”Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul” – stihuri de ADRIAN BOTEZ

BOCNĂ-A-NGHEȚAT – NĂUC – TOT UNIVERSUL

 

bocnă-a-nghețat – năuc – tot Universul

la mijloc – au pocnit și Strofa – Versul :

o Slovă – bàrem – să se țină de vreo Stea…

îmi cad în cap țùrțuri – cenuși… : doar piază rea ! Continue reading “”Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul” – stihuri de ADRIAN BOTEZ”

Adrian BOTEZ: A ieșit – din umbra-i delicată – INOROGUL

VIBRÂND

 

vibrând – vibrând – vibrând – vibrând

s-a smuls – din neființă – -n fire

informu’ – -ascuns sub  Forma-Gând

chirciri meschine – în Liturghisire :

Forme – slăvesc DOMNUL CÂNTÂND ! Continue reading “Adrian BOTEZ: A ieșit – din umbra-i delicată – INOROGUL”

Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez

VIOLENȚA IDOLILOR PLUTONICI. SCHIMBARE ȘI ILUZIE, ÎN ROMANUL ”MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE”, DE CONSTANTIN STANCU

În 2016, scriitorul hațegan CONSTANTIN STANCU[1] scotea, la lumina editorială, pentru cei care, încă, sunt binecuvântați cu patimile cititului și meditatului, romanul VADUL ARS – la Editura Radet, Rm. Sărat – roman despre care concluzionam, atunci, păstrându-ne opinia și acum: 

„…Toţi criticii contemporani, obedienţi, concomitent, „culturii politice” valahe şi aberant-dictatorialei formule „euro-atlantice”:  „political  correctness” … –  se pot da peste cap (ori chiar n-au decât să stea şi cu dosu-n sus…), de revoltă şi de invidie non-profesională…da, aceşti „ciocoi ai condeiului” pot striga, din fundul bojocilor: „Să se răstignească Hristosul!” – căci tot nu vor putea schimba realitatea: CONSTANTIN STANCU a realizat, prin romanul său, Vadul Ars, cea mai valoroasă şi cea mai convingătoare (prin profunzimea semantică şi prin polisemantismul, tinzând spre infinit, al „rosturilor” şi direcţiilor de interpretare ale cărţii…)  structură narativă parabolică, din epoca postdecembristă! Continue reading “Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez

EXISTENȚA NU-I O CĂLĂTORIE DE PLĂCERE…

 

Un titlu mai puțin obișnuit pentru un volum de versuri: Matrozii se sfințesc cu fiecare port!* 

Prof. dr. Adrian Botez, poet încercat, cu o viziune solidă și originală, ne propune, prin volumul publicat la Editura Rafet în anul 2019, poeme încărcate de spiritualitate, de cultură, de taine, de paradigme și judecăți.  

Făcând referire la matrozi, la marinarii simplii și muncitori de care depinde călătoria pe marile oceane, poetul ne pune în fața ochilor responsabilitatea omului raportat la universului creat, necesitatea implicării lui în modelarea vieții. Cu fiecare port, cu fiecare loc unde poposesc, matrozii, prin ceea ce fac, se apropie de Creatorul care i-a pus pe valurile cosmosului dantelat. Ei sunt chemați să fie activi în modelarea universului văzut și nevăzut, să vadă dincolo de naufragii, de căile luminate ale lumii, de tragediile în care sunt implicați oamenii. Ei pot salva lumea… Crist este cu ei, până la urmă pământul este o navă care călătorește în timp și spațiu, o navă care ne oferă șansa vieții și a demnității existenței. Omul călătorește și el în trupul lui firav… Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez”

IONEL NECULA (Tecuci): Recenzie la vol. “Mic tratat de Poetica”, de Adrian Botez

Adrian Botez : „MIC TRATAT DE POETICĂ

A trecut multă vreme – de fapt, multe decenii – de când Adrian Botez mă ţine în priză calofilă, trimiţându-mi, cu o consecvenţă de prieten adevărat, cărţile sale, parcă special pentru a mă fascina şi complexa cu productivitatea sa. Este, după câte-mi dau seama, unul dintre cei mai productivi scriitori, din câţi conţine breasla noastră actuală.

Dacă-l invidiez? Bineînţeles, dar nu pentru prolificitatea sa genuină, ca autor, ci  pentru neputinţa mea de a mă ţine în ritmica noutăţilor propuse de el şi pentru că îmi induce un simţământ de culpă prin omisiune, prin mulţimea isprăvilor sale scriitoriceşti, rămase în afara capacităţii mele de lectură. Continue reading “IONEL NECULA (Tecuci): Recenzie la vol. “Mic tratat de Poetica”, de Adrian Botez”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. de poezie “AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT”, de Adrian Botez

O călătorie într-un autobuz întârziat

(Adrian Botez și diamantele negre)

 

Volumul de versuri Autobuzul întârziat*, publicat de prof. dr. Adrian Botez, la Editura Rafet, în anul 2019 – este unul trist, unul care exprimă revolta poetului, în fața limitelor umane.  Dedicat poeziei, autorul se bazează pe forțele spirituale, care pot modifica perspectiva. Cărturar serios, preferând valorile solide ale creștinismului, atrăgând o serie de  mituri și legende precreștine sau postcreștine,  el face o analiză a capacității omului de a suferi propriile neputințe. Bolile fizice sunt oglindirea bolilor spirituale ale epocii. Lumea este în cădere și atrage, după sine, individul – care speră să poată birui în această societate complicată, bruscată de megatendințele, care afectează relațiile interumane. 

Cartea are mai multe nivele, legate între ele prin mesaj, structurate conform viziunii originale a poetului Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. de poezie “AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT”, de Adrian Botez”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. DOINELE MELE, de ADRIAN BOTEZ

DOINELE MELE, de ADRIAN BOTEZ

Adrian Botez este un poet incomod şi original. Scrie poezie de multă vreme, a publicat numeroase volume dense, cu mesaj. Poezia este un mod de viaţă, un loc unde el pune în lumină o viziune proprie.

În cartea Doinele mele*, apărută la Editura Rafet, în anul 2019, el îşi aşează cuvintele în palma cititorului, lămurind o bună parte din tot ce petrece cu fiecare, cu tot ce se întâmplă în lume. Viziunea este una de ansamblu, poezia aducând tuşele necesare, pentru a evidenţia căderea istoriei în superficialitate, durerea schimbării de la o epocă la alta, loviturile primite de mintea omului, în plină mişcare, pe trecerea de pietoni. El lansează şi un avertisment, teama de un final incomod a lumii este persistentă. Căderea se simte în fiinţa omului, o boală devine viaţa trăită într-un stil aleatoriu. Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. DOINELE MELE, de ADRIAN BOTEZ”

Adrian Botez: CAM CÂT COSTA, PE LA ANUL 1.200, O PALMĂ, ÎNCASATĂ DE UN DACO-VALAH…

CAM CÂT COSTA, PE LA ANUL 1.200, O PALMĂ, ÎNCASATĂ DE UN DACO-VALAH…

sau : românii/DACO-VALAHII NU au gena laşităţii  înscrisă în “ADN”-ul lor!!!

Cei mai cutezători războinici ai Terrei – Traco-Dacii-Valahii…!!!

 

Nu există român de azi (sfertodoct…se înţelege, în condiţiile în care U.E. “dispune” ca Istoria Românilor să înceapă de la…1989!!!), care să nu exclame, din fundul bojocilor săi şi cu un dispreţ suveran: “Aşa am fost noi, românii ăştia,  totdeauna! Laşi, nemernici, găinari, căcăcioşi!

…Şi, ca urmare a acestei stări de dezertare moral-spirituală, lăsăm U.E. să ne calce-n picioare, lăsăm S.U.A., Anglia, Franţa, Germania, Austria, Cehia, Ungaria  etc. să ne jefuiască şi să ne asasineze (moral-spiritual, economic …şi nu numai !) – …să ne scuipe-ntre ochi… Continue reading “Adrian Botez: CAM CÂT COSTA, PE LA ANUL 1.200, O PALMĂ, ÎNCASATĂ DE UN DACO-VALAH…”