În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sărbătorim Unirea. Ideea Unirii Moldovei şi a Ţării Româneşti, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856), o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât şi pe plan internaţional. Situaţia externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei şi hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât împăratul Napoleon al III-lea, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească. Continue reading “Unirea Principatelor Române”
Category: History
Poetul descris de cei care l-au cunoscut. Eminescu batând mingea pe maidan, silit sa repete clasa a doua, apoi hamal (FOTO INEDIT)
În exclusivitate, fragmente din amintirile unora dintre cei care l-au cunoscut şi i-au fost aproape. Un portret inedit, puţin cunoscut, al poetul Mihai Eminescu. Însoţim textul de o fotografie inedită, practic necunoscută, a marelui poet.
Teodor V. Stefanelli îl descrie cu măiestrie, de zici că îl vezi pe scriitor în carne şi oase, el fiind cel care oferă detalii numeroase, foarte importante: “Eminescu cât timp a petrecut la Viena arăta foarte bine şi era deplin sănătos. Prin pieliţa curată a feţei sale străbătea o rumeneală sănătoasă, iar ochii săi negri, nu mari, dar pururea vii, te priveau dulce în faţă şi se închideau pe jumătate când Eminescu râdea. Şi râdea adese, cu o naivitate de copil, ce făcea să râză şi ceilalţi din societatea lui, iar când vorbea, prin râs, glasul său avea un ton deosebit, dulce, molatec, ce ţi se lipea de inimă. Părul său negru îl purta lung, pieptănat fără cărare pe ceafă, şi astfel fruntea sa lată părea şi mai mare de cum era, ceea ce-i da o înfăţişare senină, inteligentă, distinctă. Eine denkersterne (frunte de gânditor) ziceau colegii săi germani”, scrie Stefanelli în “Amintiri despre Eminescu” […] Continuarea AICI
Interviu si istorie cu Ion Coja – Petre Burlacu
Cuvîntare rostită de Ion COJA în 1978 – de cel care l-a propus la preșidenția României pe părintele IOAN de Covasna și Harghita
„A discuta problemele dramaturgiei românești contemporane înseamnă, pentru cei mai mulți dintre noi, a face un inventar al eșecurilor cu care fiecare participăm la impasul actual al dramaturgiei românești. Utilitatea unui colocviu național de literatură dramatică se dovedește numai din această perspectivă.
În ce măsură colocviul nostru nu va fi însă pierdere de vreme, în ce măsură nu ne vom fura singuri căciula, cum s-a mai întâmplat în ocazii similar, e greu de spus deocamdată. Oricum însă, se cuvine din capul locului să luăm aminte la auspiciile sub semnul cărora a început colocviul: ne-am dat ca loc de întâlnire Clujul, Napoca milenară, orașul care a fost atât de des ilustrat prin fapta nobilă a intelectualilor români, români și maghiari. Continue reading “Interviu si istorie cu Ion Coja – Petre Burlacu”
România, La Multi Ani!
Duminică
1 Decembrie 2013
România împlineste 95 de ani!
Îi spunem La Mulți Ani și cerem binecuvîntările lui Dumnezeu peste ea!
E bine pentru o natiune să-si pună soarta în mîna lui Dumnezeu și să-i ceară călăuzirea. Mai ales în vremurile tulburi ca acestea în care traim. E bine ca Romania să-si amintească că bunăstarea ei ține de Dumnezeu, nu de omul muritor. Politicienii, Executivul, Legiuitorii, nu i-o pot da. Dacă Romania a ajuns la 95 de ani si azi e mai liberă, mai in siguranță si mai prosperă ca niciodată în istoria ei, asta se datorează doar dragostei si milei lui Dumnezeu. Si a faptului că generatiile de dinaintea noastră, cu mult mai simple si sărace ca noi, au fost credincioase lui Dumnezeu si au păstrat si pretuit valorile crestine. Continue reading “România, La Multi Ani!”
New York Times rememorează finala Cupei Davis 1972, din România
Ceauşescu și rolul jucat, pentru ca meciul să aibă loc la București
„Scandalagiul viclean Ion Ţiriac a aplicat strategiile sale”
Cotidianul american The New York Times publică povestea nespusă a finalei Cupei Davis din 1972, desfăşurată la Bucureşti, între România şi SUA, şi câştigată de americani cu 3-2.
„Finala din 1972 a fost cu adevărat dramatică, istoricii tenisului o consideră una dintre cele mai frumoase finale din istorie”, scrie New York Times.
Sursa notează că finala a avut loc Continue reading “New York Times rememorează finala Cupei Davis 1972, din România”
“PRO MEMORIA 1940-1945”
FEDERAŢIA NAŢIONALĂ A ROMÂNILOR PERSECUTAŢI ETNIC
“PRO MEMORIA 1940-1945”
Cluj-Napoca, B-dul Eroilor nr. 2, tel. 0264-597579; 0741-766886
COMUNICAT DE PRESĂ
În ziua de 12 octombrie 2013, între orele 10,00 – 19,00 în sala 150 a Facultăţii de Mecanică a Universităţii “Politehnica” din Timişoara, sub egida Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic “PRO MEMORIA 1940-1945”, s-a desfăşurat simpozionul ”Ardealul pământ românesc” ediția a V-a, organizat de Asociația Foştilor Refugiați, Strămutaţi şi Expulzați din Ardealul de Nord – ARDEAN Timişoara,.afiliată la FNRPE..
Participanții la simpozion şi-au exprimat nemulțumirea şi revolta față de evoluțiile negative din societatea românească vizând: retrocedările ilegale de imobile, tentativele de reanimare a unor sechele administrative staliniste de tristă amintire, lipsa de reacție a autorităților publice față de acțiunile concertate împotriva unității şi integrității țării, de subinare a economiei naționale şi de distrugere a mediului. Continue reading ““PRO MEMORIA 1940-1945””
Să înțelegem politica din Orientul Mijlociu
Titlul este cam pretențios, căci este foarte dificil ca cineva să priceapă ce se întâmplă în politica externă a țărilor din Orientul Mijlociu (Egipt, Siria, Israel).
Se știe că informația este ea însăși o putere. Și, cert este, Evanghelia are putere, ea fiind cuvântul lui Dumnezeu.
Să ne amintim că la un momnent dat Continue reading “Să înțelegem politica din Orientul Mijlociu”
Elton John – Un “copil” minune
O “realizare” de excepție din tineretea lui Elton John
.
Evz.ro își informează cititorii de mai vechile năzbâtii ale legendarului Elton John, citând din The Observer.
Ce credeți, care părinți ar fi mândri de un astfel de comportament deviant? Bine, dar părinții lui Elton John au divorțat când acesta era mic, iar consecințele n-au întârziat să apară. Însă nu doar “muzica” lui este la loc de cinste în Anglia; și teribilismul său, deviant, căci homosexualitatea e “apeciată” ca normală – iar muzicianul a fost “distins” prin acordarea titlului de “sir”!
Oamenii, bolnavi sau viciați, sănătoși sau morali, oricare ar fi aceia – dar și societatea care o formează – nu pot să gândească sau să decidă decât ca o consecință a ceea ce sunt.
Citiți articolul AICI
Amintiri care nu se uită: Întâlnirea cu un rege!
Amintiri din Primăvara Anului 1986
(Caracter de Rege)
Problemele economiei, implicit cele ale vieții sociale românești erau tot mai vizibile. Penuria de alimente, precum și raționalizarea curentului electric și a benzinei, prevesteau o criză iminentă de proporții. Alături de colegii mei de birou de la Întreprinderea de Orologerie-Mecanică Fină, începeam și încheiam în acelasi ritual și după aceleași principii zilele de muncă , uneori plictisitoare, în sensul rutinei și al monotoniei orelor petrecute într-un birou așezat la etajul şase. În acea primăvară însă, printr-un concurs de împrejurări, împreună cu șeful meu am trăit o experiență unică în felul ei: întâlnirea cu o persoană care se pretindea a fi REGE ÎNCORONAT al unei etnii și acesta în condițiile propagării tot mai vehemente a principiilor socialiste și marxiste de existență în România.
Redau în cele ce urmează evenimentul petrecut în urmă cu douăzeci şi şapte de ani. Continue reading “Amintiri care nu se uită: Întâlnirea cu un rege!”
Alex Visinescu, sfidează justitia din România!
Un bătrânel responsabil de moartea multor oameni, duce o viață liniștită în centrul Bucureștiului
După instaurarea regimului comunist în 1946, România, la fel ca și celelalte țări ocupate de sovietici, a intrat în era epurării rapide și violente a elitelor politice din perioada interbelică. În anul 1948 a fost înființată, după modelul sovietic, DIRECȚIA GENERALĂ A SECURITĂȚII POPORULUI, cunoscută pe scurt, sub denumirea de SECURITATE. Organul de represiune era dirijat de o echipă condusă de Gheorghe Pintilie și adjuncții săi: Alexandru Nicolski, Vladimir Mazuru și trei agenți sovietici.
În Codul Penal al României au fost introduse infracțiuni cu denumiri demonstrative, caracteristice procesului de bolșevizare a țării: „uneltirea contra orânduirii sociale”, „subminarea economiei naționale” „elemente destabilizatoare”, „elemente reacționare” etc., iar cei care se opuneau sau nu simpatizau cu regimul, erau catalogați ca „dușmani ai poporului”, fiind arestați, anchetați violent și trimiși în închisorile politice din România. Continue reading “Alex Visinescu, sfidează justitia din România!”
TROSSINGEN – LOCUL UNDE MUZICA SE ÎMBINĂ CU NATURA
by Ligia-Gabriela JANIK
Călătorind prin sudul Germaniei, între Pădurea Neagră şi Alpii Şvăbeşti*, la poalele dealurilor Lupfen şi Karpfen, întâlneşti oraşul Trossingen. Este un oraş mic, cu 15.300 de locuitori, întins pe o suprafaţă de 24 de km pătraţi, situat în Ţara Şvabilor (Schwabenland). Oraş universitar, Trossingen poartă numele de oraş al muzicii, deoarece s-a făcut remarcat prin bogata sa tradiţie în industria instrumentelor muzicale. Regiunea care adăposteşte oraşul nu este alta decât binecunoscuta ţară a şvabilor (Schwabenland) Schwarzwald-Baar-Heuberg, din Landul Baden-Württemberg. Iar pădurea care se întinde pe suprafaţa acestei regiuni este renumita Pădurea Neagră – Schwarzwald. Aceasta este o zonă montană împădurită din landul Baden-Württemberg, în sud-vestul Germaniei. Este împrejmuită de valea Rinului la vest şi sud, iar cel mai înalt vârf se numeste Feldberg, cu o înălţime de 1.493 metri. Este o importantă zonă turistică având mai multe staţiuni montane şi balneare, din mijlocul căreia izvorăşte faimoasa Dunăre albastră. Continue reading “TROSSINGEN – LOCUL UNDE MUZICA SE ÎMBINĂ CU NATURA”
DELFT, orașul regal cu 600 de monumente istorice
OLANDA e o țară pe cât de mică pe atât de spectaculoasă, în care omul și-a ajutat și protejat mediul în care locuiește, i-a dat o formă și o cadență, iar istoria a trecut peste aceste ținuturi îmbogățindu-le cu arhitectură inedită și multă culoare.
. Delft-ul este orașul în care principele Wilhelm de Orania, făuritorul Țărilor de Jos, și-a mutat reședința în 1572 și a fost înmormântat la scurt timp tot aici. Supranumit capitală a porțelanului olandez, Delftul este un orășel din sud-vestul Olandei, cu o pupulație de aproximativ 100.000 de locuitori, ce datează încă din secolul al XIII-lea și pare neschimbat, mărturie fiindu-i edificiile conservate atât de bine, în ciuda războaielor, a revoltelor și a incendiilor care au cuprins orașul de-a lungul istoriei.
. Pe lângă celebrul său bleu al ceramicii și al porțelanului antic, clasic sau modern, Delftul cuprinde în paletă și alte culori, cum ar fi albul, verdele, galbenul, negrul, roșul-cărămiziu sau policromia farfuriilor, a zidurilor și a faianței.
Este un oraș pestriț cu multe canale și podețe, scuaruri și fațade frumoase, magazine de artizanat care îți iau ochii și îi învăluie în strălucire. Centrul cuprinde mai multe monumente impozante: Biserica Nouă, construită în 1381, cu un turn de aproape 109 metri și 16 ferestre cu vitralii, este și necropola casei regale. Vizavi, în Piața Makt, se află clădirea primăriei Continue reading “DELFT, orașul regal cu 600 de monumente istorice”
NOUA SULIȚĂ – HOTIN
“Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeste pentru că s-a petrecut.”
Gabriel J. G. Marquez
Trecutul însemnă timp trăit, prezentul este doar o clipă. De aceea refuz să cred că ceea ce s-a petrecut aparține morții, întrucât trecutul, se răsfrânge asupra clipei prezente și asupra viitorului nostru.
. Istoric vorbind, după dezintegrarea marilor imperii din Europa Centrală și de Est la sfârșitul Primului Război Mondial, Transilvania, Basarabia și Bucovina s-au unit cu Regatul României în 1918, formând pentru a doua oară în istoria românilor după Unirea realizată de Mihai Viteazul în anii 1599- 1601, România Mare.
. Nicolae Iorga ne vorbește în Istoria românilor prin călători, despre multe scrieri ale străinilor despre locuitorii țării noastre și m-am oprit la însemnările consulului Marii Britaniei, scrise în 1833, cuprinse într-o voluminoasă descriere, intitulată Pământul Principatelor Române: „… Astfel românii au ajuns a fi o concentrare de cea mai mare vitejie, de cel mai înalt geniu, cu cea mai rară omenie și cu cea mai evanghelică ospitalitate și afabilitate. Dinspre partea dacilor sunt îndrăzneți, cum se vede la călărie fără șa, sunt dibaci în a călări și fabrica orice, învățând orice artă nouă numai dintr-o singură vedere la altul, în iuțeala cu care-și găsesc singuri hrana la drum, în puterea de a dumesnici animalele sălbatice, în hotărârea de a umbla fără cea mai mică spaimă în întunericul cel mai gros prin pădurile cele mai nestrăbătute și pustii, prin munții cei mai periculoși, prin pustietățile cele mai adânci și întunecoase. Dinspre partea romanilor, au priceperea la cânt și la dans, la frumoasa cetire și la poezie, la tot felul de arte, la mânuirea iute a armelor, la înțelegerea fără preget și la spontana imitație, fără a mai adăuga numele și graiul”.
. Tot Nicolae Iorga mai amintește însemnările unui consul prusian, prin anul 1848, cu privire la poporului nostru: „Sânt o rasă frumoasă, deosebită prin moravurile-i simple, curățenie și cinste”, cu excepția clasei de sus, asupra căreia s-a întins influența corupătoare a Fanarului”.
. Cât privește Noua Suliță, localitatea este semnalată în descrierea Basarabiei, într-o publicație germană din 1876. Continue reading “NOUA SULIȚĂ – HOTIN”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 