Vasile Filip: Recenzie la “Glasul inimii” de Vavila Popovici

                  Destinul – timpul, gândurile, faptele

,,Glasul inimii” este titlul cărții de poezie semnată de Vavila Popovici, recent apărută în SUA (LULU ENTERPRISES, în limbile română și engleză). Un volum constant din toate punctele de vedere, care împlinește portretul poetic al unui autor deja cunoscut în peisajul atât de divers al poeziei românești – parte demnă/neorgolioasă a întregului universal.

Încă din debutul volumului, în poezia ,,Facere” Vavila Popovici se mărturisește, ca într-o prefață: ,,Cad versuri ca niște picături de ploaie / pe câte o foaie însetată de cuvinte.” Pentru ca în finalul poeziei să dezvăluie și scopul miraculosului demers: ,,La urmă se face o carte / în oniric veșmânt îmbrăcată, / pe care o dăruiești celor pe care-i iubești, / și care cred în facerea minunilor ei…” Continue reading “Vasile Filip: Recenzie la “Glasul inimii” de Vavila Popovici”

Poemele Vavilei Popovici: În lectura Denisei Popescu, la Centrul Cultural din Pitești

Dacă ai da, Doamne…

Doamne, dacă ai da aripi gândului,
de a scăpa de coliviile pregătite,
să poată zbura departe,
luminând trecutul,
deslușindu-i „strălucirea aurului din adâncuri”,
viitorul, cu ceea ce nu a fost vreodată,
intuindu-l…
Dacă ai mai da, Doamne, aripi gândului…

Este târziu, prea târziu pentru aripi,
prea târziu pentru zbor, Doamne? Continue reading “Poemele Vavilei Popovici: În lectura Denisei Popescu, la Centrul Cultural din Pitești”

Vavila Popovici: Stele pe pământ, stele în cer

Stele pe pământ, stele în cer

        „Porni luceafărul. Creşteau
           În cer a lui aripe,
           Şi căi de mii de ani treceau
           În tot atâtea clipe.
.                            – M.Eminescu

Stele pe pământ se nasc din vreme-n vreme,
– „oameni luceferi” – ei ne sunt.
Asemeni stelelor din cer
aprind lumini în viața noastră,
pași prin istorie conduc,
minți luminează întru mărginit. Continue reading “Vavila Popovici: Stele pe pământ, stele în cer”

Vavila Popovici: Aicea, în Carolina

Aicea

.         „…În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână
              Un bătrân și o bătrână – Două jucării stricate –
             Merg ținându-se de mână…” – Ion Minulescu

Aicea plouă des, căci ceru-i mai aproape;
aicea printre nori ce adumbresc albastrul cer,
soarele-și deschide brusc pleoapa.
Aicea, ziua plouă în rafale, cu perle străvezii
pe frunze veșnic însetate. Continue reading “Vavila Popovici: Aicea, în Carolina”

CONSTANTIN STANCU – Recenzie: ”Cuvântul – neprețuit explozibil”, la vol. ”Casă făcută din împușcături”, de Adrian Botez

CUVÂNTUL – NEPREȚUIT EXPLOZIBIL

Harnic și meticulos, Adrian Botez își scrie epopeea despre călătoria sa în lumea aceasta. În ultima perioadă a publicat mai multe cărți, după un program propriu, despre destin, artă și suferință, într-o viață afectată de magma poemelor primite, ivite în nopți de diamant. 

Volumul de versuri Casa făcută din împușcături (poezii care te țin treaz…)*, apărut la Editura Rafet în anul 2020, menține ritmul interior, tensiunea care apare între bucuria scrierii și suferința zilnică. Titlul este neobișnuit și provocator pentru cititor. Mesajul cărții vine dintr-o experiență amară, din constatarea că vremurile actuale au ajuns la un punct de cotitură, la o destrămare a șansei. Termenul apocalipsa se manifestă și în aceste poeme scrise, durerea străbate actul creației. Deși poetul ține să-și transmită viziunea spirituală asupra existenței, el nu renunță la mijloacele literare pe care le stăpânește în siguranță. Pe unele locuri, forțează limitele cuvintelor, o face de dragul cititorului, care va trebui să observe semnele, ce apar în epopeea lirică. Ele abundă în text, sunt puncte de reper, pentru scriitor și pentru cititor. O revoltă, bine construită liric, răzbate din poeme. Ritmul și rima susțin ideile, imprevizibilul are cota lui de vizibilitate. Lectura poemelor presupune un anumit nivel de cultură, de cunoaștere, mai ales cunoaștere spirituală.  Continue reading “CONSTANTIN STANCU – Recenzie: ”Cuvântul – neprețuit explozibil”, la vol. ”Casă făcută din împușcături”, de Adrian Botez”

Al.Florin ȚENE: La un veac după Eminescu

Minunea lui Dumnezeu, Eminescu

 

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

 

In această zi ai împărţit bucăţi din tine, 

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire, 

Ajutorul  măduvii timpului ce vine, 

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire. Continue reading “Al.Florin ȚENE: La un veac după Eminescu”

Adrian Botez: De față cu Domnul General

COLONIALĂ

 

…Sora mea Vitregă – văzându-i pe

Servitorii noștri Negri – pe

Bunii noștri Servitori Negri – continuând să deretice

liniștiți – prin Ogrăzi și prin

Case – CA ȘI CUM NICIUN CORB NU-ȘI

VIBRASE – PESTE EI – VESTEA FURTUNII DE 

MOARTE (…Negrii Oameni continuând A FACE – senini – cu  Continue reading “Adrian Botez: De față cu Domnul General”

Aniversare Lucian Blaga

Pe 9 mai 1895 în Lancrăm, județul Alba, venea pe lume Lucian Blaga, poet, filozof, dramaturg, jurnalist, traducător, profesor universitar, academician și diplomat.

În marea trecere

Soarele-n zenit ţine cântarul zilei.
Cerul se dăruieşte apelor de jos.
Cu ochi cuminţi dobitoace în trecere
îşi privesc fără de spaimă umbra în albii.
Frunzare se boltesc adânci
peste o-ntreagă poveste. Continue reading “Aniversare Lucian Blaga”

Mariana GURZA: „Solari într-o lume glacială”

  Motto:

                                Drumul spre „înţelepciune” sau spre „libertate” este un drum spre centrul fiinţei tale.

                               Aceasta este cea mai simplă definiţie care se poate da metafizicii în genere.

     Mircea Eliade

 

Poezia Constanţei-Doina Spilca este presărată cu adevărat de enigme metafizice.

În spatele lor, veghează acel el ce este prezent în fiecare respiraţie de vers. Cronos ticăie în zgomot de praf de stele. Dialogul cu macul, ,,toiag printre amintiri”, este unul firesc, şi de fiecare dată apare curcubeul. Eternitatea are şi ea piatră de hotar. Iubirea i-a rămas muză, prezenţă tăcută cu fiecare scurgere a timpului. Veşnicia cuvântului îi mângâie tâmpla în sunetele abacului ce-i numără ridurile. Acel el, o priveşte zâmbind cu fiecare răsărit de soare.

O poezie interesantă, în mişcare, aici şi în spaţiul cosmic, cum ar spune şi Blaga. Pentru Doina – Constanţa Spilca, poezia este ,,esențializare, Univers în bob de slovă. Continue reading “Mariana GURZA: „Solari într-o lume glacială””