ADRIAN BOTEZ: Străin neîntrebător

Adrian Botez

STRĂIN NEÎNTREBĂTOR
astrali copaci veghind minuni – străine
păsări târzii – vorbind cu zei – pe strune:
toţi aşteptăm – şi nici nu ştim de vine
cel ce-a cântat în epopei nebune

e-atâta suferinţă în lumină
nedumeriri – clipiri de voci străbune
lirism sinucigaş – schimbat în vină
sacru masacru – treaz în sori şi-n lune

nu întreba în piept de stea – săgeata
de ce-a pătruns – de ce-a străpuns – ingrata:
viscol de lumi – urdìi de spumi – se-nchină

la poarta lui – finalului – declină…
…în rai de tei să urci de vrei – străine
vedea-vei Cristul viersuind ruine…
***

TAINA FLORII

hulubii-şi cântă-n flori de tei viaţa
parfum luminii dând căţuia firii
îngeri – din ram în ram – vădescu-şi faţa
şi înfloresc în raze trandafirii

din toată inima se zbate suferinţa
dând mărturie că pământu-nvie
privighetorile – în nopţi – îşi dau silinţa
ridicând vălul scrisului de glie

am descifrat durere cu durere
şi-am înţeles chemarea-adânc vibrândă:
birău şi mist – strâng Cristului avere

din tot ce-a sângerat petala blândă
…învăţul florilor se stinge-n noapte:
din taina lor ard – ici şi colo – şoapte…
***
SOBRIETATE DIVINĂ

turnai cinzeaca de lumini şi umbre
în cupa revoltată a retinei –
şi deodat’ vedenii crâncen sumbre
decapitatu-m-au – cadou vitrinei

străin de lumi de soartă şi vârtejuri
mă închinai viziunii de coşmare
iar Duhu-mi înălţai prin negre vrejuri
măcar să pipăi rosturile-amare

dar nu priceperea îţi picură în linişti
căci nu eşti mag – dedat la binefaceri:
pe cuie să te culci – precum pe mirişti

şi generos să sângeri în prefaceri…
…nicicând sărută Crist un Căutător:
Puşcăriaşul Lumii – fără vorbitor!
***

BALADA MONŞTRILOR

pitici cumpliţi în stranii hore
n-au cer sub ei nici aurore :
geroase pete-n sânge greu
îndrăgostiţi de proşti mereu

se-nverşunează spre neant
prin nopţi li-e dumnezeu doar Kant
orăcăie spre respiraţii
din hâduri iscă inundaţii

aş vrea strigând să mă trezesc:
nu fac decât să-nveselesc
gloata de monştri amatori
ningând fulgi de aligatori

proptiţi în uşi de lumi dezbine
zgâiesc spre mine noi urine:
m-au arestat în toi de rut
rechini pe cord ei mi-au crescut

scriu simfoniile atride
nădăjduind că m-or ucide :
ei doar privesc râzând scârbos
strigoi lugubri pân’ la os

…leproşi duioşi şi lăcrămoşi
mă-nghit în dumicaţi scabroşi
se luptă-acum – sub patrafire
să nu mai fiu nici amintire…
***

Adrian Botez

______________________________________

Fundația ACADEMIA DACOROMÂNĂ “T.D.C” – Nominalizarea candidaturii la Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 2017: Prof.dr. ADRIAN BOTEZ

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s