ADRIAN BOTEZ: DOMNIA LEBEDEI – PARTEA A II-A

DOMNIA LEBEDEI 

PARTEA A II-A 

(poezii, poeme, prozopoeme)

 

MOARTE  PREVENITOARE

 

Marcia Funebre” – valsând printre Febre

Fascinanta mea Moarte n-aduce Tenebre

ci-alină-orice Scrâșnet – astupă-orice Urlet

și-mi aduce aminte de Ultimu-mi Sunet…

 

…cântam – eu – Truverul : Lăuta-mi cânta

zvârcolindu-se-n Chinuri Erotice – STEA !

iar Zeii s-așezau împrejurul de Rost

fredonau Amintiri și Iubiri… – …ce n-au fost…!

 

…mi-e lehamite : Câtumai Zei – lăcrămând

cum Plebeii Putorii : cei mai de rând !

am umplut  Scripca mea – cu Pietrișul din Lună

 

împlântatu-i-am SABIE – -n LOCUL DE STRUNĂ !

…Moartea plutește – -angoasată – prevenitor :

de departe-mi șoptește că…”eu n-am să mor”…

 

”-ba – Frumoaso – de ast-am cântat eu – o Viață

ca Tu să îmi furi tocmai CALUL – în Piață ?”

***

 

ÎNTOARCEREA LA OLIMP

 

am trudit la Cârtiți – la Orbeți și Cobe :

‘mi câștigai Nădragii – nicidecum Trei Robe…

am intrat în Glie – să-mi caut alt Noroc :

mi-au spus să vin Poimarți… – …sau la Alt Soroc…!

 

…chiar nu există-o Lume – în care să-nfloresc

să isc și Roade Bune – ca să le pârguiesc ?

chiar nu există Lume – cari Truda să îmi soarbă

ca Salvatoare Rouă !  – …nu ca la…Buda Oarbă ?!

 

Șlefuitor de Raze – Meșter a Toată Struna

nu aflu-Ndrăgostiții – s-adore Steaua – Luna…

Truver Șomer – mă reazem fără Vlagă – de-un Crist Exasperat

 

nu ne-ntrebăm nici unul : ”ce ai ?  – de ce – iar –  Supărat ?”

eu știu – El știe… – …GEMENI ÎN JALE : …la ce să pierdem Timpul ?

Uscați și Muți – din Fire – o luăm spre Cer – agale : ”s-o fi durat…Olimpul ?”

***

 

SENSUL CONTEXTUAL (prozopoem)

 

”-Ești răpitoare…” – începu El a-i grăi Ei, sufocat de o emoție colosal-admirativă.

Ea zâmbi, superior (…își știa, de mult, Frumusețea Dinafară !) – de parcă prevăzuse, de mii de ani, entuziastul Lui început de declarație…

”-…de copii !” – explodă El, în culmea bucuriei.

Ea se crispă, groaznic, la față, de parcă îmbătrânise pe loc. Chipul I se învineți, a mânie neputincioasă. Se întoarse țeapăn… –  …deschise, centimetric, ușa… – …șerpui inaudibil, ieșind… – …apoi, o trânti, cu violență, în urma Ei. Pe pereți, în jurul ușii, se iviră crăpături serioase…

…El se mâhni teribil, ca un îndrăgostit părăsit : tocmai sperase să-și refacă rețeaua de traficanți de organe fraged-proaspete, infantil-sănătoase

***

 

SĂ TEME MOARTEA DE MINE

să teme Moartea de mine

ca de-o Boală – ca de-un Câne

ce-o mușcat-o de-un Picior

la-Nceputul Zilelor…

 

să să teamă – arz-o Focul !

că mi-a alungat Norocul :

mi-o adus – din tătă Valea

numai Jalea…numai Jalea…

 

numai Jalea și Năcazul…

dar i-oi poticni eu Nazul !

am s-o hăituiesc prin Lume :

n-apuca-va niciun Nume !

 

ca s-omor Moartea – Săcure

ascuții – într-o Pădure 

iar Munții mă ajutară

să aflu Toiul la Jară !

învățai Graiul de Mume

și-ncepui s-alerg prin Lume :

s-o prind drept la Cap de Pod

s-o azvârl cu Țeasta-n Glod !

 

…să mai râdă – de-Astă Treabă

de Hazu’ – -unui Hoit de Babă

și Brazii Falnici – și Stânca :

n-o mai fărâma-o Hârca !

 

…s-or liniști Miriștile

albăstri-s-or Iniștile 

Cerbii – arși de Păpădie

or mugi-n Sihla-Vecie

s-aibă – și ei – Bucurie…

…doară Roua de pe Flori

plânge-va Soarele – -n Zori…

***

 

CÂINELE MEU AJUNGE-N PARLAMENT

 

ucu-rucu – rucu-cucu

Cânele meu – zis ”Haiducu‘ ” 

s-o fost dus în Parlament

să facă pe-acol’…Curent !

 

o dat să-i muște de Cap

dar n-aveau decât…Ciorap !

de Mâini vrut-a-i încolți

(…să nu mai scrie Prostii !)

dar Colții-i s-o prins în Căngi

de Oțel – ca niște Răngi

în Gheare de apucat

Lăcrițe pentru furat…

 

…Momâi erau – Barabule !  

(…Parlament fără de…”Scule” !) :

numai Bășici Preasătule !

da-ți da Frigul prin Căciule

de-auzeai – pe Câte Unul

(…la Tribună – dând cu Tunul…)

cum urla – drept ca Nebunul

și – din Gura-i ca un Sloi

îi curgeau…Fecale Moi…!

 

…când văzu că-s – TOȚI – Strigoi

(…nu oameni – așa – ca noi…)

s-o spăriet – pe cinstite

(…”Haiduc” – dat în…hepatite !)

ș-o fugit de…”Stalactite” !

…s-o întors – iar – în Ogradă

între Picioare-având…Coadă…!

***

 

NU E NEVOIE – CARTEA MEA – VREUNUL S-O CITEASCĂ

 

am ‘bătrânit ca Salahor – la Focul din Cuvinte

și n-am trăit – și n-am murit – pe Plaiurile Sfinte :

eu m-am retras într-un Bordei – clădit din Slove Scrise :

un Preot fără Credincioși – ador Stele-Interzise…

 

am strâns atâtea Întâmplări – Neîntâmplate mie

Cuptor Bolnavei Fantezii – știu doar CITI și SCRIE :

Istoric al Neîntâplării – Ucid și Dau Viață :

un Dumnezeu Straniu – -inventat prin Râsul de Paiață !

 

…de mult nu mai suport Mișcarea – Energic Inutilă

SFINXUL ȘI EU : NE-EXTAZIEM – PUPILĂ ÎN PUPILĂ !

…Zdrențe îmi curge Trupul tot – s-au înfundat Canale

(…Lepra Vorbirii s-a spălat : ‘s Curat de Haimanale…!)

 

deci Clopotele tot mai ARD – ‘nălțându-mi Osanale !

nu e nevoie – Cartea mea – Vreunul s-o citească 

ci să devină Slovă-n Ea : O VIAȚĂ-MPĂRĂTEASCĂ !

***

 

SCHIMBĂRI

 

da –  voi muri – pe multe – multe Praguri :

nimeni – în urma-mi – nu flutura-va Steaguri…

Poet Bolnav – lehămetit de Toate

am încercat să pun – la Cai – nu Aripi : doar Cinci Roate

 

singur îmi pun Capul pe Ghilotină :

a fost Cap Prost : merită – deci – să se prăvale-n Tină !

când voi pleca – iau Cheile cu mine :

nu mi-a fost mie ? – nici vouă nu vă fie Bine !

 

m-ați tot trădat – în Rate – pe la Colțuri

de au ajuns Slugile să mă șteargă-n Șorțuri…

acum – vă voi închide-n voi – culege-oi Albe Lebezi :

 

în Noua Lume-nveți – Martir – să nu te lepezi…

…un Criminal ? – un Laș ? – Paiață ? – un Ratat ?

în Primul Cer ce-l întâlnesc – voi fi-Mpărat !

***

 

M-AM SĂTURAT DE VIAȚĂ – ȘI DE TROMPETA MORȚII

 

m-am săturat de Viață – și de Trompeta Morții

m-am săturat de Crimă – de Lașitatea Sorții..

ta-ta-ta-ta ! – tu ai să mori !” – tot răgușește Moartea…

auzi ! – Ea-i moartă-n Mântuiri ! – …și zice c-a scris…CARTEA !

 

Mârțoagă  – Lumea s-a zărghit : clădește din Coșciuge !

te-ai dus la Râpă !” – îi cădesc… – …”ba eu – pe tin’ te-oi duce…!

Certuri Absurde – de Năuci – Paiațe Criogenate :

Olog e Dumnezeu din Cer : acum Îl duc în spate…

 

…spuneți voi – Mirii Altor Lumi și Spectatori de Vază :

ce să mai faci – pe-așa un Frig – cu un Morman de Varză ?

eu – de pe Scenă-oi scoborî – să aflu-n Sală-un Loc

 

unde să fredonez – din Fluier – Cântul de Nenoroc…

…Truvere – cântă ! – viersuiește – nu te da la Hodină

că – parcă – se zăresc Noi Lumi – și-o Zare de Lumină…!

***

 

PÂNZA

 

m-am nimerit pe-o Pânză-a Meșterului din Brabant

care – cu Bucurie – -ndat’ – m-a ștampilat : ”Neant” !

sunt Fir de Grâu – pierdut în Marea de Schelete

trecând – oricum – Dincòlo : trecând chiar…prin Perete !

 

 …sub Seceri – Treier-Măcinat – pus în Cuptor-Poveste

pe nesimțire – iată – -ajung – în Pâinile Celeste !

nu-ntreb nimic  : e Soarta mea – pe Pânza de Maestru !

nu vedeți toți – dar așa e : de ce-aș minți – Senestru ?

 

când El-Maestru te așează-n Cuptorul-de-Vecie

a vrea să strici Povestea Asta – -i dovadă de Prostie !

căci vei putea – tu – Fir de Grâu – să fii egal cu Stele

 

ce explodează – doar Mărire – pe Marea Dumnezee !

…cum vezi – contează pe ce Pânză ajungi Culoare-n Viață :

degeaba – altfel – te tocmești – cu Imbecilii – -n Piață !

***

 

DOMNIA  LEBEDEI  DE NINSORI

 

s-au fost trezit – în Stuhuri – Ninsori de Lebede :

nimeni nu mai e treaz – în Lumile Serbede !

Domnia Lebedei : Ruga-de-Seară-a Lui Dumnezeu :

intrăm într-însa (în Vârful Degetelor !) – El – Tu – și Eu !

 

Alinare de Legământ este : ”da – SUNT LUMI CÂTE VREI :

doar Vrednici să fiți : Alegând – SĂ CÂNTAȚI – CÂTEȘITREI !

sunt Lumi de Truveri – cum sunt Lumi de-Imbecili :

doar un Cânt vă desparte : ARHANGHELI-BACILI !

 

dar Cântecu-Acesta înseamnă Iubire

dar Cântecu-Acesta înseamnă-Mplinire !

…de nu vă convine – hai ! –  mai Departe :

 

pe Lumi – între Ele – -un Sughiț le desparte…

…iar Lebăda vine – în Lumi de Ninsoare

pe toți ce-a aflat (deci – NU LA-NTÂMPLARE !)

 

îi luminează – cu-o SFÂNT-CUVÂNTARE !

***

 

”ȘI  ALTELE” (prozopoem)

 

-‘Neața, nea Vasile ! – strigă Copilul, coborând treptele blocului, agale…în mod normal : spre Școală…

Nea Vasile, un soi de Vierme Lu-u-u-ung (aproape într-o Singură Dimensiune !) și Cenușiu (față Cenușie, Ochi Cenușii, mâini Cenușii…) stătea, acum, pe o treaptă a blocului, cocârjat și…ceva mai Negru, decât Cenușiu.

-De ce ești așa supărat, nea Vasile ? – insistă Copilul, bâzâind ca o muscă enervantă…îi ardea lui de Școală, precum Câinelui a linge Sare.

Nea Vasile își ridică din pământ, în fine, ochii Cenușiu-Întunecați :

-Cum să nu fiu supărat, măi Copile, când am, în toată casa, iGRASie ?! Am ajuns de respir…APĂ…și am și Șase Copii…

Și se-ncolăci-cocârjă, la loc.

Copilul nu prea înțelese, mormăi ceva, că i-ar părea rău… – …apoi, se răsuci în loc…și se duse, totuși, cică (?!) spre Școală…

…Seara, când Tatăl Copilului îl întrebă pe Copil :

-Ce-ai făcut azi, la Școală, băi Ăsta ?

…Copilul răspunse, pe loc, vioi, de parcă ar fi dat vestea unui câștig la BINGO :

-Tată, nea Vasile zice că-i GRAS…dă din el numai APĂ…ca și copiii lui !

-Cum să fie GRAS, băi, Copile ? Ce, ești nebun ? Ăsta era bun de Schelet de Brontozaur, la Muzeu…

Mai bodogăni el, Tatăl, nu se știe ce… – …bodogăni, pe sub nas, și Copilul (tot nu știm ce…)… – …apoi, trecură ”chestia” la rubrica ”și altele”…”diverse”: fiecare își văzu, aproape imediat,  de interesul lui : Tatăl, de meciul de la televizor, Copilul, de jocurile pe Calculator…

…În seara următoare, Tatăl, la cină, când erau strânși, toți, la masă – zise familiei :

-Băi, oameni buni, nea Vasile a murit…

-Vezi ? Ți-am zis eu ! – sări, vioi și vesel, Copilul. Eu ți-am zis : e GRAS…și varsă numai APĂ

-Nu…ce ”GRAS” ? Când l-au luat de l-au pus în Coșciug, el, nea Vasile, om în puterea vârstei, de un metru și 87…avea exact 33 de kile…

-Deci – concluzionă Copilul, încăpățânat – tot de GRAS ce era, a murit…

El știa de carnea de vită, de porc…că nu se măsoară, în casa lui, cu zecile de kile…

…Și trecură, totul, imediat, la fel ca-ntotdeauna, la ”și altele”…”diverse”…

…Ce să mai aștepți, de la Viața asta, de la Înțelegerea Lumii ? – …când un om ”în puterea vârstei”, are 1,87 de metri și 33 de kile… – …moare, și e socotit, cu înverșunare, de către ”generația tânără” – ”GRAS” ?! …Și când moare, și când trăiește, tot aia-i : e trecut la rubrica ”și altele”…”diverse”…fie el și Geniu, și Tată de familie…și Tată-Tată…?! 

Și așa, și așa – ești tot… ”GRAS”…și trecut la ”și altele”.

Nu-i a bună. Eu mă gândesc, de pe-acum, să trec, urgent, la rubrica…”și altele”…”diverse”… 

O să vedeți că-i posibil să mă bage-n seamă, da-da-da : CAM O CLIPĂ… 

…Nu te băga în seamă, că nimeni nu te bagă…cum nu bagi de seamă că respiri.

***

 

PLÂNSETUL ”FERMEI”  LUMII  (prozopoem)

 

La Facultatea de Medicină Veterinară, din Moscova, tocmai se făceau repartițiile tinerilor absolvenți (…și proaspăt-rostitori ai  Jurământului lui Hypocrate… – …căci, la ruși, există Milă și Stimă, și pentru Sărmanele Dobitoace, Creaturi Necuvântătoare, ale lui Dumnezeuacelași Dumnnezeu, carele PE TOATE le-a creat ! – …El, ”Făcătorul Cerului și al Pământului, Văzutelor Tuturor și Celor Nevăzute”…).

Tremurând de emoție, din toate balamalele… – …se prezintă, în fața Comisiei de Repartizare, un  Adolescent Frumușel, dar cu o mutră Deznădăjduită și Neajutorată, cu totul îngrijorătoare.

-De unde ești, de loc, ”tinere doctor” ? – îl întrebă, amuzându-se pe seama tremuriciului tânărului, însuși Șeful Comisiei.

-Dddi-in…Mmm-Moscova…ssssă tttrăiți…par-don… – se bâlbâi, groaznic, tânărul orășean, viitor medic veterinar…cu totul rătăcit : rătăcit și de Rost – rătăcit și în Spațiu și Timp.

-Pardonul ca pardonul, dar…n-ai să fii repartizat, îți dai seama, singur, și dumneata…”acăsucă”, la mămica și la tăticul… – …zise, de data asta, încruntat, șeful Comisiei, neplăcut impresionat de slăbiciunea de înger a tânărului moscovit, mai mult ca sigur un cocoloșit moscovit, ”o moluscă de capitală”, cu două mâini stângi.

Și reluă, cu un ton, de data asta, sever și oficial :

-Dumneata te vei duce în stepa rusească, la vreo mie de verste de-aici…în localitatea X, din okrugul rural Y,  gubernia Z, raionul W…

Șeful îl pierduse, de mult, pe bietul tinerel…încă de la ”o mie de verste””…nu mai auzi nimic, despre ”okruguri”…”raioane”… – …dar șeful Onoratei Comisii continuă :

-…Acolo e un sat, mare, bogat și lung…tare lung…iar Ferma la care vei lucra e tocmai la celălalt capăt, față de gara unde cobori…și s-au mai făcut multe case,  și dincolo de  Fermă…

Tânărul cel Frumușel și Neajutorat, mai să leșine…În stepa rusească…el nu văzuse decât magazinele moscovite și, o singură dată în viața lui, călătorise, cu familia, la Soci

Unde să găsească el o fermă prăpădită, în stepa fără de sfârșit, a Maicii Rusia…?!

Frumușelul” Neajutorat, căruia părul din cap i se ridicase, singur, în toate direcțiile, arăta răvășit și exasperat, ca un nebun, ca un om pierdut, gata să-și pună Ștreangul de Gât, singur.

Dar, tocmai atunci, auzi, ca prin vis, glasul șefului Comisiei :

-Vezi că, din păcate, chiar acum un minut am primit un telefon, cum că Îngrijitorul de la Fermă a fugit, azi-noapte…nu se știe de ce, dar se știe cu ce matracucă…și animalele din Fermă-s înfometate și-nsetate ! Ai tren, un accelerat, sau rapid, spre localitatea X, peste exact un sfert de ceas. Imediat, iei trenul și te duci acolo ! – …să vezi care-i treaba și să faci o re-organizare, ceva…dar să fii ”mână forte”, nu…”mămăligă

Tânărul Veterinar se învioră, pe dată, ca atins de-un farmec…îi sclipiră ochii…și nu se mai bâlbâi defel :

-Păi, e bine ! Mă dau jos din tren, acolo, și ascult dincotro vin zbieretele animalelor, ”înfometate și însetate”…precum ați binevoit și mi-ați făcut onoarea să-mi spuneți, chiar domnia voastră. E bine ! E chiar FOARTE BINE !  M-am dus !  Am plecat ! Mulțumesc mult ! Să trăiți !

Și, ca luat de Crivăț și de-un Viscol, ceva… – …Adolescentul nostru, iuțit de vestea dată de șeful Comisiei, dispăru, îndată, pe ușă. Deloc…”Neajutorat” ! Deloc…”Mămăligă” ! Mda, va face el juma’ de zi și mai bine, până la localitatea aia…X…dar după aia…ehee..am să fiu atent la locul de unde vine Plânsetul Animalelor…și drept spre acel loc mă voi îndrepta, ȚINTĂ ! – …să le ogoiesc…să le alin Plânsul și să le-ndestulez ! Nu-i rău…nu-i rău DELOC

…”Mda”, îl vom plagia, și noi, pe ”Tinerel”. Așa-i în Lumea Asta, în Viața Asta. Așa a lăsat Dumnezeu să fie. Când te simți mai Singur, mai fără de ROST și fără de LOC AL ROSTULUI – …ascultă, omule, ascultă PLÂNSETUL ENORM ȘI INFINIT, PLÂNSUL CEL HALUCINANT : CEL AL ”FERMEI” LUMII ÎNTREGI ! Pe dată, îți vei și afla (…dacă ești om de bună-credință, pe dinlăuntru…!), FĂRĂ GREȘ ÎȚI VEI AFLA ! –  …și ROST, și LOCUL ROSTULUI tău !

…”Ștreangul” ? Ștreangul nu va mai fi decât, CÂNDVA, la bătrânețe, o Amintire Teribil de Rușinoasă.

***

 

STAFIA LIBERALĂ  (prozopoem)    

 

O Stafie ”a luat-o la picior”, într-o noapte cu lună plină – cățărându-se din Mormânt, încălecând marginea, abruptă, a Mormântului și strecurându-se, printre tufele din jurul Mormântului – pe Aleea Cimitirului.

Se ducea Stafia asta, oare, la o-ntâlnire, ceva ? Secretă (întâlnirea, desigur…!), de breaslă, de dragoste…?

Nu. Pur și simplu, Stafia noastră se săturase de Canonul Orizontalei. Voia să-și re-amintească și să re-încerce și…Libertatea Verticalei. Avusese, pesemne, acolo, jos, sub Pământ, un Vis Anamnezic.

Numai că, ieșind Stafia pe Poarta Cimitirului, neatentă, deci, neuitându-se nici în Dreapta, nici în Stânga – tot gândindu-se, ea, pe unde să bântuie, mai cu folos… – dădu ”nas în nas” (corect ar fi : ”nas roșu, în nas galben”), cu un Bețiv, ”făcut” bine. Bețiv de ăla, Viu. Viu-Viu. Poate, chiar, exagerat de Viu – și pus pe harță, nevoie mare :

-Ce faci, bă, Păstaie ? N-ai nici măcar Izmene, pe tine, și îndrăznești să calci prin fața mea ? Băăă…

Stafia făcu fețe-fețe (mai să-și recapete Chipul Originar !) :

-Dar, domnule, eu…

-Niciun dar ! Pe mine să nu mă iei cu mituiala, că nu mi-s dintr-ăia ! Marș la loc, acasă la tine, și îmbracă-te, Potca Naibii, ca toată lumea ! – bubui Bețivul, cumplit, de era cât pe ce să-i sară până și Beția, de supărare…dar nu i-a sărit, deci, Bețivul tot ”Dunăre de Mânios” rămase, în drum.

-Dar, domnule…

-Băi, Ăsta…Ia vezi ! Iar cu darul ? Mă iei de prost ? Marș, cât te văd ! (…e drept, că, de Beție și de Furie, vedea tot mai tulbure…!) – …că de nu… – și Bețivul căută, în jur, o cracă, vreun ciomag, ori o rangă, ceva, numai să-l pălească, ”să-i turtească fesul” Bietei Stafii…

Așa că, Stafia noastră, ce s-ar fi dorit aventuroasă…a trebuit să se supună… – …și să treacă, iar, la Canonul Orizontalei. Uitând, pe loc și definitiv, de orișice…”Libertate”…!

…”Nebănuite sunt Căile Domnului”. Până și un Bețiv Înveterat poate, dacă așa-i ordonă (pe șoptite, probabil, sau…știu eu cum ?), de Sus, Domnul…să devină Agent al Restabilirii Moralei. ”Status quo ante bellum”…: adică, Ante-Căderea Lui Adam și a Evei.

…Ceea ce nu spune lucruri tocmai bune, despre Morală, despre Legile ei, despre Slujitorii ei…

…Până și Poeții au ajuns să-l bănuiască, ba, chiar să-L acuze, pe Dumnezeu, de…Amoralism.

Și de Tiranie Mascată, prin intermediul Comploturilor Bisericești.

***                  

 

LOIALITATE (prozopoem)

 

Un Limbric, către Alt Limbric – amândoi, lăfăindu-se în Mațul unui Cetățean-Gazdă :

-Tu ce-ai făcut azi ?

-Eu ? Era să mă pierzi… – …răspunse, melancolic, Alt Limbric. Mă aventurasem pe o Nară a Plăvanului ăstuia,  care ne găzduiește – și el a dat să-și șteargă Nasul. Noroc că n-a găsit, în toate Buzunarele (…și are, are buzunare, nu-i fie de deochi : …să tot fie vreo cinșpe !), nici urmă de Batistă… – …și când și-a proiectat Mucii pe Caldarâm, eu m-am ținut bine, bine de tot, agățat de Părul lui Cel Stufos, din Nară…și, uite-mă, am rămas tot noi doi, împreună ! Dar tu – ce mai învârtiși-lunecași-zvârcoliși ?

-La mine a fost mai complicat….a fost cu Iubire și Reciprocitate…cu Schimburi de Opinii Buzoase… – zise Un Limbric, cu Nasul pe Sus și cu un Glas Teribil de Afectat. Imbecila noastră de Gazdă, când i-a plecat Nevasta la cumpărături, și-a chemat Vecina de Palier (…una, așa, cam șpanchie ea…și-i puțea gura, de leșinai, bă…chiar și Limbric să fii !)… – …și, tocmai când mă aventurasem, și eu, ca tot Limbricul, pe Buza lui de Sus, a început să-și pupe, amarnic, Vecina de Palier… – …și eu am trecut, fără să mi-o doresc expres, pe Buza ei de Jos. Noroc că Pupăturile au continuat, mai Viforoso-Viguroase, Vecina de Palier pretându-se, mamă-mamă, din toată Inima…Iar eu, profitând de Înghesuiala și Ploaia asta de Pupături, m-am zvârcolit zdravăn, cât ce puteam…și-am ajuns, înapoi, pe Buzele Imbecilei mele de Gazde Originare (…i-oi fi gâdilat, pe amândoi, la Buze… – …ei, sărmanii, or fi crezut că asta-i dovada Dragostei Adevărate și Nemuritoare…: Gădilitura mea de Limbric !)….Și-apoi, am lunecat-lunecat-lunecat-lunecat, frumușel, în jos și tot mai jos… – …și  m-am scoborât, repede, pe Esofag, unde am dat noroc cu Frații Noștri, Limbricii instalați acolo…Ehei-hei, apoi am pornit-o la Drum Lunecat, SPRE ȘI MAI JOS ! – …și iată-ne, iar, aici, noi doi, tot împreună…să fie într-un ceas bun ! – își încheie, triumfal și eroic, Epopeea sa Diurn-Nocturnă – Un Limbric.

…Da-da. Dacă și Oamenii ar reuși să fie Loiali…măcar cât niște Amărâți de Limbrici Aventurieri… :  Conchistadori de Noi Zone Anatomico-Amazonice !

Limbric să fii, dar Loialitatea față de Gazdă e Sfântă ! -…deci, să nu ți-o pierzi niciodată, oricâte Ispite ți-or ieși în Cale ! Că Loialitatea asta nu-i chiar o Vorbă-n Vânt : îți aduce Foloase Locale-Locative și Beneficii Vibrator-Lunecător-Potențiale, pentru Aventurile Viitoare. 

…Pe Spinarea (…pardon : pe Esofagul !) Gazdei, se-nțelege de la sine !

***

 

ÎNTRE LEBĂDĂ ȘI BUFNIȚĂ

 

până și Visu-i de Amărăciune

iar Lebăda de Lamuri – Spurcăciune…

Coșmarul îți dă Viață însutit :

din Moarte-n Moarte – tot tresalți – Smintit…

 

Rău-l trăiești – dar Remușcarea lui

e-o Altă Viață : -Altarul Spinului !

și nu te mai descurci din Ițele de Soartă :

implori Neantul – să te stingă-n Poartă…

 

…nici n-am iubit – dar nici m-a vizitat Iubirea :

Singur am fost – tot destrămându-mi Firea…

…e-o Bufniță pe Ramura din Geam :

 

de aș avea – i-aș da tot ce-am avut și n-am !

…în Huhuitul ei Sinistru – poate-or arde

și Crima – și-Amintirea fără Roade…

***

 

POVESTE SCURTATĂ ȘI  DISCUTATĂ (prozopoem)

 

Un Biet Vampir CERȘEA AMARNIC, oprindu-se, în Drumul lui pe Trotuar, din Om în Om (…și privindu-l, Sfâșietor de Jalnic și Vinovat, pe Fiecare, ca un Câine Bătut, DREPT ÎN ALBUL OCHILOR…!)…Cerșea pe Strada Mare, în PLIN Miez de Noapte – în PLINĂ Capitală a Lumii :

-Fie-vă Milă…UN KIL DE SÂNGE…doar atât…vă implor…dați-mi UN KIL DE SÂNGE, nu mai mult…mă sting…mor…Lăsați-mă, Bunilor Creștini, să vă admir GÂTUL VOSTRU, DE LEBEDEUN SINGUR KIL DE SÂNGE, aveți Milă și-Ndurare !…că pier de Foame și de Sete…fie-vă Milă…ÎNDURARE ! MĂ STING…MOR !

Dar, deși Trecători și Trecătoare erau, pe Strada Mare a Capitalei Lumii, chiar și la Ceasul Acela Târziu – SODOM ! – …nici UNUL, măcar, nu se îndură de Bietul Vampir, aflat în plină Agonie…și nu-i arătă (nici UNUL, măcar !), curajos și mândru, FRUMOSUL LUI GÂT DE LEBĂDĂ ! – …Bietului Agonic Vampir…

Vampir care, astfel, în plină Capitală a Lumii, printre Mii de Oameni, atât de Iute Trecători, cu Gâturi de Lebede…  –  …muri, PUR ȘI SIMPLU, de Foame și de Sete.

…Și ne silește, prin Moartea lui, și pe noi, subsemnatul, să încheiem Povestea noastră (ca și, probabil, TOATE Poveștile din Lume !), cu mult mai repede, decât ne planificaserăm.

…Și, totuși, dacă nu-i dai O FĂRÂMĂ DE PÂINE (50 de miligrame, maximum !) unui MURITOR-TRECĂTOR…VIU (în plină ZI !), păi cum să ne închipuim și să ne facem Iluzii Deșarte și Grotești, că i-ai da UN KIL (1.000 de GRAME !), UN KIL DE SÂNGE (SÂNGE !!!), unui MORT VIU (…e drept – AGONIZÂND !), în Căutare de Oameni și de Îndurare și Milă (…și, încă, asta, cu Căutarea ”Milei și Îndurării”, făcută, prostește, NEBUNEȘTE ! – …în plin Miez de Noapte !)….?!

Ar fi chiar CULMEA ABSURDULUI…nu-i așa ? Nici măcar Cinicul DIOGENE n-ar fi dovedit atâta ZĂRGHEALĂ INUMANĂ…că Grecul ăla, măcar, căuta Trecători-Oameni, în plin Miez de ZI… !

***

 

FAPTE-FĂPTUIRI (prozopoem)

 

-Ce faci, Moșule ? Te piși în Porumbul meu ? – îl întrebă, un Trecător, de pe Șosea, pe Bătrânul  –  coborât de pe panta Șoselei, în Marginea Lanului de Porumb… – …și de la al cărui Prohab (…intuit…)  țâșnea o Ploaie Arhi-Abundentă.

Pauză de Conversație. 

Apoi, cel din Porumb rosti, cu un Calm Olimpian :

-Nu, îl ud, că-i Secetă Mare, Vara Asta – nu vezi ?! Și-i schimb și Culoarea, din Veșted-Cenușiu, în Galben-Verzui – răspunse, Solemn și Grav, Bătrânul, de parcă oficiase, până atunci, un Ritual Sacru. S-ar cuveni să-mi mulțumești, nu ? – …pentru tot ce fac, Porumbului tău Sacru, deci, și ție ! …cu atâta Spirit de Răspundere și cu Maximă Generoziate Hidratantă… –  …iar nu să vii spre mine, pus pe Harță !  E Absurd și cu totul Lipsit de Eleganță și Demnitate ! Și, ca s-o clarificăm și p-asta : pentru tine, Om Plebeu ce ești,  eu nu sunt și nu voi putea fi, niciodată, doar, în mod vulgaro-ignorant – : ”Moșule”… – ci : ”Sfinția Voastră”…sau, dacă vrei să fii desăvârșit corect, în Exprimare și Adresare : ”Zeitatea Voastră, Preastrălucirea Voastră”… – …căci, fie și numai prin Prezența mea, Intens-Hidratanto-Aghezmuitoare, EU ȚI-AM RE-SFINȚIT ÎNTREG LANUL PORUMBULUI !

Trecătorul-Proprietar de Lan-de-Porumb dădu să spună ceva… – …deschise și închise Gura, de câteva ori, ca un Pește Ne-Exotic…dar, apoi, se lăsă păgubaș, și plecă, pe ici-încolo, dând din Mâna Dreaptă, a Lehamite…

Fapte. Făptuiri, vădit și inevitabilfolositoare : depinde, numai, cui – și din ce Direcție le privești    

***

 

REFUZUL EXPRIMENTULUI

 

Frumoasă-i Cartea – Osteneala-i Mare

Oaspeții-adorm – în Risipiri de Slove :

Truver fiind – eu pun – în Stihuri – Sare

da’-n  Lira-mi – Labirinturi de Mangrove…

 

nu înțelege – să nu fii Înțeles”…

nu fi Experiment de-Nțelepciune :

cu cât mai Tainic – cu-atât te-avânți – Sălbatic

spre Toiul Codrului Alchimic – Singuratic…

 

bătură-n Poarta-mi – Magii după Magi :

nu m-au aflat în Iesle : doar Doi Fragi

arzând de Dorul de-a-mplini-Androginul

 

și de-a intra sub Scoarța Tatei : PINUL…

…în Lumile prin care-mi încâlcesc eu Calea

Moartea – de-atâta Nevralgie – ”și-a luat Valea” !

***

 

LEBĂDA MEA – CU TINE TREC EU STYXUL

 

de ești Bătrân – nu ești Sfârșit – nici Vlăguit :

astăzi – mă simt de Mii de Ori mai Tânăr !

căci Moara – când o chem – a și pornit :

cu Crist macin la Raze – Umăr lângă Umăr !

 

Lebăda mea – o – Sfântă Lebăda-a Minunii !

dă-mi Glasu-ți Cel din Urmă – Strunii

și v-oi cânta – de-oi risipi toți Munții

vor învia – drept Cavaleri – Străbuni-Cărunții !

 

Lebăda mea – cu tine trec eu Styxul

și-mi moi într-însul Pana – Pixul

și Cânt – și Stihuiesc – pentru-Omenire

 

că – făr’ să vrea – -și va da – ea singură – TREZIRE!

…cu Gât străpuns de-o Roșie Săgeată

lui Crist – de-Avânturi Sacre – -s Singura lui…”Ceată” !

***

 

O NIMICA – SĂ-I IAU FRICA

 

o Nimica

să-i iau Frica !

 

du-te-n Scorburi – și te-ascunde

să nu-ți fac ”Șinele” – scurte !

 

du-te-n Spini

să te-nchini

să nu-ți aflu-atâtea Vini

cât să-ți văd Capul –  de Stuh :

între Umeri – doar…Văzduh !

 

..te-oi sorbi cu Buzișoare

rămâi fără de Suflare

și de nu-mi pun Frâne

făr’ Duh vei rămâne :

rămâi făr’ de Soarte

și te scot din Carte !

 

…nu veniți – de mă cunoașteți :

la Piață se cer…”Țâri Proaspeți” !

***

 

GRĂDINĂREASA (prozopoem)

 

Trăia, în Vremuri demult Apuse, o Femeie Uriașă. Echivalentul, de mai târziu, al unei Zeițe a Fertilității. De numele ei nu se știe nimic – dar, pentru omenirea dintotdeauna, a interesat Performanța în sine, nu neapărat legată de vreun Nume.

Ea purta o Centură (Uriașă – la rândul ei !) care conținea, jur-prejur, 365 de Organe Sexuale Feminine (când era an bisect, mai îndesa ea, încă Unul…! – ”Găsea loc ori nu găsea, /Ea tot mi ți-l îndesa”…). Stăteau, aceste Organe Sexuale Feminine, ca niște Ghivece de Flori, aranjate, cosmic, pe o Orbită Circumterestră.

Și-n fiecare Organ Sexual Feminin, Femeia Cea Uriașă avea grijă să planteze câte un Organ Sexual Masculin. Stăteau, aceste Organe Sexuale Masculine, înfipte în Toiul Ghivecelor – ca niște Tulpini Făloase, răsădite într-o Mirifică Grădină, evoluând, cosmic, pe o Orbită Circumterestră.

…Atâta doar că Grădinăreasa Cea Uriașă a ajuns să-l mânie pe Dumnezeu : nu avea Grijă să le ude, ritmic, pe aceste Duioase Tulpini-Organe Sexuale Masculine : pe fiecare în parte, cu Dragoste Multă și cu Simțul Datoriei și-al Gazdei Afectuoase !

Așa se face că Dumnezeul Sexualității s-a mâniat Activ, Definitiv și Eficient. Așa se face că, treptat, toate Organele Sexuale Masculine s-au Uscat. Sau au părăsit-o, migrând spre zone Sexual-Feminine  mai puțin Planturos-Uriașe, dar mai propice Bunăstării și Evoluției lor – atât Intime, cât și Externe. C-o fi de una, c-o fi de alta – Realitatea este că au Tulpinile, din Ghivecele Neglijente, au dispărut.

Centura a devenit, astfel, Inutilă – iar Femeia n-a mai fost Uriașă – ci Oarecare.

…Astăzi, știm bine, nu mai există Femei Uriașe. Ci normale, obișnuite. Dar cu câtă Dragoste și Dor își Plantează, Udă și Îngrijesc-Îngrădesc, Singura lor Grădină-Ghiveci,  lăsată lor de Dumnezeu : pe fiece Tulpină Masculină, de care fac rost (uneori, cu greutate și mare efort…financiar !) – o drăgostesc și alintă : pe fiecare Tulpină ”Aflată” (?!) – o tratează de parcă ar fi ”Unica din Lume”…da, ca pe o Comoară Unică, din Lumea Asta.

Ca peste tot, în Lume : Nu e important, deci, Numărul – ci Calitatea…”Tratamentului” Gazdei. Grădinăresele să nu se Fălească, ci să Îngrijească ! Cu Dragoste (de Tulpină Masculină…), cu Dor…de Viitoarea.

***

 

SCHIMBĂRI  COSMICE

 

Mumie Faraonică – Prăfoasă

îmi duc Mileniile-n Spate – ca pe-o Coasă :

din Piramida-mi – înstrunând la Constelații

eu sunt mai Viu decât Viața – în Migrații…

 

Zeiască e Mumia Cântătoare

aduce l-Armonie – Luni și Soare :

Ra – ARMONIA-I BOALA DE VECIE

Ra – BOALA-I SĂNĂTATE  – DATĂ MIE !

 

Ra – mă priviți – voi – Cavaleri Zdrobiți :

Crucificați – ajuns-ați Vrăjii Prinți !

…împingeți la Gunoaie – Mii Morminte

 

căci Duhurile noastre-s Tronuri Sfinte !

…AM IZBÂNDIT : MUMIA DOMNITOARE

LIRĂ-I – CÂNTÂND  STELATELOR  POPOARE !

***

 

VESTEA VOASTRĂ BUNĂ

 

Lebede – Lebede – pe Ape Serbede

Roșa Săgeată străpunge Gât – Repede !

și Crucea-Hristosul  – sfărmând Ceasuri Vii

ne-aduce Lumea – în Limpezi Vecìi !

 

Lebede – Lebede – Nave spre Stele

Cârmaci – Licornul – Matrozii sunt Iele !

doar Străvezia  Lumină de Mâine

pentru Strune fi-va :  Sfânta lor Pâine !

 

Truverii-Arhangheli cu Norii se-ncaieră

Truverii-Arhangheli –  Veșnice Candele

Truverii-Arhangheli – arși pân’ la Baieră

 

Truverii-Arhangheli – descântă – rar – Relele…

…am rătăcit – singur Lăuta-mi sună :

NU SUNT TRUVER : SUNT VESTEA VOASTRĂ BUNĂ…

***

 

LA MÂNĂSTIRE (prozopoem)

 

-De ce moare atât de ciudat – LEBĂDA, frate ? – întrebă Călugărul I pe Călugărul II. Se ridică, deodată și avântat, dintre stuhuri…și CÂNTĂ…pentru prima și ultima dată, în viața ei, CÂNTĂ…de fapt, nu știu…nu Cântă…nu : parcă vibrează, cumplit, Văzduhul, ca la FACEREA DINTÂI A LUMII

-Da…Parashabda, frate…Parashabda… – zise, gânditor, Călugărul II. 

Amândoi erau într-o chilie, într-un Amurg târziu…când, parcă, toată Lumea sângerează.

-Nu te-am auzit bine, frate… – gângăvi Călugărul I, nedumerit.

Dar Călugărul II nu-l luă în seamă… – …atât de triste, sau grave, erau gândurile care-l munceau :

-…De fapt – continuă Călugărul II – LEBĂDA se suie pe AXA VERTICALĂ A  LUMII…NEVĂZUTA AXĂ VERTICALĂ A LUMII

-Ceee? – căscă gura, cât șura, Călugărul I.

-Cum îți spun : ea, LEBĂDA, simte CRUCEA-MÂNTUIRE TRAGICĂ și simte că MÂNTUITORUL se identifică, ÎN SFÂRȘIT, cu ea…Apoi, așteaptă să vină SĂGEATA ROȘIE, NEVĂZUTA SĂGEATĂ

-Ce faci, frate ? Aiurezi ? – se ridică, scandalizat, de pe scăuieșul de fag, Călugărul I.

-Nu aiurez, n-ai grijă… – rosti, rar, Călugărul II : SĂGEATA ROȘIE este PARTEA ORIZONTALĂ A CRUCII…și când simte LEBĂDASĂGEATA ROȘIE i-a străpuns GÂTULBARZAQ… – …dă drumul, întru DEMIURGIE, MARII TAINE A FACERII ȘI A MÂNTUIRII, eliberează SUPREMELE TAINE : PARASHABDA ÎNTEMEIETOARE și AUTOSACRIFICIUL MÂNTUITOR. CÂNTECUL ei este, deci, nu doar PARASHABDA, ci și SEMNUL CĂ S-A IDENTIFICAT CU HRISTOS- MÂNTUITORUL LUMII

-Ceee? Ești nebun ? O Găină de Baltă…? Ptiu !

-Nu scuipa, în Chilia mea. N-o spurca, cu Ignoranța ta Îmcăpățânată, Obstinată…Și nu-s nebun, n-ai tu grija mea. Ai tu destule griji de păzit. Și nu știu, întrebarea, către mine, -i  absurdă: ce…”CE? – grăi, liniștit, tot pus pe gânduri vizionare, Călugărul II.

Călugărul I își făcu Cruce Largă…Lungă și Lată, mai să dea-n Nas…și se năpusti, apoi, pe ușă, afară… – …de unde se auzi, ca un soi de țipăt isteric :

-Te spun Părintelui Stareț…Ereticule…! Nebunu’ ! Nebunu’ ! Neb… – și vocea ”dogmaticului” părințel se stinse, odată cu Depărtarea…

Călugărul II dădu din umeri…și-și continuă, înnourat, Meditația.

…Da, LEBĂDA simte când HRISTOS se identifică, desăvârșit, cu ea. Orice LEBĂDĂ MURIND” (de fapt, dezvăluind …”nedezvăluitul”…re-anunțând Transgresarea Lumii…), este Semnul că HRISTOS vine, DIN NOU, MEREU, printre noi…ÎNSÂNGERAT DE COLȚUROASELE, ÎNJUNGHIETOARELE NOASTRE PĂCATE.

…Dar nu e sănătos să-i bagi în ”SACUL” ăsta Labirintic pe Ne-Inițiați, că se smintesc de tot. Are deplină dreptate, aici, Dumnezeu-HRISTOS, grăind, în Sfântă Evanghelie : VAI DE CEL CE S-A SMINTITDAR MAI VAI DE CEL PRIN CINE VINE SMINTEALA” (Matei, 18/7)

***

 

DUMNEZEULUI  COMUN

 

să-Ți mulțumesc ? – s-aștepți Oricât : vei aștepta Degeaba !

de mi-ai fi dat Otravă – da ! – Ți-aș mulțumi – cu Graba !

Bestie Cosmică Blazată – nici PLAN nu ai – nici MINTE

…ce SUFLET ! –  ”A FI ZEU” – înseamnă : ”CEL CE MINTE” !!!

 

…Bătrân – Schilod și Cerșetor – Te-nfrunt cu Șișu-n Mână :

de te-Intuiesc – n-oi sta o Clipă : N-OI PUNE CRIMEI – FRÂNĂ !

…o – ce-aș Măcelări – din greu – la ZEUL TROGLODIT CĂLĂU !

…da-ntâi te-aș Tortura – -ndelung : să-nveți că ”ĂLA”-s – EU !

 

…o Viață ? – nu ! :  Batjocură  – și Chin – Scuipați :

asta mi-ai dat – IAR ȘI MEREU ! – în TEMNIȚA DE…”FRAȚI” !

…Iubire  ? – nu ! : ci – Migălit – cu-Aleasă Lucrătură

 

am construit – în Lume – eu – Cel Mai Înalt PALAT DE URĂ !

Te-oi întâlni : de nu ”AICI” –  ”ACOLO” – -n Bătătură :

la Divu-Ți GÂT – ai grijă : poartă – mereu…ARMURĂ !

***

 

GOLGOTE

 

un Nor sunt printre Nori – vă zgâlțâiesc Furtună :

gata cu Râgâitul Nesimțit : mi-a venit Vremea Bună !

Fulger – Trăsnesc – vă Biciuiesc  –  să învățați Golgota

pe care mi-ați ”servit-o” – -atunci – pe când eram…”Mascota” !

 

iartă-mă – Lebădă Străpunsă de Glasul Mântuirii

dar astăzi nu e Ziua ”Aia” – CÂND SE CORCESC TOȚI MIRII !

mai sunt și Vremi de Răfuială – chiar cu Escroci Divini :

altfel – Visul Dreptății Tale – năruie peste Crini !

 

…va fi  – apoi – ca după Ploaie : un Văzduh ‘Miresmat

și vom putea sta – eu cu Tine – tihniți – la Mare Sfat :

cum să croim o Nouă Lume – de Duhuri și Minuni !

 

…o să-i aflăm – pe Bunii Lumii – iar tu – la Foc – I-ADUNI !

…Lebădă-a Golgotei Cotidiene – adu-ne un alt Ceas

când Golgota să nu mai fie…decât un Neg pe Nas !

***

 

MEDIA BINELUI ȘI A RĂULUI (prozopoem)

 

-Când văd atâtea diferențe, nedrepte și nemeritate, între oameni : Bogați-Săraci, Stăpâni-Împărați-Cerșetori Umiliți, Strălucitori de Sănătate-Schilozi Monstruos-Apocaliptici, Virili-Impotenți, Indivizi cu ochi de Vultur (cu care nu văd NIMIC !)-Orbi, care-și pipăie, resemnați și huiduiți, Calea…Apoi : Umflați de Noroc-Surpați de Veșnicul Nenoroc/Necaz, Stăpâni fără niciun Merit-Stăpâniți-până-la-Robie… – …la fel de nemeritat, căci, printre Robi, majoritatea au Haruri și Inteligență, de mii de ori mai Străfulgerătoare, decât Stăpânii lor Lăfăiți în Troaca Cerurilor…îmi vine să mă-ntreb…chiar dacă sunt Creștin și chiar Călugăr și…

-Ei ? Ce-ți vine să te-ntrebi ? – își exprimă, nerăbdător, dar cu o curiozitate mediocră, ”cu o singură ureche de-ascultat”, un Poet fără Poezie… – …întrebarea fiind adresată, firește, acelui Cavaler Întunecat, ajuns Călugăr-Cerșetor Capucin… – …acum, pășind împreună, umăr lângă umăr. Se năcuseră, cândva, FRAȚI DINTR-O SINGURĂ MUMĂ

Amândoi, cercetau Piața Imensă a CETĂȚII CETĂȚILOR, plină de Păduchi Umani, din fața Unei Arogante Catedrale…Tocmai ieșiseră din Catedrală, unde, fără prea mare admirație, ambii cercetaseră Vitraliile…întrebându-se dacă, aducând la un loc fragmente atât de diferit colorate, se realizase o ”Frăție Autentică și Armonică a Sticlei”. Răspunsul fusese morocănos-negativ, de ambele părți.

-Da, ascult : continuă și trage Vălul de pe Întrebarea ta ! – insistă, de data asta, ceva mai ”adânc înfipt în Curiozitate”, Poetul.

-Nu mă oprisem pentru că n-aveam vorbe-n gușă…ci din lehamite :  Toată Lumea se întreabă, în minte și suflet, ceea ce mă-ntreb eu…dar nimeni nu spune, fățiș, cu Glas Tare, nu rostește, din Pură Ipocrizie – cuvintele Întrebării : între atâtea Nedreptăți, pe care le vezi, la fiecare pas, dar îți continui Viața… – …Senin și Ticălos,  de parcă n-ai fi văzut nimic…: UNDE E MILA LUI DUMNEZEU, UNDE E DREPTATEA LUI DUMNEZEU…ȘI, MAI ALES, CINE GARANTEAZĂ CĂ, ÎN ALTE LUMI, FĂCUTE DE ACEEAȘI ”FIRMĂ DIVINĂ DE CONSTRUCȚII COSMICE”, VEI DA DE ELE – MILĂ-ÎNȚELEGERE-IUBIRE…?! – …SAU DACĂ ACESTE CUVINTE NU RĂMÂN DOAR NIȘTE POVEȘTI, NIȘTE LOZINCI ELECTORALE, ALE CREȘTINISMULUI…???!!! Popii și Călugării, Nevăzând, nicicând și niciunde, Realitatea Milei, Realitatea Înțelegerii, a Iubirii…dau din gură, aiurea și ”LA COMANDĂ”, împuțind Văzduhul cu Vorbele lor Mincinoase…doar ca să încaseze banul și pomana Sistemului Economico-Politico-Religios, cel mai Vechi și cel mai Mincinos din Lume…și din Istorie. Iată ce-a ajuns Cuvântul Blândului și Răstignitului Dumnezeu-HRISTOS… : O INTREPRINDERE MAFIOTESCĂ MONDIALO-COSMICĂ !

-Ho! Ho! – dragul meu Răzvrătit, stai să-nțeleg : tu ce vrei, de fapt, de la Dumnezeul tău…care o fi ăla… ? 

Dreptate…- murmură, cu capul ascuns în Cagulă, Călugărul Capucin – cândva, Cavaler, acum – DESCULȚ…

-Ce-i aia ”Dreptate”, după tine ? – întrebă Fratele-Poet, cu o față încremenită, de Piele-Roșie.

Călugărul tăcu, o vreme…iar Poetul așteptă, cu Răbdare. În cele din urmă, Călugărul aproape șopti, înfrigurat :

-Aș vrea ca Orbul din Născare să aibă dreptul, măcar un An din ViațăSĂ VADĂ LUMINA, pe care noi, Nevolnicii Nesimțiți, care nu avem niciun Merit, în Vederea Luminii…o vedem, totuși…Aș vrea ca Săracul să afle…ca Robul să afle…ca Schilodul să afle…măcar pentru un Răstimp scurt, să se-mpărtășească, și ei, din ceea ce Nemeritoșii au, iar lor (Săracului-Robului-Schilodului…) le lipsește, ba nici măcar nu știu ce este, ce ar putea fi, Opusul Stării lor…nici unii, nici alții…!

Și nu crezi că mai mult rău le-ai face, nărăvindu-i la Bine, și, apoi, răpindu-le, degrabă și năprasnic, fără de VESTIRE – ceea ce tocmai le dăruiseși…? Nu crezi că Ura, Invidia, Crima, Războaiele, Necredința…ÎN NIMIC ! – …ar deveni de mii de ori mai multe și mai intense…periculoase…?! – se întrebă și-l întrebă, pus, în sfârșit, pe gânduri, Poetul.

-Dar măcar SĂ LE CUNOASCĂ…sau, dacă-i adevărat ce spui tu, cu Înmiirea Răului, printr-un Bine Limitat…SĂ FIE TOȚI LA FEL !

Toți Oamenii, tuturor Lumilor : Lumilor Posibile, Probabile, Imposibile și Improbabile…în Logica Umano-Terestră…nu ?

-Da…

-Îți spun eu ce s-ar întâmpla, din BINELE LIMITAT ARBITRAR (ca și-acuma !)…că, și-așa, pentru Toate Ființele Muritoare (Bogate ori Sărace, Sănătoase ori Schiloade…) – TOTU-I LIMITAT, ȘI TOTU-I ARBITRAR DECIS : L-ar urî, de Moarte, pe Dumnezeu…ar trece, TOȚI, de partea Primei Satane Demogoage, care le-ar promite Nemurirea… : AI RE-CREA ENTROPIA UNIVERSALĂ, CĂLUGĂR IDEALIST…DECI, NEBUN ! Pentru că tu ai trecut cu vederea un Adevăr care, și el, ar trebui să sară în ochi tuturor…dar nu-l vede nimeni : PROSTIA OMENEASCĂ, CRIMINALA PROSTIE OMENEASCĂ – NAIVITATEA ANIMALICĂ, VICLENIA NAIV-PRIMITIVĂ ȘI CRIMINALĂ…pe care le strângem, aici, LA Piept, ÎN Piept…TOȚI ! Dacă vine, acuma, aici, în Piață, Satana, și-și începe Campania Electorală – 99,99 % dintre ”piețari” (că-s Cavaleri-Regi, că-s ”Contadini”…!) se vor angaja ca Agenți  ai lui Satana…Agenți ai Minciunii Perpetue…

Dar, în partea Cealaltă, la Dumnezeu, n-a fost, nu este, nu va fi, MEREU – MINCIUNĂ NESTINSĂ ?

-Probabil. Nu știu. Dacă tu, Călugăr, nu poți afla asta, măcar ”vorovind” cu vreun Sfânt, de-al tău, de  ”DINCOLO”, eu…de unde…?! Eu aș zice, doar, că, din multe puncte de vedere, ăștia Doi – Dumnezeu și Arhanghelul Satana.. – sunt identici… – …sau, mă rog, sunt Frați Buni, ca noi Doi…

-Eu  – …Călugărul și săltă capul din Glugă – …eu sunt, totuși…și fără încetare, pentru MEDIA BINELUI ȘI A RĂULUI

-Zău ? Și știi tu, oare, unde o afli, sau : o poți afla – ”MEDIA” ASTA …?!

-Nu, dar voi afla ! – se sumeți Călugărul.

-Nu, n-ai nevoie de atâtea Drumuri, Căutări și Zbateri…că-ți pot spune eu, îți pot furniza eu Răspunsul – PE DATĂ ! – mustăci Poetul.

-Da? Păi…spune…rostește, în Numele Adevărului ! – îi străluciră Ochii, a Nădăjduire – Bietului Călugăr Desculț.

-Bine, rostesc : MEDIA BINELUI ȘI A RĂULUI se poate afla…

-Da…? – se încordă, de curiozitate, Călugărul.

-Chiar vrei să afli ? – îl zădărî, cu sadism frățesc, Poetul…

Călugărul zbătu din umeri :

Îți bați joc de mine…de Lumea asta Necăjită

-…și Ne-Necăjită…nu uita că TU, și nu EU ! – ai început discuția, cu Antonimiile tale Sociale, Existențiale, Istorice, Economice….Hai să-ți spun, deși știu c-ai să sari în sus…

De bucurie, poate… – …îl furnică nerăbdarea nădăjduitoare, pe Călugăr.

-No, no…Deci : MEDIA BINELUI ȘI A RĂULUI se poate afla

Și iar tăcu. Dar, înainte de a-i sări Călugărul, la Jugulară, apucă a zice :

ÎN PRIMUL CLOSET PUBLIC, DIN CALE !

Călugărul își zvârli, cât colo, Gluga :

-Deci, pentru tine, totul e-o Glumă…Sinistră Glumă…o Bătaie de Joc…Sinistră Bătaie de Koc…! Eeeee… – …și voi să ridice Mâna-i, spre a-și blestema propriu-i Frate…dar Poetul, iar, i-o luă înainte :

-Păi, măi Călugăr Zevzec :   unde se adună, frățește, toți Căcații Lumii ?… În CLOSETUL LUMII, nu ? Și-acolo se-nfrățesc, și se-nmoaie, se întrepătrund, alunecă Unu-n Altul, Unul prin Altul… – …SE IUBESC ! – ….până în Mijlocul, până în Toiul Sufletelor lor de Căcați, SE IUBESC…de ți-e mai mare dragul… Căcați Dulci, Căcați Sărați, Căcați Umflați, Căcați Dezumflați…  – …și nu păstrează, pentru sine, nici un Căcat, NIMIC…pentru că nu poate :  ASTA e ÎNFRĂȚIREA ADEVĂRATĂ,  din care se-mpărtășesc  TOȚI CĂCAȚII LUMII, FĂRĂ NICIO DISCRIMINARE !…Nu asta voiai, cu ”COMUNITARISMUL” tău VULGARO-REVOLUȚIONAR, frate dragă, când făceai Campania Electorală a : … ”MEDIEI BINELUI ȘI A RĂULUI” ?! De fapt, făceai…”CAMPANIA EXCREMENTELOR” !

…Evident, Frăția dintre cei Doi Frați (Poetul și Călugărul) dispăru, ca prin farmec. E drept, nu se păruiră… – …dar nici nu se mai întâlniră, nici nu-și mai vorbiră.

***

 

RUGĂCIUNE  TRUFAȘĂ    (prozopoem)                                       

 

Într-o Maiestuoasă Catedrală Romano-Catolică, îngenuncheat sub un Uriaș Crucifix, pe care era răstignit un Crist Colosal – se ruga (…CÂT PIOS, CÂT CURIOS…!) un BOGĂTAȘ  CELEBRU, prin AVEREA SA ”à la Midas(…și trecut printre Ctitorii Catedralei, datorită unei Donații Bănești, de-a dreptul Fantastice !), plictisit de-a sa Bogăție de pe Pământ – devenită, pentru el, mai banală decât Glodul (…banală-banală, glod-glod – dar, oricât o disprețuia, n-ar fi dăruit nici cea mai minusculă Fărâmă din ea, Nimănui…d-apoi s-o fi împărțit cu Cineva…!) :

-O, Criste, Dumnezeul meu, Atotputernicule, te rog, din Adâncul Sufletului meu, Te rog să mă lași a-Ți vedea Bogățiile Tale Cerești… – …mă umilesc, ca Ultimul dintre ”Contadini”-i de pe Moșiile mele Nesfârșite, în fața Atotputerniciei și Îndurării Tale…arată-mi, Te implor, ce Bogății Minunate ai Tu, în Palatele Tale, din Ceruri…căci pe ale mele le prea știu…pfuiii… – …și m-am lehămetit, mi-e Greață de Monotonia și de Sodomul lor Împuțit…

Deodată, se stârni un Cutremur Teribil, în Maiestuoasa Catedrală…Toate Statuile Apostolilor și Sfinților se prăbușiră…Frescele crăpară și-și împrăștiară Pulberile Multicolore și Mohorâte, pe Mozaicurile Strălucitoare, ale Pardoselii… – …iar Crucifixul Uriaș se balansă Incredibil de Mult, în toate Direcțiile Cosmice ! – …și CĂZU DREPT ÎN CAPUL BOGĂTAȘULUI, PRĂVĂLINDU-L ȘI DESPICÂNDU-I ȚEASTA

Evident, Hristos îi ascultase Bogătașului – Rugăciunea : ACUM, DUHUL ACESTUIA CONTEMPLA (…ȘI COMPARA !) BOGĂȚIILE CELESTE…!

Dar eu cred că, la Vederea acestor Bogății de cu Totul Alt Soi – Bogătașul a fost, din nou, dezamăgit : căci Suprema Casă a Spiritului nu-i încrustată, nicicum și niciunde, cu Diamante, Safire, ori Rubine…

Fii atent ce-I ceri Lui Dumnezeu, căci e posibil să te-asculte și să-ți și îndeplinească Dorința Cea Rugată !”

***

 

MI-E SETE DE PĂCAT

 

mi-e Sete de Păcat : e tot ce mă leagă

de Lumea de Sânge – de Crima Întreagă :

să fiu Vinovat – scufundat în Amurg

privesc Pocăințele – Grotești – cum se scurg…

 

mi-e Sete de Păcat – mi-e Sete de Vină

căci asta e Viața : o Liră suspină

Comoara din Colțuri se-ascunde-n Tulpină…

…vreau Crime mă scalde :: simt că-s Stăpân

beau Vinul cel Roșu – decis să rămânn !

 

Stoluri de Ciori – din Zbor – râvnesc Hoitul

ce pângărește Crinii – târându-și – Tern – Coìtul

dintre Moarte și Viață – sufocându-și Mărirea

 

împlinind Hidoșenii – nescrise în Firea…

…voi mai Cânta – voi mai Dansa – în Golul dintre-Iluzii

voi constata că – tot ce-am fost – Buchet e de Confuzii…

***

 

NUNTA PE APE

 

nu vă grăbiți spre-Amurg – voi – Sfintele Lebede

nici Cânt  sloboziți – Zeițelor Veștede :

vâsliți – vâsliți din Aripi – cu Arca-mi deodată

să-mi văd – și eu – în Visu-mi – Nescrisa-mi Fată…

 

spre cine-mi ard Iubirea ? – spre Lumi Nevăzute ?

eu n-o jertfesc !  – răbdați –  Necunoscute

Mări : în Vârtejuri de Duhuri  – va veni – Crist – Seninul

turna-va – în voi – Harul – Amarul – și Vinul !

 

…e Noapte pe Ape – și Clopote bat

vin Cavalerii – prin Ziduri răzbat

va fi – iar – o Nuntă – dar Nunta pe Ape

 

aduce Zăbranic : Popoarele –  scape !

…nu mă-ndur să las Pocalul : Miresmata-mi Mână

s-a întins spre Crist – să-l cheme – dimpreun’ c-o Zână…

***

 

NUNTA MISTICĂ

 

Hai la Lepre

Alb-Sirepe

că Lumea se Scurge

spre Văile-Amurge…

 

vin Strigoi și Cavaleri

vin Zeițe cu Străjeri

vin și Câinii Styxului

scriu cu Muchea Pixului…

 

nu mă-mpiedic de vreun Cânt

și nu caut vreun Mormânt :

Om cu Om și Zeu cu Zeu

Derbedeu cu Derbedeu…

 

Ultima Nuntă din An

o fac Afară din Han

ca s-audă Strigătura

și Steaua – și Fundătura !

 

Gnomii-aduc – la-Ospăț – Safire

Salamandra – Foc-Mărire

Ondinele – Unduire

de Ape scoase din Fire

 

Joimărițe – Iele – Știme

șterg – din Catastif – Mii Crime

Câinele mârâie-n Poartă

alungând Năcaz  și Soartă

chemând Rost la Judecată !

 

iată-L Crist – cu Ametist

al Cerului Prim Artist

a venit Nănaș să fie :

Munții – Miri Cărunți – O Mie !

 

…Nuntă Mistică – de Zei

de  Munți Limpezi și de Văi

Nuntă Mistică – Extaz

uită Firea de Năcaz…

 

…Luna-Fecioară

Lumină-Amară

Razele scoboară

Razele-Eterne

prin Fluturi cerne…

…Drăguță Mioară :

în Joc – Mirii Zboară !

***

 

CIMILITURĂ (prozopoem)

-Cum ar fi – dacă n-a fost ?

-Dar a fost : știu PE DE ROST

-Știi – ce-am vrut EU să știi : EȘTI PROST !

-Da ? Ei, uite : -am Luna-n Buzunar. Pe tin’ – călcatu-te-a-un Car. Cine-i Prostul ?

-…N-am habar…

…Poți muri, obișnuit,  cu Moartea-n Vals…poți muri Straniu, ori Fals…

Poți fi Mort de la-nceput, cu mult ‘nainte de-a muri…poți Muri și Ciripi…poți muri, la fel de bine și statornic, în Imaginație.

E valabilă – vă stă la dispoziție – ORICE COMBINAȚIE !

***

 

SUB BLESTEM

 

”-ești Fericit ?””-eram – pân’ tu să vii

Cuvântul <<Moarte>> – pe Inimă să-mi scrii…”

…atâta Iarnă – într-o Viață de Pribeag

atâtea Cucuvăi strigând că sunt Moșneag…

 

Moșneag de Tânăr – Prinț fără Regat

mi-am târât Pașii – pân’ nu am mai suflat…

Măgarul de Dârvală – al Sorții Despletite

un Criminal făr’ Vină – ucis de Trei Cuvinte !

 

…Oricare Sferă se sfarm’ – Desăvârșit – în Haos

Nesăbuite Raze – îngheață-n al meu Naos :

Spinarea mea-i o Rană – de câți Munți am cărat 

 

i-am presărat prin Mare :  Nebun – dar și Spurcat…

…nu voi putea muri – ca să sfârșesc Blestemul

iar Inima-mi nu-și pierde – nici Piatra – și nici Lemnul…

***

 

SPRE NEANT

 

ne pun Nume – ca s-aibă de ce trage :

cel de sub Nume : Balonul ce se sparge…

de Umbre Cenușii se umple Universul :

unde sunt Oamenii ? – …nu mai sunt Oameni – a rămas Reversul…

 

dar Cerul și Pământul ? – dar Dumnezeu și Luna ?

e numai Ceață Otrăvită – și asta-ntr-una – -ntr-una !

Poveștile au putrezit pe Drum

din Cântecele de-altădată : Fum !

 

e o Planetă stăpânit’ de Ciumă

nu mai e nici măcar un Rest – d-apoi o Sumă !

se schimbă Locatarul ?  – Urmă nu-i

 

Nimeni n-a stat – nu s-a mișcat Gălbui…

…degeaba-ar fi vreo Poartă – degeaba și Lăcate :

Ceața Otrăvii-mpărățește peste-Oceane-Uscate…

*

 

…nu-i Libertate :  sunt  Puii de Neant :

la Majorat ajuns – Nimicul e Savant…

Nimic și Nimeni – Lumea nu se resetează…

…poate-o fi fost Ceva – Cândva : acu-i numai en-stază…

***

 

PARTEA TRUVERULUI  1

 

m-am cățărat pe Munți – pân’ la Castel :

ajuns la Porți – mă-ntreb : oare-o fi el ?

din Traistă scos-am Lira – s-o iscodesc de Soartă :

prea-i  Întuneric Arctic ! – ce zici ?  –  mai bat la POARTĂ ?

 

Lira nu se-nspăimântă – ci uite-așa grăiește :

chiar dacă Prinții-ar fi Cadavre – tu mă-nstrunește

căci Cântul mută Munții și înviază Morții !

Cânt : Taumaturgul Lumii – și-Nvingătorul Sorții !

 

…pășii Lespezi de Cranii – pășii în Bezna Lumii

crezând – cu Foc – în CÂNTEC: IZVOR AL SFÂNT-MINUNII !

PARTEA TRUVERULUI – prin Pulberi : SĂMÂNȚĂ DE MINUNE !

 

un Sunet de-Armonie – și Demonii-s – Tăciune !

… așa-am crezut  –  voi crede – în VRAJA MEA DE CÂNT :

mut  Munții la Hotare –  isc VIU !  –  …din Hoit-Mormânt !

***

 

PARTEA TRUVERULUI  2

 

un Biet Truver se opintea – pe Râu – să-și țină Luntrea

căci Valurile Înspumate smintitu-i-au și Puntea !

Moartea-nota – de el lipită – cinic zeflemisind :

nu  văd – în Val – vreun Cânt : ci – disperat – te-aud doar horcăind !

 

smulgându-și Mâna de pe Cârmă – Truverul luă Lăuta

lăsând ca Apele-Puhoaie să-i prăpădească Pluta :

la Primul Sunet Empireic – Valul se netezi

pusă pe Crimă – Apa Cruntă – pe loc se îmblânzi…

 

ba – auzi cum Însăși Moartea – murmură în surdină

și – Ucigașa Cea Artistă – se alinta – calină…

…fără de Luntre – doar cu Lira – Truverul se-nălță :

 

și Îngerii-l aplaudară – RAIUL SE LUMINĂ !

…să nu vă puneți cu Truverul – Pajul Lui Dumnezeu :

vă veți supune ARMONIEI – cum Preasătulul Leu…

*

PARTEA TRUVERULUI-i Divină – Locțiitor Lui Crist 

nu cântă-Oriunde – Totdeauna : ÎN LUME E PREA TRIST

***

 

DOMNIA LEBEDEI  2

 

va  veni – din Moși Străbuni – LEBĂDA MĂIASTRĂ

Albul ei Neprihănit – fâlfâie-n FEREASTRĂ !

Zeii Cerului-Pământ ne-au trimis-o-n ȘTIRE

c-a venit – și-n NEAMUL NOSTRU – SFÂNTĂ MÂNTUIRE !

 

la Altar din PISC DE MUNTE – suie RĂI și BUNII :

Unii-adoră – Alți-Spăimații vin cu Mii de Funii

pentru-o Nouă Răstignire !” – tot răcnesc – NEBUNII !

…dar noi suntem ALȚII – -Acuma – la SCHIMBAREA LUMII !

 

noi  suim cu INOROGII – COASTA LUMINATĂ

iară CRISTLEBĂDA FIRII –  sparg ZI BLESTEMATĂ !

spre Tărâmul Liberării – zbor – ca Niciodată

 

Pui de Ciută – Pui de Oameni : FLOARE ‘MIRESMATĂ !

…Lume-Astrală – Lumi de Duhuri – ne îmbrățișează :

FOCIUBIRI NESTRĂMUTATE – iscă-o NOUĂ-AMIAZĂ !

*

 

…este  LEBĂDA DOMNIEI : REGNURI ÎNFRĂȚITE

amuțesc STRIGĂTUL CRIMEI – ZURBELE de-ISPITE :  

Sărbătoare  STACOJIE – LEBĂDĂ STRĂPUNSĂ

drept în GÂT : E ARMONIA  –  MIR-MINUNE ASCUNSĂ !

 

nu ne-au fost uitat VOIEVOZII – ne-au trimis-o HERB

să nu răscolim PĂDUREA : NESTATORNIC CERB

a venit – cu Botu-n Poala MIRELUI HRISTOS

să vestească-NTREG PĂMÂNTUL : MIELU-I SĂNĂTOS !

***

 

TERRA FĂRĂ  ERA

 

Șobolani – Șobolani – Șobolani – Șobolani

s-au găvozdit – Aici – de Mii de Ani (…ce Golani !)

iar Vizuina-au botezat-o  – pompos – ”TERRA” 

dar au uitat să scrie – pe ea – rând pe rând – ERA… 

 

Șobolani Bruni – Șobolani Albi… – …de Toate Culorile

șerpuiesc – în Plin Sânge – mânjind – mârlănește – Florile…

ca să aibă Probleme – să nu li se reproșeze că stau degeaba

și-au zis – ”Oameni” – și-au umflat un Dumnezeu Asortat : uite-așa-i treaba…!

 

…dac-Adevăratul Om – pe-aici se rătăcește

îi vezi zvârcolindu-se-n Glod – să-l muște de Dește

nu cumva ”să-i dea în gât” – la Poliția Interstelară

 

să nu-și mai poată face – cu Crime – dimineața – Gargară !

…e-o Planetă de Luat în Seamă – cu de-amănuntul și Colosal

nu-nainte de-a-i da Foc – să ardă mocnit – îndârjit și Final…

 

…de fapt – asta-i Pură Metodă  Șobolănească :

ei știu : de-aceea – nu crâcnesc ! -…d-apoi să și grăiască !

***

 

DESPRE SPORT…PÂNĂ LA DUMNEZEU 

 

Când aud icnetele și urletele, de înverșunare și de ură, ale jucătorilor de tenis (mai ales, ale ”TEN-IZMENELOR”!…unde sunt Grația și Eleganța, și Bunul-Simț, și Simțul Transcendenței… – … ale Sportivilor, de la Originile Tuturor Sporturilor…?!), în timpul jocurilor ”cu miză internațioonală” (…dacă ”nu”…sau dacă ”da”… izbucnește Al Șaptelea Război Mondial ? – …sau vine Apocalipsa ?!  – ..numai de-ar veni odată, că m-am săturat de când se tot ”SCREME”, și nu…”FACE”..nu Face Adevăta Ordine Mondială – CEA DIVINĂ  !), mă bucur nespus, că nu eu dețin Monopolul Urii, pe această Planetă Nenorocită și Condamnată !

..De fapt, Dialogul Real al concurenților (care știu de BANI, nu de…JOC (pentru Dumnezeu…și, mai ales, pentru ADEVĂR și…OLEACĂ DE MINTE !)…Jocurile Olimpice erau, cândva, patronate de Zei !)  – este următorul :

”-Am venit să te ucid…și asta fac ! Voi înhăâa toți BANII ! NUMAI EU !!! Îhh! …Cum, n-ai murit, încă ? Na ! Încă una și…Îhhh !”

”-N-am murit, pentru că EU am venit să te ucid pe tine, și să-nșfac toți BANII ! Na ! Mai na ! Îhhh !”

…E mare păcat că sporturile (în general !) au ajuns o COLOSALĂ AFACERE !… – …dar și mai rău este că, primii care au aflat-o, au fost Înșiși Sportivii (…că Oamenii Banului puteau să se ucidă între ei, să mai construiască un Monstru – ”Zgârie-Nori”, sau ”Zgârie Buricul Lui Dumnezeu”…sau un nou Tour Eiffel…ceva Ultra-Hidos, în orișice caz… – …aveau-aflau ei destule modalități de a-și exprima STAREA DE CRIMĂ – nu-i plâng !).

…Și, de la Oameni, a-nvățat și Dumnezeu să URASCĂ, TERIBIL ! (”precum în Cer, așa și pre Pământ” s-a…inversat, în ultimele mii de ani : ”Ce vede Patronul Universului, pe Terra, aia face El și Acolo, prin Cerurile Lui, tot mai AMBIGUE ȘI MAI DE NEDORIT ” !) – …URĂȘTE CUMPLIT (…seamănă, sau chiar ESTE, Reprezentantul, din Lume-Univers, al ”Subordonatului-CIOCOI”, ARHANGHELUL       [SĂU !] ”SATANA” (”ADEVERSARUL”… – …ce JOC TÂMPIT AU […ȘI-L ȘI JOACĂ !], ȘI ĂȘTIA, PRIN CERURILE LOR…DE CATRAN !) – …de fapt, LUCIFER (”Făcătorul Zilei DINTÂI” : A DESPRINS, DIN BEZNELE SALE – LUMINA, PENTRU EVIDENȚIEREA ”CONTRASTELOR DIVINE”…ȘI ĂȘTIA, ”CELEȘTII”,  AU AJUNS… –   … sau or fi fost DINTOTDEAUNA AȘA…?!           – IRECUPERABILI !…din Punct de Vedere Moral-Spiritual : ”Descurcă-te, Omule, cum poți, PENTRU CĂ ”CELEȘTII SUNT AMORALI ȘI ANTI-SPIRITUALI !!!” – …ce PARADOX ÎMPUȚIT !!!), AJUNS…”ȘEFUL TUTUROR !) – …Dumnezeu-Satana URĂȘTE în mod Dement și Absurd : privește, boldit de amuzament și, parcă, de BUCURIA RĂZBUNĂRII (…pe cine ? – pe PROPRIA-I CREAȚIE ?!…s-a zărghit de tot, Săracul…SENILUL NOSTRU DUMNEZEU…!), ca un Imbecil Celest ce este, cum se măcelăresc Milioane și Miliarde de Oameni, în Istorie…cum mor, de foame și de boli  coșmarești, copii de țâță, deci NEVINOVAȚI ! – …mai lăsați-mă cu Vechiul Testament Jidovesc și cu Răfuielile și Crimele lui Cotidiene, ajunse NECESARE, ca Apa și Aerul, ca Micul Dejun Englezesc…: <<Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii !>>  – Iezechiel 18, 2”).

…Nu-i ”FAIR PLAY”, Bossule  Celest ! ”Care face, ĂLA TRAGE !” – …iar nu : ”CAPRA BESE, ȘI OAIA PATE RUȘINE…!

…Da, nu știu dacă ați observat, în ultimele veacuri ale Terrei : exact TICĂLOSUL este ÎNCUNUNAT CU LAURI, și…”RIDICĂ TOT POTUL”…iar AMĂRÂTUL…rămâne tot amărât…sau o pățește și mai rău !

…Bu-u-ună Treabă a rămas să facă, privind pe Pământ… ”ATOATECREATORUL”…!

Uite la ce Discuții Blasfemice te poate duce…SPORTUL ! Deci, se vede, CLAR, că SPORTUL are ORIGINI DIVINE…de aceea, nu are habar, nici cât o Broască Râioasă, de…MORALITATE !

***

 

MOARTEA UNUI TRUVER

 

Catifelate  Gânduri – și un Iz de Seară

îmi mângâie Zimțata-mi Inimă de Ceară :

căci Ritmul în Răspăr n-aduce alt Folos

că ești mai Amărât – vezi Lumile pe Dos…

 

nu vreau să mor nici Laș – dar nici Nebun

Simț după Simț transforme-se în Scrum…

voi medita Neantul ca pe-o Sărbătoare

voi înghiți Cucuta – nu dor cu Suc – ci și cu Floare !

 

…o – Moartea mea – o-Adevărată Sărbătoare :

Dușmanii-mi nu pot să-i bucur : ”Iaca ! – …moare !”…

…în Necurmata Seară care vine 

 

voi scurge Sângele-mi în PĂSĂRILE CRINE…

…e o Beție Rară – să-ți poți alege Moartea

iar Moartea Însăși – Descântat – continue-mi CARTEA…

 

…din tot ce-alegi în Viață – Alegerea Supremă :

MOARTEA UNUI TRUVER – între Grădini  –  BOEMĂ !

*** 

                                           Adrian Botez

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.