„Generația Facebook” și Noua Ordine Mondială. Introducere de Pr. Dan Bădulescu la lucrarea lui Bruno Wurtz despre NEW AGE

În anul 1992 vedea lumina tiparului la Editura de Vest lucrarea sociologului Bruno Würtz New Age – Paradigma holistă sau Revrăjirea Vărsătorului, lucrare ce a rămas până astăzi o referință obligatorie am zice, pentru orice articole/tratate legate de new age, din orice perspectivă, în România. Am spus din orice perspectivă, și am inclus aici și palierul teologic, cu toate că lucrarea respectivă nu este una teologică. Valoarea ei deosebită consta în faptul ca a fost inițial redactată în anii de dinainte de ’90, iar conținutul ei documentar a constituit, așa cum am afirmat, baza de referință a tuturor lucrărilor de acest profil din România, printre care și lucrarea subsemnatului, Pr. Dan Bădulescu Împărăția răului New age1

Cartea lui Bruno Wurtz poate fi cumpărată de la Librărie.net

Întrucât de la redactarea acestei lucrări au trecut cel puțin 30 de ani, se poate pune pe bună dreptate întrebarea: ce anume mai e valabil acum din cele conținute acolo? Desigur sensul întrebării nu se referă la datele istorice: reprezentanți, societăți, idei, etc. care, din punct de vedere istoric au existat și au funcționat în felul descris de autor. Întrebarea are în vedere modul în care au „evoluat” – dacă putem spune așa – lucrurile de atunci și până în prezent, atât în țară cât și peste hotare.

În rândurile ce urmează nu ne-am propus să facem a o analiză extinsă și aprofundată a acestei probleme, cadrul restrâns nu permite acest lucru, ci să schițăm doar niște observații preliminare până când va apărea un studiu mai amplu.

Pe noi ne interesează cu precădere situația din tara noastră, care desigur că este legată și influențată de centrele de origine și iradiere a mișcării, spațiul Nord Atlantic. Deci, prin comparație cu ce se întâmpla la noi în anii ‘90, anii apariției cărții lui Würtz, putem constata anumite deosebiri și dinamici ale fenomenului.

Mai întâi, new age-ul așa cum este descris în lucrarea respectivă, în varianta lui devenită deja „clasică” a suferit începând cu anii 2000 un declin treptat, dar vizibil. Înțelegem prin aceasta interesul tot mai scăzut pentru literatura ocultă și ezoterică, pentru „inițieri” de tot felul, practici asiatice ca yoga, zen, qi-qong, rei-ki, etc., pentru astrologie și numerologie, diverse terapii alternative, regimuri vegane, psihologii transpersonale, muzică ambientală, etc. Chiar dacă acestea nu au dispărut în totalitate, totuși astăzi, comparând cu acei ani, ponderea și voga lor în societate s-a diminuat drastic.

Atunci putem să ne punem următoarele întrebări: deci new age-ul e pe ducă? Sau chiar e practic terminat? Și dacă nu, în ce mai constă el astăzi?

La acestea nu s-a dat – cel puțin până acum – un răspuns tranșant, ne aflăm încă pe tărâmul ipotezelor, așa că vom avansa cu prudență și noi unele opinii plauzibile.

Să nu uităm faptul că new age-ul a fost adesea alăturat – pe bună dreptate! – unei alte noțiuni din zona sociologiei/antropologiei: postmodernismul. Observând la noi această alăturare se pot trage mai multe concluzii, iar noi ne vom opri inițial la una ce se referă la domeniul religiei/teologiei.2

Lucrarea noastră publicată în 2002 avea ca domeniu o cercetare doctorală la facultatea de teologie pastorală, secția Îndrumări misionare. Fenomenele new age în cauză, erau cercetate din prisma teologului, preotului și profesorului de religie, având în vedere situația prezentă și eventualele tendințe pe termen mai scurt sau mai lung.

Așa stând lucrurile, în privința noii religiozități ce se profilează din ce în ce mai pregnant de câțiva ani încoace, asistăm la o răspândire în rândul așa numitei „generații facebook”„a crede dar a nu aparține” nici unei religii și nici măcar vreunei confesiuni/congregații. Acesta este într-adevăr un fenomen de religiozitate de tip new age care se manifestă sub ochii noștri, vezi de ex. reacțiile după recentul incident tragic de la clubul Colectiv.3 a fenomenului numit in sociologie believing but not belonging4

La întrebarea: oare cum s-a ajuns aici?, trebuie început prin a spune că acest fenomen vine de la noi tot din Vestul „secularizat”. Mergând pe firul istoriei, putem sesiza aceste etape:

– la „Marea Schismă” (sec. XI), biserica apuseană a Romei, a suferit o vătămare în dogme, taine, preoție, monahism, tipic liturgic, canoane, pe care totuși le-a păstrat, așa deteriorate, până astăzi.

– în sec. XVI mișcarea Reformei protestante, cu toate cele trei ramuri majore (luterani, calvini, anglicani), a desființat complet monahismul, și a păstrat în mod formal/simbolic dogmele, tainele, preoția, tipicul liturgic. S-a ajuns astfel la așa numite „forme fără fond”

– începând cu sec. XVII au apărut mișcări „neo-protestante” care au desființat și preoția, tipicul liturgic, iar tainele sunt subțiate la extrem. Se păstrează totuși o oarecare structură dogmatică subiectivă, un program de rugăciuni, o autoritate a pastorului, morală, etc.

– pasul următor a început la sfârșitul sec. XIX, și acolo s-au pus bazele a ceea ce se numește believing but not belonging: o religiozitate pur personală și subiectivă, individul nu mai este ancorat în nicio religie sau confesiune clară, dogmele, tainele și preoția sunt anihilate total, fiecare cu dumnezeul și credința lui.

Acesta este stadiul în care se pregătește să intre iresponsabil „generația facebook”. Bruno Würtz, desigur, nu a prins concret aceste manifestări, totuși a putut să intuiască germenii lor în mediul ateist în care a activat. Căci, trebuie spus și aceasta: „generația facebook” – cei care sunt născuți după ’90 și au acum 15-25 de ani, sunt „generați” de către părinți forma(ta)ți în anii ateismului socialist, în care au suferit vătămări duhovnicești majore, și au o percepție și o legătură eclesială superficial și confuză. Per ansamblu cele două generații manifestă un fenomen Hristo-fug, care trebuie luat în considerație de către Biserică

Aceste observații sunt făcute la modul general, și au în vedere mai degrabă un „trend” cum se spune acum, situația statistic sociologică nu se prezintă (deocamdată?) atât de radical și dramatic, există – slavă Domnului! – încă o majoritate care nu a ales această cale, și un nucleu ancorat cu hotărâre în viața Bisericii.

Alte fenomene new age ce pot fi observate s-ar referi la „noile cuceriri” ale științei, experimente, noi cosmologii, fenomene (sub) cuantice, o nouă bioetică, etc. la care putem adăuga și „corectitudinea politică”, drepturile LGTB, etc.

Chiar dacă acestea toate nu mai sunt acum strict legate (ideologic și simbolic) de „Vărsător”, ele se încadrează per ansamblu în ceea ce am numi NWO (Noua Ordine Mondială), o lume imaginată de om (virtuală?), ce continuă linia utopiilor marxist-comuniste. Rămâne de văzut cum vor „evolua” lucrurile în viitorul apropiat, Alvin Toffler avea și el cumva dreptate când observa în „Șocul viitorului”, o precipitare, accelerare în timp, a evenimentelor, un fel de „scurtare a zilelor” – desigur a numărului lor și nu a duratei! 5Pr. Dan Bădulescu

Ed. Christiana, 2002.1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Postmodernism2

http://www.crosswalk.com/church/pastors-or-leadership/the-trend-of-believing-without-belonging-11536808.html4

New Age. Noua ordine Spirituala a profetilor mincinosi

Editura Agaton, Colectia Duhul Adevarului, 2020, 336 pagini – Librărie.net

Cine a fost Bruno Wurtz. Biografie scrisă de fiul său

La 17 septembrie 1932, în Văliug, un sat la poalele Semenicului, s-a născut Bruno Würtz, fiul lui Anton și Irina (fostă Biacovsky) . Părinții proveneau din familii de etnie germană stabilite în Franzdorf și Sekul în jurul anilor 1800.

Pe când Bruno avea doi ani, în urma unui accident de muncă de la Uzinele din Reșița, tatăl, Anton, lăcătuș mecanic, a decedat. Tânăra soție, Irina, a luat trupul soțului de la locul accidentului fără consimțământul patronatului – ca urmare, familia a rămas fără pensia de urmaș. Între timp se născuse Margareta, sora lui Bruno. Pentru a-și întreține familia, mama și bunica se angajează ca femei de serviciu la școala primară din Reșița, cunoscută de localnici cu numele de Școala de beton dela Stavila. La această școală Bruno a absolvit gimnaziul. A urmat cursurile liceului german de la Ciacova, apoi, la desființarea acestuia, a liceului Nikolaus Lenau din Timișoara. În acele vremuri de restriște, când supraviețuirea era scopul vieții, Bruno rămâne la bunica, la Măureni iar cealaltă parte a familiei se mută la Timișoara, unde Irina se recăsătorește cu muncitorul teracotor Bakes Iosif.

La G.A.S. Măureni, unde Bruno se angajează ca ajutor de fierar este sprijinit de părintele paroh din Măureni, Buscher. Având aptitudini de mecanic, fiind o fire meticuloasă și având un caracter ferm și stabil, foarte hotărât și determinat în acțiuni, Bruno ajunge tractorist iar mai apoi brigadier tractorist. Formația de intelectual a tractoristului este observată, și cu sprijinul aceluiași părinte paroh, pentru a putea urma cursurile unei instituții de învățământ superioare, este trimis la Facultatea muncitorească de la Oradea (1951-1953).

În această perioadă, la Măureni, se întâlnește cu viitoarea soție, Carolina Mureșan. Carolina, originară din Creaca, jud. Sălaj, era muncitor sezonier împreună cu familia și alți consăteni veniți împreună pentru a munci aici pe timpul verii. Se căsătoresc în Ardeal, la casa socrului, meseriaș rotar și constructor de case. Familia și primul ei născut rămâne aici până la terminarea de către Bruno a studiilor universitare de la Facultatea de Filologie din București, în anul 1957. Bruno este declarat diplomat universitar, secția de traducători. Acum familia se mută la Timișoara, la casa mamei lui Bruno, unde se naște și cel de-al doilea băiat.

În noua lui situație socială, Bruno a lucrat în următoarele sectoare: la Sfatul Popular al Regiunii Banat, în presă ca redactor și șef de secție, la Teatrul German de Stat, ca director, la Centrul de Științe Sociale, ca cercetător științific. La Centrul de Științe Sociale unde B. W. și-a început activitatea, a fost angajat în urma unui concurs pentru ocuparea unui post vacant în specialitatea de filosofie. În acel an absolvise și cursurile postuniversitare la secția de filozofie a facultății „Ștefan Gheorghiu” din București.

Își începe munca prin participarea în anul 1974 la o cercetare sociologică pe tema fluctuației forței de muncă în agricultură și elaborează individual un prim studiu despre religiozitatea neoprotestantă. În anii următori s-a ocupat de partea doctrinară în colectivele ce studiau fenomenul religios.

Iată câteva din lucrările de plan reprezentative:

Reprezentări și trăiri ale religiozității

Religiozitatea scieatizată

Doctrinele principalelor secte ale creștinismului contemporan

Hans-Georg Gadamer – o încercare de depășire a crizei de încredere

Conștiința culpei, antologie Karl Jaspers

Problematica omului în filozofia lui Karl Jaspers, Ed. Facla, Timișoara,1976.

Cu această temă a obținut titlul de doctor în filozofie.

Ernst Bloch și principiul Speranță (Tipogr. Univ. 1986)

Filozofia anticipării I, II și III (1987-1988, Tip. Univ. )

Paradigma viitorului (Tip. Univ. 1990)

Confruntări contemporane pe tema viitorului (Ed. Facla, 1990)

Cu această lucrare a obținut locul întâi al Academiei Române la filozofie în anul 1992 (după ce murise în 1991).

Sursa: https://www.activenews.ro

Note

  1. New Age (Paradigma holistică), Ed. Facla

Continue reading https://www.activenews.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.