În cadrul Festivalului Naţional „EMIL BOTTA”-Adjud, Ediţia a IV-a,
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ADJUD (Primar: ing. CONSTANTIN ARMENCEA),
CASA DE CULTURĂ „TUDOR VORNICU”-ADJUD (Director: prof. ION CATANĂ)
au onoarea de a vă invita, sâmbătă, 21 Noiembrie 2015, ora 10 a.m., să luaţi parte la o lansare de carte-eveniment – monografiei vieţii şi operei lui EMIL BOTTA: Continue reading “Emil BOTTA – CASA DE CULTURĂ „TUDOR VORNICU”-ADJUD”
NU POT TOMNI…
„Cum poţi tomni fără Bacovia, când nopţile se trec în alăute de-ntuneric?”… mă-ntrebam mai hăt, în “sânia mea interioară”, amintidu-mi că mereu şi mereu … ”fulgeră toamna durerile coapte/De prea multele veghi fără somn”, că “mereu avem ceva de împăcat:/fericirea frunzelor amintind pădurea/un buchet de prieteni/ademeniţi cu miros de lună/ paserea aceasta de somn/ cu cântecul prăbuşit pe asfalt/ plânsul lipsă de lacrimi adăugat/ morţii”, că “pinten de stea călăuză ne-am rânduit…/ cu nori amestecând tăriile,/ izbăviţi la oiştea dorului de părinţi şi de moarte, tot mai lin/ şi mai de-a călare, uitaţi, rând pe rând de icoanele-fereastră,/ înscrise cu sărăcii de opaiţ în peceţi de bordeie…” Continue reading “Recenzia prof. DAN SANDU, la cartea despre EMIL BOTTA, a lui Adrian Botez”
pe străzi se scutur’ umbrele de case
copacii se întorc din nou pădure
din fapte-au mai rămas câteva oase
infarctu-i forma unei păci „de jure” Continue reading “Adrian Botez: POEM DE TOAMNĂ TÂRZIE”
POEMUL DESPRE SINGURĂTATE
-Ce eşti tu? Ce tot pierzi vremea? Ce trebuie să faci tu, tu, anume tu, muritor cu capul în nori?
-Eu sunt Poet, Doamne, şi trebuie să fac Poezie…şi, Doamne, eu şi iubesc… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Poemul despre singurătate”
ICEBERGUL
lumea asta-i un iceberg: o
zecime dintr-însa-i vizibilă – prin
sclavele Forme – noroi
schilodit – dar celelalte nouă zecimi sunt Continue reading “Adian BOTEZ: ICEBERGUL”
ŢĂRANII MEI
ţărani şi-au pus cămăşi de sărbătoare
cum crinul alb grăit-a cu Hristos:
curatul lor dumnezeiesc mă doare
îngerii mă cutreier’ pân’ la os Continue reading “Adrian Botez: ȚĂRANII MEI”
PATRIA MEA
să nu-ndrăzneşti să te caţări pe
munţii mei – dacă nu eşti în stare să vezi
curgând – pe toţi versanţii lor – orbitor
sânge de
îngeri – în miezul
zilei Continue reading “Adrian Botez: PATRIA MEA”
ADRIAN BOTEZ – MONOGRAF AL POETULUI EMIL BOTTA1de Ionel NECULA, Tecuci/ROMÂNIA
Cunoscutul cărturar adjudean, Adrian Botez, din claustrarea sa de provincial sortit anonimatului, ne scutură, iar, din amorţire, cu o carte care ar trebui să complexeze scrobita cercetare românească, cu ifosele ei direcţionare. Suntem în postmodernism, iar pe steagul său este înscris, printre altele, şi postulatul unui asalt al periferiei şi provinciei asupra unui presupus centru autocrat.
Sigur, autorul nu se încolonează sub faldurile acestui drapel, nu se războieşte cu nimeni şi nu asaltează vreun centru cu pretenţii dispecerale, dar reabilitează provincia, reabilitează cercetările de geografie culturală posibilităţile intelectualilor ei de a se angaja în cercetări fundamentale, şi de a optimiza lucru bun şi temeinic aşezat, ceea ce decomplexează lumea cărturărească disipată prin ţară, în condiţii mai puţin prielnice cercetărilor serioase. Continue reading “Ionel NECULA – recenzie la cartea lui Adrian Botez: “Adrian Botez – monograf al lui Emil Botta””
SONETUL CELUI CARE A UITAT SĂ SE NASCĂ
ar fi fost o alinare să fiu viu
tandru să iubesc – să cânt – dansând stelar
povestind – cui vrea s-asculte – câte ştiu
uluind pe trecători cu câte-un dar Continue reading “Adrian Botez: SONETUL CELUI CARE A UITAT SĂ SE NASCĂ”
COMPORTAMENTE UMANE
unii se sparg – mâncând
vânturi de ciumă şi bând
uleiuri de candelă – amestecat – din obişnuinţă – umflaţi
inutili – alţii îşi
sângerează picioarele – mergând pe Continue reading “Adrian Botez: COMPORTAMENTE UMANE”
ATÂŢIA POEŢI…
atâţia poeţi – şi-atât de puţină
Poezie: degeaba munţii
se-nalţă – degeaba ierbile cresc şi
stelele ard – exasperate: nimeni nu mai
aude cântări – în aceste Neîntrecute şi Vaste
Minuni – nimeni nu mai vede
clocotind sfânt delir – în Potirul
Desăvârşirii: Dumnezeiasca
Armonie Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Atâția poeți…”
VOMĂ COSMICĂ
aş putea să scriu o poezie – aş putea să mă
sinucid – aş putea să văd un
film sau aş putea să
ucid – aş putea să Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Viața spânzuraților”
Recenzie la
“NOUS”1, de LIVIU IOAN STOICIU
de prof. dr. Adrian Botez
Poezia lui LIS (“Floarea Crinului Regal-Bourbonic”! – deci, se prezumă şi oarece Iniţiere, conştientă au ba, în Arta Regală/ALCHIMIA!) este în atenţia subsemnatului încă dinainte de 1989, iar după 1989, prin generozitatea autorului (care mi-a dăruit cam toate volumele sale editate), am putut urmări, fără lacune, eclipse, ori opinteli prea mari – întreaga sa creaţie poetică. Nu şi pe cea în proză.
În recenzia subsemnatului, la volumul lui LIS, Substanţe interzise, afirmam, acum câţiva ani:
“După Poemul animal (Călăuza, 2000), pe care l-am considerat, în mod constant, volumul de cotitură al lui LIVIU IOAN STOICIU – volum în care, pentru prima oară, se produce ruptura, fermă şi definitivă, de orice formă de postmodernism sau de personalism implicit – poetul adjudean îşi încearcă, cu scepticism şi luare-aminte, căile de evoluţie ulterioară. Volumele La plecare ( Editura Vinea, 2003), pam-param-pam (Editura Muzeul Literaturii Române, 2006), sau Pe prag/Vale-Deal (Editura Cartea Românească, 2010) Continue reading “NOUL “COCON” MESIANIC ŞI ALCHIMISTUL-POET: “NOUS”, de LIVIU IOAN STOICIU”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 