N. N. NEGULESCU

Avem în fata poemele unui initiat, N.N. NEGULESCU. Un transmodernist initiat. Sunt doua volume („LACRIMI DE DIAMANT”¹ – cu o Prefata de Florea Miu – Forma Cuvintelor – si „OCHIUL DE FOC”² – cu o dubla Prefata: una de Harion Voroneteanul – Calea Regala, precum si una de Petre Ciobanu: Metafizica triunghiului originar).

Ambele volume sunt împartite în câte cinci sectiuni:

I-„LACRIMI DE DIAMANT”: 1-„Piramida ontica”; 2-„Crucea Sephirotica”; 3-„Pendulul percutiei opalice”; 4-„Cupola cu haikaiuri”; 5-„Domnia Logosului”.

II-„OCHIUL DE FOC”: 1-„Omul gnostic”; 2-„Roua Hierogliptica”; 3-„Întruparea Luminilor”; 4-„Misterele Verbului”; 5-„Fântâna Panomphee”.

Se vede clar, cel putin, prin intermediul primului volum, „LACRIMI DE DIAMANT” – ca Poetul N.N. Negulescu tine „mortis” la cifra cinci, în sectionarea pe care si-o propune: partea a V-a, a primului volum, nu contine decât doua poeme (fata de celelalte patru parti din volum: 16, 11, 33 – respectiv, 9 „haikaiuri”). Dar…TREBUIA sa se iste, si a cincea „sectiune”, caci era nevoie de binecuvântarea Cifrei Sacre!!!

Si orice initiat are toata dreptatea de partea sa, în ce priveste grija si respectul (dus pâna la adoratia pythagoreica!), fata de cifra 5: la ebraicii vechi, spre exemplu, Cifra 5 era echivalenta cu Litera HÉ – „Numarul CINCI al Literelor si 15 al Cailor – Hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eterna – Numarul Stiintei Binelui si Raului; Litera Femeii si a Religiei; Pentagrama Angelica si Diabolica” (cf. Eliphas Lévy, Chei majore si Pantaclul lui Solomon) – este, deci, CIFRA SUPREMA A CUNOASTERII REGAL-COSMICE, CIFRA A CONTRASTELOR DEMIURGICE SUPREME SI A NUNTILOR COGNITIVE SUPREME!

Este „semn al unirii, numar nuptial” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt – Dictionar de simboluri, vol. I) – dar si numar al Centrului! – deci, al Armoniei si Echilibrului! „Cinci este si simbolul Omului (având bratele desfacute, acesta pare dispus în 5 parti sub forma de cruce)” – cf. idem. În hinduism, „reprezinta conjunctia dintre 2 (numar feminin) si 3 (numar masculin) – este, deci, Principiul Vital” – iar în buddhism si crestinism, este simbolul sintezei si al Treptelor Iluminarii-Revelatiei (cele 4 principii elementare cruciforme sunt „cimentate”-unificate si semantizate, întru eternitatea Învierii, de catre Hristos-CENTRUL!).

…Din punctul de vedere al continutului, însa, opinia noastra este ca titlurile (atât ale sectiunilor, cât si ale poemelor!) sunt de-a dreptul futile: avem de-a face cu o incantatie/VIBRATIE CONTINUU-DEMIURGICA (PARASHABDA brahmanica!), asa cum numai în templele buddhiste am mai putea auzi, atunci când „Marii Hierofanti” invoca, identifica, si reprezinta/actualizeaza eternul AUM/Omul Divin.

…Cum se defineste Poetul, prin N.N. Negulescu? Ca fiind CAUTATORUL TACERII MISTICE – adica, Ucenicul Supremei Aflari: „Eu caut în mine/tacându-mi roza tacerii” (cf. Temelie a Puterii Începuturilor, p. 9). „Roza”, în crestinismul esoteric medievalo-alchimic, este Hristos-Lumina Lumii. Roza/Trandafirul/Tradafillos este hieratica Floare cu 1.000 de Petale…!

Numai prin simtirea efectiva, a Verbului Demiurgic, se pot stabili, si pentru om („precum în cer, asa si pre pamânt” – sau, în Tabula Smaraldina: „Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, si ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos”), „Marile Ierarhii” si „Marii Ierarhi”, care conduc la starea de SFERA platoniciana a Re-Armonizarii Cosmosului („Din maretia sferelor/ vine duhul asupra limbilor:/<<în>> – zice;/<<în-spre>> – zice;/fluturii monahi ies din gânduri” – cf. Din maretia sferelor, p. 14; „în” este SPLEDOAREA MEDITATIV-EXTATICA, iar „în-spre” este DINAMISMUL LOGOS-ULUI – FLUTURII fiind simbolul Dublului Zalmoxis-HRISTOS: Om târâtor care, prin metamorfotica crisalida, devine DUMNEZEU MÂNTUITOR/ILUMINATOR DE SANSE DEMIURGICE!)!) , întru SPLEDOAREA SUPREMA si VESNICA (întâi cea al Fiintei Proprii, si, prin aceasta, ulterior, Re-Armonizarea Creatiei Divine – viziunea aceasta exista atât în crestinismul isihast, cât si în ocultismul astrologic, alchimic sau al Kabalei!) : „Si-n vibratiile/Marii Ierarhii/îmi devin sfera a sunetului,/îmi devin sfera a culorilor,/îmi devin temelie/a puterii începutirilor/din substanta opalica/a Spiritului Zohar” (cf. Temelie a Puterii Începuturilor, p. 9).

 

OPALUL are semnificatii mistico-mentale: are rolul de a ajuta individul sa-si descopere/reveleze ADEVARATUL EU, “stimulând originalitatea si creativitatea” (cf.http://www.semipretioase.ro).

ZOHARUL este, de fapt: Sepher ha-Zohar (Cartea splendorii”), care a fost publicata, în 1290, de evreul spaniol Moise ben Semtov de Leon. Înca din veacul al XII-lea (Languedoc), KABALA (cea mai veche traditie – caldeeana, egipteana si ebraica, în egala masura!) era considerata Izvor de Energii Cosmice. Circulatia energiei prin Sistemul Solar este reprezentata prin Arborele Sephiroth, la care face apel (metaforic, evident!) N.N. Negulescu:

“Pe masura ce Forta Vietii se manifesta, ea exprima noi calitati precise. Pornind din punctul superior Kether (Coroana), printr-o traiectorie în zig-zag, ea exprima, în ordine, Hokmah (Întelepciunea). Binah (Întelegerea), Hesed (Mila), Gheburah (Severitatea), Tifereth (Frumusetea), Netzach (Victoria), Hod (Gloria), Yesod (Fundatia) si, în final, Malkuth (Împaratia), care este a zecea Emanatie.
Între limbajul si simbolistica planetara din astrologie, pe de o parte, si Arborele Vietii, pe de alta, exista o corespondenta strânsa. Primele trei Emanatii se numesc Triada Superioara. Începând cu a treia Emanatie, gasim corespondenta cu planetele sistemului solar, cunoscute în antichitate si caracteristicile asociate acestora în astrologie: Binah – SaturnTimpul, scleroza, batrânetea, uscâciunea, rasplata actelor fiecarei fiinte. Hesed – Jupiter-Maretia si stralucirea, guvernarea, justitia, succesul social, banul, prosperitatea materiala, burghezia. Gheburah – Marte-Lupta, razboiul, violenta, forta. Tifereth – Soare-Viata, dragostea altruista, sanatatea, aristocratia. Netzach – Venus-Emotia, sentimentalitatea, placerea, atractia erotica, artele. Hod – Mercur-Cunoasterea, inteligenta, energia mentala, cartile, scoala, comunicarea, adaptabilitatea. Yesod – Luna-Inconstientul, nasterea, caminul, femeia ca mama, multimea, democratia. Malkuth – Pamântul-Manifestarea cea mai densa si cumulul tuturor calitatilor enumerate mai sus.  Si mai stim ca: Cabala împarte omul în trei parti fundamentale:
1.Nefes – corpul eteric sau principiul vietii, ce sta la baza corpului fizic si al existentei concrete. Nefes este forta care contribuie la construirea trupului. Cabala ne spune ca nefes se introduce în samânta barbatului când se uneste cu sotia sa. Dupa ce omul, duhul, a parasit lumea terestra, nefes înconjoara mormântul sau;
2.Ruah – suflu, viata, sufletul format din corpul dorintelor si mentalul concret, este un mediator între nefes ti nesamah. Ruah nu este atât de sensibil la influentele lumii exterioare ca si nefes si cuprinde personalitatea sau ego-ul. Plutind între activ si pasiv, între interior si exterior, ruah reprezinta legatura dintre spirit si materie, unind în om lumea interna cu cea externa;
3.Nesamah – arborele vietii” – este spiritul ce cuprinde vointa, inteligenta si memoria. Este în legatura cu Divinitatea, astfel ca ruah si nefes ajung la Sursa divina, prin nesamah. Patrunzând în nesamah, Divinitatea le da viata lui ruah si nefes.
Nefes si nesamah sunt esente diferite – ca uleiul si apa – între care nu poate exista o conexiune directa. Din acest motiv, este nevoie de un mediator, de ruah, care le uneste. Nefes, ruah si nesamah nu sunt complet distincte si separate, ci se interfereaza, asemenea culorilor spectrului, care, desi sunt successive, se topesc una în alta. Dupa moartea biologica, nefes, ruah si nesamah se separa de trup si se înalta, fiecare în sfera de unde a venit” – cf. http://www.opal-astre.ro.

„Pâna la blânda chemare/a efluviului TIFERET,/împodobite de planete/merg pe urmele însângerate/ale lui Iosif din Arimateea/sa umplu drumul cu plânset,/suflete sihastre” („sihastru” – sinonimul Initierii) – cf. Trecerea Eului, p. 34.

…Din aceste izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regala a Adevarului Ultim, se trage si domnia (aparent, oximoronica!) a Poetului: „imperiul bogatei saracii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Saracii” – p. 10) – o domnie a „dezmarginirii”, prin „îmblânzirea” (FAPTUIREA cognitiv-ontologica, îngânare/dublare demiurgica!) a Focului Sacru al Duhului: „eu îmblânzesc focul/zidit de îngeri/din fiinta lumii/care se dezmargineste” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) – dezmarginire, sinergica, a Fiintei Umano-Divine si Lumii!

…”Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din noua vremi/din noua fulgere/din noua împaratii/seniorii smaraldului/ma cauta/pe o corabie zburatoare/în ploaia de aur/a amurgului” – adica, în Viata GLORIOASA, de Dincolo de Ierarhiile Cerului, oricând amurgitoare!) este un alt simbol para-biblic si ocult, care este utilizat, pentru lucrarea sa alchimica, de N.N. Negulescu: „Au cele tesute/pe vai retrase în rugaciune/ stralucirea smaraldului ceresc” (cf. Culegatorii de seri, p. 12).

SMARALDUL :”(…) este piatra luminii verzi, ceea ce îi confera atât o semnificatie esoterica, cât si putere regeneratoare. (…)Chezasie a fertilitatii(…). Pentru alchimisti, era piatra lui Hermes, crainic al zeilor si Mare Psihopomp. (…) Are proprietatea de a strapunge cele mai întunecate tenebre(…). Din fruntea lui Lucifer s-a desprins, în timpul caderii acestuia, un smarald (…). Piatra a cunoasterii secrete(…). Era piatra clarviziunii, precum si a rodniciei si nemuririi. La Roma, era atribuita lui Venus, iar în India conferea nemurirea” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt, idem).

Sa nu uitam si ce spun V.Lovinescu si R.Guénon, în cartile lor: din Smarald a fost cioplit Potirul GRAAL…pe care Iosif din Arimateea l-a purtat, întâi, prin “Tara EVALAC” (probabil, Maramuresul VALAHILOR CTITORI!…datorita lor, a aparut Tara lui VENUS/”CEA VERDE”/SFÂNTA VINERI/PARASCHEVA/MOLDOVA!), dupa care l-a dus în Irlanda/Tara-cea-VERDE, se pare…oricum, la druizii din “Tara Bretaniei” (probabil, partea ei scufundata, azi…: OCULTATA SACRU!) – Regatul Regelui Arthur!

…Oricum, cunosterea duce la hierogamia celest-solemna, trans-temporala, deci trans-istorica/trans-terestra, re-întregitoare/re-structuratoare ANDROGINIC-ARMONICA: „dati-mi sunetul linistii unice/întru limpedea solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13).

…Din „pânza carnii” crisalidice (adusa sub semnul Eros-ul hesiodic – „cel dinainte de toti zeii”: „Sunt nascut înainte/de vremea care se nastea” – cf. Nasterea dintâi, p. 17), se produce Revelatia Logos-ului Demiurgic, a Crucii Învietoare de Cosmos si a Rascrucii Noilor Lumi-Cai Nebanuite decât de Poet si Demiurg (alter-ego-ul mistic al Poetului) : „Asa, încântator de nevazut,/la capatul strigatului/pierzi locul omului” (omul pierdut este cel Înviat, Re-Gasit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne,/este primavara biblica!/si embrionii îngerilor/luminosi/îmi vor salaslui inima” (cf. Primavara biblica, p. 23); zeitatile sunt „îmbracate în lotusii” infinirii Luminii (cf. Semn prorocit, p. 31); pâna la ICONARUL VESNICIEI PARASHABDEI/SUNTETUL ORIGINAR-DEMIURGIC („Eu, creatul eu/ivit prin fii omenesti,/ma vedeam înaltat/pe aripa sunetului/de iconarul vesniciei” – cf. Pe Aripa Sunetului, p. 37) si la Mumele Logos-ului: „O, Doamne,/privesc si ascult/apropierile, înrudirile, / familiilor de limbi/care se traiesc,/ care se ridica/din radacini originare” – cf. Familii de limbi, p. 73).

Astfel, prin Initierea în Arborele Sephirotic al Fiintei Cosmice, se produce Re-Sfintirea, întru ORFEUL Re-Armonizator al Starii Paradisiace a Fapturii Lui, a Logos-ului, Re-Încoronarea Logos-ului-CUVÂNT DEMIURGIC: „În stralucirea/cântului tau / arbore sephirotic,/limba mi se împodobeste/cu ambrozia/ slavitilor craisori” (cf. Împodobirea Limbii – p. 79 – „craisorii” erau Regii Mistici ai Neamului Românesc, neîncoronati de oameni, dar purtând aureole de la Logos-ul Dumnezeiesc!); se produce Originalizarea „Zilei Înalte” A Facerii prin Cuvânt A Lumii (YOD este Slova si Semn al Lui Dumnezeu!): „De atâta armonie/la nordul (n.n.: NORDUL este Capul Lui Hristos, Iluminarea/Învierea Duhului!) poemului/îngenunche oceanele” (…) IOD straluceste/peste întinderea stralucirii,/arborele Universului” (cf. Zi înalta, p. 87); Tatal Logos s-a stârnit, si initiatul cade (cu trupul) în extaz – dar cu Duhul îsi ia zborul, alertant, dintre noi (cei „din Cercul Strâmt”!): „Tata LOGOS – /Domn al Lumilor, Domn al INIMII/vietilor arzatoare/din inimi/zbor Visul Tau/din interiorul Cercului,/zbor maretia/întreitei recunoasteri,/zbor ashramul/gravat/de cele sapte raze,/zbor Taborul,/cu aripile Varsatorului” (cf. Tata Logos, p. 88).

***

…Vizibil influentat de proiectiile masonice asupra lumii, volumul din 2008, „Ochiul de foc”, nu aduce, din punct de vedere al eficientei incantatorii, nimic nou (adica, are MAXIMA eficienta, precum volumul proxim, din 2005!) – ceea ce, evident, nu este echivalent, în niciun caz, cu sterilitatea semantica! Dimpotriva, semantica se dezvolta maiestuos, într-un ritm perfect al Armoniei Sferice.

Doar ca, ceea ce, în volumul Lacrima de diamant, era învaluit în surdine, aici, în volumul Ochiul de foc, explodeaza într-o apoteoza steiner-iana/antropozofica!

Avem, la pagina 110, enumerarea tuturor perioadelor de evolutie spirituala a Pamântului:

1-perioada polara;

2-perioada hiperboreeana;

3-perioada lemuriana;

4-perioada atlanteeana (si postatlanteeana), sugerându-se, ulterior, si „cele 7 rase” si cele „Sapte Epoci de Cultura” – cf. Rudolf Steiner – Apocalipsa lui Ioan, Univers Enciclopedic, 1996, p. 200 (India veche, Persia veche, egipto-chaldeana, greco-latina, actuala, Filadelfia, Laodiceea…).

„Ies din nasterea Galactica/visat de Geniile Ierarhiilor/si cobor în nadirul materiei/fostelor trupuri/Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Hyperboreean/Îmi caut scânteia puterii/Sufletului Atlanteean/Îmi caut flacara splendorii/Sufletului Arian (…) Se fac curcubeie/si urca, urca/un munte etherat/de Aura Lui Dumnezeu/Ce ne e noua?/întreb viata înaripata/Ea deschide zâmbetul/polului austral/Misca cheile/vechilor Sfere/si întinde radacinile/diminetii cazute în genunchi” (cf. Viata Înaripata, p. 110).

De ce cade „dimineata” – „în genunchi”? Pentru ca Starea Gloriei Spirituale Finale se numeste „Locul cu PATRU RASARITURI” – si este, evident, starea de Iluminare Spirituala superioara oricarei încercari de imaginare, din partea noastra, aici, pe acest Pamânt prapadit si tot mai amurgit, cu lumina tot mai îngenunchiata, chiar din „radacina” (de la a doua „frângere” COMPLETA a Fiintei, dupa GLEZNA… – …si Prima „FRÂNGERE” ÎNTRU CRUCE: Prakrti re-unificata, functional, cu Purusha)!!!

Însasi Lumina Originii se închina…SUPREMEI ORIGINI, HRISTOS-LUMINA LUMII/IZVORULUI LUMII/LUMINII!

…Din pacate, din acest poem evocând sferele evolutive ale spiritului terestru, lipseste „carnea”, simtirea autentica, din primul volum. Totul, în poemul citat (partial) mai sus (Viata Înaripata), pare o însiruire, iar nu o traire. O consemnare de „jurnal de bord”, febrila si rapida, iar nu reproducerea (imposibila, spun multi!) unui/unei…EK-STASIS!

…Peste tot, în întreg volumul, sunt, totusi, metafore splendide, iconografice/iconoglifice sau icono-dinamice („O padure de umeri /cauta-n vadul visului/urma Omului”- p. 16, „Lyra-flutura” – p. 31, „farâmiturile cuvântului” – p. 31, „alergau pe cararile/cerbilor/speriate sub/sinusoida sarpelui” -, p. 36, „îi dau drumul/cântecului crucii/prin furtuna poemului” – p. 44, „eonii filigranati” – p. 119 etc. ) – dar care nu pot sugera…”ceva mai înalt decât înaltul”! În plus, e mai putin evidenta Calea spre Lumina, tocmai din pricina Betiei de Lumina, naucitoare!

Un singur poem convinge, nu prin Lumina (NIMIC nu ar mai convinge, prin Lumina, dupa Initierea din Lacrima de Diamant!) – ci, tocmai, prin durerea re-gasita, re-luata, re-traita… – poemul Desculti (p. 131): „Fratele meu Sufletul/umbla descult!/Si ma întreb/în Biserica nasterii: pe ce mai calcam, Doamne?/ca, uite, am venit/sa ascult tacerea,/cu tot Cerul în mine” – p. 131.

Da, este consemnata, clar, criza celui care constientizeaza ca a ajuns la CAPAT – indiferent unde ar fi capatul acesta – în cer ori pe pamânt…Cine nu mai „calca”(masurând, ritmic, Pamântul, cu limitele Inimii sale!), este silit la…”plutirea eterna”, adica, la conditia non-terestra, a-corda/anti-corda!

Chiar nu stim a raspunde la întrebarea: oare, dupa Iluminarea Suprema, Dionysiaca (din aceste doua ultime doua volume), Initiatul N.N. Negulescu n-ar trebui, oare, sa nu mai scrie despre Gloria Armonica, o vreme…”si-nc-o vreme”…?!

…Apoi, într-un târziu, ca si cum ar fi uitat de ele/volumele cele doua, ar trebui sa schimbe registrul poetic…Poate.

Criza din poemul de mai sus (Desculti) ne face sa credem ca Initiatul întru Cer va avea o sansa, precum Kesarion Breb, al lui Sadoveanu: dupa Cer – Pamântul, Mlastina Augusteonului, poate…

…VISUL, mai curând: da, o re-scriere, în cheie personala, a viziunii romantice – este o solida speranta de „pipaire (penibila, dar teribil de UMANA!) a Dumnezeului”, în maniera argheziana!

…Nu ne lasa inima sa parasim aceste poeme „cu cheile sferelor” într-însele, înainte de a sublinia o posibila afinitate templiera, a Initiatului N. N. Negulescu: „(…) cormoranul tâsneste /prin etherul privirilor/chemat la Învierea/LITEREI CHINONULUI” (cf. Poemul luminos, p. 68).

În ciuda titlului, poemul nu evoca DELOC lumina, ci blestemul fruntasilor TEMPLIERILOR (primul prizonier – JACQUES DE MOLAY!), închisi, de Filip cel Frumos (cu complicitatea papei Clement al V-lea!), în donjonul castelului de la Chinon!

„Litera (de pe peretii castelului) Chinonului” este, în fapt, o lucrare satanica! „Ordinul Templierilor era un organism viu, în deplina stapânire a depozitului sau traditional, si atunci ei (n.n.: TEMPLIERII) au socotit crima (n.n.: regelui si a papei) într-atât de mare, încât au cerut razbunare pentru criminali si pentru posteritatea lor. Ei nu si-au dat seama ca ordinul, fiind la sfârsitul ciclului lor de existenta, cazuse sub dominatie demonica. Proba cea mai evidenta a acestei situatii consta în faptul ca Templierii foloseau actiuni de MAGIE NEAGRA” (cf. Vasile Lovinescu, Mitul Sfâsiat, cap. Blestemul Templierilor din Donjonul din Chinon, Institutul European, 1993, p. 105).

…Asa se face ca, pe 21 ianuarie 1793, când a cazut capul nevinovat al regelui Ludovic al XVI-lea, din multime a aparut un asa-zis „calugar”, care, luând sânge din gâtul taiat al bietului rege, i-a „botezat” pe toti cei prezenti la hidoasa executie-asasinat, „Au nom de Jacques!”/„În numele lui Jacques”…

…Adica, al demonizatului JACQUES DE MOLAY…ars pe rug, cu „tovarasii” sai cei demonizati, dimpreuna, „în ziua de<<13 martie 1313>>, iar nupe 18 martie 1314” – cf.www.osmth.ro, Marele Priorat al  României,Obedienta Regulara de Porto, art.La  ce  data   s-a  produs supliciul   lui   Molay?, de Cav.CRISTIAN  TIBERIU  POPESCU, Comandantul Comanderiei nr. 1 „Dimitrie Cantemir” !

…Doua carti ne stau, ne pândesc, acum, de pe birou. Asteapta sa le reluam hermeneutica, mereu, la nesfârsit: NUMAI asa vom afla Taina despre Lume si despre Sinele propriu devenit, prin miracolul trans-substantierii – SINEA COSMICA!

Numai asa INITIATUL (Poetul – N.N. Negulescu) care le-a scris/înscris (prin Poemele-Glife Sacre!), în Vesnicia Învierii, îsi va fi împlinit Luminata lui MISIUNE, fata de Om, Omenire – fata de Creator si fata de…mirabila, etern-enigmatica Lui Creatura, care (dupa ce a vazut, precum Lazar cel Înviat – Minunile Paradisului!) – nu-si mai poate curba, spre jos, Fiinta-CAPUL-Duhul, înapoi, spre Pamânt… – ci asteapta Efectul ORFIC-Sarbatoarea-fara-de-Sfârsit, Efectul de Transcendere a MUNTILOR, în Unicul Munte-MERU – efectul de anulare a ultimei ramasite de tânjire, perversa-diabolica, dupa borboros-ul „argintilor lui Iuda”, dupa starea de „parere” – efectul desprinderii de contingent, întru CERTITUDINEA SACRA a „viorilor de sarbatoare”: „Daca se dilata muntii/topind peste noi argintii,/mi se pare, mi se pare/ca-s viori de sarbatoare” (cf. Daca vin…, p. 132).

prof. dr. Adrian Botez