Tag: Adrian Botez

CONSTANTIN STANCU: Recenzie la vol. de poezie ”JURNALUL UNUI TĂIETOR DE LEMNE (degete între solstiții)” de ADRIAN BOTEZ

On By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

JURNAL PE O CATIFEA DE BEZNĂ LINĂ

Vremurile sunt tot mai complicate, oamenii nu mai au timp de reevaluări, de poziționări în societate și-n viața de zi cu zi. Evenimentele neprevăzute, șocurile suferite – nu dau ocazia recăpătării identității pierdute în istorie, sau șansele sunt tot mai mici. 

Adrian Botez, fidel crezului său literar, a ținut să fixeze experiențele personale, într-un Jurnal Poetic, pe timp de pandemie. Privind la bolile oamenilor, la bolile personale, el constată că lumea, în sine, este bolnavă spiritual. Lucrurile sunt cunoscute, în general, dar puțini sunt dispuși să o recunoască și să accepte dimensiunea.

Continue reading “CONSTANTIN STANCU: Recenzie la vol. de poezie ”JURNALUL UNUI TĂIETOR DE LEMNE (degete între solstiții)” de ADRIAN BOTEZ” →

ADRIAN BOTEZ: HISTRION DIN ȘTREANG (crochiuri, pe când te ștergi la ochi…)

On By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

.

HISTRION DIN ȘTREANG (crochiuri, pe când te ștergi la ochi…)

Citiți și: O teorie groaznică despre viitorul apropiat

ȘI  FAPTELE  POT  FI  SINUCIGAȘE  DROGURI

și FAPTELE pot fi SINUCIGAȘE DROGURI

când – EGOIST – le risipești  – TURBAT – în multe locuri :

ZEIASCĂ FAIMĂ – năzuind prin FAPTE

uiți să te scarpini – NATURAL – pe spate…

Continue reading “ADRIAN BOTEZ: HISTRION DIN ȘTREANG (crochiuri, pe când te ștergi la ochi…)” →

ADRIAN BOTEZ: DOMNIA LEBEDEI – PARTEA A III-A

On By GeorgeIn poetryLeave a comment

DOMNIA LEBEDEI – poezii, poeme și prozopoeme

(PARTEA A III-A)

 

CE VA URMA

 

NEDREPTĂȚI și NEDREPTARI ne risipesc Aureola

dar noi  –  de Pururi – am ajuns să ținem –  Sus –  CUPOLA !

de  nu vor Oameni să ne vadă – ne vede BUNUL DUMNEZEU :

vom scrie – -n Ceruri – Vechi Istorii – prin care-un OM – devine  ZEU ! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DOMNIA LEBEDEI – PARTEA A III-A” →

SPRE O SENINĂTATE FINALĂ – recenzie de CONSTANTIN STANCU, la vol. RUBAIYATE BOTEZIANE, de Adrian Botez

On By GeorgeIn poetryLeave a comment

 

Spre o seninătate finală

Există un modernism anticipat, bine consolidat de-a lungul timpului. Rubaiyatul este o poezie legată, mai ales, de numele unui poet celebru, Omar Kayyam. Această formă de poezie exprimă idei mistice, filozofice, erotice. Este legată de cultura persană, dar nu numai. Structura este aparent simplă, formată din patru versuri, care conțin o idee înaltă, penetrantă. Din acest motiv, modernismul se relevă prin lungimea minimă a textului, sub o formă aparent fixă, și prin transmiterea unui mesaj adresat direct cititorului. Stilul s-a consacrat prin secolul al IX-lea și a făcut carieră, în multe zone ale lumii – lirica intrând în fondul de aur al literaturii universale.  Continue reading “SPRE O SENINĂTATE FINALĂ – recenzie de CONSTANTIN STANCU, la vol. RUBAIYATE BOTEZIANE, de Adrian Botez” →

…Dumnezeu-HRISTOS s-o ierte și s-o ia la El, în Lumina Cea Veșnică, pe LYGIA DIACONESCU !

On By GeorgeIn Culture, literature1 Comment

…Dumnezeu-HRISTOS s-o ierte și s-o ia la El, în Lumina Cea Veșnică, pe LYGIA DIACONESCU, un om de ÎNALTĂ ȘI SUBLIMĂ CULTURĂ, un om NĂSCUT ÎNTRU DACO-VALAHĂ CREAȚIE și un om de ACȚIUNE CULTURALĂ, dar și un OM DE OMENIE, DE O CĂLDURĂ SUFLETEASCĂ ȘI GENEROZITATE SFÂNT-ARISTOCRATICĂ, precum foarte rar (…și din ce în ce mai rar !) mi-a fost/ne-a fost dat să văd/vedem, în această lume atât de gloduroasă, înrăită, egoistă și nerecunoscătoare !

…ADUC, CU ACEST ATÂT DE AMAR ȘI NEFERICIT/NENOROCIT PRILEJ, UN PIOS OMAGIU – ATÂT DE SENSIBILEI IUBITOARE DE ROMÂNIE, SCRIITOAREI/POETEI ȘI CREATOAREI/ ORGANIZATOAREI DE COSMOS ROMÂNESC, ÎN DIASPORA VALAHĂ, DIN CANADA –

Continue reading “…Dumnezeu-HRISTOS s-o ierte și s-o ia la El, în Lumina Cea Veșnică, pe LYGIA DIACONESCU !” →

ADRIAN BOTEZ – Urare de suflet către frații săi români credincioși

On By GeorgeIn Christian Life, Credinta, CultureLeave a comment

Dragi și scumpi frați întru Duh

…Spune Părintele și Sfântul ILIE CLEOPA, în Predica la Nașterea Domnului  – 18 Decembrie 1996 :

”(…) Dar cine erau magii care au pornit să se închine Mântuitorului? Să nu credeţi că erau vrăjitori ca Valaam din Petor, nu. În Persia, magi se numeau cei mai mari filosofi şi astronomi şi ghicitori în stele sau astrologi. Şi aceştia ştiau, din tradiţia de un mileniu şi jumătate, că va veni o vreme când o să se vadă o stea neobişnuită, iar atunci se va naşte un Împărat care va împărăţi peste toată lumea. Şi ei aveau cărţi vechi, rămase de la Valaam şi de la alţi înaintaşi şi pândeau – că erau astronomi – să vadă când va apărea o STEA care să-şi facă drumul nu aşa ca toate celelalte, ci de la miazăzi spre miazănoapte. Continue reading “ADRIAN BOTEZ – Urare de suflet către frații săi români credincioși” →

ADRIAN BOTEZ: RUBAIYATE DACO-VALAHE (2)

On By GeorgeIn poetryLeave a comment

2-DESPRE DIVINITATE, LUME, OM ȘI PĂCAT

 

MOTTO:

Ființa Lui Sublimă-și dă toată silința

s-echilibrez’ Putinți  – cu Neputința :

nu poate – Nicicui  – Rău a face – Niciodată

ci numai Bine-aduce – Iubire și Răsplată !

(Dumnezeul meu)

 

1-CELE-ADÂNCI   IZVOARE

cele-adânci Izvoare – pornească-n Pâraie

Stelele Cuminți –Furtuni-Jărăgaie :

Lacrimile noastre – târâte-nspre Mare

întâlnească-Oceanul – Cerul-de-Altare ! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: RUBAIYATE DACO-VALAHE (2)” →

ADRIAN BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR

On By GeorgeIn literatureLeave a comment

1-DESPRE NEAM ȘI POPOR (rubaiyate-catrene DACO-VALAHE)

1 Decembrie 2020

MOTTO :

”POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL !”

 

1-NEAM ȘI POPOR

Neam : Steaua din Cer Betlehemic : Crist nicicând nu greșește :

jos –  pe Pământ – în Oglinzi Blestemate – Poporul-Cădere-de-Neam  – se târăște…

Martir-Popor  – spre Steaua-Sinea-i-Neam pornește… –  …va fi Sărbătoare-n tot Ramul :

POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR” →

IONEL NECULA, DESPRE CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ – CASA NOASTRĂ MAGICĂ – ARDEALUL…

On By GeorgeIn literatureLeave a comment

Adrian Botez – ipostază a neamului urgisit de istorie

      Bunul și statornicul meu prieten Adrian Botez mi-a mai făcut o surpriză – tot harică, tot plăcută, cu verbul spălat în roua florilor de pe Valea Izei și în apa sfințită din aghiazmatarul etnogenezei românești. Căci ultima sa carte, consacrată poetului Oct.Goga , nu mai vorbește doar despre otava unui poet bine înțelenit în conștiința publică românească, evidentă și ea, ci reconstituie însăși durerea neamului românesc, bântuit de o istorie toxică  și de vrăjmășiile hrăpărețe ale megieșilor – niciodată mulțumiți de ceea ce au de la Dumnezeu și li se cuvine de drept. Și n-o face printr-o alunecare  nestăpânită a gândului, ci pentru că însuși poetul evocat este imaginea prototipală a acestei dureri neostoite. Continue reading “IONEL NECULA, DESPRE CARTEA LUI ADRIAN BOTEZ – CASA NOASTRĂ MAGICĂ – ARDEALUL…” →

“Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga) de ADRIAN BOTEZ

On By GeorgeIn poetryLeave a comment

 SUB FULGERE ALBASTRE: OCTAVIAN GOGA ȘI MAGICUL ARDEAL

Recenzie de Constantin Stancu

În lumea literară există magie, una venind din straturile istoriei. Ardealul este această zonă unică, ca un continent într-un veac aurit. Adrian Botez, punând accentul pe viziunea sa asupra literaturii, face o analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga. Autorul, poet, eseist inconfundabil, prozator straniu și deschis, vine cu această prezentare, după ce a analizat poezia lui Eminescu sau Dosoftei, ori Emil Botta. Experiența sa hermeneutică l-a condus, inevitabil, spre Octavian Goga. 

În cartea Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga), apărută la Editura Rafet, în anul 2020, Adrian Botez dedică eseurile și recenziile acelor români care nu-și trădează rădăcinile. Continue reading ““Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga) de ADRIAN BOTEZ” →