Adrian Botez: JUSTIŢIA TOAMNEI

Adrian Botez

JUSTIŢIA TOAMNEI

câini cerşetori pe lângă restaurante…
unde-astă primăvară ardeau muguri
acum şuieră vântu-n foi uscate:
stol – grauri peste vii fără de struguri! Continue reading “Adrian Botez: JUSTIŢIA TOAMNEI”

Advertisements

C.H. Spurgeon – FII EDIFICAT

One Way.Mântuirea vine de la Domnul.

Iona 2:9

Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Doar El poate trezi sufletul „mort în greșeli și  păcate” (Efeseni 2:1), si doar El îl poate menține în viața duhovnicească. “EU sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” (Apocalipsa 1:8). „Mântuirea vine de la Domnul“.

Dacă eu sunt credincios în rugăciune, Dumnezeu m-a făcut așa Continue reading “C.H. Spurgeon – FII EDIFICAT”

Întunecând întunerecul

Coloana infinituluiAdevărul te poate elibera, pe când minciuna, niciodată

Este o vorbă: românul s-a născut poet. Fiindcă mulți o cunosc, nu puțini sunt și cei care o și cred, dar asta nu înseamnă că este  și adevărată.

Cert este că  un poet înțelege mai bine pe un alt poet.   Cine trudește  la plăsmuirea versurilor poate să se și refere cu mai mare acuratețe  la faptul că ele  transmit un mesaj, un fior spiritual, o muzică și un univers al lor, idei și judecăți,  dar  adevărul este si că adesea se  fabulează si se exagerează,  cu fapte și legende, iar scrisul lor nu e nicidecum ceva tabu cum vor unii să creadă.

La fel, un credincios, îl va intelege mult mai bine  pe un alt credincios din tagma lui.

Daca ajungi  să te încrezi în Eminescu, Eliade, Cioran sau Ionescu, vei avea un cult pentru ei și operele lor. Puțin altfel va fi dacă însă vei merge după Petre Țuțea, Ioan Alexandru, Octavian Paler, Dan Puric Continue reading “Întunecând întunerecul”

Tanța și Costel, și Apocalipsa

Tanta si CostelJianu Liviu-Florian

Bă, Tanțo, bă!

 Da, Costele!

  Bă, Tanțo, bă, eu am o problemă existențială, bă Tanțo, ba, eu nu pot să trăiesc așa, ca un animal, să mănânc și să beau,  să merg prin toată lumea să mă trag în poză cu cei cu care socializez si cu peisajele, să meditez  cu ce model de masină să imi schimb mașina, să vreau să cuceresc lumea cu vilele mele, cu rezultatele mele profesionale, eu mă gândesc cu cutremur  cum va fi  pe pământ când va veni apocalipsa!

 Asa e, Costele, si eu mă cutremur la gândul că atunci cand va veni, pentru a cumpăra un ruj mai bun, va trebui să cumperi si un volum de istorie!

Si ce e rău, bă Tanțo, in asta? Te cultivi si tu, devii un om multilateral dezvoltat,  știi din ce cauză a ajuns lumea la apocalipsă, incurajezi Continue reading “Tanța și Costel, și Apocalipsa”

Marius Tuca: Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii (încheiere)

Sentimentul iubiriiAm sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii
Indiferent daca o sa se alinieze toate planetele,
Nu ma sperie informatiile de ultima ora,
Apocalipsa nici nu poate fi infirmata, dar nici confirmata,
Hai sa nu disperam, nu ne-ar ajuta la nimic,
Sa nu bagam toti disperatii lumii în seama,
Dar, în acelasi timp, sa ne pregatim pentru orice
Si, mai ales, pentru tot ce poate fi mai rau.

Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii
Ba chiar si pâna dincolo de sfârsitul ei
Iar pentru asta m-am pregatit cum scrie la carte,
Trusa de supravietuire sta marturie,
Am pus acolo toate cele necesare într-o astfel de împrejurare,
Nu lipseste nimic din ceea ce ne-ar putea ajuta
Sa trecem prin marea încercare a Planetei.

Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii
Chit ca va trebui sa luam în trusa de mâna
Toate nimicurile din lume fara de care n-ai mai fi tu,
Toate margelele, oglinjoarele, rujurile si cerceii
Toate câte-n luna si stele, fara de care
N-ai apuca nici sfârsitul liniei de tramvai 41
Daramite ditamai cataclismul universal

Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii
Dar te rog sa nu-mi faci o scena tocmai acum
Daca n-o sa aiba loc esarfa-rosie, esarfa verde si clama de par sidefie,
Pentru numele lui Dumnezeu, ne pregatim de urgie
Nu pentru balul bobocilor, ceaiul dansant sau petrecerea de Craciun
Lasa si tu un pic de la tine, zece, douazeci de bratari,
Si, mai ales, lasa deoparte toate cele n perechi de pantofi.

Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii
Si daca ar fi sa ramânem desculti prin ea,
Totul e ca sa fie gata trusa de supravietuire,
Si ca sa vezi ca mai las si eu de la mine
Poti sa-ti iei toate talismanele si pietrele pretioase
Exista sansa ca astea sa ne poarte noroc,
Cum la o adica, estetic vorbind, poti sa-si iei si o  palarie

Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii
Chiar daca asta ar însemna sa se deschida cerurile
Iar pamântul sa se dea de tot la o parte
Si sa nu mai fie nimic din ce a fost
Caci am pregatit pentru tine, de la rusi citire,
Pentru gongul final, ultima bataie de ceas care sa fie,
O sticla de votca si doua paharele, pentru ultima betie.

Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii…

Marius TucaCiteste si:
Am sa te iubesc pâna la sfârsitul lumii
introducere
cuprins

Autism religios

Joaca cu oaseAninoiu Constantin aduce în prim plan un subiect de mare actualitate.

Dumnealui este un creștin care impune respect. Dar  nu doar prin vârsta sa venerabilă, cât mai ales prin credincioșia arătată Domnului Isus.

S-a discutat la Trinitas despre sfinții canonizați. Cum că ei ar fi dorit ca după moarte trupurile lor să fie împărțite în cât mai multe părți ca să ajungă în cât mai multe biserici. Ca oamenii să se închine la ele, în timp ce Biblia spune că numai lui Dumnezeu trebuie să i te închini.”  (http://meditatii-crestine.blogspot.com/) Continue reading “Autism religios”

Seminar despre viață (2)

    ISUS, Viata noastra. “Căci în Dumnezeu avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”

Apostolul Luca

  1. Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Apostolul Pavel)
  2. “Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă,  Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” (Isus – Apocalipsa, 1.18)
  3. A reflecta asupra vietii – asupra vietii în fata mortii – nu înseamna fără îndoială decât a ne aprofunda interogatia. (Andre Malraux)
  4. Nu exista compasiune profundă pentru cei a căror viată nu are sens. Vieti închise. Lumea se reflecta deformat în ele, ca într-o oglinda strâmba. (Andre Malraux)
  5. Speranța, pentru viața veșnică cu Dumnezeu, te motivează și pentru viața de acum. (George Danciu)
  6. O data ce ai aflat ce reprezintă cu adevarat viata ta, nu mai poti sterge si ignora aceasta cunoastere. Dacă vei încerca să faci altceva cu viata ta, vei avea mereu senzatia unui gol. (James Redfield)
  7. Dacă vom rămâne treji, conștienți de acest mare mister care este viața, vom vedea Continue reading “Seminar despre viață (2)”

Ne închinam lui Dumnezeu sau ne cântam noua?

Dan Bercian

Material preluat din radiounison.ro

Lauda si închinare” este un concept mai nou folosit în bisericile evanghelice

Nu îl avem din Scriptura ci a aparut odata cu intrarea în bisericile evanghelice a unui nou mod de a se manifesta prin cântare a credinciosilor. Aparitia instrumentelor electronice (chitara, sintetizator, etc), a aparaturii de sonorizare si amplificare, a posibilitatilor de înregistrare si multiplicare, a favorizat larga raspândire a acestui fel de închinare Continue reading “Ne închinam lui Dumnezeu sau ne cântam noua?”

Cuvânt pentru atei

Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

                                                                                                 IEREMIA, 9.23-24

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

                                                                  PSALM, 14.1

 .

Ideile ateilor, preconcepute –

fără cercetare, analiză sau experimentare

.

ATEII: „CRED” FĂRĂ A CERCETA!

“Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar Continue reading “Cuvânt pentru atei”

POEZII SI POEME DESPRE PASTI, HRISTOS SI ÎNVIERE

Adrian BOTEZ

PASTE

rare pasari sfinte – poate îngeri
zboara peste visinii în floare
e atâta alb – încât te doare:
de atâta sarbatoare – sângeri…

Hristul – în lumina de petale
împarat stapân peste gradina
se arata spre iertare – si suspina
când vreun suflet îi aluneca din poale

aleluia – susura copacii
aleluia – scânteiaza cerul
nu ucideti – nu ucideti mielul
sa nu stingeti în gradina macii

Golgota a fost – acum e linul
a-nflorit vazduhul – alb si moale
(Moartea s-a facut frumoasa cale…) –
si-a închis prin Sine-n lume chinul
***

VISINI ÎN FLOARE

a venit Împaratul! – nimeni
n-a auzit huruitul rotilor
calestii Maiestatii Sale – dar
Maiestatea Sa este
aici! – hlamida alba
a acoperit pamântul – ca pe un
nou – izbavitor vazduh – cu blândul – atotcuprinzatorul
totalitarism  – al
Întelegerii

a venit Împaratul! – e atâta
proaspata – neîntinata bunatate – cereasca
blândete – în
stapânirea lui absoluta – încât
pâna si ziarele s-au oprit din
scârtâitul lor slugarnic – despre
democratie…

pâna si ziua a uitat sa mai fie si
noapte…

a venit Împaratul! – cu
atâta liniste alba a umplut
gradina si ochii – încât nimeni
nu mai simte nevoia sa mai
priveasca la televizor:

Împaratul – hlamida lui
florile de visin – mai mult decât oricare
soare : ele revarsând
bine

se îngroapa – sub pleoapa uitarii – în flori albe de
visin – Mocirla – hlamida
lui de iubire – atotiertatoare – în albeata
calda – a petalelor ei – curma – înca
de pe buze – înca din
beciul mintii – orice început de
zvâcnet al cozii de drac: bârfa – cârtire si
zvon…

a venit Împaratul!
iata singura – eterna – beata
cât si clipa goetheana de
fericire – REALITATE

de acum – pâna-n vecie
nimeni nu va mai avea dreptul de a fi
toropit: Cristalul
cu toata asprimea lui
rece – trezitoare de
astri în sânge – fulgeratoare de monstri în
vise – a învins

menuetul de îngeri  este ritmul – de-acum – al aortei – al
auricolelor si
ventricolelor noastre

a venit Împaratul!
daca nu va puteti bucura – macar
priviti – si
smeriti-va trufiile sufletului – în
linistea cea vie – fosnitoarea maree de alb – a
Sarbatorii
***

NU  – CRIMEI DE LEZMAJESTATE!
                                  se dedica OANEI…

nu atingeti –  cu atingere de
lezmajestate – evanescenta cununa: florile de
visin! – altfel
spulberati frisca de pe tortul de
nunta – zapada proaspata – presarata pe
vise…

departati-va de minunea fragila – a
Primaverii – în vârfurile
picioarelor…

lasati – o sa se
stoarca singura de
preaplinul bucuriei
atât de scurte – plapânde – atât de
tragice – de
A FI!
***

ZARZARUL

Zarzarul a dat în sarbatoare:
Ce e vânt si ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lasa ars de alb si de senin?

Duhuri din vazduh si primavara,
Duhuri de iernatice-nfloriri  –
În vârtej va mistuiti povara,
Din minune sa-i chemati pe Miri !

Drept în viscolirea de petale
S-au cladit biserici lui Iisus:
Preschimbati, voi, ranile în zale,
Sub agheazma ochiului de sus !
***

LA LOCUL NUMIT GAVAFTA

În piata lumii-i rea-credinta sluta
Iar mierea se preface în cucuta

Hristosul sta si-nvata o lectie sublima:
Cei vindecati de lepre – se-mbolnavesc de crima…
Degeaba stai dadaca si îi feresti de Rau –
Daca nu îi stropeste-n fata – arzând – sângele Tau
***

HRISTOS CRUCIFICAT

Cuvântu-acum e-ntepenit de ger
Leprosii – vindecati nu se mai cer
Nimeni de OM-CIUDATUL nu-si mai aminteste
De MARELE LEPROS – care-n delir racneste:

“ELI – ELI- lama sabachtani?”
Porumbul  Alb din cer nu tresari
“ELI-ELI – lama sabachtani?”
ecou-i stins în veac: EL va veni
***

LEPROSUL CE-ASTEAPTA MÂNTUIREA

E fruntea sa boltita precum masca de leu
Pe care floarea împarateste greu
Fraged putreziciunea – surpa obraz si buze
Din cele doua nare: negre gauri difuze

Din cinci petale-a mâinii – ramân doar zdrente pale
Din talpa tiparita – doua tipsii ovale:
Ast fuse cersetorul caruia FOC-HRISTOSUL
I-a lauat chipu-n roua si raza – iara osul

I-a prefacut în fulger – asemeni unui înger
Se schimba spurcaciunea – puroi chemat la sânger
HRISTOASE SFINTE – iata ca la rascruce – iar
E-o târâtoare-a scârbei:  asteapta al Tau dar

E neamul meu cel jalnic – bubos de infamie
Cazut însa pe cioate – supus cu totul Tie
Nici nu-ndrazneste geamat – tremura-n scârnavie –
Dar în secret întors e l-a Ta împaratie
***

HRISTOS URCÂND GOLGOTA

Sa urci din rana-n rana – cînd sus rânjeste Moartea?
Trâmbitele-asudara – stânga mereu e partea…
Daca Tu culci Golgota – adoarme Mântuirea
FIII MINUNII ASPRE îngroapa Rânduirea

Pasu-I de om pe cale-i sa se predea tarânei
Împiedicat de Sine – pipaie drum de fiere –
Pasarea Neagra-a Crucii – spre Piscul Capatânei
E gata sa-si ia zborul – arzând în Înviere

Scuipati dusmani – pe fata Îi înfloresc – si-s crinii
Si gust taios de fulger prind bicele pe spate
În sagetari de raze Hristos preschimba spinii
Iar sângele-I – în nimbul multimilor se zbate

Se umple Capatâna – barbar pocal – de sânge
Cumpana dintre apa si foc – acum se frânge:
Apa se vestejeste: pe mâini – Maria plânge
Dar focul cotropirii – pe toata lumea-ajunge

De MARELE INCENDIU nu scapa omenirea
Si-a-ntredeschis iar Raiul pleoapa si menirea

Dar vredniciei noastre – Hristos i-e vistiernic:
Omule târâtura – si omule din flutur
Ticalosi solzi – ori aripi – sunt dajdii ce se scutur
Schimbate în Lumina Celui Atotputernic
***

HRISTOS AL APOCALIPSEI

Suflarea Ti se curma – si ochii Tai holbati
Vad cum calaii lumii cosesc dârzi si-ncruntati
“Cât sânge vreti din cruce?”- pari a-ntreba mereu
Si nimeni nu-ti raspunde – si ceasu-i tot mai greu

Din horcaitul cosmic – bulbuci de epoci ies
Dar veacul crimei creste – si-i noapte tot mai des
Hristosul casca-a moarte – un peste sufocat
Dar nimeni nu se-ndura –  si ceasurile-au stat

Stinghera – pe un munte – s-a fost uitat o cruce
Dar nu mai este nimeni – spre pisc – spre ea – sa urce:
Acolo unde-i lemnul de-a curmezis pe lemn
Ca pagina se-ntoarce – o stea e pusa semn
***

VENIT-A CEAS

Venit-a ceas – venit-a ceas
Domnul sa-nalte tare glas:
Din visul de dureri amare
Sa ne trezim în luminare

Venit-a ceas – venit-a ceas
Celui ce-a fost pe roata tras
Ciolanele în risipire
Cladeasca-i-se-n Noua Fire

Din burnitare si din sloi
Ne tragem madulare noi:
Fiinti de fulger si iertare
Muiate-n ceruri si zburare

Demonii s-au îmbolnavit
Când eu din NOI s-a-mpartasit –
Matreata neagra-s scuturati
Rascoale  de vazduh iscati

Venit-a ceas – venit-a ceas
Din mine-n Domnul nu e pas:
Prefac zvârcolul umilintei
În cald colind al biruintei

Venit-a ceas – venit-a ceas
Sparturi din cer îmi cânta-n glas –
În palma-mi se strecoara-o mâna
Strapunsa-mi este stânga râna

Obraji scuipati: nori de lumina
Plutind sfiosi spre Sfânta Cina:
Cruce îmi fac varsatul sânge
Hristos – si-n mine – Pâinea-si frânge

De flacari carnea mi-e arata:
Din orice rana dezgropata
Zbucnesc vazduhuri fulgerate
Vifor pierzarii de pacate

Fratii de-arhangheli – hori de spade
Ard în rotiri de cruciade:
Pamântul stravezit de cânturi
Înalta sfintii din mormânturi

Venit-a ceas – venit-a ceas
Pogoara-n noi Prea-Sfântul Vas
În care arde FOC DE MIERE
Alcatuire de-Nviere
***

IOSIF DE-ARIMATEEA
Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii

L-am tras  de sub osânda – L-am îmbracat în taina
Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:
Nimeni nu stie însa – Iosif  de-Arimateea
Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea
***

PESCARUL PESCARILOR

Veniti – pescari de-abisuri – cu rana în navoade
Topiti-va –n aluatul de pâine aburinda
Pâine: siroi de sânge si abur de colinda
Lui Ravvi-I sunteti raze si naluciri de roade

Abia frânti înspre lume – sunteti uniti în Rost
Lumina din lumina n-a dezertat din post:
Ea e Buna-Vestirea visata de-omeniri
Arzând nestramutata pe Crucea dintre firi
***

SIMON DIN CIRENE

Din tarina veneam – pamânt peste pamânt
Si duhu-l aveam negru – prelins parca-n mormânt :
Zarii o fulgerare – si mâini nu mai aveam
Sub uriasa cruce târâs îngenuncheam

Cu sila si cu ura priveam ostenii crunti
Si Te priveam pe Tine – Tu singur între multi :
Strivit sub aripi negre – nauc ma întrebam
Sub a cui soarta – oare – straina – – naintam ?

Trufia lor romana-mi schimbase mie drumul
Sau Tu ciudat – pe care-ntre multi Te vedeam Unul ?
Nemernic trup – sadeai sub talpi sânge într-una
Lunatic – priveai cerul cu ochi holbati – si spuma

Se prelingea pe buze – inima sta sa-ti sara :
Cine-o fi aratarea strivita sub ocara ?
Deodata crucea-n spate o simt ca se traduce
Din limba de  osânda – în grai ceresc si dulce

Si umerii cu care prin lume-naintam
Nu mai duceau mort lemnul – ci iarasi verde ram –
O ramura frateasca – de care ma tineam
Cu mii de milioane – cu neamuri lânga neam

Si-necul de pamânturi nu ne mai atingea
Zburam cu-aripi de Cruce  –  din cer parca ningea
Cu pace si lumina – cu funigei de îngeri
Iar Tu – straine – uite – nu mai stiai sa sângeri

Din blând nebun si singur – erai Judecator
Cu fulger de coroana – zvâcnind mai sus de nor
Si ma priveai cu mila – si-atâtea-ntelegeai
Încât un prost ca mine – si tot afla de Rai
***

RUGACIUNEA UNUI COPIL

Hristoase Doamne – mila ai
De neamul meu cernit
Si blând – porneste-l catre Rai –
Caci mult s-a chinuit

Doamne Hristoase – neamul meu
Ciobani si voievozi
Ales-a-n lume drumul greu
Cu iude si irozi

L-ai pus de straja lânga Iad :
Cutremur si prapad –
Uita-Te câte stele cad :
Norocul nu i-l vad

E-un neam de crai si de minuni
Credinta-i arde-n piept
La iesle noi Ti-am fost nasi buni
Te-am slujit demn si drept

Am sângerat pe crucea Ta
Si-adânc ne-au îngropat
Dar – ca si Tine – -a treia zi
Din foc am înviat

Nu-i neamul meu – cât e al Tau
Ca-n Tine l-ai purtat :
Din iesle pân’ la ceasul greu
Când raii Te-au scuipat

Despre-acest neam de toti calcat
Când sfinti Te-or întreba
Spune-le ca-i adevarat:
L-ai luat în slava Ta

Sa le spui curat
Ca l-ai înaltat
De unde l-ai luat:
Pe-o gura de rai
Pe-un picior de plai…
***

BIRUINTA
Ca dalta în piatra mi-e limba pe buze
Si tandari împroasca – le scuip coji confuze
Viu Logos de jar e vadit dintre mituri
Arzând patru zari – PATRU VII RASARITURI

În inima port biruinta Credintei
Hristos Neclintit sta la Cârma Fiintei :
Spalati îmi sunt ochii în crivat de îngeri –
Copacule-n Rai – înceteaza sa sângeri

Caci vin în alai nunti de suflete rare
Se cutremur de joc galaxii glaciare
Si-n piscul acestei zeiesti Nebunii
Sta herbul de VERB – poruncind simetrii

*

sunt un biet cersetor – tinând scripca de gât
buzunarele-mi sunt forfotire de ceruri
dar nu-mi este din lume nimica urât
chiar de greierii-mi pleaca-n regatul de geruri

lacasul mi-l fac pe la muchii de lacrimi
prin piele îmi iese iubire ca roua :
te supara – Hriste – arunca-ma la crini
sa pot a razbi la NASCAREA A DOUA
***
ASASINATUL MODERN  SI ÎNVIEREA
Popor român – în somn vei fi ucis
Si Macbeth îsi sterge cutitele de slugi
Iar cimpanzei schelala-i-vor rugi
Peste mormântu-ti cu pecete-nchis

Dar uragan de raze si trasnete de stânci
Te vor salta din iaduri iarasi spre lumina :
Calaii ti-au uitat pe umeri – dându-ti brânci
Crucea – la care neamuri vin de se închina
***

Parastase pentru un loc vesnic cu verdeata

NECHITA IOAN – Fost secretar al Arhiepiscopiei Cluj  si  preot paroh la Catedrala 2 Cluj-Napoca –

Marturia inregistrata la Zalau in Octombrie 2008

EPISODUL 4

In acest episod fostul preot ortodox Nechita Ioan povesteste cum a primit treptat intelepciune de la Dumnezeu, si intelegerea biblica  privind  traditia omeneasca a parastaselor. Vom vedea daca „asigura” sau nu pot asigura pe cei morti de locuri vesnice cu verdeata!

NECHITA IOAN: … Acum, intram in planul doi de slujire, liturgical.

Vedeam adesea venind la oficiul parohial oameni cerniti, cu sufletul plin de durere, impovarati, cu fetele intristate, mimica fetei ii trada ca poarta o durere in sufletul lor, imbracati in acele haine de doliu.

[pullquote] Constiinta este îngerul lui Dumnezeu care îl pazeste pe om.

Paisie Olaru [/pullquote]

– Ce s-a intamplat?

– Parinte, x, y, cel mai drag sufletului nostru ne-a parasit!

Cautam sa le aduc o raza de speranta, o raza de lumina, sa le incalzesc sufletul.

– N-am venit in aceasta lume toti deodata, si nici nu vom pleca toti deodata. Mai devreme sau mai trâziu, toti vom pleca, la rândul cetei noastre. Dar si raspunsul lor venea imediat:

-Parinte, problema este tragica si ne framânta. A plecat. Stim ca vom pleca toti. Dar durerea care este si ne framânta este asta: el a murit nespovedit, neimpartasit si fara de lumânare. El va avea parte de lumina invierii lui Christos?

[pullquote] Constiinta este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Oscar Wilde [/pullquote]

– Desigur!, le dadeam eu incredintarea:

“Prin aprinderea cât mai multor lumânari, un numar cât mai mare de lumânari, veti aduce lumina in sufletul lui, in viata lui. Apoi, sa pregatiti 6 kg de ceara fara parafina, sa confectionati o lumânare de inaltimea defunctului si in noaptea invierii, acolo, când voi striga pentru prima data „Veniti de luati lumina!”, aprinzând de la mine, pentru prima data, veti aprinde lumina in sufletul lui.”

Dar, dupa aceste indemnuri, iata ca am sesizat ca evanghelistul Ioan vine si prezinta ce spune Isus : „Eu sunt Lumina lumii. Cel ce vine dupa Mine nu va umbla in intunerec si va avea lumina vietii.

Apoi, in cele 3 zile când se indeplineau formele actului de deces, ora plecarii, procesiunea de inhumare, veneau si imi cereau consultanta si asigurarea:

– Parinte, el a dus o viata cam necanonica, cam neortodoxa, i-a placut si paharul si desfrânarea si hotia si a fost si clientul penitenciarelor si Internelor, oare el va avea parte de imparatia lui Dumnezeu? Asta ne intereseaza.

– Desigur, prin moliftele pe care le voi da eu citire la data inhumarii. Si-n una din molifte, se zice asa: Dumnezeul duhurilor si a tot trupul, care ai calcat moartea, pe diavol l-ai surpat si ai daruit viata lumii Tale…; pâna aici textul era valabil, biblic. Dumnezeu a surpat moartea, a daruit si vrea sa daruiasca viata lumii Lui.

Numai ca de aici textul schimba intelesul biblic: Pe robul Tau, pe roaba Ta, plecata de la noi, ea a cazut sub pacatul lui, sub pacatul mamei ori al tatalui, ori pe un preot a amarât si a luat de la el legatura nedezlegata, eu il dezleg de pacatul trupesc si sufletesc in veacul acesta si in cel ce va sa vie si-l asez in loc de verdeta, in loc de odihna unde nu este durere, chin sau intristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit.

Ca viata e fara de sfârsit, adica ireversibila, era un adevar. Cu ocazia Sarbatorilor Pascale, preotul paroh isi saluta enoriasii, el primul, din noaptea invierii, pâna in Duminica Tomii:

[pullquote] Sfântul numeste sufletul constiinta.

Cuviosul Agaton [/pullquote]

– Christos a inviat! Enoriasii raspundeau:

– Adevarat, a inviat!, imediat venea confirmarea.

– Iubiti credinciosi, aveti incredintarea ca aveti parte de lumina invierii lui Christos?

– Nu stim, parinte! Dumnezeu stie!

– Dar nu ati dori sa stiti?

Parinte, mai are vreun rost sa stim? Pentru ca de când ati venit in Cluj-Napoca d-voastra si altii inaintea d-voastra, slujbasi ai altarelor, mereu aud, indiferent de viata lui, de traire si de rugaciune, de viata lui cu Dumnezeu, de a fost pacatos, de a fost nepacatos, dvs. tot in sânul lui Avraam ii ingramaditi, acolo.

– ?!

– Si când vin enoriasii la dv. si va intreaba: Parinte, va avea el parte de imparatia lui Dumnezeu, dv. ziceti:  „- Desigur, pentru ca daca veti savârsi cât mai multe parastase, numarul parastaselor il aseaza pe mort in pozitia cea mai favorabila!

– ?!

– Dar unde e mai potrivit, parinte, in dreapta, ori in stânga lui Avraam? In fata, mai in spate, in centru, unde e locul mai potrivit si va fi mai bine?

– Depinde de dumneavoastra, de numarul de parastase pe care le faceti!

Dar iata ca imputatia si reprosul pe care mi-l aduceau enoriasii, erau indreptatite!

Retragându-ma in biblioteca cancelariei Parohiei, deschizând Sfânta Scriptura, intâlnesc urmatoarele, in Ezechiel: „Tatal, nu raspunde de nelegiurea fiului. Fiul, nu raspunde de nelegiurea tatalui. Sufletul care pacatuieste, negresit va muri.

Apostolul Pavel vine si enunta in Epistola catre romani: „Plata pacatului este moartea.” Si deodata parca imi dadeam raspunsul. Punându-mi intrebarea, se cerea sa-mi dau si raspunsul.

Deci, tatal, nu raspunde de nelegiuirea fiului, fiul nu raspunde de nelegiuirea tatalui. Din a cui autoritate, din a cui incredintare, din partea cui am primit eu aceasta autoritate, aceasta incredintare de a-i ierta pacatul (unuia, altuia, mortului etc), pentru ca gasim scris in Biblie: ” Ia aminte Israele, Eu iti iert pacatul si-ti indepartez nelegiuirea ca pe un nor.”.

Eu îti sterg faradelegile ca un nor, si pacatele, ca o ceata: întoarce-te la Mine, caci Eu te-am rascumparat.” – Isaia, 44:22

ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, când îti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” – Ezechiel, 16.63.

Apoi, ca:  in Ceruri s-a deschis o carte de aducere aminte si in ea au fost scrise faptele oamenilor. Fericiti de mortii care mor in Domnul, caci faptele lor ii urmeaza! Cei morti au fost judecati dupa faptele lor.

Apoi, evanghelistul Ioan, in Apocalipsa scrie: nimic spurcat, pacatos, intinat, defectuos, nu va intra in imparatia lui Dumnezeu. Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce-L vor auzi si au facut cele bune vor iesi in invierea vietii, cei ce au facut cele rele, in invierea osândei.

Acestea versete enuntate aici, mi-au rascolit atât de puternic inima, incât, sufocat de intrebari, ma vedeam ca sunt intr-o pozitie nebiblica!

Dar totusi imi venea in gând sa decupez aceste versete citate, aceste capitole si versete din Biblie, pentru ca-mi sunt potrivnice! Pentru ca aveam (pâna atunci) incredintatrea, ca, prin punerea mâinilor episcopului, aratându-ma in fata opiniei publice, in fata bisericii, in fata asistentei in serviciile acelea liturgice solemne, ca am incredintarea, puterea de a ierta si de a dezlega pacatul.

Si iata ce am constatat, ca rezolvarea pacatului nu era acolo, prin molifte sau in scaunul de spovedanie, dupa ce audiam neputintele, scadentele celor ce-si marturiseau lacunele din viata lor.

Si unii veneau cu toata sinceritatea, dorind eliberarea, dorind usurarea si deindata le dadeam: „- Te iert si te dezleg de toate pacatele tale!

Am constatat ca toate acestea, in plan liturgic, si in plan liturgical, nu-si au asezarea biblica, nu-si au temelie scripturistica.

Ca si in celelalte planuri de slujitre in ce priveste cultul sfintilor, cultul icoanelor, sunt atât de potrivnice, ca practica, desi le practicam cu sinceritate si credinciosie, cu toata incredintarea, erau potrivnice Sfintei Scripturi, Bibliei – singura autoritate divina.

Nutream acea incredintare ca sfintii sunt mijlocitori, sfintii sunt cei care ne reprezinta, cei care intervin, ei sunt ca o casa de avocatura in fata lui Dumnezeu. Si ei te reprezinta, daca te rogi lor, ei te absolva de orice penalitate, de orice responsabilitate a pacatului.

Dar iata ca deschid in Faptele apostolilor capitolul 4 cu versetul 12, unde Apostolul Luca relateaza cum atunci cand Petru a fost chemat in fata mai marilor rabini si preoti, incultul si fricosul de altadata, Petru, acum, când li s-a pus in vedere sa nu mai predice mântuirea in Numele lui Isus Christos, el va spune cu mare indraznela si apasat: “In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.!”

Apoi in 1 Timotei, 2:5, apostolul Pavel vorbeste si mai clar: „ Nu este nici un alt Mijlocitor intre om si Dumnezeu decât Omul Isus Christos.

Si asa am constatat ca rezolvarea pacatului s-a facut acolo la Golgota, pretul pacatului, nota, s-a achitat pe Crucea de lemn prin rastignirea lui Isus, cel neprihanit. Si,  preotia, pe care eu o predicam si o profesam nu avea nici cel putin fundament din punctul de vedere al Vechiului Testament, al preotiei aaronice.

Când Isus a spus pe Cruce „Sfarsitu-s-a”, „Savarsitu-s-a”, Evanghelistul Matei (27.51) arata: „catapeteasma Templului s-a rupt de sus pâna jos. Una din editiile biblice, din vremea diaconului Coresi, a Noului Testament de Balgrad, iesite din teascurile Târgovistei,  arata foarte clar (nu stim cum de corectorii sinodali au permis acest fapt): Catapeteasma Bisericii s-a rupt in doua de sus pâna jos, aratând incheierea si caderea preotiei.

Si, despre incheierea acestei preotii o arata atât de clar apostolul Pavel in Epistola catre Evrei, capitolele 7, 8 si 9. Acolo se arata ca preotii erau multi, pentru ca moartea ii impiedeca sa ramâna pururea.

Dar astazi avem un Mare Preot, pe Isus Christos. Pâna atunci era un mare preot pamântesc, care intra odata pe an in Sfinta Sfintelor cu jertfe de sange pentru pacatele sale si ale poporului. Dar, de-acum, odata cu Invierea Domnului Isus, avem un Mare Preot, care S-a adus pe Sine ca Jertfa fara cusur odata pentru totdeauna si care sta la dreapta lui Dumnezeu (fara pacat) si Mijloceste pentru sfinti (oameni) dupa voia Sa. S-a terminat cu acea preotie, acolo si atunci (in Ierusalim, la Cruce). Lucrarea marelui preot din VT directiona spre ce avea sa vina prin Domnulm Cristos, prin Jertfa Lui, il prefigura pe El.

Constatând toate acestea, am inceput sa renunt la o parte din patristica, sa renunt la o parte din sfânta traditie, din randuielile bisericii, la predanii (datina, obicei, traditie) si sa aduc Cuvântul lui Dumnezeu cât mai aproape de enoriasi, eliberat de obiceiurile acestea atât de stufoase, de tenebroase, atât greu de suportat (nebilice fiind), sa-i indrept catre Christos Domnul.

Evident au inceput sa apara petitiile, plângerile din partea colegilor: Parintele Nechita Ioan predica in stilul  bisericilor evanghelice, sectare…

VA URMA !!!

Puteti vedeaZorii    Ep. 1   Ep.2   Ep. 3   Ep.5

O tragedie româneasca

Procentul mare al celor cazuti la BAC si  modul lor de manifestare, ascund o adevarata tragedie umana

55 % –  Cazuti la BAC

 

 

[pullquote]

Cuvintele sunt ca si banii, acelea sunt bune si folositoare care au trecere, care sunt de folos in comunicarea dintre oameni.” (parafrazarea unui celebru citat din Simion Stefanarhiepiscop; in 1648, la Alba Iulia, traduce si tipareste  Noul Testament)

[/pullquote]

Inainte de 1989, cum spune un vers al lui Nichita Stanescu, ce a fost intr-adevar nu se stie, dar examenul de bacalaureat nu ne lua prin surprindere.

Elevii  si atunci aveau emotii foarte mari,  insa stiau la ce sa se astepte, pentru ei rezultatele nu constituiau adevarate surprize, nici vorba de tragedii colective. Cei care munceau in mod sustinut reuseau sa aiba o buna pregatire teoretica care, desigur, avea si ea lacunele ei fara discutie.

Si atunci, trecerea pragului era foarte dificila pentru oricine nu era pregatit, cum neplacut era momentul si pentru cei pregatiti, cum marturiseste insusi Mircea Eliade in Romanul adolescentului miop. Momentul consista intr-un adevarat „examen” de maturitate.

Insa,  vedem ca acum, in acesti ani de democratie,ca jumatate din candidati nu reusesc sa treaca pragul de maturitate si adeseori, nereusita unora, se transforma in adevarate tragedii personale.

De ce? Nu sunt maturizati in mod corespunzator, anii nu sedimenteaza in mintea si in inima adolescentilor informatiile necesare formarii unor caractere stabile, puternice si bine conturate si pregatite pentru viata. Anii au trecut fara sa le aduca cresterea si consolidarea necesara.

Care sunt cauzele imediate?

1. lipsa religiei crestine in scoli (ca norma morala, biblica)

2. promovarea pornografiei, imoralitatii si homosexualitatii pe toate caile

3. promovarea unor dogme si a unor programe scolare care nu dau rezultatele scontate , pozitive (?)

4. indisciplina cultivata si promovata pe toate treptele societatii

5. atitudinea de neascultare a elevilor, fata de dascali (educatori, pedagogi, parinti)

6. promovarea prin filme, internet si mass-media: a agresivitatii, a horoscopului, a ocultismului (Harry Potter, fiind un exemplu recent si pe scara larga promovat, ori, in acest sens, cu toti prefera sa fie orbi, iar rezultatele negative se vad la tot pasul etc)

Adolescentii nu sunt motivati pentru o pregatire scolara cât mai buna.

Intreaga atmosfera din societatea româneasca nu este propice procesului de invatare.

Se stie ca sportivii de performanta, dar si si adolescentii, studenti si elevi, olimpicii de la diferitele obiecte de invatamânt se straduiesc foarte mult pentru a avea o forma de vârf la ora concursului, asta dupa ce au invatat cât mai mult si s-au infrânat de la multe placeri trecatoare.

(Daca am lua-o ca exmplu pe Nadia Comaneci, care curând implineste 50 de ani, vedem ca ea a dus o mare lupta sa ajunga in frunte, sa se realizeze, sa treaca cu brio examenul de maturitate. Si l-a trecut! Si, in acesti ani, culege roadele muncii ei exemplare din anii adolescentei când s-a pregatit pentru viata de maturitate si a evadat din obscuritatea oferita …)

La fel, pentru ora BAC-ului, adolescentii trebuie sa invete si sa fie invatati cu mult inainte, ca va veni ziua bilantului, ca trebuie ca acea zi sa-i gaseasca pregatiti fizic, moral si intelectual. Nu se pot baza decât pe ei insisi. E un EXAMEN de maturitate. Atunci vor vedea nu doar ei, ci toti ceilalti daca sunt … maturi!

Guvernatorul BNR Mugur Isarescu – obisnuit sa-si cântareasca bine vorbele si sa foloseasca cu masura exacta cuvintele -, boala de care care sufera societatea noastra românesca a diagnosticat-o printr-un cuvânt: mitomania.

 

Ce cuvânt ai folosi in a diagnostica societatea?

Gradul redus de promovare a BAC-ului nu tine numai de clasa politica, ci de modelele promovate de societatea româneasca în tranzitie, unde câstigatorii au fost “câteva cohorte de mitomani“.

“Sa nu credem ca trecerea BAC-ului depinde numai de clasa politica, pentru ca facem o eroare de fond. Trecerea BAC-ului tine de foarte multe lucruri, de modelele pe care societatea româneasca le-a promovat. Copiii astia de la cine sa învete? Am scos în fata numai câteva cohorte de mitomani care nu au avut nici macar bunul simt sa admita ca au câstigat bani dintr-o întâmplare a tranzitiei”, a declarat Isarescu, la conferinta “Cei mai mari jucatori din economie“, avand ca generic tema “Lectiile crizei pentru urmatoarea perioada de crestere economica”, organizata de Ziarul Financiar si PwC România.

Guvernatorul a redirectionat corect tema de discutie, inspre: “cât de greu se pot câstiga banii adevarati”, sugerând ca modelele ar trebui constituite din oameni care au reusit sa faca averi în mod cinstit.

“De unde sa învete copiii astia? Au învatat cum sa mai fraudeze cu telefonul”, a mai spus Mugur Isarescu.

Cuvântul mitoman, putin uzitat in vorbirea cotidiana, are ca sinonime cuvinte cunoscute, care condamna ca imorali pe posesorii unor astfel de caractere:mincinos, inselator, amagitor, fals, contrafacut, ipocrit, neautentic…

 

Folosind doar un cuvânt sau  stabilind doar o singura cauza, sa dam cât mai bine raspunsul la urmatoarea intrebare:

Care ar fi cauza imbolnavirii grave a societatii romanesti?

Care e de fapt tragedia?

Ce-i putea opri gestul fatal tânarului de la Liceul din Arad care, cazut la BAC, s-a sinucis?  Nici macar nu a deschis laptopul daruit de tatal sau pentru a-i mai diminua suferinta momentului, perceput de el ca tragic, al picarii la examenul de maturitate.

Care?

Biserica ortodoxa si  preotul (care tin locul lui Dumnezeu pe pamânt), majoritari in Romania,  nu-si fac slujba si datoria incredintata si asumata?

 

Blaise Pascal spune, ce spune Biblia: “In om e un gol care nu poate fi umplut decât de Duhul Sfaânt al lui Dumnezeu.” Omul- oricare ar fi el – este neimplinit si neajutorat fara Duhul Sfânt, fara Dumnezeu.

Ori, daca am trece sa facem o ancheta, am vedea cât de departati de Dumnezeu sunt adolescentii.

Numai Dumnezeu poate da pacea si mângâierea de care are nevoie in inima sa adolescentul, mai ales atunci când trece printr-o incercare atât de grea cum e aceea sa nu treaca BAC-ul. Dintr-odata tânarul nu mai are perspectiva de viitor, se simte atât de gol si pustiit! Se simte singur…!

Nu demult mass-media a transmis cazul unor gemene, care, cu ani buni in urma, la examenul de licenta, una l-a luat, alta nu. TV a depistat ca tinerele s-au inchis in ele insele si, practic in casa lor, de lânga Dej (Cluj), si nu au mai fost vazute deloc de vecini ani de zile. Tragedia lor, e in mintea lor si in inima lor. Nu pot fi consolate decât de o forta mai mare decât tragedia imaginata si perceputa de ele. Ori la Dumnezeu totul e cu putinta. Nimic nu e prea greu pentru El.

Dar cine sa le aduca pe tinere in Mâna Lui salvatoare? Cine?

Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” (Apocalipsa 3, 20)

Nu este de ajuns doar sa stii cum sa treci peste esecuri, ci trebuie sa ai o mentalitate de invingator. A fi invingator inseamna sa transformi toate provocarile sau examenele vietii in trepte ale dezvoltarii personalitatii si ale caracterului.

[pullquote]

Tu, dar, copilul meu, întareste-te în harul care este în Hristos Isus. (…) Sufera împreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos. Niciun ostas nu se încurca cu treburile vietii, daca vrea sa placa celui ce l-a înscris la oaste. Si cine lupta la jocuri nu este încununat, daca nu s-a luptat dupa rânduieli. Plugarul trebuie sa munceasca înainte ca sa strânga roadele. Întelege ce-ti spun; Domnul îti va da pricepere în toate lucrurile. (…) Fereste-te de vorbariile goale si lumesti; caci cei ce le tin vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu. Si cuvântul lor va roade ca cangrena. (…) Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, având pecetea aceasta: „Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui”; si: „Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de faradelege!” (… Fugi de poftele tineretii si urmareste neprihanirea, credinta, dragostea, pacea, împreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata. Si robul Domnului nu trebuie sa se certe; ci sa fie blând cu toti, în stare sa învete pe toti, plin de îngaduinta rabdatoare, sa îndrepte cu blândete pe potrivnici, în nadejdea ca Dumnezeu le va da pocainta, ca sa ajunga la cunostinta adevarului; si, venindu-si în fire, sa se desprinda din cursa diavolului, de care au fost prinsi ca sa-i faca voia. „ (2 Timotei 2.1-26)

[/pullquote]

 

Prin definitie, victoria implica lupta, iar lupta implica pregatire, antrenament.

Apostolul Pavel, scriindu-i tanarului sau colaborator Timotei ii spune:

Lupta-te lupta cea buna a credintei…

Cauta sa te infatisezi inaintea lui Dumnezeu ca un om incercat…

De fapt Pavel il avertizeaza despre provocarile vietii, ba chiar il incurajeaza sa le intampine cu o mentalitate de invingator (incercat inseamna „testat si gasit bun” – promovat)

Dar cum se realizeaza aceasta?

Tot apostolul Pavel spune: Fugi” ... “Urmarestesi foloseste mai multe imagini ale vietii cotidiene care implica, efort, abstinenta, disciplina,corectitudine, etc. El isi  ilustreaza ideile prin oameni cu obiceiuri normale-firesti: soldatul, fermierul, sportivul,  toti acestia au o viziune clara asupra vietii si tintei pentru care depun efortul.

Fugi de ceea ce nu-ti este folositor, dimpotriva, iti este distrugator.

Urmareste lucrurile care iti zidesc-construiesc un caracter bun, puternic, pentru o viata de invingator, cu Dumnezeu.

Dar tinerii nostri n-au aflat ca Domnul bate la usa inimii lor, nu-i recunosc glasul, deoarece s-au lasat amagiti de atâtea alte oferte venite pe toate caile, si tocmai oferta de pace si mângâiere care o face Dumnezeu nu i-a ajuns inca la inima.

Scoala si Biserica nu i-au adus la cunostinta cu toata seriozitatea care e rolul lui Dumnezeu, nu numai in Creatie, dar ca El e si sustinatorul tuturor lucrurilor si solutia la problemele majore ale vietii.

Ori, BAC-ul e una din problemele importante prin care trece aproape fiecare om.

Ferice de cine citeste si de cei ce asculta cuvintele acestei prorocii si pazesc lucrurile scrise în ea! (Apocalipsa, 1.3)

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori! Ci îsi gaseste placerea în Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! El este ca un pom sadit lânga un izvor de apa, care îsi da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârsit. (Psalmul 1. 1-3)

 

O RUGACIUNE POTRIVITA:

 

 

Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Încearca-ma si cunoaste-mi gândurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei! (Psalm, 139.23-24)