Pe Ismail Kadare l-am descoperit întâmplător în facultate. Era o perioadă nebună din toate punctele de vedere, era imediat după 1989 și atunci, de la biblioteca unde găseam cursurile obligatorii, luam și tot ce-mi pica în mână, cărți de care auzisem pân-atunci sau îmi sunau mie nu știu cum.
Aprilie spulberat îmi părea după titlu un vis bizar și neîmplinit, am „închiriat-o” imediat și am devorat-o, uimită…
Un fel de Eliade mai vechi și mai sângeros, mi s-a părut atunci, la prima vedere, deși nici pe Eliade nu-l cunoșteam încă bine.
Dar impresia rămasă, de real ciudat amestecat cu un fantastic bine închegat, a fost definitorie și am văzut în timp că și criticii sunt de acord cu ea.
Kadare are o lume ciudată de vechi cu nou, în care vechiul învinge și te lasă cu implacabilitatea unei tristeți în care știi că, pentru a rescrie povestirile lui, trebuie să schimbi neapărat ceva: istoria sau omul.
Tehnic vorbind, cartea are patru povestiri. Nuvele, după alții. Patru proze frumoase și grele care te prind în mreaja lor imediat, deși după a doua eu am simțit că nu-i nicio șansă ca celelalte două să se termine mai bine… Tot am vrut însă să știu cum s-a ajuns acolo iar lumea albaneză, cu incrustații musulmane, e fascinantă cu legile ei strămoșești și nescrise, pe care se bazează, în fapt, toate dramele.
Aflu acum că Aprilie spulberat, publicată de autor în 1978, a fost tradusă în limba română într-o primă ediție în 1990, deci am citit-o la prima mână, cum se spune. Apoi, tot informativ, am citit că Polirom a publicat ulterior varianta definitivă, revizuită de autor.
În prima poveste, care se numește chiar Aprilie spulberat, găsim un fel de crimă și pedeapsă medievale, albaneze.
Povestea, ca și următoarea, se sprijină pe legile kanun-ului, premergătoare probabil cumva codurilor omerta sau yakuza sau ale oricărei mafii de azi. Spun asta pentru că încărcarea crimelor vechi cu aureola tradiției nu poate fi niciodată scuză pentru vărsare de sânge. Dar literatura și mintea umană funcționează altfel și timpul face legende din criminali, dovadă Chicago sub teroare sau Godfather…
Continue reading ocartenescrisa.ro
Revista ARMONIA - Saltmin Media 