Antologie din volumul
ROG INOROG,
Editura Salonul Literar, Focşani, 1998
de ADRIAN BOTEZ
RAPORT CU PRIVIRE LA… – NEDATAT ŞI RESEMNAT
roiuri de Beznă – Ziua
Mâniei
ară văzduhul – veste de iarnă
păsări de miazănoapte
fiecare – atunci – se luptă – fără nici un sorţ de izbândă
corp la corp – cu propria soartă
suntem singuri – ca gândul Nebunului
Moartea-i venită pentru neagra recoltă
a DE TOATE SF RŞITULUI
sărutăm – pe gură – şerpii
spaima – haină prea străvezie şi scurtă
nu acoperă viermuiala oribilă: cea mai de jos
umilinţă
înfricoşat până la matematica crimă – nimic
nu se mai dăruie
totul se cântăreşte – pe spinări de insectă
şi se ia
spre invizibilă – veşnică păstrare
*
DIN MEDITAŢIILE UNUI BĂTRÂN PUŞCĂRIAŞ
am trăit prea mult – am murit prea puţin
şarpele mângâierii – se
strecoară din peştera pumnului meu
ce strigoi vanituos – prizonier al iubirii din altă
lume – îmi cere
astfel – să-l urmez în propria-i soartă?
sânge bătrân putrezeşte în mine
seminţele urii jurate zvârcolesc
de pe-acum – brazda
străinului extaz
nu suntem duşmanii Şarpelui – dimpotrivă: ai lui
credincioşi cavaleri
paj visător al cetăţii cereşti: Satan
îmbolnăvit de plumbul gândurilor noastre
*
adevărat bărbat: Hristos Iertătorul
oricine rătăceşte – aşteptat e
cu răbdare – de Dumnezeu – să găsească
va fi greşit
neasemuit de cumplit – cândva
Dumnezeu – de-nţelege şi iartă
chiar totul?
moarte: pedeapsă lipsei de
curaj – al îmbrăţişării
uitării
*
nu poţi fi înţelept – oare – decât cu
craniul în faţă?
se face noapte – mereu – cu mult înainte de a fi zi
străini vin: am bănuit
totdeauna
am dat foc crucilor – toate
cu tot cu Mântuitor
demon – uitat şi trist
m-a închipuit – cu mult îninte
să-i trec prin minte lui Dumnezeu
melancolia fără leac: mult mai
bătrână decât Dumnezeu
nu mă pot ruga nimănui – decât
mie – pentru
moartea trupului de tristeţe
butoiul auzului vomită-n valuri
mi-e sufletul bolnav: crima – neîntreruptă
până şi Diavolul în mine-a obosit
nu mai vestiţi – căci nu se schimbă timpul:
peste ape închise mormânt – ninge
golire-mpăcată
din câlţii cereşti – răzbate îndârjirea
Hristosului: de pe obrazu-I
crengi de fulger – se scurg dârele
cu care L-am scuipat
*
mă strecor – vinovat – printre mobile greoaie: anii
fulg alb – demenţa: s-a lipit de tâmplă
sângele – anapoda împroşcat pe pereţi:
discurs – încă
nearticulat – stângaci
desenat
orice aş face: atât de
fundamental eronat – încât
numai lui Dumnezeu i-ar mai veni să creadă
*
tuşeşte-n urechea mea
boşorogită – soarta
sublimul tremură râie
ceasuri – murind – balonează insipide milenii
condamnaţii la moarte cad – exasperaţi de-aşteptare
-n genunchi – dar execuţia păşeşte peste ei
plictisită
zei se scobesc în nas – urlă la lună: n-are chef
soarele – nici să răsară – nici
să apună
miroase-a ştreang – parfumez sinucidere
rămân vraişte – uşile
prăbuşite: aşa
se va găsi – de noi chiriaşi
lumea: ATOATERISIPIRE
nici stihie de ură – nici laţ de iubire
*
am deprins cea mai facilă dintre limbi: neiubirea
nu ura: băltită
neiubirea
joc la masa la care zăboveau (atunci
părea – pentru eternitate) – evangheliştii:
acum – patru demoni
mârâie numere impare – ale
măsluitelor cărţi
sunt singurul din lume rămas fără plâns
fără umbră
pe toţi – vă las moştenire
*
cernită – evanghelie a sodomiei
la aripi fac îngerii – iar
coadă
fanariot şi cerul – canalia domniei
ostaş lui Crist – căzui străpuns sub noadă
ce vrei să-ţi dărui – frate: e totul alb
de lepră
crini de viermi
pe ochi s-aşterni
ce duios – Satana
îmi scormone rana
sar puroaie
din butoaie – şi leşinuri
ies din scrinuri
schimbă biserica la care cerşeşti – termină pomelnicul
diavolilor – pe care-i boceşti
vino la poarta din spate a apelor: grasă-i pomana vomată
de amanţii întunecaţi – ai ştimelor
ies – pe nisipuri – sâmburii rimelor
*
SUNT DIN NEAMUL TRAGIC
sunt din neamul tragic al ceţurilor:
toate celelalte neamuri au scăpat piciorul pe treapta
uitării
numai eu mă târăsc peste ceea ce
nimeni nu mai poate fi – niciodată
*
ÎN AMURGUL LUMII CUVINTELOR
abia veniţi din sânge – cer să le crească dinţii
cristalele nu mai ştiu ce vorbesc – păsările nu mai
ştiu ce zboară
străină jivină scoate ochii la toate
tace – apoi scapă-n hăuri
cheile de la cetate
striveşti între buze un vierme în loc de cuvânt
liniile din frunza palmei au fost luate de vânt
cerşeşti să-ţi ajungi umbra – s-o pipăi
s-o întorci cu faţa la
soare: ea nechează – şi-i neagră: dă drumul la Fiare
pân’ la gât ţi-a ajuns scrisoarea
desfă ştreangul Literei – năpârleşte-ţi
închisoarea
*
ORB CITIND ÎN ALFABETUL BRAILLE
orb – mângâie cu degetele
ce nu vedeam eu – şi plânge: citise
o poveste de Andersen
oare ce-am putea afla – dac-am fi
MARII ORBI AI UNIVERSULUI – şi-am
mângâia cu degetele – munţii
stelele
păsările – focul şi apa?
de ce nu aflăm – oare – nimic despre rai
când mângâiem – îndelung
insistent
cu dragoste – pielea femeii de lângă noi?
*
NU BLESTEMA FEMEIA – N-O UCIDE
nu blestema femeia – n-o
ucide
Apocalipsul doar de ea ascultă – şi grăbeşte
să vină
*
SCURT TRATAT DESPRE MIŞCARE
în ochiul viscolului se aruncă toate păsările
dincolo de retina frigului vei întâlni fantasme zburătoare
*
îmi iubesc ura – orhidee neagră
pe scara vertebrelor – coboară
clinchete de gheaţă
după fiecare crimă – îmi mai creşte o faţă
m-au dat jos cu forţa – din orice dimineaţă
*
te-am trimis să mâni – de aici
valurile toate – să le îneci în larg: nu există martori c-am plâns în ochii apelor
soţ muritor – înşelat
al zeiţelor
ce-ai să striveşti – Doamne – dacă voi
luneca dintre solzi – şi duh mă voi face?
de toate drumurile – mă voi dezbrăca
mă voi lecui de muşcătura veninoasă a
Mişcării
înafara trâmbiţelor care
semnalizează locul stării – desfăşurat de stare voi sta
mistuindu-mă chiar în Flacăra Ta
dezbară-Te de mine – năravul lipicios
şi orgolioasa Ta migăleală
dantela Creaţiei – se va destrăma
*
LIBERALISM PERICULOS
Dumnezeu apare pe ecran – jovial
ne zâmbeşte – gras şi larg – tuturor:
dar ştim că nu ne vede – de-acolo
pe nici unul – nici noi
nu vedem decât că mişcă buzele
tot mai spasmodic – să nu-i
amorţească: atât
*
PASTELURI MARINE
culeg – fără spor – tacâmurile de argint
care fulgeră pe masa ospeţelor mării
nimeni nu poate alerga după fiecare pescăruş
doar muntele barbar al amurgului – poate fi
atât de cuprinzător
*
stingeţi mările – să pot zări racla iubitei
inelul torid mi-a lunecat din deget
arborii – toţi – au trecut marea:
acum stau cu spatele – să-şi usuce
nimburile
valurile
orb şi înţelept
pipăie ţărmul
obosite
scuturile scoicilor
de-atâta eroism care-a bătut în ele
dinspre adânc
*
PASTEL MEDIEVAL
ghemotoace de spini – zac cavalerii pe
stins – câmpul zănaticei lupte
eu – Regele Spadelor – nu mai însemn
decât lină lumină de-amurg
La Mancha: hotarul de unde începe lumea
cealaltă – lumea pe dos – mântuita lume
ridicol Arhanghelul – are
spada mai lungă decât
Ecuatorul: iadul însuşi – neîncăpător
a vomat această sfântă sabie
*
VENEŢIA
în palate s-au tolănit şerpii
trăgând peste ei masca petalelor
pe tăişul punţii aleargă
zeiţe nebune
din smoala apelor răzbat
ochii amanţilor înecaţi:
sumedenii perle
a ieşit din adâncuri – gânditor
diavolul – privindu-şi – pe deget
inelul de doge
*
VAGABOND AL LUMII
mâinile mi se scufundă în buzunare
ca-n peştera lui Aladin
trec pe străzi: ninsoarea pufului de salcâm
pâlpâie coroane – fierbinţi şi zburatice – în jurul frunţii mele:
Rege Zdrenţăros al Marilor
Dispariţii şi Pagube
*
ACASĂ LA APE
lângă inima mării – meduze-n şiruri
trasează meridiane fosforescente: noua lume
cascade-ale tăcerii se prăbuşesc din
ochi fără pleoape
naufragiaţii se leagă de gâtul viorilor
nu ştiu dacă e bine să fii atât de atent
când gazda îţi aşterne sub ochi
giuvaierele casei
*
PAX
presimt
uluitoarea forţă de a lua
de la capăt – toate călătoriile morţii
Doamne – poţi să faci abstracţie de
cocote bătrâne – vieţile – care
sufocă măreţia tăcerii
Doamne – aşază-ţi capul
în sfârşit – pe piatra sufletului meu
*
POST SCRIPTUM
am cutreierat stepe şi dragosti:
mereu otova – mereu e-un început
care n-are sfârşit
cântă-ţi cântecul – orbule
dar Troia n-o să mai ardă
nicicând
*
CÂNTECE PE VECHI MOTIVE MEDIEVALE
lepăd de la mine – Doamne – ultima trufie:
a mai înţelege ceva
sufletul aurului – de mult nu-mi răspunde
nici flăcării nu-i mai sunt bun
primeşte-mă – Doamne – aşa
fără cuvânt
*
limbi spânzurând – în
câte nehotărâri are
diavolul
adună – Doamne – cadavrele vorbelor
de pe unde le-am lepădat ucigaş – de-a lungul
vieţii
*
lacătele cad – toate – de lepre
ajută-mă – Doamne – să dezleg
de întunericul Fiinţei – acea voce-n delir – care
strigă spre Tine
nu mă-nspăimântă cataclisme – cu care cutremuri
credinţele mele
cântecele au aripi prea grele
cât aş da pentru – pas măreţ de profet
moartea vine dansând printre clopote
măşti de-mpărat culeg de pe jos
cap rostogolit de călău: are
un ochi închis – altul
deschis – a batjocură
carnaval sau nu – când urmează – fără-ndoială
Moartea – toate-s adevărate şi
sfinte
nebunia rămâne: cea mai
rezistentă – la apocalips – parte a omului
măreţie are nu omul: suferinţa lui
rătăcitul – nu e pierdut
niciodată: nu vreau să-ndrăznesc a-mi închipui: a dormi
înafara Casei Lui
*
DRUM CU CAVALERI
venit-am din Arhipelag – sub
aceeaşi flacără-a Morţii să stau – cu
inepţii Cavaleri ai Apocalipsului
imperial drum: să stingi – rând pe rând
sub surzenia apei – insulele
care s-au depărtat mistic – una de alta – pentru
a închipui hieroglifa cântată a
nemărginirii
când vei trăi – într-o altă viaţă
Apocalipsul – acum doar visat
îţi va părea plictisitor şi-ntunecat – blestem
prea des încercat
*
geometrie perfectă – Aerul: lumină retezată
cu sabia
fumegă muntele de tămâie:
numai îngerii mai pot aici să-ntârzie
*
se-ncaieră caii
strănută craii
când fâlfâie luna prin cântecul de leagăn al zeilor
salvaţi cavalerii –
turnirul serii
a-n-ceput cu-o greşeală de lance în pieptul Furtunii
culeg melci de zale
funingini astrale
înfundă coşul respirării domestice de vise
plângi don Quijote –
plânsul pe note
umple de sânge palmele-aplauzelor
Selenarei Curţi
*
Ierusalime – cavalerii zgurii
clăditu-te-au în visele din Nord:
când călărim pe racii graşi ai urii
eşti când cetate – când ceţos fiord
*
CĂTRE DON CERVANTES
pe Deşiratele – cu-nverşunare voi călări – până când
sumbrul Sfinx îmi va zâmbi
nu cavaleri m-au ciopârţit – ci
pietroaie de râu – Cuvintele
aşteptaţi – aşteptaţi laşilor
mă voi scula şi voi rosti un trăsnet
păsări şi furtună voi isca
voi face să fulgere stele – pe trupul
Potirului
aşteptaţi – aşteptaţi laşilor
am prins în menghinea braţelor – zilele
va fi lumină sau disperare – după cum Eu voi porunci
pe saltimbanci i-am înhămat la morile de vânt
Arborele Cuvântului şi-a scuturat cenuşa peste lume
am ascuns anotimpurile sub piatra inelului
marea: cerşetoare încântătoare – la
porţile trufaşelor stânci
sfinţenia mea e-n toate cărţile – risipite pe
mese de joc
îndeletnicirea de căpetenie a degetelor:
pipăie mistice goluri – între
lună şi soare
sunt din neamul regilor norilor – şi ai
mărilor
nestatornice: sclava cea mai de preţ a
haremului meu
valurile – ghemuri de suspin: le sacrific
eternităţii
făptura mea princiară se îmbată măreţ
la toate ospeţele uitării
de aceea – sunt de o politeţe desăvârşită
în faţa morţii
*
LÂNCED NEAM AL AURULUI
lânced neam al aurului: Bizanţ
mă-ntorc la incendiul mistic al
Crucii
nu-mi ajung apele – pentru-a
pluti până la Tine: iau cerurile-n piept – se termină şi
cerurile – şi Tu-mi ceri – fără contenire – înainte
să navighez – spre
de nimeni bănuitul
VID
şi doar din neam de Sfinţi Matrozi
m-am tras spre lagunele Cerului:
o zdreanţă din naufragiul cântecului
va pluti veşnic peste mările mele
peste îngheţatele mele suflări
un vierme face vocalize în inima catargului
măsor cu valul – cât mai e
până la Ithaca
comori de aur lânced – incendii
nestemate – mă cheamă stăpân
gnom sacru – proteja-voi focul acestor boli
cumplite ale pământului – voi coborî
mai adânc în somn – minerale suferinţele – fulgerând
sălbatic – ale întunericului
o rază măcar – nu voi lăsa să străbată spre voi
degenerate – vlăguite odrasle – ale
ipocritei lumine a Soarelui
mi s-a întins – pe mantie – incendiul
Crucii
El m-a ales ca trăsnet – herald puterii
m-a smuls din praful gloatei – şi
m-a-nchinat Durerii
m-a aşteptat sub minunări să gem
mi-a pus
pe frunte – mir: Steaua din Bethlehem
*
BIZANTINĂ
armură de dor – cruciat al cântării
tot vin – dinspre culmea copacilor – păsări
dezastru – al privirilor
îngroape-se-n propria sticlă
fecioarele – arhanghelii să ardă
pe propriile spade
crucificaţi
e-atâta dreptate în lumea crepusculară: Potirul Graal
gângureşte în
leagănul palmelor mele
UMBRA – ne-a părăsit furiş – scurgându-se
De partea orbitoare – cealaltă – a
ZIDULUI
*
zarvă şi-nghionteală-ntre aştri: Patronul
azi lichidează şi – porţi închide
toţi demonii siles să prindă-n cerul gurii
măcar un iz din încheiatu-ospăţ
*
sunt aşa de subţire: nu apar
în nici o oglindă
păcălesc astfel lumile – trecând printre ele
provoc ireala colindă
*
POPORUL TĂU
ai luat Apele în mâinele Tale
le-ai ridicat – de la pământ puţin deasupra:
şi astfel au început să curgă – din cer – lumini
Sufletele
ai şoptit ceva – domol dar hotărât
ţărânei: răspuns către Tine – legământul acesteia – fanatic
a înflăcărat Munţii
ai luat în gură numele noastre – le-ai mestecat
cu luare-aminte – ca nafura:
şi astfel s-au născut
Împăraţii
*
EPITAF DE CAVALER
rătăceşte – rătăceşte
fiu de rac – nepot de cleşte
drumurile te vomită –
dumicat de dinamită
*
SOLO DE TOBĂ
morţii trag la sorţi o viaţă
o câştigă : fără faţă
Nord orfan puţind a soartă
nu te vreau pe nici o hartă
crisalida e lividă:
din ea iese tot omidă
beţivani cu vrăji ridică
zeul lor din fund de sticlă
mă-ncâlcesc în sarea mării
ca în paradis pe-o stradă
răsărită rană-n carne
nu să doară – ci să ardă
în sfeşnice am înfipt îngeri
aştept – copacule din rai – să sângeri
*
EVOLUŢIONISM
m-am convertit – de la
noroi – la zoaie
sălbatic şi – inspirat – zeu al
rigolelor
duhnind întreg şi – nearătat
*
CARMINA BURANA
pe vitralii suspină culorile sfinţilor
vibrează o gheară
solemnă copită – cântecul măsoară
în lungime – altarul
şi încearcă adâncimea potirului
diavoli şoptind a fecioară
îngeri – verzi de venin – ard pe pereţi:
tifle de icoane
Sfntul Spirit: prins în menghina
dintre două cuvinte – de-a-ndoaselea
fornăite
se zbate aripa de flaut – se-nmoaie
şi-atârnă între colţii Fiarei năpustite-n altar
Cristul olog iese pe burtă
din – mut – rânjetul liliacului
Maica Lui: n-are cine s-o şteargă
pe buze – de încolăcitele vome
să-i şteargă din ochi
desfrânata privire spre păroşenia sfinţilor
turme de cranii se rostogolesc
seci şi cuminţi – din clopotniţă
*
MIEZ CARNAVALULUI
colcăie şatrele viermilor – în
ouătoarea lui Crist
capra şi broasca – îngâmfat
împărăţesc – pe
şalele aprinse-n rutul Mântuirii
mă clătesc cu fierea serii
lins – buboiul cald al mierii
de fecioarele de zgură
inima e-o bătătură
vinovat de vin:
soarele-n declin
vinovat de mine:
şarpele din crin
vinovat de noapte:
Prinţ făcut din şoapte
vinovat de tot:
şapte din voi opt
*
ÎN CRÂŞMA EDENULUI
Dumnezeu spală – de vomă – podelele
în mijlocul raiului – tolănită – noua Sodomă
tifla timpului: zar de noroc
căzut obscur – sub mese
neşterse de
ditirambic – discursul Demonului – cu ocazia
secesiunii
ciung de-un cer – rod cotorul cuvintelor
printre dinţi mi-au rămas
sâmburi – şi
aşchii de nimburi
vai vouă – cântărilor
frântelor
serafi osteniţi de logica trântelor
*
ARS POETICA
toate le avem de vorbit – eu şi Dumnezeu
ridicăm capacele cuvintelor – strâmbăm cumplit din nas
azvârlim peste umăr – şi vinul trezit
şi pocal
astfel încep furtunile de vară – durerile de facere ale munţilor
delirul tot mai înalt – al spumelor mării
în final – Dumnezeu
somnoros – se culcă pe braţul meu
drept: dintr-odată
prind să-mi tremure sub deget – fosforescent
Literele
orice drum – purgatoriu:
aurore boreale – colburile
se înalţă
orice pas: călcarea unui păcat: sunt
plin de muşcăturile disperate ale păcatelor – care
se afundă – schelălăind – sub ţărână
cicatricile ochilor – privesc : încă
nu zăresc – cerul
*
BALADA CLIŞEELOR
când şi când – e năvală de pâlcuri
sângele umple ceasul din dom –
când şi când – prăbuşită în smârcuri
lebăda cântă cu voce de om
când şi când – năluceşte prin burguri
pas princiar al Ciumei în Roş –
cristalul dă-n foc – prevestind în amurguri
pe cal alb – Cavalerul fără reproş
când şi când – se înalţă din zdrenţe
orbul cobzar cu obraz de profet –
între nimic şi Nimic – diferenţe
se sinucid – la sfârşit de banchet
când şi când – mulţimea ridică
urlând – dintre colburi – capul de Rege –
când şi când – groparul alege
să-mbrace costumul de damă de pică
când şi când – e sfârşitul de lume
Faust îl face pe Diavol iar tânăr –
Siegfried ridică mereu dintr-un umăr:
îi creşte aripa – şi nimeni nu-i spune
când şi când – pe struni de ghitară
se răstigneşte un menestrel –
când şi când – pădurea-nvrăjbită
vine cu-asalt spre vechiul castel
când şi când – plângând – Măscăriciul
s-azvârle-n enigma oglinzii – fidel –
urmând – astfel – semnul din mâna Reginei:
un fus fără soartă rămâne din el
în turnuri – străjerii parola nu-şi spun
se bat între ei cu cotoare de stele –
în athanoare – tot auru-i scrum:
alchimiştii adorm înveliţi în perdele
când şi când – orbitor baletează
ondine şi silfi – în cascade şi-n spume –
oprind Vagabondul la mijloc de frază:
El şi cu Lumea – devin două glume
când şi când – izvoru-ngenunche
sub doldora mâinii cu lepre:
făcând din cer – mâner şi muche
Cosaşul Morţii poate începe
când şi când – memoria vomită
să aibă Iadul ce să înghită
*
EVANGHELIE NECONVENŢIONALĂ
cu forma gurii Tale ciocăneşti Cuvintele – până
prinde chip – omenirea
evangheliştii uită că Tu ai mângâiat leii şi şerpii
Tu ai provocat explozia hazlie a unei lăcuste
evangheliştii ne-au spus doar despre
înfrângerea Ta – când ai încercat să ne urneşti:
pe noi – odată cu păsările văzduhului
fulgeră tot ce întâlneşti în cale:
nimic nu trebuie nedreptăţit de la partea de
flacără şi de la partea de cenuşă
ce i se cuvine
nu ne mai lăsa fără trâmbiţele sfârşitului deplin
care vor alunga
hienele Trupului
*
IOAN AL INIMII
Ioan al Inimii a pus braţul la ochi – când
l-a văzut pe Hristos: nu e nor
nu e rug – e Cuvântul
insuportabil frumos
de ce să vezi: spornică de lumi e orbirea
minune-i s-auzi: să cuvânte Vorbirea
roiuri de îngeri înfierbântă urechea
furtuni de ceruri îţi apără
veghea
cândva
la poala Măslinilor
te muşcase – nocturn – şarpele Somnului
astăzi – veninul sunt şoaptele Domnului
Ioane al Inimii – scoate-ţi ochii cu acul
preschimbă în
Aur Curat – vecia şi veacul
*
EPILOG:”MIT UNTERTÄNIGKEIT, SCARDANELLI”
şarja Cavalerilor – în
Grădina Merilor
rog
inorog :
Cuvântului-Crai
dă-i al meu rai
*
______________________________________
Revista ARMONIA - Saltmin Media 