(PARTEA A III-A)
CE VA URMA
NEDREPTĂȚI și NEDREPTARI ne risipesc Aureola
dar noi – de Pururi – am ajuns să ținem – Sus – CUPOLA !
de nu vor Oameni să ne vadă – ne vede BUNUL DUMNEZEU :
vom scrie – -n Ceruri – Vechi Istorii – prin care-un OM – devine ZEU ! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DOMNIA LEBEDEI – PARTEA A III-A”
Există un modernism anticipat, bine consolidat de-a lungul timpului. Rubaiyatul este o poezie legată, mai ales, de numele unui poet celebru, Omar Kayyam. Această formă de poezie exprimă idei mistice, filozofice, erotice. Este legată de cultura persană, dar nu numai. Structura este aparent simplă, formată din patru versuri, care conțin o idee înaltă, penetrantă. Din acest motiv, modernismul se relevă prin lungimea minimă a textului, sub o formă aparent fixă, și prin transmiterea unui mesaj adresat direct cititorului. Stilul s-a consacrat prin secolul al IX-lea și a făcut carieră, în multe zone ale lumii – lirica intrând în fondul de aur al literaturii universale. Continue reading “SPRE O SENINĂTATE FINALĂ – recenzie de CONSTANTIN STANCU, la vol. RUBAIYATE BOTEZIANE, de Adrian Botez”
PARTEA A II-A
(poezii, poeme, prozopoeme)
MOARTE PREVENITOARE
”Marcia Funebre” – valsând printre Febre
Fascinanta mea Moarte n-aduce Tenebre
ci-alină-orice Scrâșnet – astupă-orice Urlet
și-mi aduce aminte de Ultimu-mi Sunet… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DOMNIA LEBEDEI – PARTEA A II-A”
…Dumnezeu-HRISTOS s-o ierte și s-o ia la El, în Lumina Cea Veșnică, pe LYGIA DIACONESCU, un om de ÎNALTĂ ȘI SUBLIMĂ CULTURĂ, un om NĂSCUT ÎNTRU DACO-VALAHĂ CREAȚIE și un om de ACȚIUNE CULTURALĂ, dar și un OM DE OMENIE, DE O CĂLDURĂ SUFLETEASCĂ ȘI GENEROZITATE SFÂNT-ARISTOCRATICĂ, precum foarte rar (…și din ce în ce mai rar !) mi-a fost/ne-a fost dat să văd/vedem, în această lume atât de gloduroasă, înrăită, egoistă și nerecunoscătoare !
FOAIE VERDE ROZMARIN
Foaie Verde Rozmarin
eu mă duc – Codrii se-nchin’ :
”ne-ai fost Domn și ne-ai fost Frate
Veșnicia – jumătate
s-o-mpărțim și s-o jurăm…
Lună-Soare-Stele-aflăm
Calea ți-o înconjurăm
Străjeri – pe Cale – îți stăm Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DOMNIA LEBEDEI”
…Spune Părintele și Sfântul ILIE CLEOPA, în Predica la Nașterea Domnului – 18 Decembrie 1996 :
”(…) Dar cine erau magii care au pornit să se închine Mântuitorului? Să nu credeţi că erau vrăjitori ca Valaam din Petor, nu. În Persia, magi se numeau cei mai mari filosofi şi astronomi şi ghicitori în stele sau astrologi. Şi aceştia ştiau, din tradiţia de un mileniu şi jumătate, că va veni o vreme când o să se vadă o stea neobişnuită, iar atunci se va naşte un Împărat care va împărăţi peste toată lumea. Şi ei aveau cărţi vechi, rămase de la Valaam şi de la alţi înaintaşi şi pândeau – că erau astronomi – să vadă când va apărea o STEA care să-şi facă drumul nu aşa ca toate celelalte, ci de la miazăzi spre miazănoapte. Continue reading “ADRIAN BOTEZ – Urare de suflet către frații săi români credincioși”
MOTTO:
Ființa Lui Sublimă-și dă toată silința
s-echilibrez’ Putinți – cu Neputința :
nu poate – Nicicui – Rău a face – Niciodată
ci numai Bine-aduce – Iubire și Răsplată !
(Dumnezeul meu)
1-CELE-ADÂNCI IZVOARE
cele-adânci Izvoare – pornească-n Pâraie
Stelele Cuminți –Furtuni-Jărăgaie :
Lacrimile noastre – târâte-nspre Mare
întâlnească-Oceanul – Cerul-de-Altare ! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: RUBAIYATE DACO-VALAHE (2)”
1-DESPRE NEAM ȘI POPOR (rubaiyate-catrene DACO-VALAHE)1 Decembrie 2020
MOTTO :
”POPORUL ARDE-VA – MINUNI ! – PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL !”
1-NEAM ȘI POPOR
Neam : Steaua din Cer Betlehemic : Crist nicicând nu greșește :
jos – pe Pământ – în Oglinzi Blestemate – Poporul-Cădere-de-Neam – se târăște…
Martir-Popor – spre Steaua-Sinea-i-Neam pornește… – …va fi Sărbătoare-n tot Ramul :
POPORUL ARDE-VA – MINUNI ! – PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR”
Adrian Botez – ipostază a neamului urgisit de istorieBunul și statornicul meu prieten Adrian Botez mi-a mai făcut o surpriză – tot harică, tot plăcută, cu verbul spălat în roua florilor de pe Valea Izei și în apa sfințită din aghiazmatarul etnogenezei românești. Căci ultima sa carte, consacrată poetului Oct.Goga , nu mai vorbește doar despre otava unui poet bine înțelenit în conștiința publică românească, evidentă și ea, ci reconstituie însăși durerea neamului românesc, bântuit de o istorie toxică și de vrăjmășiile hrăpărețe ale megieșilor – niciodată mulțumiți de ceea ce au de la Dumnezeu și li se cuvine de drept. Și n-o face printr-o alunecare nestăpânită a gândului, ci pentru că însuși poetul evocat este imaginea prototipală a acestei dureri neostoite. Continue reading “IONEL NECULA, DESPRE CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ – CASA NOASTRĂ MAGICĂ – ARDEALUL…”
SUB FULGERE ALBASTRE: OCTAVIAN GOGA ȘI MAGICUL ARDEALRecenzie de Constantin Stancu
În lumea literară există magie, una venind din straturile istoriei. Ardealul este această zonă unică, ca un continent într-un veac aurit. Adrian Botez, punând accentul pe viziunea sa asupra literaturii, face o analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga. Autorul, poet, eseist inconfundabil, prozator straniu și deschis, vine cu această prezentare, după ce a analizat poezia lui Eminescu sau Dosoftei, ori Emil Botta. Experiența sa hermeneutică l-a condus, inevitabil, spre Octavian Goga.
În cartea Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga), apărută la Editura Rafet, în anul 2020, Adrian Botez dedică eseurile și recenziile acelor români care nu-și trădează rădăcinile. Continue reading ““Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga) de ADRIAN BOTEZ”
CUVÂNTUL – NEPREȚUIT EXPLOZIBIL
Harnic și meticulos, Adrian Botez își scrie epopeea despre călătoria sa în lumea aceasta. În ultima perioadă a publicat mai multe cărți, după un program propriu, despre destin, artă și suferință, într-o viață afectată de magma poemelor primite, ivite în nopți de diamant.
Volumul de versuri Casa făcută din împușcături (poezii care te țin treaz…)*, apărut la Editura Rafet în anul 2020, menține ritmul interior, tensiunea care apare între bucuria scrierii și suferința zilnică. Titlul este neobișnuit și provocator pentru cititor. Mesajul cărții vine dintr-o experiență amară, din constatarea că vremurile actuale au ajuns la un punct de cotitură, la o destrămare a șansei. Termenul apocalipsa se manifestă și în aceste poeme scrise, durerea străbate actul creației. Deși poetul ține să-și transmită viziunea spirituală asupra existenței, el nu renunță la mijloacele literare pe care le stăpânește în siguranță. Pe unele locuri, forțează limitele cuvintelor, o face de dragul cititorului, care va trebui să observe semnele, ce apar în epopeea lirică. Ele abundă în text, sunt puncte de reper, pentru scriitor și pentru cititor. O revoltă, bine construită liric, răzbate din poeme. Ritmul și rima susțin ideile, imprevizibilul are cota lui de vizibilitate. Lectura poemelor presupune un anumit nivel de cultură, de cunoaștere, mai ales cunoaștere spirituală. Continue reading “CONSTANTIN STANCU – Recenzie: ”Cuvântul – neprețuit explozibil”, la vol. ”Casă făcută din împușcături”, de Adrian Botez”
HAIDUCUL
El e Haiduc de Spiță Veche
(Femeie rabdă doar din Toane…) :
sar – mii – Bogați – loviți de Streche
când îi înghesuie-n Bulboană Continue reading “Poezii – spicuite din vol. ”CĂLĂTOR <>”, de Adrian Botez”
CHEMAŢI VISELE LA VORBITOR
chemaţi visele la vorbitor – şi spuneţi-le
că eu – în adâncul temniţei – mor
să-şi caute – tot printre cei cu înspinată
coroană – stăpân: să uite
din mine – tot ce nu
am sângerat să rămân Continue reading “DINTRE POEZIILE LUI ADRIAN BOTEZ – PARTEA 1”
