Adevărul te poate elibera, pe când minciuna, niciodată

Este o vorbă: românul s-a născut poet. Fiindcă mulți o cunosc, nu puțini sunt și cei care o și cred, dar asta nu înseamnă că este  și adevărată.

Cert este că  un poet înțelege mai bine pe un alt poet.   Cine trudește  la plăsmuirea versurilor poate să se și refere cu mai mare acuratețe  la faptul că ele  transmit un mesaj, un fior spiritual, o muzică și un univers al lor, idei și judecăți,  dar  adevărul este si că adesea se  fabulează si se exagerează,  cu fapte și legende, iar scrisul lor nu e nicidecum ceva tabu cum vor unii să creadă.

La fel, un credincios, îl va intelege mult mai bine  pe un alt credincios din tagma lui.

Daca ajungi  să te încrezi în Eminescu, Eliade, Cioran sau Ionescu, vei avea un cult pentru ei și operele lor. Puțin altfel va fi dacă însă vei merge după Petre Țuțea, Ioan Alexandru, Octavian Paler, Dan Puric sau urmând pe profesorul Constantin Galeriu.Acesta din urma, spunea: “Mântuitorul Iisus“, “Domnul Iisus Cristos” – transmițând o stare de spirit, o atitudine, ceea ce e peste acele câteva cuvinte…moarte și lipsite de viață (care este în Iisus), din sfânta tradiție, cum vorbesc de regulă reprezentanții tradiției.

Învățătura bună, lumina cuvântului adevărat, spiritul si atitudinea corectă, este aceea – oricare ar fi, ca detalii – care se suprapune peste Lumina Bibliei, a Evangheliei lui ISUS CRISTOS. S-a ajuns de vorbim “limbi” diferite, deoarece ortodoxia vine cu tradiția ei pe care a ridicat-o la nivel de canon, desi canon e numai Biblia.

Un cititor atent va ajunge să înteleagă, asta dacă va acorda timp să citeasca  și să adâncească măcar N.T., cu mare atenție. Un pom bun (un credincios) il veți cunoaste după roade, el va face roade bune; etiopianul nu-și poate schimba pielea, iar pardosul nu-si poate schimba  petele – spune Biblia, ca adevar. (Matei, 7:17-18; Ieremia, 7:23) Nici omul, el e asa cum e, un mincinos, un om rau, mândru si păcătos. De aceea e nevoie de mâna Creatorului pentru a fi schimbat, pentru a deveni “nou”, unul duhovnicesc, renăscut de Cel care L-a creat, numai dacă omul isi doreste asta si dacă vine la El prin pocăință si credință – Asta spune Cuvântul si asta e realitatea.

Nu e adevăr și cale ce spune unul sau altul, mai mare sau mai mic, cu sau fără doctorate, recunoscut sau nu de lume – ci  Biblia care certifică și viața care întărește și adeverește.

Toate scrierile – în afară de Biblie – sunt imperfecte, si cel mai adesea, blasfemii si cărări spre iad. Biblia spune că mincinosii nu vor intra in Rai ci in iad (Apocalipsa 21:8). Omul cum moare asa rămâne, daca s-a impacat cu Dumnezeu, prin credință si ascultare de Domnul Isus, are mari sanse să ajungă in Rai, nu-l vor ajuta (după moarte) rugăciunile altora. Pe de altă parte, rugăciunile unui păcătos sunt o scârbă inaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeu, prin Domnul Isus, le spune fariseilor (celor învățați,  celor care țineau destul de bine legea și orânduiala de stat, a Sinedriului) că ei au de tată pe diavolul, și nu pe Dumnezeu, căci practicau minciuna și ura și neiertarea.[“Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.“](Evanghelia lui Ioan, 8:44)

Dacă cred că Dumnezeu, prin Isus, mă poate ajuta, apoi merg pe acest drum.
Dacă însă  cred că preotul cutare sau cutare, Ionescu sau Popescu, biserica aceea sau aceea, mănastirea asta sau aia, “fecioara”, “sfântul”, icoana, asta sau aia,  moaștele acelea sau altele, mă pot ajuta –  și merg pe “acest” drum,  nu-mi va ajuta, ci voi rămâne neiertat și neprimit înaintea lui Dumnezeu. NUMAI Isus Cristos e drumul, fără alte propteli (care de fapt sunt prăpăstii și piedici insurmontabile, dacă nu sunt abandonate), numai El și-a dat viața pentru ca și eu și altul să  poată primi iertare și har și viață.

De ce vorbim? Pentru că dorim ca toți oamenii să vină la lumina adevărului, la Iisus Cristos. Iubim oamenii, dar trebuie să urâm păcatul. Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.

Nu observați că si azi Iisus e practic respins? Nu e citit ce spune El, in Evanghelie, ci ceea ce spun oamenii (chiar fie si preoti) si traditia lor. Să mergem la izvor, la Biblie – la aceea Ortodoxă,  la aceea tradusă de Bartolomeu Anania și s-o luăm asa cum e ea, nealterată, bună si desăvârsită, nu să ne spună altii ce si cum din traditia lor de secole, alterată.

Când suntem familiarizati cu ceea ce e o cugetare, o vorba de duh adâncă, corectă, adevărată, cum mai putem săa primim vorbe si declaratii care sunt fara valoare?

“Lucrurile nu sunt greu de facut, greu e a te pune in starea de a le face.” – C.Brâncusi.

Ce e omul, spune Biblia – un pumn de praf, un firicel de iarbă, care azi e, mâine nu mai e. E creat de Dumnezeu, l-a făcut ca si olarul, din lut, cum a voit el. Si apoi omul vine să se laude cu ceva, că cine e el sau altul? Că e “cineva”, că a facut, că a dres? Iar Domnul Iisus spune că omul trebuie să recunoască ca e un rob netrebnic, orice ar fi reusit să facă – căci El e Stăpânul.  Și, “toate lucrurile sunt din El, prin El si pentru El. A Lui să fie slava în veci. Amin.”(Romani, 11.36)

Nichita Stanescu sumarizeaza bine intr-o cugetare haiku, calea luminii:

“Intunecând întunerecul
iată
porțile luminii”

Insă astăzi, cum de altfel au făcut-o secole la rând, rânduiala ortodoxă nu osândeste întunerecul, calea rea si păcătoasă nu o leapadă, se însotesc cu cei răi, trăiesc ca cei răi si răspândesc întunerec si sperante înșelătoare. Intunerecului îi spun lumină, nu-l ponegresc cum se cuvine si astfel nu poate pătrunde lumina intelepciunii lui Dumnezeu în astfel de oameni. Exponentii lor sunt peste tot in societatea romaneasca si răspândesc o mireasmă de la moarte catre moarte, mireasma minciunii, a hoției si a inselatoriei, a mândriei si nu aceea a lepădării de sine și a smereniei cum cere Mântuitorul celor care-si zic creștini.