Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (46) – Alfred Fouillée

„Luxul, moliciunea şi trândăvia sunt cauze de decadenţă pentru un neam.” – Alfred Fouillée

   Alfred Jules-Émile Fouillée (1838-1912), filozoful și sociologul francez, a fost un scriitor prolific, în special pe subiecte politice, sociale și istorice.

   S-a născut la La Pouëze, Maine-et-Loire, Franța. A fost fiul adoptiv, cu suflet blând și bun, al filozofului Jean-Marie Guyau despre care am scris în alt eseu, și care a avut o viață foarte scurtă, dar fecundă, cu o adâncă iubire și înțelegere a omului și a vieții, cu atitudini nobile și sclipiri geniale ale amănuntului. Acest fiu a avut cu tatăl său o intimă prietenie intelectuală și după moartea sa, a căutat să-i facă opera cât mai cunoscută. 

Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (46) – Alfred Fouillée”
Advertisement

VAVILA POPOVICI:   ESEU PENTRU ESEU

FILE – A Ukrainian serviceman takes a photograph of a damaged church after shelling in a residential district in Mariupol, Ukraine, March 10, 2022. (AP Photo/Evgeniy Maloletka, File)

   ESEU PENTRU ESEU

(fragment din noua carte Jurnal american 5)

 Nu ne mai interesează valorile spirituale, ci numai cele materiale, cele de la care putem să ne alegem cu ceva pentru un trai mai îndestulat. Adică, valorile care ne pot aduce profit. Ce profit poate aduce o statuie, o operă de sculptură care să ne amintească o personalitate, un eveniment, la ce? Mai bine să nu ne amintim, ci clipele prezente ale vieții să le trăim. Mai interesează pe cineva simbolurile? Auzi: simboluri! De ce să ne îngreuneze conștiința cu conținuturile ei inconștiente? Cât a trăit, unde a trăit, ce a făcut? Doar el e mort! De ce să trecem pe lângă statuie, să ne oprim, s-o privim sau s-o ignorăm, când este mai bine, mai ușor s-o demolăm? „Jos cu ea!” Ce caută această carte în biblioteci, nu mă interesează cine și ce a scris în ea! „S-o arză focul!”

Continue reading “VAVILA POPOVICI:   ESEU PENTRU ESEU”

VAVILA POPOVICI: DESPRE OBOSEALĂ

Există o oboseală a sufletului şi e cea mai groaznică oboseală. Nu e grea, ca oboseala trupului, nu e înşelătoare, ca oboseala simţurilor, e greutatea conştiinţei, e imposibilitatea de a respira cu sufletul.” – Fernando Pessoa

Dicționarul o definește ca pe o stare de slăbiciune generală datorată unui efort fizic sau intelectual intens, sinonim cu: istovire, trudă, osteneală. Iar odihna este considerată a fi tratamentul oricărei stări de oboseală, în special al celor care au dificultăți în a se relaxa, fiind într-o continuă stare de tensiune. Alții spun că cele mai bune rezultate în tratamentul acestui sindrom, fiindcă totuși este un sindrom, îl are exercițiul fizic.

Continue reading “VAVILA POPOVICI: DESPRE OBOSEALĂ”

Recenzie de Liviu Martin la „Cucetări și reflexii -2022” de Vavila Popovici

Redactat în cele două limbi pe care le stăpânește cu ușurință și grație, română și engleză, noul volum de cugetări și reflecții al scriitoarei Vavila Popovici completează suita celor de până în prezent, publicate începând cu anul 2016. 

Autoarea își crește textele în solul fertil al marilor teme și frământări omenești, între care nevoia de sens, fericirea, dreptatea socială, anotimpurile ființei, relația dintre părinți și copii, legătura cu patria și cu trecutul, singurătatea și alienarea, rostul artei în procesul devenirii sufletești, rolul iertării, mișcările națiunilor pe axele principale ale istoriei.

Continue reading “Recenzie de Liviu Martin la „Cucetări și reflexii -2022” de Vavila Popovici”

CARTEA LOCUIRII ÎN SINE – Recenzie de Liviu Martin la „Dumnezeu ne aude!” de Vavila Popovici

CARTEA LOCUIRII ÎN SINE

Tipărită peste ocean la sfârșitul Primăverii, anume pentru a ajunge în România de ziua Înălțării Domnului, noua carte de versuri a distinsei scriitoare Vavila Popovici aduce, în acestă societate confuză și peste măsură de anxioasă, mângâiere și un soi de bucurie în stare să prindă rădăcini. 

„Dumnezeu ne aude!” reunește poeme-rugăciune vibrante, rostite cu fruntea sprijinită cu palme împreunate ale cuiva care a trait din plin și care din plin le-a pertrecut pe toate.

Continue reading “CARTEA LOCUIRII ÎN SINE – Recenzie de Liviu Martin la „Dumnezeu ne aude!” de Vavila Popovici”

Vasile Filip – Cronică la Cugetări / Reflections de Vavila Popovici

Visul și speranța

,,Dacă nu ar fi fost visele și speranța, cred că am fi murit de teama vieții.” Acesta este cercul în care autoarea cărții bilingve ,,Reflections”, Made in USA, LULU ENTERPRISES, 2022, circumscrie destinul omului, argumentându-și cât se poate de credibil gestul: ,,Impulsul Divin îi dă omului puterea de a însufleți spațiul, a înfrumuseța clipele prezente, a pregăti un viitor care să-l fericească.”

Și în această carte, care urcă valoarea creației – nu doar numerică ‒ a autoarei la cifra 65, are ca personaj principal Omul. Omul privit din față și din profil, dar mai ales, dinlăuntrul lui, împlinind astfel un portret rațional / emotiv în conținut, nu în formă. Pentru că ceea ce se află la vedere este una – o imagine exterioară; cele ce nu se văd alcătuiesc adevăratul portret – structura de rezistență. ,,Doar omului i s-a dăruit gradul înalt de gândire și ar fi cu adevărat păcat să nu fie fructificat, bonusul de Divinitate dat.”

Continue reading “Vasile Filip – Cronică la Cugetări / Reflections de Vavila Popovici”

Vasile Filip: Rcenzie la vol.”Dumnezeu aude”, de Vavila Popovici

Cartea de rugăciuni

,,Doar gândul, visul și rugăciunea pot rupe granițele timpului și spațiului în care ne-a fost încorsetată viața” – mărturisește Vavila Popovici în deschiderea cărții sale de versuri intitulată ,,Dumnezeu ne aude!”

Made in USA, LULU ENTERPRISES, 2022.

Un volum cu un conținut de o bogăție relevantă pentru structura poetică a autoarei, prezentat într-o grafică elegantă, armonizată perfect cu opera în sine.

Solicitările pe care autoarea le adresează Divinității nu sunt meschinării umilitoare; ele o înfățișează ca pe un credincios dăruit necondiționat crezului său. Cerințele sale nu sunt cerșetorii: ,,Redă-mi lumina, Doamne, / în trista dimineață / și frunții mele sprijin – un strop de adevăr!” În adâncul ființei sale, ea simte ocrotirea unui înger păzitor, care ,,Cuvinte de mângâiere-mi șoptește, / când trece cu aripile-ntinse / peste cuvintele scrise, / peste viața cu întâmplări fericite-nefericite, / peste așteptări tăcute, / peste visele irosite, și altele abia ivite… / Doamne, lasă ușa deschisă Îngerului!” Iar bunul Dumnezeu i-a ascultat ruga și a împlinit-o cu recunoscuta-i blândețe: ,,Și îngerul a tresărit și m-a privit / cum parcă până atunci nu o făcuse”.

Continue reading “Vasile Filip: Rcenzie la vol.”Dumnezeu aude”, de Vavila Popovici”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (44) – Aldous Huxley

„Experiența nu este ceea ce ți se întâmplă; este ceea ce faci cu ceea ce ți se întâmplă.”    – Aldous Huxley  *

   Dacă în secolele trecute viața oamenilor era statică, călătoriile scriitorilor și ale filozofilor în alte țări fiind extrem de rare, din epoca luminilor circulația oamenilor de litere s-a intensificat în diferite domenii, contactele dintre scriitori, filozofi și artiști mediate de voiaje și corespondență au devenit frecvente. Mai târziu traducerile au fost un alt factor important de circulație și de intensificare, diversificare a ideilor.

Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (44) – Aldous Huxley”

Vavila Popovici:   „Agresivitatea – frica scăpată din lanț”

„Doamne, nu te supăra! / Dacă aș fi făcut eu cerul, / l-aș fi colorat, tot în albastru, / copacii și florile, tot în verde,  dar pământul, / pământul l-aș fi colorat în alb, / să nu-i pot vedea niciodată / noroiul, sângele, cenușa.” 

Din vol. „O mie și una de poeme”

   Cu regret putem afirma astăzi, că mintea nostră a realizat lucruri extraordinare din punct de vedere material, în timp ce sufletul nostru a pierdut enorm; „casa noastră spirituală s-a năruit”.

Continue reading “Vavila Popovici:   „Agresivitatea – frica scăpată din lanț””

Vavila Popovici: DESPRE SCEPTICISM ȘI CONCESIVITATE

„Dreptatea aparţine acelora care cred în ceva, nu scepticilor.” – Octavian Paler

   Scepticismul (din grecescul skeptios, căutător) este, într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate. A fi sceptic este sinonim cu a fi neîncrezător, a pune la îndoială majoritatea situațiilor noi cu care se confruntă viața.

   Scepticul susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii și atunci, ceea ce aude sau i se spune, nu poate fi adevărat.

Continue reading “Vavila Popovici: DESPRE SCEPTICISM ȘI CONCESIVITATE”

Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (43) – Albert Einstein

„Știința fără religie este șchioapă, religia fără știință este oarbă”– Albert Einstein

   Fizicianul, theoreticianul Albert Einstein (1879-1955) s-a născut la Ulm, Regatul Wurttemberg, Germania, într-o familie de evrei nepracticanți, tatăl fiind comerciant, apatrid din 1896. Elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton, New Jersey, SUA – unde a și murit – , Albert Eistein a fost autorul teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel Fizică.

   Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), denumită ulterior teoria specială a relativității sau relativitatea specială, contribuții care unesc mecanica cu electromagnetismul și cu teoria relativității generalizate (1915), cea  care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Continue reading “Vavila Popovici: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (43) – Albert Einstein”

Vavila Popovici: BESTIALITATEA ACTIVATĂ ÎN OM

„Nu putem obține niciodată pacea în lumea exterioară, până nu facem pace cu noi înșine.”- Dalai Lama

Omul, pe lângă însușirile lui bune, mai poartă în el și bestialitatea, animalitatea, care uneori e activată. Sunt perioade latente în viața omului, când planează comportamentul lui normal, când bestialitatea este inactivată; omul e liniștit, în jurul său e armonie, pace. Sufletul lui este ca un cer senin, fără nori. Și dintr-o dată norii se adună, încep să se războiască, tună și fulgeră.  Ploaia lovește pământul, îl noroiește, în jur – stricăciuni… După un timp apare soarele, căldura.

Continue reading “Vavila Popovici: BESTIALITATEA ACTIVATĂ ÎN OM”