N-am ştiut nimic despre el înainte de revoluţie. Probabil din cauză că avea acelaşi prenume cu „împuşcatul”, iar apelativul de „moş” nu convenea bâlbâitului din Scorniceşti.
Nici tata nu s-a căznit să-mi facă lipeala cu el. Tata n-avea timp de fleacuri.
De aceea n-am înţeles de ce într-o seară, venind de la o evanghelizare, m-am împiedicat în prag de bocancii copiilor şi nu mi-am pus nici o întrebare de ce i-au lăsat afară. Dimineaţa copiii s-au trezit înaintea mea. Nu şi-au mai găsit nici măcar pantofii, pentru că bernardul nostru, Barry, îi cărase în cuşcă. Au venit la mine cu buza umflată şi cu ochii-n soarele de iarnă.
Am vrut să fiu fariseu şi să le explic faptul că noi suntem împotriva tradiţiilor, să fie atenţi că diavolul nu doarme şi el foloseşte ba o zi, ba alta, ba un sfânt, ba un Valentine’s Day. N-am avut cui ţine o predică motivatoare pentru că plecaseră să-şi recupereze bocancii. Continue reading “Vladimir Pustan: Moş Nicolae, sfântul buzelor umflate”
