ADRIAN BOTEZ: A fost odată-un blestemat…

DOINĂ DE SPRERIAT PRUNCII

 

m-a apucat prin Capul Luncii

pe unde vin Dulcii

să mănânce Pruncii…

 

nu mă lovi nicăieri

decât jur-împrejur

cât mai înalt

și mai pur Continue reading “ADRIAN BOTEZ: A fost odată-un blestemat…”

ADRIAN BOTEZ: VINA DE A FI POET

CE-I FRUMOS – NU E SAVANT…!

 

a iubit – și El – odată – parcă-s mii de ani de-atunci…

Zânele – înmiresmate – însoțeau Feții – prin Lunci…

a iubit – și El – odată – iar în urmă – numai Fum :

degeaba privește Cerul : s-a închis – acolo – Drum… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: VINA DE A FI POET”

ADRIAN BOTEZ: ÎNTREBĂRILE FIINȚEI METEOROSENSIBILE

ÎNTREBĂRILE  FIINȚEI METEOROSENSIBILE

 

de ce mi se-ntâmplă – Cele Rele – numai mie ?

de ce-s confundat – pe-orice Drum – cu Vița-de-Vie ?

de ce dau numai de Nebuni – fără Loc – Șah și-Ntrebare ?

de ce stau cu Capu-n Burlan – și cu Picioarele-n cu Totul-Alt-An  ?

de ce – când îl scot din Burlan – și-l arăt Razelor-Filigran

Capul meu nici Ochi ori Gură – nici Minte – măcar – nu mai are ? Continue reading “ADRIAN BOTEZ: ÎNTREBĂRILE FIINȚEI METEOROSENSIBILE”

”Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul” – stihuri de ADRIAN BOTEZ

BOCNĂ-A-NGHEȚAT – NĂUC – TOT UNIVERSUL

 

bocnă-a-nghețat – năuc – tot Universul

la mijloc – au pocnit și Strofa – Versul :

o Slovă – bàrem – să se țină de vreo Stea…

îmi cad în cap țùrțuri – cenuși… : doar piază rea ! Continue reading “”Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul” – stihuri de ADRIAN BOTEZ”

Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez

VIOLENȚA IDOLILOR PLUTONICI. SCHIMBARE ȘI ILUZIE, ÎN ROMANUL ”MIGRANȚI FĂRĂ BAGAJE”, DE CONSTANTIN STANCU

În 2016, scriitorul hațegan CONSTANTIN STANCU[1] scotea, la lumina editorială, pentru cei care, încă, sunt binecuvântați cu patimile cititului și meditatului, romanul VADUL ARS – la Editura Radet, Rm. Sărat – roman despre care concluzionam, atunci, păstrându-ne opinia și acum: 

„…Toţi criticii contemporani, obedienţi, concomitent, „culturii politice” valahe şi aberant-dictatorialei formule „euro-atlantice”:  „political  correctness” … –  se pot da peste cap (ori chiar n-au decât să stea şi cu dosu-n sus…), de revoltă şi de invidie non-profesională…da, aceşti „ciocoi ai condeiului” pot striga, din fundul bojocilor: „Să se răstignească Hristosul!” – căci tot nu vor putea schimba realitatea: CONSTANTIN STANCU a realizat, prin romanul său, Vadul Ars, cea mai valoroasă şi cea mai convingătoare (prin profunzimea semantică şi prin polisemantismul, tinzând spre infinit, al „rosturilor” şi direcţiilor de interpretare ale cărţii…)  structură narativă parabolică, din epoca postdecembristă! Continue reading “Recenzia la romanul ”Migranți fără bagaje”, al lui CONSTANTIN STANCU – făcută de Adrian Botez”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez

EXISTENȚA NU-I O CĂLĂTORIE DE PLĂCERE…

 

Un titlu mai puțin obișnuit pentru un volum de versuri: Matrozii se sfințesc cu fiecare port!* 

Prof. dr. Adrian Botez, poet încercat, cu o viziune solidă și originală, ne propune, prin volumul publicat la Editura Rafet în anul 2019, poeme încărcate de spiritualitate, de cultură, de taine, de paradigme și judecăți.  

Făcând referire la matrozi, la marinarii simplii și muncitori de care depinde călătoria pe marile oceane, poetul ne pune în fața ochilor responsabilitatea omului raportat la universului creat, necesitatea implicării lui în modelarea vieții. Cu fiecare port, cu fiecare loc unde poposesc, matrozii, prin ceea ce fac, se apropie de Creatorul care i-a pus pe valurile cosmosului dantelat. Ei sunt chemați să fie activi în modelarea universului văzut și nevăzut, să vadă dincolo de naufragii, de căile luminate ale lumii, de tragediile în care sunt implicați oamenii. Ei pot salva lumea… Crist este cu ei, până la urmă pământul este o navă care călătorește în timp și spațiu, o navă care ne oferă șansa vieții și a demnității existenței. Omul călătorește și el în trupul lui firav… Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez”

IONEL NECULA (Tecuci): Recenzie la vol. “Mic tratat de Poetica”, de Adrian Botez

Adrian Botez : „MIC TRATAT DE POETICĂ

A trecut multă vreme – de fapt, multe decenii – de când Adrian Botez mă ţine în priză calofilă, trimiţându-mi, cu o consecvenţă de prieten adevărat, cărţile sale, parcă special pentru a mă fascina şi complexa cu productivitatea sa. Este, după câte-mi dau seama, unul dintre cei mai productivi scriitori, din câţi conţine breasla noastră actuală.

Dacă-l invidiez? Bineînţeles, dar nu pentru prolificitatea sa genuină, ca autor, ci  pentru neputinţa mea de a mă ţine în ritmica noutăţilor propuse de el şi pentru că îmi induce un simţământ de culpă prin omisiune, prin mulţimea isprăvilor sale scriitoriceşti, rămase în afara capacităţii mele de lectură. Continue reading “IONEL NECULA (Tecuci): Recenzie la vol. “Mic tratat de Poetica”, de Adrian Botez”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. de poezie “AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT”, de Adrian Botez

O călătorie într-un autobuz întârziat

(Adrian Botez și diamantele negre)

 

Volumul de versuri Autobuzul întârziat*, publicat de prof. dr. Adrian Botez, la Editura Rafet, în anul 2019 – este unul trist, unul care exprimă revolta poetului, în fața limitelor umane.  Dedicat poeziei, autorul se bazează pe forțele spirituale, care pot modifica perspectiva. Cărturar serios, preferând valorile solide ale creștinismului, atrăgând o serie de  mituri și legende precreștine sau postcreștine,  el face o analiză a capacității omului de a suferi propriile neputințe. Bolile fizice sunt oglindirea bolilor spirituale ale epocii. Lumea este în cădere și atrage, după sine, individul – care speră să poată birui în această societate complicată, bruscată de megatendințele, care afectează relațiile interumane. 

Cartea are mai multe nivele, legate între ele prin mesaj, structurate conform viziunii originale a poetului Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. de poezie “AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT”, de Adrian Botez”