SE SCURGE APA CHIUVETEI (rubaiyat)

Se scurge Apa Chiuvetei… – …cu ea – și Păcatele mele :

Sumbre – băltesc – Amândouă – pe jos – în Baia cu Iele…

Cum scapi de Bălți Infernale – și cum – de Păcatul Cumplit ?

…Zi-ți c-a venit Primăvara – și că ești în CRÂNG ÎNFLORIT !

***

NESĂBUINȚĂ  FEMININĂ 

Gaura cu Miere

Păduri Întregi cere !

…A-nceput să ningă

Mierea să se stingă…

…Păduri trec – în Regimente

Întorc Nasuri…”opulente” :

Gaura-i cu Excremente !

…Miroase-a Medicamente…

***

DUHURILE NĂVĂLESC – HOARDE ! (rubaiyat)

Duhurile năvălesc – HOARDE ! – dinspre CERUL DEȘERT :

DUHURI-VĂPĂI   –  DUHURI DE BEZNĂ ! – …tu ? – …nici măcar un Biet SFERT…

Ia-te – ÎNTR-UNA – după HRISTOS – FARUL-CEL-DREPT :

Redeveni-vei ROTITUL COPAC : SFÂNT DUH ÎNȚELEPT !

***

DOINĂ DIN CUVINTE ARSE

Lumi – mereu mai mieunate

Și grețos regurgitate :

…Vrăjmaș  sunt – eu – MIÈRCURII

Mai Vrăjmaș : BATJÒCURII !

Monștrii-mpărățesc Gunoaie

Venetici ne zvârl’ la Zoaie

Ciolanele – în Noroaie !

Ne-aduc Scârnă – în Butoaie…

‘Geaba țip – Cerul n-aude

Nu vede Ciumele Crude

Cari ne năpădesc – cu-Amurg

Și – din piept – Duhul ni-l scurg !

…CRISTE – saltă-ți  – din Ochi – COT

Că ne prăpădim de tot !

…DEMONI – ce-ați adus Amarul

Vă strigăm – pân’ nu luăm PARUL :

”…c-otrăviți Izvoare SFINTE

Pângăriți EROI – MORMINTE !

…Auzii că <<PRAF>> vă cheamă

Iar Măgarii vă…DECLAMĂ !”

…Doamne – ce ții în Lumină

Bâlciul MORȚII-DE-VERMINĂ

Și-ndrăgești ȘERPI – BURUIENI !

Ascultă Munți și Poieni 

Căci – înstrăinate – strigă :

”Dă-ne Moarte de CREȘTINI

Nu ne-alunga la PĂGÂNI !

…Pe la Stâni cu MĂMĂLIGĂ

Plâng Sfinții – până se frâng

Sânge-mprăștie pe Dâmb :

Îmbrăcați – toți – în SCUIPAȚI

Roagă-se a fi uitați…”

 …HRISTOASE – iscă cea STEA !

La Bethlehem lumina…

Rugăciuni nu ne usca

CUVÂNT-NEAM nu ne uita !

…Ce acuma e HAZNÀ

Era – cândva – PÀTRIA !

RAIUL Tău  – era AICI…

…Chiar de suntem – ACUM – mici…

***

AMURG FĂRĂ BURG

Burgu-i plin de ȘERPI-MIASME :

Vreau să mor – la cap – cu BASME !

Vreau Amurgu-mi fără BURGURI

CUVINTE-mi să iște RUGURI !

SUFLURI Artificiale – CRIMELE OFICIALE

TRĂDĂRI – devenind BANALE :

Iaaa… – …un NEAM – …un CRIST – …un RAI

…În rest – Cioburi din SFÂNT NAI…

…Izgonit de GROAZE-CIUME

Prigonit de CHIPURI-NUME

Vreau Amurg cu FLORI DE RIME

Vreau Amurg fără de CRIME !

Ardeți BURGUL – în CREDINȚE !

PULBERI curg – din SACI-”ȘTIINȚE”…

Ardeți SACII și…”RECOLTA” :

Leprele vă ascund BOLTA !

***

MĂ-NTREB – DE MULTE ORI – DACĂ TRĂIESC (rubaiyat)

Mă-ntreb – de multe ori – dacă trăiesc

Și nu-s – cumva – vreo AMINTIRE – în reluare…

Dar – a cui AMINTIREA ? – și de ce ACUM ?

…Probabil  – CRIST-AL-FACERII închide Ochii – -o Clipă : reface-și Greul DRUM…

***

ÎN RAM – NU-MI MAI ATÂRNĂ ROADE (rubaiyat)

În RAM – nu-mi mai atârnă ROADE : sunt Uscat

Copac Pierdut – în Neteda Câmpie – și Uitat…

Mă gâdil’ Mucegaiuri – Furnici – și Mii Lichèni…

Dar – culmea ! – -mi place : mai vreau – în jur vreo câțiva RENI !

***

MIRACOLUL CÂNTECULUI (rubaiyat)

O – VAI ! – din SĂMÂNȚA TRUVERILOR – rămas-am SINGUR – pe Pământ !

LĂUTA-mi tremură-n mâini : STINGHERĂ – să cânte – ca-ntr-un VECHI MORMÂNT ?

…Fără să vreau – îmi scapă-un CÂNTEC – de pe STRUNE :

Pe CER se-aprind – voios : CRIST –  NOU ADAM – și SORI – și LUNE…!

***

A AJUNS CONSILIER ȘI LA PEȘTI

A ajuns Consilier și la

PEȘTI – pe care să-i învețe să se

Mănânce – între ei

Civilizat – ca și

OAMENII  : cu Furculița și

Cuțitul ! – …ștergându-se  –  apoi

Delicat – pe Mustăți – cu

Întregul OCEAN !

***

NU MAI TOT CEREȚI ”PACE” – ”LINIȘTE” – ȘI ”BINE” (rubaiyat)

Nu mai tot cereți ”PACE” – ”LINIȘTE” – și ”BINE” :

Asta era-n VECHI EPOCI – duse pe-Arìpi de-ALBINE !

Acum – fii TIGRU ! :  sfâșie – mușcă – totul – cu NESAȚ :

Ajunge-vei a fi – SINGUR – peste PĂMÂNT și CER : REGE-DE-ZAȚ !

***

IA-ȚI BANII – DIN BUZUNARU-ORICUI SE NIMEREȘTE (rubaiyat)

Ia-ți BANII – din BUZUNARU-ORICUI se nimerește

SĂ NU SE VADĂ – FĂ-I !  –  …vajnic – prinde-i în CLEȘTE

Pe toți câți nu îți trâmbițează  –  -n față  –  c-ai fi…”MĂRIA SA” :

CÂINI LINGĂREȚI să-i faci pe-acești CĂPOȘI  –  de pe PĂMÂNT  –  ce-i…CURTEA TA !

***

DE CÂND E LUMEA – LUME – RĂZBOIUL ESTE REGE ! (rubaiyat)

De când e Lumea – Lume – RĂZBOIUL este REGE !

RĂZBOIU – -n sine – nu-i COROANĂ – decât atunci când DREGE !

Războinice-TRUVERE – târăscu-și ȘERPII – către PATRII  –  RĂU :

Tu scoate SABIA : despică-i – zvârle-i în VEȘNIC DESCHIS HĂU !

***

S-A FOST ISCAT (rubaiyat)

S-a fost iscat – ca Mistică Lumină – în FRUNTEA PATRIEI – un CRIN :

Tu – CAVALER-TRUVER – cu SABIA-ARMONIE –  apără-l – CRIST SENIN :

Nu  Moartea  RĂULUI  dorește-i  (…căci  el  va REVENI !)

Ci  SOMNUL său – vremelnic – RENĂSCĂTOR DE CRIN – începe-a CÂNTĂRI !

***

A FOST –  CÂNDVA (rubaiyat)

A fost – cândva  – printre RUINI DE VREMI TIRANE  – -un Sumbru REGE

Ce-și aștepta  – nerăbdător – POPOR  (strivit în FĂR’ DE LEGE !)

Să i se-nchine ! – RUINELE să le ridice – iar – CETATE…

…A murit singur – REGELE PUSTIEI : POPORUL nu-i dispus – oricând – să-ți fie SCLAV – nu FRATE…

***

PATRIA MEA  PLUTIT-A

PATRIA mea  plutit-a – de pe Tărâmul ATLANTIDEI

Cu  tot cu Salamandre – Elfi – Ondine – Suspinele Silfìdei !

Statornicitu-s-a în CRISTICUL TĂRÂM : în DACO-VALAHÌA

Păstrând IUBIRE-n CRINI – IZVOARE-n MUNȚII DEMNITĂȚII – iar SFINȚILOR – SOLÌA :

SOLIA de Lumini și Constelații – în cari se zvârcolește HÂDA NEROZIE

SOLIA Neamului Ceresc – și Neam Acvatic – zvârlind – cu RAZE – -n DUREROASA GLIE !

Cei RĂI  –  transfigura-se-vor în JOCUL MORȚILOR : PROSTIA !

Cei BUNI – vor revedea ORIGINARUL ȚĂRM al Lumii : ARMONIA !

VULCAN – PATRIE-a FOCULUI – din SFINTE COVĂLÌI și FRAZE

VULCAN – PATRIE-a ‘Naltelor IUBIRI – scăldate în EXTAZE !

PATRIA mea – nunti-vei – iar – cu-IZVORUL – și cu MUNȚI-CETATE

Și – toți – întrezări-vom ATLANTIDA – VIS-VRAJĂ-a Lumii – ETERNĂ PRIMĂVARĂ-PIETATE !

***

LA CE-AM FOST BUNI – CÂT AM TRĂIT ?

La ce-am fost buni – cât am trăit ? – cine ne cântărește

Folosul ce-am adus la STÂNI… – …ori CELUI FĂRĂ DEȘTE ?

Nu mai văd Zare de Scăpare : oftând – pășește MOARTEA

Spre mine  –  și spre cei ca mine – care-și cerniră CARTEA…

…Oricâte Fraze-aș mai cânta – nimeni nu mai aude :

Eu însumi am surzit – de mult – în mine și în Rude…

TRUVER BĂTRÂN – ai zdrăngănit în Chipeșe Palate :

N-ai limpezit nici CONSTELAȚII – nici SLOVA DE PE CARTE…

Nu ai deschis vreo SFÂNTĂ FLOARE – cu Glasul Strunei tale

Și nici COPACI nu înfrunziră – în Ierne – sub Zicale…

Te străduiși s-aduci – la Mal – toți PEȘTII DIN OCEANE

Dar n-au venit – s-aprindă-ți Nimb – decât…TREI BROAȘTE-UMANE…

…Îmbracă-te în Barba-ți Albă   –  și te întinde-n TRONURI :

Nu mai poți fi în EPOPEE : doar…”DRÂMBAGIU LA ZVONURI” !

…Oricât visași la ZBOR – NOR – RAZE  – tot GLIA te ia-n Brațe :

Zi-i ”bogdaproste” : te ascunse  –  Strigoi ”să nu te-ncalțe” !

*** 

DORUL VIU – DIN CONSTELAȚII (doină)

DORUL VIU – din Constelații

Zvârlind multe Raze-Nații

Coborî – pe Munți – la Vale…

PEȘTE de-AUR al MINUNII

Stârnit-a-n Fântâna Lumii

Mult FIOR – și DULCE JALE…

Toți poart’ Straie de Plecare…

Da-i Cuvânt de AMÂNARE

Dintr-o Steauă-LUMÂNARE !

Nu mai urlă Lupi – la Stână

Baci Bătrâni – Lege Păgână

Își lasă Bărbìi – pe Mână :

Și-AMINTIREA năvălește

Pân’ și-Izvorul se oprește…

Pădurea nu mai foșnește

Pasărea se suie-n LUNĂ

Inorog poartă CUNUNĂ…

E atâta LINIȘTIRE

Atâta Agheasmă-n FIRE

Încât RAIUL se pogoară…

…cătinel… – …ca să nu doară…

***

MINUNI GRATUITE

Uite colo – -n Ram de BRAD

BURSUC  ALBASTRU  și  CALD !

CĂȚELUL PĂMÂNTULUI

A rupt NASUL – VÂNTULUI !

S-au încins CADRIL și HORĂ

Se răzbesc din ORĂ-n ORĂ :

URSUL la VIOLONCEL

SFÂNTUL DUH are-un CÂRCEL

BROAȘTE la CIMPOAIE

ȘOIMUL e-n NOROAIE

IELELE la CONTRABAS

ZÂNE fornăie pe NAS !

FĂT-FRUMOS e CAVALER

Locuiește doar în CER !

CÂRTIȚELE suie-n LUNĂ

Să aibă VEDEREA BUNĂ !

HUHUREZI  cu CRINOLINE

Sclifosesc din MANDOLINE !

BUFNIȚA – de STRUNE – PLINĂ

Peste CODRU e REGINĂ !

Nu mă-ntrebați de STRIGOI :

Cu STELE – joac’ ȚONȚOROI !

…Unde vezi CIUDATĂ VIAȚĂ

Apoi – să știi că nu-i…PIAȚĂ !

***

UN LIMBRIC

Un Limbric

Foarte mic

Mă întrebă  –  din Buric :

”Tu ești sigur că ești…tu ?

Eu ți-aș zice : NU și…NU !

Ia dă-mi mie Hoitul tău !

…C-așa zise…Dumnezeu…!”

Ce să fac ? – Hoit i l-am dat

Și – ca Bonus Crăcănat

PATU-mi – din RAI – i-am cedat…

…UUUUUUUUUU !!!

*** 

S-A FRIPT DUMNEZEU – LA MÂNĂ

S-a fript Dumnezeu – la Mână

Și – deodată – LUMEA-i SPÂNĂ !

Nu vă complicați cu MIR :

Dați-i – de zor – …GLASPAPIR !

Urlă Dumnezeu – ”fortissim” :

”Torturați un SERENISSIM !”

Noi ne-am luat Sacoșele

Iar nu Conștiințele !

Cântăm – pe rând – câte-un ÒPUS

Și plecăm – toți – spre CANÒPUS :

Încălecăm pe-o FERIGĂ :

Noi vrem  ZEI – CARI NU SE FRIGĂ !

***

SCHIMBARE DE LUMI – DIN MERS

Zurgălăi am pus la FOC

APA vine la Mijlòc

PĂMÂNT luăm numa-ntr-o Sticlă

AER – cât un Om ridică…

…Om fi noi ”NEBUNI DE RASĂ”

Inși cari prostiți nu se lasă :

Am pățit-o-n Lumea ASTA :

Spre ALTA-am deschis FEREASTRA !

*** 

NECHIBZUINȚĂ

Ștergându-se pe Mustață

CAVALERUL nost’ de Ață

Dezbrăcat de FAPTE BUNE

Vrea – din CORN – lupta să sune !

CAVALER făr’ de ARMURĂ

Scăpând VORBELE – din Gură !

Pornești să-nvingi un ARHANGHEL

Cu …”O MÂNĂ DE SPARANGHEL” ?

E  SATANA   –  Frățioare !

Arme : CUVÂNT și CÂNTÀRE

CREDINȚĂ în PIEPT DE TURN

Dorință de BINE-BUN !

E SATANA – Găgăuță !

Pune-ți RUGA – în Căruță

LĂUTA să viscolească

Lui SATAN să nu-i priască !

Cavaler ”de DOUĂ CUIE”

Lasă pe-altul să-l ”mângâie”

Pe SATAN – la RĂDĂCINĂ

Cu o …”COASĂ  DE  PRICINĂ”!

***

DACO-VALAHÌA DE AZI

Dacă n-am avea TÂMPIȚI

Am plânge prin…SATELIȚI !

Dar TÂMPIȚII ne distrează :

Lumea-i Senină… : ”LIVREAZĂ” !

Dacă n-am avea TÂMPIȚI

Am fi ORFANI OPLOȘIȚI !

CIOCLII VESELI : TÂMPI SONORI :

Râzi de…MORI ! – …nu-nvii în ZORI !

Când avem ”DOMNII TÂMPIȚI”

Sucombăm de…PARAZIȚI !

Să trăiești – DAC’-VALAHÌE !

TÂNȚI lùcră la… ”MAX-SIMBRÌE” !

…Dar sunt TÂMPIȚI și în…”CER” :

Ne hrănesc cu…”VACCIN-SER” !

Mulțămim pentru GÂNDÀCII

SFINTEI PÂINI – ce naște-n SACII

Cumpărați cu VÂNT INEPT

(…DACĂ TAC-TU A STAT…DREPT !) !

MEDALIAȚI la ”TRAIUL ZILEI” :

COCOȘAȚI – RÂNJETUL MILEI…

*

De TÂMPENIE – dependenți ?

ETERN – fi-vom SCLAVI-CLIENȚI ?

…Cum o fi – când vom fi ZEI

NE-TÂMPIȚI – ci FEȚI-DIN-TEI ?!

***

PATRIA NU E-UN CUVÂNT

Patria nu e-un Cuvânt

Risipit în Foi-de-Vânt

Ci cu HRISTOS – LEGĂMÂNT :

”Îmi păzești GRĂDINA Mea

Și poți locui în Ea !”

…Cei ce n-au păzit GRĂDINA

Nu i-au lecuit LUMINA

Să-și ia PRÂNZUL…cu VERMINA !

Cei ce nu-s –– în FOC  –  cu CRIST

N-au nici SUFLET DE ARTIST  :

Între Stele din GRĂDINĂ

ARMONIA  e REGINĂ !

VENETÌCII – Negri-n NOADĂ

Vin – în HAITE – peste ROADĂ…

Trăiască-n DEȘERT de VRĂBII :

Noi –  ARHANGHELI – avem SĂBII

SĂBII de FOC și VĂPAIE

DEMONII se-ascund sub PAIE :

Nu să ardă – ci-n LUMINĂ

Aducă-și aminte – VINĂ !

Nu să ardă – ci-n SENIN

Să-și vomite-ntreg VENIN !

…Să regrete ce-i SUBLIM 

C-au plecat – și noi VENIM !

…TRUVERI-ARHANGHELI iscați

În GRĂDINĂ vindecați

TRUVERI-ARHANGHELI lihniți

În GRĂDINĂ lecuiți

Noi suntem – Lui CRIST – BUNI FRAȚI !

…LĂUTA – când DOINA cântă

LACRIMĂ-n Ochi CRIST frământă…

***

CÂND ȘTII CĂ AI ÎMBĂTRÂNIT ?

Când știi că ai îmbătrânit ?

Când vezi că nu mai ești iubit

Ba-ai devenit și invizibil !

…E teribil : 

tu-i vezi – ei nu te  pot vedea :

În locul tău – e altul…altceva…

Un alt Peisaj de Mucava !

Popoare de Fum

Calcă peste-o FRUNZĂ-DE-SCRUM…

Și nimeni – pe Biata Frunză – n-o compătimește

Căci nimeni nu o mai zărește…

…Trebuie  numit și excomunicat

Analizat  – precum o Gaură în Pat 

Oricare AMURG DEPĂRTAT :

”Te-ai  – ultim și definitiv ! – RAREFIAT

Până-ai devenit TRANSLUCID

Până când nimeni nu-și mai pune problema : <<pe

ASTA  – merită s-o mai ucid ? >>…

***

O PROBLEMĂ IMPOSIBILĂ

Frunză de Cenușă

Moartea mi-e la Ușă :

”Bate – Moarte – cu Nădejde

Te-aște-e-ept… – …că mă fac – iar – VERDE !”

Moartea – Sfioasă – -a intrat

Și în Ochi mi s-a uitat

Cu Blândețe – îmi dă sfat :

”Nu m-aștepta – încordat

Că mai am treabă – prin Sat !

Nici nu ești așa FRUMOS :

Mi-ai întors STOMAC – pe DOS !

Mai bine-ai ieși la TEI :

Strigă STELE – AER iei…”

Asta chiar m-a mâniat :

Pân’ și Moartea m-a sortat

Și m-află în așa HAL

Că…nu merit STYX-CANAL !

Păi – Moarte – să te-ardă FOCUL

Dacă tu mi-ai luat NOROCUL

Să mă plimb prin LUMI STRĂINE

Să nu te mai văd pe tine !

…Și – pe loc – m-am ridicat

(…Că stăteam – crăcit – în PAT !)

Drept în TEI m-am aburcat

Și-am ajuns la Dumnezeu

Să-L întreb : ”Cine sunt eu

De nici Moartea nu mă vrea ?

Nu-s FRUMOS ! – …m-ar însura…!

…Oare n-am – și eu – o STEA ?”

Dumnezeu – sărind PÂRLEAZ

Mi-a spus-o de la OBRAZ :

”Ai și STEA – te-ar vrea și Moarte

Dar ești… – …știi… – …cam…<<ÎNTR-O PARTE>>…

…Iartă-mă că sunt DIRECTU :

Ce-o tot faci tu – pe DEȘTEPTU’ ?

Să te crezi – TU – Dumnezeu

Pentru că tu cânți – MEREU ?!”

Dar nici eu nu m-am lăsat

și cu CRIST m-am încontrat :

”Dacă-a fi PAJ ARMONIEI

A fi TRUVER – OMENIEI

E o vină și-un PĂCAT

Atunci…tot ce Ți-am cântat

Iau ‘napoi – și…am plecat !”

…Și-n STELE m-am strămutat

De se-aude DOINA mea

Și în MUNȚI – și pe VÂLCEA :

Car LUMINĂ cu CÒFA !

…Doar că Moartea o crăpa

Și-oi face – și eu – un bine

Pentru OAMENI și ALBINE !

La CÂNTAREA-mi  – uite – vine

Numai cel ce e ca mine !

…Să m-alunge – Ea – din CRÂNG

Pentru că – DOININD – EI PLÂNG :

Îngerii și Moartea mea

LĂCRĂMÂND – SE-MBRĂȚIȘA !

***

AM STAT – PE CRUCE – CU HRISTOS – ȘI-AM ÎNȚELES PREA MULTE  (rubaiyat) 

Am stat – pe CRUCE – cu HRISTOS – și-am înțeles prea multe 

Căci mi-a șoptit – în VII DURERI – TAINELE LUMII SLUTE :

”De RĂSTIGNIRI – fără RĂGAZ – vom avea parte – -n CLIPĂ !

Alege bine – pentru cine te ZVÂRCOLEȘTI MĂREȚ : altfel – e DOAR RISIPĂ !”

***

CRISTUL-LEBĂDĂ PLUTEȘTE – PESTE VERMINA LUMII (rubaiyat)

CRISTUL-LEBĂDĂ plutește – peste VERMINA LUMII !

MINUNEA e c-o și IUBEȘTE ! – și c-o dă – iarăși – STRUNII !

…Eu sunt TRUVER – dar cânt – prin RAMURI – un IMN ÎNGHESUIT :

Mai bine-aș AVORTA-astă Lume – decât s-o STRÂNG DE GÂT !

***

LUMEA-I CONDUSĂ – JALNIC (rubaiyat)

Lumea-i condusă – jalnic – de-o HOARDĂ RETARDATĂ :

CĂLĂI și CRIMINALI ! – ”Îi vom strivi – vreodată ?”

Îi vom strivi – firește : dar mai aveți – sub SOARE

Un OM ? – SÂNGE să n-aib’ pe Mâini – ci-n INIMĂ – CRIN-FLOARE !

***

TRUVERII MISTICI S-AU RETRAS (rubaiyat)

TRUVERII MISTICI s-au retras – într-un OCULT PALAT :

Sunt ”Dunăre de mânioși” : LĂUTA s-a-ncruntat !

Hai – fărâmați și risipiți – o LUME PUTREZITĂ :

În TOI DE COSM’ – aduceți LEBĂDA-ARMONIEI – din nou – ÎN VECI – TREZITĂ !

***

SUB VALURILE DE OCEAN (rubaiyat)

Sub Valurile de OCEAN – se-nalț’  –  SENIN – PALATUL :

Acolo și-au aflat TRUVERII – loc pentru SFÂNTUL-SFATUL…

De-ACOLO va porni – spre Lumi – NOU – CÂNTUL DE LĂUTĂ :

Se va prăji – în propriu-i FOC – DEMENT-CABALA SLUTĂ !

***

CRIMA ASUPRA GREIERILOR (rubaiyat)

Bucuria Copiilor – Norocul și Cântecul CASEI

Să fie striviți – de RASA-OMENIRE – să fie dați COASEI ?

GREIERI din STELE – din LUNĂ – voi judecați OMENIREA :

Nu lăsați Vieții : nici CRIMA – nici MĂCELARUL – nici FIREA !

***

LUMEA NU E DOAR CRIMĂ : VIN SINUCIGAȘII (rubaiyat) 

Lumea nu e doar CRIMĂ : vin SINUCIGAȘII

Cei ce nu-L pot privi – pe CRIST – în OCHI : L.G.B.T.-iștii – LAȘII !

Hristoase – -au năvălit – în SFÂNT-GRĂDINA Ta – HERALZII MORȚII :

CENUȘĂ fă din ei – NUTREȚUL SORȚII !

***

SUSPINĂ STELELE – ÎN LAC – A BUCURIE-EXTAZĂ (rubaiyat)

Suspină STELELE – în LAC – a BUCURIE-EXTAZĂ :

REGINA-LEBĂDĂ-a venit – plutească-și a Sa FRAZĂ !

Fiece SLOVĂ – e o LUME – REALĂ – SFÂNT-GĂTITĂ :

Veniți – VIZITATORI DE-O CLIPĂ : lăsați – în PRAG – ISPITĂ !

***

UN SUSUR  UMBLĂ – PRIN COPACI : E – IARĂȘI – SĂRBĂTOARE ! (rubaiyat)

Un Susur  umblă – prin COPACI : e – IARĂȘI – SĂRBĂTOARE !

Din MUNȚI – s-a pogorât HRISTOS : aduce – -n NOAPTE – SOARE !

Nu vă feriți de GLAS-MINUNEA : Ea este ORIȘIUNDE !

SUFLET să ai – și DUH  ÎMPĂRĂRĂTESC : MINUNEA NU SE-ASCUNDE !

***

NEÎNCREDEREA ÎN MINUNI (rubaiyat)

Un BARCAZ s-a scufundat : biet PESCAR înoată…

Dar n-o face cu NĂDEJDI : știe ce-l așteaptă…

De-odàtă – din FURTUNĂ – plouă FLORI-MĂRGEAN :

Sub PICIORUL OSTENIT – ÎNGERI pun LIMAN !

***

SE AUDE GLAS DE CLOPOT – PESTE VAL DE-OCEAN (rubaiyat)

Se aude GLAS DE CLOPOT – peste VAL DE-OCEAN :

CRIST vestește că – în CERURI  –  e un BLÂND LIMAN…

Nu cârtiți – în RUGĂCIUNE – ci v-aprindeți TRUPUL :

RUGĂCIUNEA-i PRAG DE RAIURI – de puteți s-o spuneți…

***

MUSTRAREA LUI HRISTOS (rubaiyat)

L-a prins vremea – pe HRISTOS – ‘părtășind la STÂNĂ :

Cu SARÌCA pe un UMĂR – s-așeză-ntr-o RÂNĂ…

BACII – toți – lipescu-și FRUNTEA de-nghețata GLIE :

”FRAȚII se îmbrățișează  –  nu-și scot…<<PĂLĂRIE>> !”

*** 

UN TRUVER NU ARE CASĂ – CI…PE-A’ TUTURORA (rubaiyat)

Un TRUVER nu are CASĂ – ci…pe-a’ tuturora :

”Câți primiți CÂNTUL în INIMI  –   nu mai priviți ORA !”

…PASĂREA LUI DUMNEZEU – ARMONIA FIRII

Îi ‘cunună FRUNTEA-i PALĂ – cu TOȚI TRANDAFIRII !

***

UN GREIER (CARE-A SCĂPAT – SĂRMAN ! – DE…”PÂINE” !) – rubaiyat

Un GREIER (care-a scăpat – SĂRMAN ! – de…”PÂINE” !)

n-amână – NICIODATĂ ! – CÂNTECU-i – pe…”mâine”…

…Eu sunt (…ghiciți ?!) un GREIER : vă urmăresc în CASĂ !

LĂUTA-mi face-va FIRI BUNE  :  NU SE LASĂ !

***

REGE-MBUIBAT – TIRANIZÂND O ȚARĂ (rubaiyat)

REGE-mbuibat – tiranizând o Țară

Trăgea (ca orice Om NORMAL !) să moară…

…Când – un COPIL – i-aduse-un GREIER – în CUTIE :

REGE – -mblânzit – deschise Ochii : fu LECUIT FĂRĂ SĂ ȘTIE !

(…”SĂRĂCĂCIOASĂ – UMILĂ ARMONIE” !)

***

BALADA NĂCĂJITULUI

Umilit tot de NĂCAZURI

Și de ale Sorții Nazuri

Zac în Iaduri de Pricìni

Cu Adânce Rădăcini…

Că-i Durere – nu-i Putere

Și  nici nu începe Vrere…

M-a uitat și Umbra mea…

…Bufnițe – în orice STEA !

Câini – să urle – n-ostenesc

Când trec eu – de mă-nnegresc…

N-am Privighetori – am Ciori

Când ies Noaptea – în Pridvori…

Iedera s-a prins de mine

Nu mă mai văd nici pe mine

Iedera-mi ieși pe Nas

O sudui – ea prinde Glas…

În Pridvorul cu ALBINE

Nu-i de mine… – …nu-i de mine :

SOARELE – de vrea să iasă

Caută să nu fiu Acasă…

”…NĂCAZULE – Hoit de Cal

Du-te c-un Ceas – ori c-un Val !

NĂCAZULE – ieși din Casă :

N-oi sta – cu tine – la Masă !”

Că mă rățoiesc la el

Îi pasă – cât de Purcel :

Mai bine tac și frământ

Deșt cu Deșt și Gând cu Gând…

…Tocmit-am și un proroc

Ca să-mi spuie : ”N-ai NOROC !”

Bogdaproste – Fiu de Iarnă

Că mi-ai adâncit în RANĂ…

…Scriu – și scriu – ca la Pomelnic

Nici de asta nu sunt Vrednic !

Bat Hulubii în Fereastră :

Poate-oi fi dus la MĂIASTRĂ !

La MĂIASTRĂ nu mă duc

Că-mi cântă – din STÂNGA – CUC

Că MĂIASTRA n-ar’ ce-mi face :

NĂCAZUL – Strai de NE-PACE !

Cum și Mâncarea : cu ACE !

…Nu poți scăpa de ce-i SCRIS

Văd Terfeloage – și-n VIS 

Deși nu-s în PARADIS…

Oi răbda cât oi răbda

Apoi – Moartea mi-oi ruga

Ca să vină făr’ ZĂBAVĂ !

Să-și facă TREABĂ cu mine

Că – poate – mi-o fi MAI BINE !

Treabă facă-și până-n cap

După ZARE – eu să scap

În Amurguri eu să sap

Până vin CAII – în Trap !

…Caii Vineți – de la CRIST

Când se-arată AMETIST !

…Pleacă-ARTIST după-ARTIST !

Zice GLOATA c-abia-ACOLO

ÎNCEP – LUMI DE LUMI ! – SĂ PLOUĂ !

…O fi – n-o fi cu DREPTATE…

Eu tot vreau – ”pe încercate” !

…Nici ACOL’ de n-aflu  BINE

Eu de voi și voi de mine

Om scăpa – și-oi veni-ACASĂ

Spășit – cu…NĂCAZ LA MASĂ !

*

…Pe Vătrai încălecai

Și v-am spus despre un BAI 

Dacă nu te naști cu…NAI !

…Se-ntâlnește SCAI cu SCAI…

Dar NĂCAZ din VATRA mea

Mi-l știu eu – nu ȚARA mea…

Când e ȚARA la NĂCAZ

NĂCAZUL tău…”CÂT UN PRAZ” !

…”CHINUL meu ? – nici CRIST nu-l știe !

E mai lat ca orice GLIE !”

…Dară GLIA suntem NOI :

Cu SĂRBĂTORI și NEVOI !

Când ți-e GLIA la NĂCAZ

Sari din PAT – și fă-te TREAZ !

GLIA-i pentru FII – NEPOȚI…

NĂCAZUL tău ? – n-are ROȚI !

Pentru NĂCAZUL tău nu omori

Pentru FII-NEPOȚI – TU mori !

Curățește-a ta OGRADĂ

Ca să-nveți…CURAT-CU-SPADĂ !

GLIE și NEPOȚI – sunt UNA !

Să le spui – din RAM în RAM :

”NĂCAZUL tău nu e-al tău :

CRIST – pe CRUCE – -o duce RĂU !

Nu-i <<RĂNITUL PENTRU  SINE>> !

LUMII-NTREGI vrea s’ facă BINE !

Nașteți-vă pentru GLIE

Nu pentru o…<<PĂLĂRIE>> !

Nașteți-vă pentru ALȚI

Nu pentru TÂMPIȚI ÎNALȚI !

Apără – cu VIAȚA-ți grea

GLIA tuturor – și-a TA !” 

***

MÂNA PE PAR – GOSPODARE ! 

În GRĂDINA Lui HRISTOS

A intrat TÂLHAR …”DOMNOS” !…

Mâna pe PAR – GOSPODARE !

În RAI – HOȚII N-AU INTRARE !  

…Cel mult – LA CAP – LUMÂNARE… 

Mâna pe PAR – GOSPODARE !

SORI de RAI FĂRĂ HOTARE

Aperi  – ARMONII-ALTARE !

Nu sunt PAZNICI : nu sunt PORȚI

Dar  – cu DUHU-I ÎNSPINAT

Luminând RAI FĂRĂ HAT 

CRIST îți cearcă VÂNJUL-NAT

Câte SORȚI și-a LUMINAT 

Cu PAR – sau cu GÂND-PECETE

Trecând de FEREȘTI-PERETE !…

Nu se rătăcească PULBERI 

Printre ARIPI de-ÎNGERI…”PUBERI” !

…Mâna pe PAR – GOSPODARE !

Aperi  ARMONII-ALTARE 

Și SFINTE MLĂDIȚI-VLĂSTARE !

Rătăciți TÂLHARI-DE-MARE

Nu iște – cernit – vreo ZARE !

***

MIRACOLUL CÂNTECULUI  (rubaiyat)

O – VAI ! – din SĂMÂNȚA TRUVERILOR – rămas-am SINGUR – pe Pământ !

LĂUTA-mi tremură-n mâini : STINGHERĂ – să cânte  – ca-n CRIPTA UNUI VECHI MORMÂNT ?

…Fără să vreau – îmi scapă-un CÂNTEC – de pe STRUNE :

Pe CER se-aprind – voios : CRIST –  NOU ADAM – și SORI – și LUNE…!

***

ÎN LOC DE POSTFAȚĂ

”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” (prozopoem)

PROBABIL că tot ceea ce voi scrie eu, mai jos, a fost spus și răs-spus, în istorie, de mii și milioane de ori. De milioane și miliarde de oameni. ÎN MOD SIGUR, însă, GLOATE (precum cea pe care vă voi prezenta-o mai jos), absurdă și inutilă, ca Zeii – și, mai cu seamă, absurdă și teribil de gălăgioasă, tot ca Zeii (mai ales în zilele noastre !) – veți fi văzut și răs-văzut,  domniile voastre, în fiece zi.

MIRACOLUL este, însă, altul – și anume că, TOCMAI în mijlocul zvârcolirilor absurde, ale gloatelor absurde – UN OM POATE SĂ DEVINĂ (…și să se și păstreze !) – ABSOLUT SINGUR ! – …”UN EL ÎNSUȘI ÎN EL ÎNSUȘI…PRIN EL ÎNSUȘI”… !

MINUNAT !

…Și, ori de câte ori veți mai fi văzut și auzit, ceea ce am de gând să vă descriu eu, mai jos – eu vreau să vă povestesc EU ȘI ”NUMAI EU” ! – …așa, de parcă aș fi PRIMUL ȘI SINGURUL OM DIN LUME ! – pentru ca să fiu aproape sigur că domniile voastre NU veți pricepe,  ÎN VECI DE VECI – MIRACOLUL !

Și, în general – NIMIC !

*

…Suntem, undeva, în VESTUL VESTULUI SĂLBATICO-SĂLBĂTICIT (să ”precizăm” așa, pentru a-i mulțumi pe inumerabilii cârtitorii tâmpiți, care cer, mereu… ”precizări”…) într-un oraș destul de bine întemeiat și strașnic de  prosper (nu vă scremeți amintirile geografice, că nu veți ghici niciodată !).

Dintr-o casă (casa A – …na,  ca să vă astup gurile cele spurcate !) iese, și intră  în altă casă (casa B…hmmm…), un tânăr, blond, înalt și frumos, cu ochi albaștri visători…dar cam tomnatic (asta, cu ”tomnaticul”, o zic tot ”de dragul” cârtitorilor… – …câte nu voi face eu, aici și acum, pentru acești atât de indigești semi-oameni…! – …”semi”, pentru că cealaltă jumătate nu există și nici n-are șanse să se arate, vreodată…).

Eh…au rămas, pe dinafară, numele…Bine : pe ”plimbărețul de două case” îl vom numi  : ESCROCUL NEVINOVAT (pe scurt : EN). Pe cel la care intră (un individ grăsun, veșnic întins pe o sofa, majoritatea timpului moțăind, cu ochii criptic-închiși …filosofic !) îl vom numi : BURDUHĂNOSUL VISĂTOR (pe scurt : BV)!

Ei bine, iată cum au stat lucrurile, la întâlnirea celor doi :

…Când a intrat EN la BV – BV dormea dus. Supărat că a fost deranjat, deschise un ”ochi cârpit” :

-Iar ai venit după bani ?

-Păi, altfel, de ce să fi venit ? Că tu nu ești al naibii de atrăgător…

BV se trezi, deodată, cu amândoi ochii deschiși…dar și în capul oaselor :

-Știi, oare, cât îmi datorezi, până acum ?

EN medită scurt – și răspunse :

-Sigur că știu ! Ceva, între 6 milioane și 300 de milioane de dolari !

BV păru satisfăcut – și continuă discuția :

-Și, acum, ce ai de gând să faci cu banii, dacă ți-i voi împrumuta ?

-Frumos îți șade, ție, BV, s-o faci pe zgârcitul…TOCMAI TU ! Vreau să țin o conferință, în fața întregului oraș. Să zicem…(și dădu nume unei  sume destul de măricele, de dolari…).

-Și cum se va numi conferința asta, a ta ? – întrebă, mai mult de formă, și deja plictisit, BV, după ce-i înmână, lui EN, ”ca-n transă”, banii. 

EN se încruntă, gânditor, trei clipe, apoi :

-Cred c-am să-i zic (și pun și afișe, peste tot !) : ”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE”!

BV se scărpină după ureche…și se culcă la loc, pe canapeaua-sofa, având grijă să se acopere, cu plapuma, până la gură :

-Bine… – fonfăi el, de sub plapumă. Să vii să-mi spui cum a fost, da ?

Și așa se despărțiră cei doi..”oameni de afaceri”…

Urmă, firește, tipărirea afișelor…lipirea lor, pe stâlpi, garduri și pereți…Nu ne interesează.

Fu aleasă, drept loc de conferențiere, o vestită cârciumă, din acel oraș hiper-prosper …și cu oameni extrem de curioși, deci absurd de gălăgioși : o cârciumă uriașă, cu sute de mese lungi, cu scaune – cu o Tribună Enormă, pentru muzicanți…”tot tacâmul” !

…EN se sui la Tribună, extrăgându-se, cu greu, din viermuiala, monstruoasă, a gloatei hiper-curioase și absurd-gălăgioase. În spatele Tribunei fusese montat un AFIȘ GIGANTIC, plin, până la refuz, cu fotografii mari, reprezentând  SEMI-ADAMIȘTI (”semi-”, pentru că li se vedeau doar omoplații goi, coapsele goale…deci, pozaseră, toți, CU SPATELE LOR INEXPRESIV !).

-Ne-am strâns, aici (începu EN), în primitoarea crâșmă a hiper-prosperului nostru oraș, spre a discuta despre…ADAMISM…deși avem, doar, imagini cu semi-ad…

Ei, din momentrul ăsta se dezlănțui MIRACOLUL : gloata, până atunci părând compactă, se împărți și despărți în două fuioare lungi de bătăuși : unii se băteau, fiind PRO-(SEMI)ADAMIȘTI – ceilalți, ANTI-(SEMI)ADAMIȘTII (din spirit de contradicție, sau fiind chiar convinși… – …dracul să-i știe !), pentru că, țesători fiind ei (patroni și muncitori în marile țesătorii ale urbei), îi voiau, pe semi-adamiști, ceva mai sensibili față de…textile.

Așa că, din acest moment al începerii păruielii generale, nimeni nu-i mai dădu atenție lui EN. Fiecare își vedea de ”coafura” adversarilor, aflați în ringul crâșmei gigantice ! Acesta (adică, EN), deci, deși stătea deasupra (și, cumva, și în mijlocul…!) unei sufocant-iritante mlaștini plebeiene, excesiv de zeloase, care se zvârcolea cumplit, sufocant-sonoră (…câte un scaun TOT se întâmpla să-i treacă, ”printre urechi”, și lui EN…)… –  …PLUTEA, SE SIMȚEA VAG-SUSPENDAT…se simțea atât de ”aerisit”…de parcă stătea ÎN MIJLOCUL UNEI URIAȘE BULE DE ARGINT ! – atât de MAJESTUOS-SERENISSIM-SINGUR, încât titlul propusei sale conferințe, ”CUM AM IEȘIT EU, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” – se justifica și se adeverea întrutotul. 

În acea URIAȘĂ BULĂ DE ARGINT se înghesuiau, frenetic-extazial, TOATE GÂNDURILE UNIVERSULUI ! – pe care EN își permitea, PRINCIARO-SUPRA-DIVIN – să NU le gândească !!! 

”Veniți, cât mai multe GÂNDURI veniți ! – forfotiți, fojgăiți, colcăiți, INOMBRABILELOR GÂNDURI COSMICE, în JURUL FRUNȚII MELE ! –  pentru că, în felul acesta, voi avea SPOR MAJOR, în A VĂ UCIDE ! – DEFINITIV ! – …iar, prin ASASINAREA GÂNDURILOR COSMICE, voi produce atât ASASINAREA ISTORIEI-TIMP – cât și a EMFAZEI, PLINĂ DE TRUFII ZEIEȘTI – a ETERNITĂȚII ! Veniți, voi, GÂNDURI COSMICE – veniți, buluciți-vă cât mai GROSOLANO-ABSURD – pentru ca eu să devin MĂCELARUL VOSTRU…MĂCELARUL PROPRIULUI MEU ”EU” ! – …și, astfel, să devin UMBRA SERENISSIMĂ A NEANTULUI…A INTANGIBILULUI-INIMAGINABILULUI NEANT !”

Asta-și spunea, renunțând la ÎNSĂȘI PROPRIETATEA SPUSELOR SALE ! – VICTORIOSUL ANONIM…cândva, numit, cu sublimă, superbă indiferență sarcastică – ”EN” !

*

…Reușise, printr-o stratagemă simplă și la îndemâna oricui (”divide et impera”), să se extragă,  TOTAL, din timp și spațiu… – …dar și să iasă din ”bătaia” privirilor ”ETERNILOR ZEI” ! – …să devină COMPLET INVIZIBIL…să nu-l mai doară, nici măcar în turul pantalonilor, de timp, ori de eternitate…ori  de   ”evenimentele   umane”    (vorbă să fie !), ori de nazurile preferențialo-capricioase zeiești. Nicio grijă, NICIUN SOI DE EXISTENȚĂ (în PREZENT-TRECUT-VIITOR… – ….dar nici în VALURILE PLICTICOS-EXTATICE, ALE VEȘNICIEI !), nicio responsabilitate (nici măcar faptul-realitate relativă, că vreo câteva zeci de ”participanți la conferință” zăceau însângerați, pe jos, între cioburile, umede, ale zecilor de sticle smulse rafturilor și sparte, ca ofrande aduse NEBUNIEI !… – …dar, în definitiv, Conducătorii Lumii, Zeii, Autenticii Oameni de Afaceri…se simt ei, cumva, reponsabili de milioanele de victime umane terestre…de spargerea în bucăți și de sugrumarea Pământului…aaa???!!!). Da, EN se simțea SUPRA-ZEU UNIC…adică, MARELE ȘI TOTAL INEXPRESIVUL ARBITRU COSMIC, ABSOLUT INDIFERENT, FAȚĂ DE CEI ARBITRAȚI…

Se simțea atât de ”în plus”, adică, INUTIL ȘI ABSURD, IZOLAT DE ORICE FOȘNET (DE TUFIȘ – ORI DE PĂSĂRI ALE PARADISULUI !), CUM NUMAI SUPRA-ZEII AUTENTICI (an-istorici și an-eternizați !) SE POT SIMȚI… 

…Gloata, atât de frenetic-entuziastă, în îndeletnicirea ei, ciufulitoare și caftitor-dărâmătoare-paraditoare, nu observă că, drept prin mijlocul strașnicei înghesuieli-amestecături (teribil de…DECISO-VIOLENT-ACTIVE!), trecea o reprezentantă a ”sexului frumos”  (acum  :  COMPLET INDIFERENT !)…frumoasă ea, nu-i vorbă, dar, parcă, ”frumoasă” nu tocmai la momentul potrivit…

Era o fată (deci, o vom numi, ușor, comod, simplu : FATA !), de vreo 18 ani, cam prea băiețoasă, îmbrăcată, vorba scriitorului, din cap până-n picioare, în ”harnașament” de cowboy : ”învârtea, în mână, un lasso – purta o cămașă cu tighel alb și o eșarfă cu buline, legată lejer, la gât ; avea o curea, lată, de piele, cu multe ținte argintii și două tocuri de pistol, din piele gofrată ; în ele, două pistoale, cu mâner de fildeș ; purta pantaloni eleganți de călărie, băgați în cizme de călărie nou-nouțe și cu cusăturile albe,  vizibile ; pe ceafă îi atârna un sombrero larg, a cărui panglică – pare-se, din argint împletit –  era lăsată, în jos, pe cămașă, capetele nefiind înnodate ”.

Ajunsă sus, la Tribună, FATA se alătură lui EN. Stătu, privind NU gânditoare, ci COMPLET INDIFERENTĂ, la viermuiala plebeiană, de dedesubtul ei. Apoi, catadicsi a zice, cu un glas surprinzător de curat și cristalin (rotind, leneș, inutilul și teatralul ei lasso…) :

-Da,  acum, simțind, și eu, de aici, de la TRIBUNĂ, de deasupra împuțitelor sudori temporale ale GLOATEI, dar și ale ZEILOR-PARIORI-PE-BĂTĂUȘI ! …simțind, zic, de aici, de la Tribună, AERUL RAREFIATO-EXTATIC AL BULEI ARGINTII, TOTAL EXTERNATE, FAȚĂ DE ORICE CREAȚIE-INCREAȚIE ! –  …îți înțeleg scopul și esența CONFERINȚEI ! Aici, sus, la Tribuna de deasupra MLAȘTINII UMANO-ZEIEȘTI, simți, CLAR ȘI ABSURD DE MĂREȚ ȘI TRUMFĂTOR – ”CUM POȚI IEȘI, TOTAL ȘI SIMULTAN, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE” ! 

El se șterse, la nas, cu mâneca hainei. Ea continuă :

-Ești un AUTENTIC ORIGINAL…FĂRĂ NICIO PICĂTURĂ DE ORIGINALITATE ! – …ÎN TOT CE FACI, REPETÂND, ÎNTOCMAI ȘI METAFORIC, ISTORIA ÎNTREAGĂ…ȘI TOATE VARIANTELE, ABSOLUT INUTILE, DE ETERNITĂȚI !

Și, fără nicio trecere :

-Te iubesc UNIC. ABSURD. SURD ȘI ORB. Da, te iubesc, până la osteneala cea din urmă, a IMPOSTOAREI  ETERNITĂȚI !

Și nu s-au sărutat. Nu s-au îmbrățișat și n-au vorbit. S-au luat, doar, de mână  – și s-au strecurat, prin spatele Tribunei (naiba știe pe unde ANUME !)… – …și, firește, au dispărut, ca printr-o GAURĂ DE ȘARPE…

Doi ZEI AUTENTICI.

Că, apoi, au divorțat, sau au făcut copii-bastarzi, ori s-au căsătorit…nu interesează, PE NIMENI.

TRĂIEȘTE. SUPRAVIEȚUIEȘTE. ȘI, ÎN PRIMUL RÂND ȘI ÎNAINTE DE TOATE : NU TE AMESTECA, DOAMNE FEREȘTE, CU GLOATA – FIE EA UMANĂ, FIE ZEIASCĂ !

ABIA ATUNCI DISPARI, TOTAL : DIN OCHII LUMII, DIN OCHII ZEILOR, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE…!

*

…EN, om corect, s-a dus, de mână cu FATA, la BV – și i-a dat seamă de banii cheltuiți, pentru organizarea conferinței…și de lipsa, TOTALĂ, de beneficii materiale, de pe urma conferinței cu pricina.

…N-au suflat, însă, niciun cuvințel, despre MIRACOLUL EXTRAGERII, TOTALE ȘI SIMULTANE, DIN TIMP ȘI DIN ETERNITATE. Și despre EXTAZIANTUL, ÎNMIRESMATUL ABSURD, AL ACESTEI EXTRAGERI TOTALE…care-ți oferă AMEȚEALA DEMENT-EXTATICĂ, a BALANSULUI DINTRE PĂMÂNT ȘI CER…!

Adică, nu i-au împărtășit, nici măcar VEȘNIC SOMNOROSULUI BV – beneficiile moral-imoral spirituale. NIMIC.

NIMIC. Pentru că tot degeaba ar fi făcut-o. Nu-l interesa, pe BV, decât SOMNUL ÎMBELȘUGAT – ”ÎNSTĂRIT-COPIOS”.

UN MIRACOL NU SE POVESTEȘTE : SE TRĂIEȘTE, MISTIC, TOTAL. 

TOTAL INTIM.

Așa, ABSURD și ÎNMIRESMAT DE FALSĂ UNICITATE… – …precum ȘI ESTE, de mii și milioane/miliarde de ani, pe TERRA.

De EONI – în UNIVERS.

*** 

Adrian Botez