Adrian Botez: POEM DE TOAMNĂ TÂRZIE

Adrian Botez

POEM DE TOAMNĂ TÂRZIE

pe străzi se scutur’ umbrele de case
copacii se întorc din nou pădure
din fapte-au mai rămas câteva oase
infarctu-i forma unei păci „de jure”

doar spectre de fobìi se plimbă-n lume
e mai comod aşa – făr’ de-omenire
să vrei – e cea mai sumbră glumă
să faci – antediluviană ştire

funebrul cer – decorticat de sfinţi
priveşte-n jos – spre moartea puritană
n-ai ce vedea – nicicum să mai şi minţi

iar raiul a ajuns o subterană
…e toamnă – ce să-i cer Lui Dumnezeu?
să mor precum o frunză – nu mai greu…
***

ZI DE TOAMNĂ

c-un aspersor de vieţi s-a înnoit Hristos
curiozitatea s-a întors pe dos
scheletele-s acum ultima modă
scutite de impozit şi de odă

e ceaţă-n minte – brumă peste garduri
din tot ce-a fost grădină-acum sunt farduri:
vomând lehamite-n adâncuri latră câinii
nici umbră şi nici saţ – doar leşul pâinii

e frig ca înainte de lumină
toţi zeii-n cer se zgribulesc amnezici
în ocne-afunzi – cu vină fără vină

la rai şi la potire – grav alergici
…nu mai e cale: monotonă voce
ne strigă număru-nspre beznele atroce
***

Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s