EMINESCU ȘI DRAGOSTEA

                 „Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc” – N. Iorga

       

   Născut ca Mihail Eminovici, la 15 ianuarie 1850, în satul Ipotești, județul Botoșani, poetul Mihai Eminescu a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o mare activitate literară. A fost cea mai importantă voce poetică din literatura română, prozator și jurnalist. A fost activ în societatea literară „Junimea” și a lucrat ca redactor la ziarul Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. Continue reading “EMINESCU ȘI DRAGOSTEA”

Ottilia Ardeleanu – Recenzie la vol. “Cântece pe sub ușă” de Cristina-Monica Moldoveanu

Cristina-Monica Moldoveanu debutează cu acest volum în 2016, la Zalău, editura Caiete Silvane, în urma câștigării concursului de debut în poezie desfășurat de editură.

Volumul conține peste 70 de poezii consistente, în format extins, pe orizontală și pe verticală, le-aș zice mai degrabă poeme, a căror tematică atinge atât îndrăgostirea, amintirile cu persoane dragi, copilăria, adolescența, cât și rugăciunea, iconografia, ritualul, relația cu Dumnezeu, ori nostalgia, singurătatea, resemnarea.

Lumea văzută prin ochii poetei este în continuă schimbare, se curăță de tot scrumul/ alunecă deoparte odată cu stropii purtați de vânt/ culoarea schimbătoare a hortensiilor.

Intrarea în volum pare cumva intrarea într-o lume lacustră, bacoviană, accentuată de expresia fiindcă plouă, se întâmplă deci anumite lucruri, neînchipuite cum, de exemplu, la demisolul circului un cerșetor recită Glossa lui Eminescu. Totdată, se simte contrastul interior-exterior după cum poeta ne conduce prin mahala ori pe la periferia acesteia. Continue reading “Ottilia Ardeleanu – Recenzie la vol. “Cântece pe sub ușă” de Cristina-Monica Moldoveanu”

”Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul” – stihuri de ADRIAN BOTEZ

BOCNĂ-A-NGHEȚAT – NĂUC – TOT UNIVERSUL

 

bocnă-a-nghețat – năuc – tot Universul

la mijloc – au pocnit și Strofa – Versul :

o Slovă – bàrem – să se țină de vreo Stea…

îmi cad în cap țùrțuri – cenuși… : doar piază rea ! Continue reading “”Bocnă a-nghețat – năuc – tot Universul” – stihuri de ADRIAN BOTEZ”

Mariana GURZA: LITANIE pentru Flacăra Libertăţii

Motto:

 ,,cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă
seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării

răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură
şi aşterne peste munţi de zgură
liniştea iertarea şi seninul”.

                                   (Rugă – Corneliu Coposu)

 

Iată-ne în fața unui nou volum de versuri    ,,TIMIȘOARA – Acolade peste timp” purtând semnătura jurnalistului, publicistului, romancierului și poetului Marin Beșcucă. Timpul scurs din decembrie 1989 și până acum, și-a pus amprenta pe eul poetic ca o ardere de tot continuă. Continue reading “Mariana GURZA: LITANIE pentru Flacăra Libertăţii”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez

EXISTENȚA NU-I O CĂLĂTORIE DE PLĂCERE…

 

Un titlu mai puțin obișnuit pentru un volum de versuri: Matrozii se sfințesc cu fiecare port!* 

Prof. dr. Adrian Botez, poet încercat, cu o viziune solidă și originală, ne propune, prin volumul publicat la Editura Rafet în anul 2019, poeme încărcate de spiritualitate, de cultură, de taine, de paradigme și judecăți.  

Făcând referire la matrozi, la marinarii simplii și muncitori de care depinde călătoria pe marile oceane, poetul ne pune în fața ochilor responsabilitatea omului raportat la universului creat, necesitatea implicării lui în modelarea vieții. Cu fiecare port, cu fiecare loc unde poposesc, matrozii, prin ceea ce fac, se apropie de Creatorul care i-a pus pe valurile cosmosului dantelat. Ei sunt chemați să fie activi în modelarea universului văzut și nevăzut, să vadă dincolo de naufragii, de căile luminate ale lumii, de tragediile în care sunt implicați oamenii. Ei pot salva lumea… Crist este cu ei, până la urmă pământul este o navă care călătorește în timp și spațiu, o navă care ne oferă șansa vieții și a demnității existenței. Omul călătorește și el în trupul lui firav… Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. “Matrozii se sfințesc – cu fiecare Port”, de Adrian Botez”

Vasile Filip: Cronică de carte la vol. de poezie “Zbor despletit” de VAVILA POPOVICI

Ispita zborului

De cum a apărut el în peisajul viu al Pământului, omul a ridicat ochii spre Cer. Și a văzut Nesfârșitul, limitat de jur-împrejurul cuprins de privirile lui ce nu puteau sări peste linia Orizontului. La început, s-a mulțumit cu atât omul. Încet-încet, însă, tot scrutând el Înaltul – și pe senin și pe înnourat – locuitorul Pământului a prins a prinde cum ceva îi dă ghes. Să afle mai multe decât vedeau ochii lui și decât putea pătrunde mintea lui. Un fel de ispită, pe care, la începuturi, el nici nu a știut cum să o numească. 

Pe măsura curgerii timpului și a evoluției omului, tentația de a descoperi Cerul a căpătat două dimensiuni, care s-au alăturat celorlalte caracteristici ce particularizau portretul – încă neterminat – al ființei superioare, care singur s-a categorisit. Una mai concretă, numită mai apoi științifică: cercetarea și cunoașterea Universului. La început de pe Pământ, după aceea suindu-se el însuși la Cer. Alta, mult metaforică, exprimată la modul liric, în cântec, în poezie, în pictură. Astfel, tentația a devenit ispită: ,,Un cer de stele dedesubt, / Deasupra cer de stele” Continue reading “Vasile Filip: Cronică de carte la vol. de poezie “Zbor despletit” de VAVILA POPOVICI”

Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. de poezie “AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT”, de Adrian Botez

O călătorie într-un autobuz întârziat

(Adrian Botez și diamantele negre)

 

Volumul de versuri Autobuzul întârziat*, publicat de prof. dr. Adrian Botez, la Editura Rafet, în anul 2019 – este unul trist, unul care exprimă revolta poetului, în fața limitelor umane.  Dedicat poeziei, autorul se bazează pe forțele spirituale, care pot modifica perspectiva. Cărturar serios, preferând valorile solide ale creștinismului, atrăgând o serie de  mituri și legende precreștine sau postcreștine,  el face o analiză a capacității omului de a suferi propriile neputințe. Bolile fizice sunt oglindirea bolilor spirituale ale epocii. Lumea este în cădere și atrage, după sine, individul – care speră să poată birui în această societate complicată, bruscată de megatendințele, care afectează relațiile interumane. 

Cartea are mai multe nivele, legate între ele prin mesaj, structurate conform viziunii originale a poetului Continue reading “Recenzia domnului CONSTANTIN STANCU, la vol. de poezie “AUTOBUZUL ÎNTÂRZIAT”, de Adrian Botez”