DESC NTEC DE UMILIRE ŞI PROHODIRE A TIMPULUI
Timp descărnat
Timp deşănţat
cin’ te-a stârnit la fire?
cin’ te-a născut
cin’ te-a crescut
umflat dumnezeire? Continue reading “Adrian BOTEZ: Descântec de umilire și prohodire a timpului”
DESC NTEC DE UMILIRE ŞI PROHODIRE A TIMPULUI
Timp descărnat
Timp deşănţat
cin’ te-a stârnit la fire?
cin’ te-a născut
cin’ te-a crescut
umflat dumnezeire? Continue reading “Adrian BOTEZ: Descântec de umilire și prohodire a timpului”
STRĂIN NEÎNTREBĂTOR
astrali copaci veghind minuni – străine
păsări târzii – vorbind cu zei – pe strune:
toţi aşteptăm – şi nici nu ştim de vine
cel ce-a cântat în epopei nebune Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Străin neîntrebător”
E CAM PUŢIN PENTRU UN PSALM
în mine sălăşluieşte o
istorie întreagă – şi totodată un
singur om – cu o singură fotografie lipită de
chip – cu un singur zvâcnet al
fiinţei – mereu
acelaşi – mereu
răzvrătit Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Piromanii”
Stimate și dragă domnule (și frate întru Duh),
…Ca să ne dăm seama cât de săraci, pustiiți de deșertul nimicniciei și fără de rost am fi putut fi noi, oamenii (precum aceia dintre evrei, care, și azi, au mare și dureroasă îndoială și încrâncenare disperată, cu privire la ce-au făcut, atunci când L-au răstignit pe DUMNEZEUL-HRISTOS, în vârful Golgotei Ierusalimului celui Vechi!) – și cât de Luminată și dătătoare de Sublime Rosturi este Taina Învierii Lui HRISTOS, se scrie, în Epistola I, către Corinteni, de către Sfântul Apostol PAVEL (cu mare și de nesmintit îndreptățire!): Continue reading “ADRIAN BOTEZ: “Scrisoare către un priétin””
FINAL
în viaţa-aceasta – năucit de juzi
nu mi-am lăsat nădejdi – nici remuşcări:
vandalii – deghizaţi în ceasuri – cruzi
în abur m-au încins – jefuind scări Continue reading “ADRIAN BOTEZ: FINAL”
FLORI
nămeţi de flori
trec printre nori
săltând pământ
cu crezământ
şi fără spini
unde-s lumini:
sunt veci de Crist
Cel de-Ametist! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: FLORI”
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ
dinspre miazănoapte şi dinspre
răsărit nu ne-au venit aici – nici
Hristosul şi nici
răsăritul de Soare – ci numai
cazacii şi
dracii – zbierând – toţi deolaltă – a duhnindă
pustie Continue reading “ADRIAN BOTEZ: SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ”

VICTORIOS E ZARZĂRUL ÎN FLOARE
victorios e zarzărul în floare
înfruntă nori coroana-i de zăpadă
când vezi Copac-Văpaie – nu se moare!
şomeri – Călăul cât şi a sa Pradă! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: VEŞNICĂ TOAMNA ARTISTULUI”
PROLOG
cel ce întoarce pagina
rămâne pe amândouă
palmele – cu sânge Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Din volumul JURNAL DIN MAREA TEMNIŢĂ INTERIOARĂ”
Sfârşit de rugăciune
trăiesc – doar pentru că aşa
mi-a dat poruncă Domnul – prin
însăşi proclamarea
vieţii mele Continue reading “ADRIAN BOTEZ: SFÂRȘIT DE RUGĂCIUNE”
MĂ IARTĂ – DOAMNĂ…
mă iartă – doamnă – când privesc spre neguri
şi uită iarna: voi pleca-n curând!
când Marţi leşină-n braţele lui Miercuri
înseamnă veşti amnă – şi mă părăseşte
miracole se cern din Norduri crude
suntem mai singuri decât biete iude Continue reading “ADRIAN BOTEZ: MĂ IARTĂ – DOAMNĂ…”
PROMOROACĂ BLÂNDĂ DIN GRĂDINI DE RAI
promoroacă blândă din grădini de rai
stai şi-asculţi pe ramuri de călduri trecute
cin’ să-ngâne iarăşi cântecul de nai?
îngeri în bejenii umplu găuri mute Continue reading “Adrian Botez: CÂT FRIG POATE SĂ FIE ÎNTR-O NOAPTE DE MARTIE”
PARASTASE PRINTRE FLĂCĂRI IZBÂNDIM
parastase printre flăcări izbândim
scheaună-evacuaţi din cer toţi dumnezeii
ironie – -apocalipsa o privim:
tremură pe-alei de rai şi plopi şi teii… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Parastase printre flăcări izbândim”