„ Muzica este o parte din fiinţa mea”
„Dacă m-aş aşeza acum la pian, aş umple restaurantul de lume !“ a spus Maira în faţa palatului Lloyd din Timişoara, în timp ce ochii prelungi, ca zborul rândunelelor, urmăreau jocul fiicei ei, printre porumbei. Maira purta pantaloni albi, cu manşeta deasupra genunchiului, iar bluza de mătase înflorea cu roşu de mac lumina ce atârna pe crengile începutului de iunie, 2014. Continue reading “Dacina DAN: Interviu cu pianista Maira Liliestedt”
Doamne-Dumnezeule! Să consideri zgomot vocea lui Eminescu care vrea să verifice, în liniştea nopţii (când „luna pe cer iese-aşa sfântă şi clară”) muzicalitatea versurilor lui! Să ceri pe un ton disperat să te „scape” cineva de vecinătatea marelui poet, în loc să te bucuri că ai şansa nesperată să-l întâlneşti zilnic! Continue reading “Alex. Ştefănescu: Nicolae Breban şi nevasta lui Slavici”
1. Când o persoană moare auzul este ultimul simt perceput. Văzul este primul care dispare.
2. Celulele care compun creierul uman pot absorbi de până la de 5 ori mai multă informație decât cuprinde toata Enciclopedia Britanică. Continue reading “50 de lucruri uimitoare despre om și corpul uman”
Eu [Isus] am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. – Ioan.12:46
1. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu. (Ps.18:28)
2. Întunericul nu trebuie să-l luminăm ca să-l putem vedea. (Lucian Blaga)
3. Fericirea întunecă, durerea lămureşte. (Nicolae Iorga) Continue reading “Seminar despre întuneric (1)”
«…Dacă iubești adevărul … [vei recunoaște cinstit că] …nu ești calificat în a comenta filozofia lui Osho … dacă tu ai parcurs măcar una din cele peste 400 de cărți rostite de el […] Biblia am citit-o de la 9 ani, la fel și toate cărțile mari ale lui Spurgeon…»
Anonimo Arrogante
Nu sunt un om oarecare, unul mai special, din moment ce am o corespondență cu cineva care declară că apreciază adevărul și crede că e important să-l iubească, dar care în același timp mă acuză de…plagiat (deoarece folosesc gânduri și idei ale altora) și de incompetență cu privire la filozofia lui Osho. Continue reading “”Ce este adevărul?””
SCRISUL CA DESTIN – IMPRESII LEGATE DE POEZIA DOMNULUI ADRIAN BOTEZby Luminița ALDEA
Ani în şir am trăit cu durere, şi neputinţă, şi lacrimă în suflet că nu voi găsi niciun poet contemporan care să fi evadat din temniţa mocirloasă a postmodernismului – această epocă de Kali-yuga a artei – spre care să strig: Iată Poetul! şi să am faţă de el, măcar în parte, veneraţia, respectul şi fruntea plecată ca în faţa lui Eminescu.
Mircea Dinescu a murit înainte de a se naşte ca poet sau a rămas prizonier blestemului din cuvintele: „Mircea, fă-te că lucrezi!” – şi în el nimic nu mai este poezie. Mă întreb dacă a fost vreodată; dacă era poezie ceva din „scârţa-scârţa, pâinea şi tărâţa” – …atât îmi vine în minte, din poezia lui Dinescu… Continue reading ““Scrisul ca destin – impresii legate de Poezia dlui Adrian Botez” – de Luminita ALDEA”
“19.05.2014
Către: Ministerul Educației Naționale
În atenția: domnului ministru Remus Pricopie
Subiect: Implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare
Stimate domnule ministru,
Organizațiile semnatare vă solicită implicarea societății civile în procesul de evaluare a conținutului noilor manuale școlare, pentru a se evita ca atitudini discriminatorii sau antiștiințifice să ajungă în materialele educaționale. Solicitarea noastră se bazează pe angajamentul anterior al Ministerului, din martie 2012, de a ne implica într-un astfel de demers. Implicarea doar a anumitor culte religioase în acest proces ridică semne mari de întrebare în privința transparenței mecanismului de evaluare. Continue reading “Adrian Botez: O SCRISOARE OTRĂVITĂ”
,,Veronica Balaj, argintul viu al literaturii feminine din Banat”Poeta şi prozatoarea Veronica Balaj reprezintă un criteriu valoric de prim ordin în cultura românească, un condeier care știe să prețuiască clipa, existenţa şi frumosul.
„Vocea umană este un tezaur magic, atât de senzațional, încât împreună cu ea, poate vibra în timp o parte din noi”, mărturisea realizatoarea de emisiuni la Radio Timișoara, poeta si prozatoarea Veronica Balaj. Pasiunea pentru comunicarea pe unde hertziene s-a materializat, între altele, într-o colecție de voci ale unor personalităţi de marcă din cultura românească şi internaţională contemporană. Continue reading “Emilia Ţuţuianu în dialog cu Veronica Balaj”
,,Scrisori de departe”Recenzie: DORU POPOVICI
După ce am publicat, în revista ,,România Mare”, analiza pe care am făcut-o asupra tragicului volum ,,România în comunism”, în care Vavila Popovici prezintă ororile din temnițele României staliniste, culminând cu descrierea crimelor petrecute la închisoarea din Pitești – unde ,,pacientul Țurcanu” îi obliga pe nefericiții deținuți să se chinuie între ei -, am simțit nevoia sa consemnez câteva gânduri cu privire la volumul ,,Scrisori de departe”. Acesta ar putea avea ca ,,moto” cuvintele Apostolului Pavel: ,,Dacă dragoste nu e, nimic nu e!“. Pe ultima copertă, Simion Bărbulescu a consemnat următoarele: ,,Sensibilitatea autoarei este, cu precădere, nostalgică, poeta încadrându-se într-un postmodernism de factură romantică. Continue reading “Gânduri despre volumul ,,Scrisori de departe”, semnat de distinsa poetă Vavila Papovici, din SUA”
ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU ȘI NONNERVURILE LOR AFECTIVE
dr. Ștefan Lucian Mureșanu
Motto: Trupul meu viu și sufletul meu viu, / sau poate mai degrabă dorințele mele, / le-am ridicat ca pe niște
globuri mișcătoare / spre stele. (Nichita Stănescu, Cântec de om)
Cuvinte cheie: elegie, imagine, Nichita, superrealism, eu, lumi
1. Greul interior al imaginii create în elegia lui Nichita Stănescu
Nichita Stănescu s-a născut în acel sfârșit de martie Continue reading “Ștefan Lucian Mureșanu – ELEGIILE LUI NICHITA STĂNESCU”
„Testament în Alfabetul Tăcerii”de Theodor RĂPAN , Tipo Moldova,
Opera Omnia, Poezia contemporană, Iaşi, 2013
„O, realitate ireală, dacă mâinile mele te-ar strânge la piept,
nu-i aşa că întregul cuprins al firii ar tresări într-o lacrimă?
Nu-i aşa că mâinile mele te-ar sugruma de Cântec, ca apoi,
să mă plâng în Tăcerea de mine Adâncului?”
(Theodor Răpan)
Întrebări, mirări, tăceri sunt tot atâtea forme ale rostirii, câte pot pătrunde în acel ton fonic afectiv pe care-l întrupează gândul omului.
Continue reading “Nicoleta Milea – Cronică la „Testament în Alfabetul Tăcerii””
VIZIUNE, INSPIRAŢIE, REVELAŢIE
în
„SONETARUL” lui THEODOR RĂPAN
Descătuşarea de sine, aceasta este simţirea pe care o transmite citirea ultimei cărţi (a 17-a), a poetului Theodor RĂPAN, căci, catharsis-ul său, deopotrivă, labirintic şi somptuos, liric şi metaforic, voluptuos şi magic, este generator şi re-generator al unor stări pe care doar marii poeţi ar putea să le mai provoace.
Oricât am încerca, nu-l putem „înregimenta” în nicio castă, el este un solitar, rezervat de grupările literare, retras într-o singurătate pe care timpul trăirii în Cuvânt i-o cere. Continue reading “Nicoleta Milea – Cronică la cartea de sonete FIIND 365 + 1 Iconosonete”
Adevărul te poate elibera, pe când minciuna, niciodată
Este o vorbă: românul s-a născut poet. Fiindcă mulți o cunosc, nu puțini sunt și cei care o și cred, dar asta nu înseamnă că este și adevărată.
Cert este că un poet înțelege mai bine pe un alt poet. Cine trudește la plăsmuirea versurilor poate să se și refere cu mai mare acuratețe la faptul că ele transmit un mesaj, un fior spiritual, o muzică și un univers al lor, idei și judecăți, dar adevărul este si că adesea se fabulează si se exagerează, cu fapte și legende, iar scrisul lor nu e nicidecum ceva tabu cum vor unii să creadă.
La fel, un credincios, îl va intelege mult mai bine pe un alt credincios din tagma lui.
Daca ajungi să te încrezi în Eminescu, Eliade, Cioran sau Ionescu, vei avea un cult pentru ei și operele lor. Puțin altfel va fi dacă însă vei merge după Petre Țuțea, Ioan Alexandru, Octavian Paler, Dan Puric Continue reading “Întunecând întunerecul”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 