ZIUA APARTIȚIEI LUCEAFĂRULUI

                   by  Traian Bădulescu Șuțeanu

      Astăzi 15 ianuarie 2018, începutul anului de Centenar al Marii Uniri,  se împlinesc 168 de ani de la nașterea, la Ipoteștii de Botoșani, a ultimului băiat din familia Eminescienilor, pre numele lui de veșnicie MIHAI. (al doilea nume predestinat, după cel al lui MIHAI VITEAZU,urmat de cel al marelui rege  MIHAI I). Între aceste mari personalități ale Neamului mitul său a devenit esența spirituală a ceea ce reprezintă astăzi în omenire Neamul Românesc al Dacienilor. Prin opera sa, nu numeroasă ca întindere, dar densă și cuprinzătoare a ceea ce reprezintă viziunea și simțirea noastră asupra lumii și a vieții profunde, uimește și astrăzi, la fel de constant, întreaga lume de cititori de acasă și de pretutindeni. Traducerea sa în aproape toate limbile de mare circulație a înlesnit ajungerii versului său de la Tokio la Toronto, de la Oslo la Captown , de la Sitney la Londra, nu mai vorbim de aproape toate limbile ce se vorbesc curent în Europa. Pentru prima dată în lirica noastră el aduce scurta exprimare a otodoxiei, prin poeziile RUGĂCIUNE, ca imn al Feciaorei Maria și zguduitoarea RUGĂ-CIUNEA UNUI DAC, prin care se face referire la originea noastră strict daciană. Strămoșii noștri sunt ”valorificați” magistral în culmea creațiilor sale care o constituie marele poem filozofic  MEMENTO MORI. Nicăieri în lirica noastră nu se găsește descrierea formării țărilor și popoarelo și nică-ieri ca în această capodoperă nu se prezintă, aproape cinematografic, lupta dacilor cu acei primi cotropitori romanii, porniți și ei din aeeeași rădăcină tracă, războiul fiind, în esență, fratricid, motiv pentru care foarte mulți au căzut în patima admiterii apariției poporului de azi, care poartă,în modul cel mai  facil, numele romanilor. Acesta nu poate fi revendicat decât de trăitorii de la Roma, italienii de azi. Denumirea noastră de acum se dato-rează deosebiților noștri confrați, intelectualitatea ardeleană grupată în ceea ce ne-a rămas drept ”Școala ardeleană”, care au găsit această moda-litate pentru a le aminti ungurilor originea noastră ”strict europeană”, venită chiar din inima celui mai dezvoltat continent al omenirii la acel ceas istoric, cum este orașul Roma. Noi n-am venit pe cai și în căruțe ca ungurii din Asia, ci suntem d’ acia,  după cum spun oltenii noștri, adică din DACIA !

      Deși se pare că pe Eminescu nu l-a preocupat subiectul UNIRII tuturor

dacienilor întru aceleași granițe ale Daciei, el a fost trăit prin Alecsandri, cel care, împreună cu prietenul său și tovarăș de idei pașoptiste Nicolae Bălcescu, este părintele spiritual și de idee a UNIRILOR SUCCESIVE, fiind strategul primei UNIRI ESENȚIALE între cele mai importante provincii de atuncu Moldova și Muntenia, ( cunoscută încă de pe atunci sub apelativul de Țara Românească, denominație care nu ne este nici acum clară de unde vine și cine a folosit-o pentru prima dată.

     Este vremea ca la acest Centenar Neamul nostru să aducă la lumină tot adevărul despre ființa noastră, cine a făcut și de ce a dispărul statul dac, după ocupația sângeroasă romană, de ce după pierderea războiului ruso-francez aceste două provincii au fost ca un fel de ”gubernii rusești”, con-duse de generalul rus Kiselef,( și mai ales de ce cel mai mare bulevard al capitalei îi poartă numele?), cine sunt marii trădători care au admis cola-borarea cu ocupantul sovietic și ce am pățit, în modul cel mai concret istoric, în perioada dictaturii comuniste și de ce situația de azi continuă să fie cu atâta inerție privind modul de gândire și de trăire imprimat de educația nefastă comunistă ?!

       Prin Eminescu, adică prin ”eminescianism”, care înseamnă dăruire pentru Neam și Țară, dar, mai ales, preocupare zilnică, (cum a făcut-o el ca ziarist)de limpezire a ceea ce avem de făcut pentru a ne reveni și după acest flagel, care a fost experimentul marxist de desființare a noastră ca Neam.

      Prețuim , cu toată lauda, cele ce intreprind frații noștri din cele două provincii aflate vremelnic dincolo de granița actuală, bucovineni, prin marile manifestări de la Cernăuți și prin satele de români și cei de la Chișinău, românași de ai noștri care și-au făcut din Eminescu ”seag de luptă” pentru păstrarea sentimentului național și marea nădejde că, nu după mult timp, vor fi din nou acasă, realipiți la Patria Mumă. Le dorim, – și ne dorim-: AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !

   

         Drept mulțumire, le oferim această poemă de la inimă…

***

                                         VIN  CA  DIN  CER

                                                            traian bădulescu șuțeanu

                                                              

                                                                cronică rimată

 

                                                      Vin ca din cer cu drag la voi                               

                                                      să mai lăsăm  griji și nevoi.                                

                                                      Să ne-amintim cine suntem,                              

                                                      de unde venim și azi ce vrem.                           

                              

                                                      Suntem un neam drept și viteaz                                    

                                                      ce ține sus  spiritul treaz.                                    

                                                      Venim din negura de ani                                   

                                                       trecuți cu greu  printre dușmani.   

                                                   

                                                      Suntem doar daci  nu și romani

                                                      care ne-au cotropit suta și șaizeci de ani.

                                                      Când au plecat ei ne-au lăsat

                                                      fără de stat și fără rege-ncoronat !

                                         

                                                      Și-acuma în acest nou dat

                                                      noi iarăși ne-am readunat

                                                      cu dacii liberi din Carpați,

                                                      marii și mândrii noștri frați.

 

                                                      Fără graniți și fără armată,

                                                       și ca părinte Cerescul Tată,

                                                       biserica a preluat

                                                       administrația de stat.

                                                       

                                                      Ne-am bucurat  neîncetat                                           

                                                      de ce-am sădit și recoltat.  

                                                      Pe vatra veche am depus

                                                      suflet și  ce-am avut de spus.                                          

                              

                                                      N-am depus steagul  niciodat’                                            

                                                      și  la străbuni n-am renunțat !                                  

                                                      Neamul cel drag și Dumnezeu                                      

                                                      ne-au fost toiag  la drumul greu…                               

                                                                                          

                                                      Nimic nu este  permanent,                                

                                                       totul se schimbă  imanent…                                       

                                                       Nu ne-am plâns jalnic pe morminte,                                

                                                       căci am trăit în cele sfinte.                              

                                  

                                                      Vin ca din cer  înseninat                                  

                                                      și niciodată supărat,

                                                      chiar dacă răul era greu

                                                      eu n-am ieșit din felul meu…                                                         

                                                              

                                                      

                                                       Când unii erau încremeniți  

                                                       și se crdeau năpăstuiți,

                                                      veneam cu-o zisă și un banc

                                                      și glumele s-au făcut  teanc

                          

                                                      de voioșie țărănească

                                                      ca  omul tăcut s- o trăiacă

                                                      în cântec, dans și voie bună,

                                                      căci totul făceam împreună…

                    

                                                      Numai așa, frate și soră,

                                                      am tot jucat aceiași horă,

                                                      de la Nistru pân’ la Tisa

                                                       precum ne e datul și zisa !

                                                      

                                                      Dar…azi

                                                      Vin ca din cer îngândurat

                                                      căci Neamul iarăși ne e-ncercat

                                                      de unii care-au reușit,

                                                   –  după un comunism cumplit -,

                   

                                                     să fie iar unde au fost,

                                                     pe vechiul și plăcutul post

                                                     din care țin țara pe loc,

                                                     în același fel făr’ de noroc.

 

                                                     Din proletari, azi sunt boieri

                                                     uitând ce rău au făcut ieri:

                                                     în șleatca roșă de avari

                                                     își iau moșii și cresc dolari,

                                                     amenințând justițiari !

                                                

                                                      Mai mult decât atât,

                                                      înîțelepții le stau iar în gât,

                                                      i-nproașcă cu mixtură roșă și gunoi

                                                      prin gura ”maiistrului” cristoi.   

                               

                                                      Ce-a preluat din iliescu    

                                                      cum c-am fi doar ceva terestru

                                                      și că ”dacismul triumfal”

                                                      e doar ”legionarismul criminal”.

 

                                                     Și-i dau întruna, cu mult zor,

                                                     cum că…”comunismul are vitor!”

                                                      și că ”nimenea nu e de vină

                                                      că lumea are o MARE Chină:”

 

                                                      Și asta numai pentru că

                                                      au făcut pe dracu să nu să

                                                      știe că nazismu-i condamnat

                                                      și comunismu-i exceptat.

  

                                                     

                                                      …Oricât ar fi cumplitul ceas,

                                                      eu nici acuma nu mă las…

                                                      Vin ca din cer încrezător

                                                      în Neamul cel biruitor!

                                                      În unitatea ce-o să vină,

                                                      spre a ne fi iară deplină,

                                                      din harul său de exprimare

                                                      dospit în  ROMÂNIA  MARE .

 

                                                      Am rezistat ca și-altă dată

                                                      în jurul stâlpului de piatră,

                                                      mereu în marșul triumfal

                                                      cu-n erou-rege  DECEBAL.

 

                                                      Uniți întru același sfânt temei

                                                      în jurul mamelor, femei,

                                                      cari ne dau viață, legământ,

                                                      pe-același vechi și sfânt pământ !

 

                                                     Prin frumusețea lor divină,

                                                     cresc flori în țara o grădină.

                                                     Din ele vine forța suptă

                                                     și marele îndemn la luptă !

 

                                                     Mereu ne-au dat savanți, poeți,

                                                     făuritori de frumuseți.

                                                     Și înțelepți, ce-au frânt urâta,

                                                     Cum EMINESCU și NICHITA

                                                           

                                                     Și mari conducători ne-au dat,

                                                     când ne-a fost neamul încercat.

                                                     Copiii lor și-ai noștri fii

                                                     țin țara-n vechile-armonii.

                                                            

                                                     Deși par fără Dumnezeu,

                                                     la ceasul încercat și greu,

                                                     îndată cu toți se-aridică   

                                                     către netoți, fără de frică!

                                                 

                                                     Azi, cănd  ne-aflăm în dezbinare,

                                                     vin noi bărbați spre luminare,

                                                     care ne-adună, încăodată,

                                                      în jurul Stâlpului de piatră,

                                                        

                                                     spre-un PADRE unificator,

                                                     garant de mare viitor,

                                                     care va ține neamul treaz

                                                     sub chipul lui MIHAI VITEAZ.

                                                        

                                                    Avem neghiobi iar de-nfruntat,

                                                     care la oase s-au spurcat:

                                                     dar Neamul și cu Dumnezeu

                                                     îi duc încet la apogeu.

 

                                                     De ei țara se va limpezi,

                                                     de-această  sfântă MARE  ZI,          IIIIIIIIII

                                                     a REUNIRII  celor ce trăiesc            IIIIIIIIII

                                                     in spirit DACO-ROMANESC.         IIIIIIIIII

                                                 – – – – – – – + – – – – – – – 15 ianuarie 2018 București

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s