“Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Preaînalt. Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

                          PSALM 50, 14-15

“Domnul a zis lui Moise: … „Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii.”

EXOD 20(22;24)

OMULUI NEEDUCAT îi lipsește sentimentul mulțumirii. Acest sentiment trebuie cultivat și învățat încă din anii copilăriei. E e o stare pe care omul n-o primește pe cale naturală, el trebuie s-o deprindă, să învețe și  să conștientizeze,  să cântărească pentru ce anume  și cum trebuie să aducă mulțumiri.

Părinții învață copilul să spună  “Mulțumesc”. Pentru început, copilul nu doar că nu prinde înțelesul cuvântului, dar nici rostul acestuia, pe care îl va percepe adesea și ca pe o necesitate la recompensa dorită. De aceea părinții își ajută copiii și-i întreabă încurajator “- Cum spui, dragă?”, atunci când primește o jucărie sau ceva dulce, o bomboană, o ciocolată sau un biscuit;  “– Mulțumesc...” bâjbâie cuvântul magic, micuțul lor, cuvânt pe care cu timpul îl vor deprinde, îl vor înțelege și îl vor și folosi dacă le-a fost predat cu succes.

Așadar, este cât se poate de normal și faptul că Dumnezeu își învață copiii cum trebuie, ei, să mulțumească Tatălui lor.

Ca un părinte responsabil și bun, Dumnezeu a dat prin Moise, Legea – Cele zece porunci și Cuvântul învățăturilor Sale –,  pentru orice om venind în lumea aceasta. Și, imediat după Cele zece porunci, în Exod 20.22-24 [… “Domnul a zis lui Moise: … „Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri. Să nu faceţi dumnezei de argint şi dumnezei de aur, ca să-i puneţi alături de Mine; să nu vă faceţi alţi dumnezei. Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii.”  …] este unul dintre primele cuvinte care fac referire la pretenția lui Dumnezeu de a i se aduce jertfe de mulțumire. Altfel, fără această revelare  și descoperire prin Duhul Sfânt –  și înregistrate de slujitorii Săi în Cuvântul Bibliei prin grija lui Dumnezeu –, omul n-ar avea de unde să știe ce și cum să aducă mulțumiri ca jertfă după voia Domnului.

“Când cineva va aduce Domnului un dar ca jertfă de mulţumire …” (Levitic, 3)

Nu e locul acum să facem toate referirile privitoare la această jertfă de mulțumire. Cert este că fiecare om avea și are această datorie față de Dumnezeu. Ploaia binecuvântată cade peste toți oamenii; aerul și apa și Soarele și lumina, sunt folositoare tuturor oamenilor, deci toți avem motive de mulțumire. Ce ar fi chiar dacă ar lipsi luna, marele luminător al nopții? Astăzi și mâine este lună plină. Sub cerul înstelat luna luminează frumos totul în zona din care privesc. E o binecuvântare pentru care am mulțumit atât de puțin!

“Dacă cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte nedospite, frământate cu untdelemn, nişte plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi nişte turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn.   Pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire.” (Levitic, 7.12-13)

Din Legea Domnului  vedem că sângele (să-l stropească de jur împrejur pe altarul de la ușa cortului întâlnirii) și grăsimea sunt pentru Domnul.

Pentru un credincios plin de pasiune, lauda și mulțumirea sunt împreună, ele nu pot fi despărțite. “Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” (Psalm, 50.23)

Mulțumirea, ca jertfă, pare o chestiune mai personală decât lauda,  care e o problemă de atitudine publică. Poate de aceea în Levitic 7.12 vedem că se aduc și turte din floarea de făină, nedospite, plăcinte nedospite; turte din floarea de făină, prăjite şi frământate cu untdelemn; “pe lângă aceste turte, să aducă şi pâine dospită pentru darul lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de laudă şi de mulţumire.”

Ce ne aducem aminte și ce învățăm?

• Ne amintește de zilele din săptămâna de dinaintea Paștelui Domnului când din caselor lor trebuia scos aluatul, care simbolizează păcatul. Acum însă nu li se mai cere să mănânce acele azimi amare. Rămân ca necesare, pocăință și  prețuirera Jertfei de Paște care ne-a înlocuit pe noi în moarte (Mielul fără cusur, Isus).
• Lipsa azimilor, amare,  turtele și pâinea dospită reflectă că Domnul dorește să nu avem parte de o pâine a întristării, ci să fim plini de bucurie în părtășie.
• Pâinea amintește de Cina cea de taina, de intimitatea Domnului cu ucenicii Săi, de părtășia lor; ne conduce la părtășia noastră, din biserică, împreună și cu  Domnul Isus.
• Atunci a fost și Iuda, la Cină. Și astăzi, la părtășie,  sunt dintre cei care calcă pe urmele lui Iuda, care Îl vând pe Domnul pentru plăcerile de o clipă ale păcatului, poate o bârfă, invidia, o minciună –  la care nu renunță.
• Părtășia trebuie să fie exemplară, Domnul a pretins ca bârfa, invidia și vorbele de slăbire să lipsească din poporul Lui.
• „Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ţi aduci arderile de tot şi jertfele de mulţumire, oile şi boii.” Trebuie să ridicăm un altar în inima noastră, întreg trupul nostru să fie un templu al Duhului Sfânt în care să locuiască neprihănirea.
• Ne amintim de  altarul și lucrarea finalizată din Cortul întâlnirii,  din Exod 40, când Moise descrie  așezarea tuturor uneltelor sfinte în Cort și cum slava Domnului a umplut locul: “ … A aşezat perdeaua la uşa Cortului.  A aşezat altarul pentru arderile de tot la uşa locaşului Cortului întâlnirii; şi a adus pe el arderea de tot şi jertfa de mâncare[ …] Apoi a ridicat curtea împrejurul Cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea. Atunci norul a acoperit Cortul întâlnirii, şi slava Domnului a umplut Cortul.   Moise nu putea să intre în Cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui, şi slava Domnului umplea Cortul.“

Atunci, când  avem toate lucrurile cerute de Dumnezeu la locul lor, în altarul templului trupului nostru, și în biserică unde suntem cu toții într-o părtășie sfântă, slava Domnului va umplea întregul nostru cort și biserica locală! Glorie Domnului! Acesta este semnul prin care vom cunoaște în ce stare ne aflăm, dacă suntem cu adevărat sau nu în voia Domnului.

Dumnezeu nu are nevoie de animalele nostre, de cheltuiala noastră. Acest lucru l-a înțeles  și împăratul David care a prorocit această realitate. Căci Domnul dorește să-I aducem  jertfă lui Dumnezeu, mulţumiri,  şi să ne împlinim juruinţele făcute Celui Preaînalt.

“Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

Să-l onorăm cu încrederea noastră, nu numai atunci când ne merge bine, dar și în necaz să alergăm la Dumnezeu și la ajutorul Lui. Dumnezeu promite că ne va da izbăvirea, iar noi nu vom face altceva decât să-I proslăvim Numele Lui Cel Sfânt.

Ori de câte ori avem ocazia, și în șoaptă și-n strigare, să lăudăm  Numele Domnului, căci vrednic de laudă și de  mulțumire este El. Dumnezeu să se îndure de noi și să ne dea întotdeauna acea bucurie care vine din ascultarea de El. Amin.

Nu se potrivește la un creștin nemulțumirea; ceea ce se potrivește foarte biune este însă mulțumirea și lauda. Jertfa de laudă și de mulțumire, aduse împreună înaintea Domnului, pentru marea Sa bunătate și credincioșie față de copiii Săi.

“Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.  Să mi se laude sufletul în Domnul!” (Psalm, 34.1-2)

*
Cânt Aleluia!

1.//:Cânt Aleluia,://
Tie, Dumnezeul meu slavit!
//:Cânt Aleluia,://
Te iubesc căci Tu m-ai mântuit!

COR:
Jertfa multumirii ardă pe altar
Tatălui Iubirii, Sfânt Izvor de har!

2.//:Cânt cu credință,://
Ție, Dumnezeul credincios!
//:Cânt cu credință,://
Fiului Tău Sfânt, Isus Hristos!

3.//:Cânt cu-nchinare,://
Tie, Dumnezeul minunat!
//:Cânt cu-nchinare,://
Cânt cu focul care Tu mi-ai dat!  ( de Nicolae Moldoveanu)

(Text adaptat după Predica pastorului Nelu URS,  din 25 Noiembrie 2012)