a ieșit din Fire – AZI : TOATE curg spre SFÂNT-UNIRE !

E-ALCHIMIA LIBERTĂȚII – ÎNDEMN LA CETĂȚI DE FIRE !

TOT ÎNTREG ! – Mijloc Miresmei  : Foc și Veci de ÎMPLINIRE !

A venit și ZIUA NOASTRĂ : E OSPĂȚ DE MÂNTUIRE !

…Nu-i SATAN decât o Muscă – iar Cazacii sunt Otrepe

Ce se-ntorc – Umbre Sfrijite – înapoi : URLET DE STEPE !

Continue reading “ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG – PARTEA A III-A”

Recenzia domnului KOSTA VIANU (OCTAVIAN CONSTANTINESCU), la vol. de poezie, ”Ratat de Metafizică”, de Adrian Botez

Ratat de Metafizică” – sau : despre erorile, de azi și de ieri, ale omenirii – în general – și ale omului, în special

Adrian Botez scrie. Mă bucur enorm să spun asta, azi, după ce am apucat în mână ultima (dar nu cea din urmă) carte de poezie a scriitorului. Care a revenit, la propriu, din morți, după cum îmi mărturisea, mai deunăzi. Adrian Botez scrie, dar nu scrie oricum. Cartea sa de poezie ”Ratat(sic!) de metafizică”, precedată de un ”Prolog” ușor explicativ,  alcătuită din trei părți, Partea I – ”Ratat de metafizică”, partea a-II-a, ”Rubaiyatele unor zori nemaiîncercați” și, respectiv, ”Epilog”,  nu este ușor de citit, mai ales pentru un neavizat, cum mă aflu. Pentru că Adrian Botez scrie cu patimă, scrie scrâșnit, aproape ostil, uneori batjocoritor, despre un subiect care a preocupat omenirea, încă din vremuri de mult apuse. Titlul cărții pare să fie și el batjocoritor, peiorativ. Prin simpla eliminare a literei ”T” din cuvântul ”tratat”, autorul obține un joc de cuvinte cu dublu sens: te-ai aștepta să fie vorba despre metafizică în înțelesul ei clasic, obișnuit, aristotelic, ontologic. Pornind , bineînțeles, de la sensul ”comun” al cuvântului, acela de studiere filosofică a realității (cf. Meta (gr.) – ”după”, ”conform cu” sau ”despre” și, respectiv, ”phisika” – ”realitate”, ”existență”, ”concret”) autorul ajunge la eșecul omului de a cunoaște realitatea, la ”rateul” demersului filosofic de a cunoaște ceea ce, el însuși, prin propriile forțe – NU POATE. Așa am înțeles eu, cu puținele mele cunoștințe, dar, mai ales, în urma lecturii poemelor, de o largă diversitate, formă și respirație, cuprinse în carte. Las a mai pomeni că, la așa-zisa confuzie  – voită, intenționată de autor –  contribuie, din plin, și celălalt sens, modern, al cuvântului în cauză. Dacă filosofii veacurilor recente au găsit de cuviință să recurgă la înțelesul ”pe dos” al cuvântului ”metafizică”, luând în considerare celălalt înțeles al particulei grecești ”meta”,  acela de ”peste” sau ”dincolo de”, și obținând astfel un cuvânt al cărui înțeles profan este exact contrar celui inițial, respectiv dincolo de realitate sau experiență, atunci înțelegem un pic mai bine, cred eu, intenția peiorativă, sau în răspăr, a titlului cărții. Oricum ar fi, autorul are, față de lumea în care trăim (ba, chiar și despre cea în care, după toate datele evangheliilor, vom ajunge după moarte), o atitudine crâncen critică, cu accente adesea batjocoritoare. Dacă, în ”Prolog”- poezia care deschide volumul –, lucrurile par cuminți, chiar cuviincios așezate :

Continue reading “Recenzia domnului KOSTA VIANU (OCTAVIAN CONSTANTINESCU), la vol. de poezie, ”Ratat de Metafizică”, de Adrian Botez”

ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG – PARTEA A II-A

VESTE  REA – VESTE  BUNĂ

O VESTE REA – poate

Aștepta – ORICÂT ! – …și

TOT VA FI PREA DEVREME…

…Căzute-s – prin 

Bălării de Golgote  – ale Cerului SFINTE

STEME…

O VESTE BUNĂ poți s-o 

Dai – și când 

Nu este (…Neființa ei : BOALA 

OCHILOR ÎMBĂLAȚI – în Inutile Jocuri 

Mlăștinos-Campestre !) : ORICÂND ! – de ORICÂTE ORI

Vrei – DĂ VESTEA CEA BUNĂ ! – …ȘI TOT PREA

TÂRZIE VA FI ! – …va fi ea prea

Săracă – fi-va prea lipsită – Ea – de-a

VULCANILOR VLAGĂ !

…Dar tu – totuși

DĂ-O ! – chiar dacă – la o

Primă Vedere (…Oarbă-n Tăcere…) – pare că-i

Mincinoasă – Scornită – prea

Grasă.. : dintr-odată – inexplicabil – ea

Va  isca – MISTIC !  – în Fiecare : ADORABILE

MINUNI !  –  MINUNILE

PUTERILOR BUCURIEI ! – cu care

(Atletico-Arhanghelic – și

Cu DREPT CUVÂNT !) – dărâmăm

PORȚILE RAIULUI – și iscăm

MAGIILE NAIULUI…

…Căci DUMNEZEU-HRISTOS  este – totdeauna

(în SOARE – pe PĂMÂNT și în

LUNĂ !) : VESTEA CEA 

BUNĂ !

Continue reading “ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG – PARTEA A II-A”

ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG

UN AMURG DE RUGĂCIUNE

       7 Ianurie 2023 – în memoria Tatălui meu pământesc – IOAN…

Motto :

     Amurg fără Burg

     Amurg Demiurg

     Stă la sfat cu Craiul Murg…

Un Amurg de Rugăciune

Curge peste Cer și Lume

Un Amurg de Rugăciune

Multe arde – multe spune…

Umbre de Părinți – smerite

Intră-n Dangătul de Clopot :

Sub Cuvintele Trezite

Sub Cuvintele în Ropot…

Tot ce-a fost Cenuși – se spală

Tot ce-au fost Lacrimi – se-aprinde…

…A trecut – de Vânt – o Pală :

Amurgul – blând – o cuprinde…

…Se-nserează Liniști Line

Ne-mpăcăm în Strune Pline…

Vom dormi la Crist în Casă :

Rai  – CU STELELE PE MASĂ !

Continue reading “ADRIAN BOTEZ: AMURG FĂRĂ BURG”

Ben Todică – Ce am publicat în Noiembrie 2022

LECTURA PLACUTĂ

Ben Todica

Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A IV-A

RATAT DE METAFIZICĂ (…stihuri solitare – desfășurând Covorul Zburător – într-o Nouă Zare…)

PARTEA A IV-A

PROLOG

LUMEA VA FI – IARĂȘI – A CERULUI CETATE !

Și de-oi muri – în Alte Lumi – voi scrie

Cu-același Sânge Proaspăt – și fără de Simbrìe !

Trâmbița Adevărului voi fi – și a Dreptății

Chiar de-oi fi Ars de Viu – în Piețele Cetății !

Dar va rămâne Scrisul meu – pe Ceruri

Gloata punând la Gânduri – trudind-o-n Sfinte Feluri !

Deci – Stihul meu – un Trăsnet printre Stele

Va ține Viața-n CÂNTEC – în ARMONÌI REBELE !

Să nu vă fie Frică – de Foc și de Lumină :

Eu vreau ca Omenirea să fie de Duh Plină !

O Candelă – pe Lume – Incendii va stârnì

Silind Omul – din Fiară – degrab’ a se trezì !

…Fiți Cavaleri ai Lebedei – Frumoși întru Dreptate

Iar Lumea va fi – iarăși – A CERULUI CETATE !

Continue reading “Adrian Botez: RATAT DE METAFIZICĂ…și alte poeme – PARTEA A IV-A”

FERME CATE (actul doi) de Ben Todică, prozopoem de ADRIAN BOTEZ

-…Acum, că destrăbălatele  și tâmpitele alea, cu măturoaiele lor auto-propulsoare, s-au dus pe pustii…la Sabatul lor, jalnic, grotesc și inutil… – …poate vrei să știi ce misiune, cumplit de dificilă, absurd de teatrală (cu recuzită specială și cu butaforie din belșug !)  – …ce anume experiment cosmico–terestru, NEMAIPOMENIT ! – ne-a încredințat, nouă, REGENTELOR ! – …Prințul Negru…pe timpul VACANȚEI LUI INTERSTELARE…sau nu te interesează, ”Îmblănito”?