Nea Marin si copilaria

Amza Pellea Mă fraților,

Acu, ce să mai spui. Eram și noi frumosi, și tineri. Pe Strandul Tineretului. Ce fete frumoase, mă fratilor. Una si una. Colege din toată Craiova. Stăateam pe cearceafuri, la soare, ne puneam cearceafurile alături, pe grupuri, ne vizitam de la un cearceaf la altul, cunoștințele. Aveam și dușuri, măi fratilor. In aer liber. Apa rece, cât cuprinde. Aveam si vestiare. Chiar si alea individuale, erau comune. Aveam si garderobă. Tot comună. Și două bazine. Unul mic, pentru copii. Altul mare, pentru tineri si bătrâni. Comunicau între ele. Știi? Comunicau între ele. Pe dedesupt. Printr-o fantă.

Continue reading “Nea Marin si copilaria”

5 Personaje în căutarea adevărului

06112013113208-500x3335 PERSONAJE ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI

 

Ganduri dupa vizionarea spectacolului cu piesa “Profu’ de Religie”

Teatrul National Marin Sorescu – Craiova

 

Ce spune dogma ortodoxa, daca imi aduc bine aminte: Adevarul sa-l spui preotului. Daca el nu se indreapta, preotul, impreuna cu tine, sa-l spuna Parohiei. Daca nici atunci nu se indreapta, sa-l spuneti public. Nu stiu daca acesta este adevarul Bisericii. Si al carei Biserici. Continue reading “5 Personaje în căutarea adevărului”

Liviu Florian Jianu: Cântecul Învățatului

Statuie, de V.Duicu
Cântecul Învățatului  
Cronica in stihuri a statuii realizate de  V . Duicu, 2014, de pe treptele Universitatii din Craiova
 .
Priveste-mă cum am urcat treaptă cu treaptă,
Si testament cu testament, de carti,
Sa fac o dragoste mai bună, si mai dreaptă,
In inima română – nu pe hărți –

Continue reading “Liviu Florian Jianu: Cântecul Învățatului”

Jianu Florian: Moartea domnului Ionescu

Florin-JianuBrandul libertatii executiei domnului Ionescu

 

Si tocmai in iulie 2014, cu ocazia montarii spectacolului cu piesa “Rinocerii”, in regia unui englez, la Craiova, a murit domnul Ionescu. Se retrasese la tara. Isi distribuise un rol, din timpul vietii. Acela de strungar, in Uzinele Electroputere. Sectia Scularie.  Atunci, exista câte o sectie de Sculărie la cateva  mii de locuitori ai cetatii, si urmasi ai lor pe Coloana Infinitului. Acum, fiecare om, cu scula lui. Pe Lume. Continue reading “Jianu Florian: Moartea domnului Ionescu”

Receptionerul

Hotel JiulRECEPȚIONERUL

Am fost invitat acum cativa ani, la nunta lui Leonard. Verisorul sotiei. La Jiul. A cantat Gil Dobrica. A interpretat un virtuoz, la flaut. A baletat, o pereche de vrajitori. In lumina unui reflector. Verde. Bufetul a fost plin cu de toate. Mesele, pline. A fost o feerie. La un moment dat, mi s-a facut prea cald. Am iesit afara. Pe espalanada, un copil, descult. Un chelner s-a rastit la el. Iesi afara. I-am spus: asteapta-ma. Am intrat inauntru, si i-am dus cutia mea de suc, din care gustasem. A fost fericit. Mancare, nu am putut sa-i duc. S-ar fi bagat de seama, la mese. Continue reading “Receptionerul”

Nea Marin si Craiova Maxima

Amza Pellea

Mă fraților,

Se reînființă Craiova Maxima. Da’ acum se numeste Viena Crema Lanol Craiova Maxima. Tot cu ăi vechi. Că ăi noi, joacă în Lacul Lebedelor. În Ligă nu mai e voie, măi fraților. Nici să-ți atingi adversarul. Să îi zâmbesti numărul 13, numai. Să nu îl driblezi, că plânge după tine. Ce să facă el singur, stii? Ce să facă el singur? Unde să se ducă, fara minge? Și dacă îl întâlnesti, totusi, pe teren, să stai frumos de vorbă cu el. Să-l întrebi ce îl doare. Dacă nu l-ai supărat cu ceva. Daca nu l-ai atins, din greseala. Arbitrul e complet tranzistorizat, măi fratilor. Cum l-ai mângâiat puțin, cum: Henț! Păi, n-am vrut… Comentezi? Henț! I bag you pardon! Vorbesti limbi străine cu mine? Henț! Mă fratilor, ce miscare să mai faci? Dansezi Lacul Lebedelor, in formație. Continue reading “Nea Marin si Craiova Maxima”

5 PERSONAJE IN CAUTAREA ADEVARULUI

Teatru National CraiovaGânduri după vizionarea spectacolului cu piesaProfu’ de Religie

Teatrul National Marin Sorescu – Craiova

Ce spune dogma ortodoxa, dacă îmi aduc bine aminte: Adevărul [despre ceva sau despre cineva] să-l spui preotului. Daca nu se îndreaptă, preotul, împreuna cu tine, să-l spună Parohiei. Dacă nici atunci nu se îndreaptă, să-l spuneti public. Nu știu dacă acesta este adevărul Bisericii. Și al cărei Biserici.

Scena 1: Concluzie: Adevarul doare Continue reading “5 PERSONAJE IN CAUTAREA ADEVARULUI”

Revelion 2013 – 2014

Rev Jianu Liviu-Florian

Suntem obisnuiti sa oferim la o intrebare, un singur raspuns. Bunul meu prieten din vremea liceului, George Calinescu, spuea, citandu-l pe Roland Barthes: “In literatura, fiecare raspuns este o intrebare, si fiecare intrebare, un raspuns. Asta, in literatura. Dar in viata? Dar in arta? Dar in stiinta? Dar in credinta? Dar in dragoste? Si asa mai departe. Fiecare intrebare, cu raspunsurile ei, te pot ridica, sau te pot cobora. Caci, asa cum spune Edgar Alan Poe, “principiul poetic este, in chip strict si simplu, aspiratia omului catre o frumusete superioara. Manifestarea principiului este intotdeauna de gasit intr-o stimulare inaltatoare a sufletului.“ Continue reading “Revelion 2013 – 2014”

Brașov. Flash-mob: „Nu văd, nu aud, nu vorbesc despre…”

article_359488_1Peste 250 de persoane din România au participat duminică, 28 iulie 2013, între orele 12.00 – 14.00, la flash-mob-ul organizat de APAH-RO – Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Hepatice din România, în București, la Plaza România, Brașov – Centrul Civic, Câmpia Turzii – Parcul Central, pentru a susţine cauza pacienţilor cu afecţiuni hepatice de pretutindeni, cu ocazia Zilei Mondiale de Luptă împotriva Hepatitei.

APAH-RO – prin filialele zonale, împreună cu partenerii şi colaboratorii săi – au desfăşurat un eveniment inedit, ce va contribui la încercarea de a doborî recordul din Guinness Book înregistrat anul trecut Continue reading “Brașov. Flash-mob: „Nu văd, nu aud, nu vorbesc despre…””

Ieftinirea vietii

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA


Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

22 martie 2012

IEFTINIREA VIETII

Este indiscutabil ca viata fiintei umane se ieftineste. Ironic, o ieftineste societatea moderna fundamentata pe “drepturile omului” si multele conventii internationale care proclama “dreptul la viata” al fiintei umane. Dovezile ieftinirii sunt multe, iar secolul in care nu de mult am intrat nu e de bun augur pentru valoarea ei. Intr-un fel, parca ne intoarcem in timp la vremurile necivilizate cind oamenii isi pierdusera respectul fata de viata, cind viata a fost devalorizata iar atrocitatile comise impotriva ei au fost multe. Intr-un cuvint, istoria, se pare, se repeta.

Cine a auzit de Kaieteur Falls, cea mai inalta cascada din lume, aflata in Guyana, linga Venezuela? E locul in care amerindienii obisnuiau sa-si omoare batrinii care nu se mai puteau intretine singuri. Ajunsi la 50 de ani, barbatii care nu mai puteau vina sau pescui, erau pusi intr-o canoe, dusi la Kaieteur Falls, si impinsi in torentul cascadei spre moarte. Li se spunea ca dincolo de cascada se afla “plaiurile fericite de vinatoare” under vor vina vesnic. Europenii au eliminat practica asta barbara, invatind localnicii ca viata umana are valoare.

Din nefericire, lumea contemporana parca se indreapta din nou in aceasi directie. La inceputul vietii ii lipsim pe copiii nenascuti de dreptul la viata iar spre sfarsitul ei incepem sa facem la fel, prin eutanasie sau sinucidere asistata, cu cei in varsta care nu se mai pot intretine singuri, fie din motive fizice, de sanatate sau psihice. Inca din veacul al XVIII-lea economistii ne spuneau ca exista o asa numita lege a valorilor, legea cererii si ofertei. Ne spun ca valoarea, sau pretul, unui produs tinde sa scada sau sa creasca in proportie cu cantitatea lui. In alte cuvinte cu cit cantitatea unui produs e mai mare, cu atit pretul lui tinde sa scada. Adica se ieftineste. Asa, se pare, e si cu fiinta umana. Ni se spune ca suntem prea multe fiinte pe planeta, ca resursele planetei pentru mentinerea in viata a acestui numar crescind de oameni descresc, si ca, in consecinta, ceva trebuie facut. Mijloacele propuse, insa, contravin cel mai fundamental drept al fiintei umane – dreptul la viata si demnitatea ei. Metodele de reducere a populatiei, se zice, trebuie legalizate si declarate si ele, la rindul lor, drepturi ale omului, avortul in primul rind, apoi infanticidul, impunerea de taxe speciale pe parintii care au mai mult de doi copii, genocidul impotriva fetitelor nenascute, eutanasierea si libertatea de sinucidere dupa voie. Pe linga ele, si incurajarea si proliferarea modurilor de viata alternative care suprima procrearea, inclusiv eliminarea casatoriei si familiei.

Este saptamina marsurilor pro-viata din Romania. Deja exista o traditie si in Romania a marsurilor pro-viata asa cum exista si in alte tari, printre ele Spania, Franta, Polonia. Cu riscul de a plictisi pe unii, repetam cu insistenta rugamintea care o facem de doua luni incoace – va rugam participati la aceste marsuri cu miile. Miza e mare. Nu e vorba doar de recunoasterea si apoi protejarea dreptului la viata a copiilor nenascuti, ci si a noastra, a fiecarui cititor al acestor rinduri. Viata si valoare ei se ieftinesc atit la inceputul cit si la capatul ei. Cind imbatrinim si nu ne vom mai putea ingriji singuri, ni se va spune si noua acelasi lucru – sunteti o povara, aveti datoria sa muriti. Iar daca nu vreti, va vom omori noi asa cum omorim copiii nenascuti. Vi se pare de neichipuit aceasta idee? Nu tocmai! Mintea omului poate rationaliza cele mai diabolice atrocitati posibile, asa cum le-a justificat in trecut mii de ani. Fara indoiala o va rationaliza si pe asta. Atunci ce vom face? Daca dorim ca viata sa nu se mai ieftineasca, haideti sa ne facem auzita vocea – militind pentru viata in marsurile care sunt programate pe 24 si 25 martie.

Redam astazi un interviu publicat in toamna anului trecut de National Review Online care puncteaza procesul de ieftinire al vietii din perspectiva avortului. Un proeminent filozof american, Christopher Kaszor, a publicat, anul trecut, o carte de 230 de pagini care discuta argumentele pro si contra avortului. E scrisa din perspectiva pro-viata si argumenteaza de ce, din punct de vedere moral si juridic avortul este un rau inadmisibil. Subiectul avortului incepe sa devina unul “fierbinte” si in Romania, mai ales in urma socului recensamintului 2011. Este imperios, deci, ca fiecare lider al miscarii profamilie, provalori, pro-viata din Romania sa se echipeze cu aceste argumente. O recomandam, tot pe acelasi motiv, si preotilor, pastorilor, si liderilor spirituali ai Romaniei. Cartea nu e un tratat de teologie a vietii, si nici nu contine argumente religioase ori referinte la Biblie. Argumentele sunt eminamente seculare si adresate unei audiente seculare.

La inceputul anului am anuntat in Romania aceasta noua aparitie editoriala. Interviul, insa, a fost tradus de dna Larisa Iftime, presedintele Pro Vita Media. Ii multumim. Calitatea traducerii este impecabila. Tot cu aceasta ocazie ne exprimam aprecierea fata de toate organizatiile din Romania care, pe linga noi, promoveaza viata, in special viata copiilor nenascuti. Va multumim deasemenea si tuturor celor care in ultimele luni ne-ati scris pe aceasta tema, din toate colturile tarii. Ne-ati scris cu rupere de inima, cu multa ingrijorarea, cu multa pasiune. Suntem in asentimentul dtra al tuturor – viata trebuie protejata. Avem insa si convingerea ca vom birui – impreuna.

Titlul interviului, in limba engleza, este “Pro-Life Aristotle”, adica “Aristotel Pro-Viata”. Cum de acest titlul neobisnuit? Pentru ca, in acceptiunea autorului, daca Aristotel ar fi astazi in viata, ar fi pro-viata. Interviul in engleza se afla aici: http://www.nationalreview.com/blogs/print/280535 iar traducere romana poate fi citita in intregime aici: http://www.provita.ro/detalii-interviu-preluat.php?id=44 Redam, mai jos, o versiune putin abreviata.

ARISTOTEL PRO-VITA

Profesorul de filozofie Christopher Kaczor, de la Universitatea Loyola Marymount, din Los Angeles, este autorul noii carti „The Ethics of Abortion: Women’s Rights, Human Life, and the Question of Justice (Routledge Annals of Bioethics)” („Etica avortului: drepturile femeilor, viata umana si chestiunea justitiei”). Intr-un interviu, publicat de National Review Online, profesorul Kaczor vorbeste cu Kathryn Jean Lopez despre viata, moarte, justitie si transportatorul Star Trek. Interviul a fost publicat initial pe 11 octombrie 2011. Intrebarile sunt indraznete, le auzim si in Romania, si autorul le da un raspuns elegant si plin de confidenta.

Kathryn Jean Lopez: Scrieti ca „The Ethics of Abortion: Women’s Rights, Human Life, and the Question of Justice” este o carte ce ofera o justificare motivata al punctului de vedere conform caruia toate avorturile sunt gresite din punct de vedere moral si ca medicii si asistentele care obiecteaza nu ar trebui sa actioneze impotriva constiintei lor”. Ce drepturi aveti, ca barbat, sa sustineti aceasta? De ce medicii si asistentele nu ar trebui fortati sa actioneze impotriva constiintei lor? Avortul, va pot reaminti, este legal in Statele Unite. Si atunci medicii si asistentele nu au o obligatie morala de a oferi acces la avort?

Prof. Christopher Kaczor: Ati pus trei intrebari importante, dintre care prima se refera la dreptul de a vorbi despre avort. Din punct de vedere legal, toata lumea are dreptul la libera exprimare, inclusiv la discursul despre avort. Din punct de vedere moral, fiecare persoana de buna credinta are dreptul si obligatia de a vorbi in apararea celor vulnerabili si in favoarea unei ordini sociale drepte. Intrebarea „Ce drepturi ai tu, ca barbat, sa vorbesti impotriva avortului?” se pare ca presupune ca avortul se refera pur si simplu numai la femei, insa este o supozitie falsa. Majoritatea celor care sustin avortul sunt barbati – mai multi barbati decat femei se descriu ca fiind „pro-choice” („pentru alegere”[-a avortului, n.tr.]) – si in Statele Unite, oamenii platesc pentru avorturi din banii lor de taxe si impozite. In afara de aceste considerente, fiecare avort implica o femeie insarcinata, un tata care asteapta copilul, cel care este avortat si societatea care permite acest lucru.

: Ati pus trei intrebari importante, dintre care prima se refera la dreptul de a vorbi despre avort. Din punct de vedere , toata lumea are dreptul la libera exprimare, inclusiv la discursul despre avort. Din punct de vedere , fiecare persoana de buna credinta are dreptul si obligatia de a vorbi in apararea celor vulnerabili si in favoarea unei ordini sociale drepte. Intrebarea „Ce drepturi ai tu, ca barbat, sa vorbesti impotriva avortului?” se pare ca presupune ca avortul se refera pur si simplu numai la femei, insa este o supozitie falsa. Majoritatea celor care sustin avortul sunt barbati – mai multi barbati decat femei se descriu ca fiind „pro-choice” („pentru alegere”[-a avortului, n.tr.]) – si in Statele Unite, oamenii platesc pentru avorturi din banii lor de taxe si impozite. In afara de aceste considerente, fiecare avort implica o femeie insarcinata, un tata care asteapta copilul, cel care este avortat si societatea care permite acest lucru.

In al doilea rand, desi avortul este legal in Statele Unite, este de asemenea, ilegal sa fortezi vreun medic sa facaa avort. Amendamentul Church [Nota AFR: The Church Amendment a fost adoptat in 1973 pentru a nu constringe medicii sau asistentele medicale sa presteze servicii de avort pe baza de constiinta sau convingeri religioase. A fost asa numit dupa senatorul de atunci din South Dakota, Frank Church] adoptat la scurt timp dupa decizia Roe vs. Wade [decizia judecatoreasca ce a legalizat avortul in SUA, in 1973 – n.tr.], protejeaza medicii si institutiile care apara viata, ca ei sa nu fie fortati sa faca avorturi. Medicii si asistentele, dupa cum am mentionat, nu au nici o obligatie legala sa ofere acces la avort, precum nu au nici o obligatie morala in acest sens. Intr-adevar, Juramantul lui Hipocrate spune: „Nu voi da nici unei femei vreun medicament abortiv”. Rolul propriu-zis al medicului este de a vindeca pacientii si de a promova sanatatea, nu de a rani si a distruge viata umana. Am dezvoltat acest caz pe larg in cartea mea, precum si in alte surse pe internet.

Kathryn Jean Lopez: E bine si frumos sa te angajezi in discutii academice cu privire la etica avortului, dar nici o carte nu va elimina faptul ca exista femei care simt nevoia de a-si avorta copiii nenascuti si medici care vor oferi acest serviciu. Asa s-a intamplat inainte ca avortul sa se legalizeze si asa va fi si dupa. Disperarea nu asteapta intotdeauna ample discutii academice, inaintea unor actiuni concrete.

Prof. Christopher Kaczor: Cred ca aveti dreptate ca avorturile se faceau si inainte de legalizarea avortului si ar continua, daca avortul ar deveni ilegal din nou. Dar aceasta este valabil si in cazul furtului, al abuzului asupra copilului, al atacului, care s-au intamplat dintotdeauna in istoria omenirii si care se vor mai intampla. Intr-adevar, daca oamenii n-ar comite niciodata asemenea fapte, o lege in acest sens ar fi inutila. In orice caz, inainte ca cineva sa opteze pentru avort, acea persoana mai intai se gandeste la posibilitatea pe care o are si opteaza pentru ea ca fiind demna de ales. Sper ca volumul meu sa-i ajute pe oameni sa reconsidere problema, sa se gandeasca daca alegerea avortului merita sa fie luata in calcul in general. In plus, oamenii atenti, cei preocupati de justitie si de promovarea dezvoltarii umane autentice au obligatia serioasa de a-i ajuta pe toti oamenii, in special pe femeile in situatie de criza a sarcinii, pentru a gasi un mod de a oferi servicii concrete si ajutor tuturor celor implicati.

Ratiune si Dovezi

Kathryn Jean Lopez: Care este cel mai convingator argument al sustinatorilor avortului?

Prof. Christopher Kaczor: Argumentul cel mai convingator al avortului a fost adus de David Boonin, de la Universitatea Colorado-Boulder, in cartea sa „A Defense of Abortion”. Boonin este un filozof foarte inteligent si isi utilizeaza toata ingeniozitatea pentru a nega dreptul fatului la viata pana la 25-28 de saptamani de sarcina. Argumentul sau este ca pana cand o fiinta nu are nici o dorinta reala de orice fel, aceasta fiinta nu are dreptul la viata. Punctul de vedere al lui Boonin, totusi, are cateva cusururi. Primul este ca deschide usa infanticidului, uciderii pruncilor nou-nascuti, din moment ce multi copii se nasc prematur, inainte de 25 de saptamani, si, prin urmare, potrivit opiniei lui Boonin, ei nu au dreptul la viata. In al doilea rand, e neverosimil sa consideri ca fiintele umane de doar 25 de saptamani ar avea cu adevarat dorinte, din moment ce dorintele implica judecati cand ceva iti lipseste si merita sa ai un anume lucru. Fiintele umane imature au senzatii placute si neplacute, insa ma indoiesc ca ele fac judecati si, prin urmare, nu au in mod real dorinte. Daca acest lucru ar fi adevarat, ar fi permis infanticidul, potrivit standardului propus de Boonin, pana la o dezvoltare mai tarzie in viata, la un an sau doi de la nastere.

Kathryn Jean Lopez: Care este cel mai slab argument adus de sustinatorii avortului?

Prof. Christopher Kaczor: „E trupul meu si alegerea mea”. Acesta e mai degraba un slogan, decat un argument, iar ca argument nu este unul bun. In avort, sunt implicate doua trupuri, trupul femeii insarcinate si trupul fiintei umane din uter. Stim ca exista doua organisme implicate, deoarece aceste doua organisme pot fi diferite in ceea ce priveste grupa de sange si de rase diferite si se poate intampla ca unul sa moara si celalalt sa traiasca si invers. Daca ar fi doar un trup implicat, ar exista asemenea absurditati ca o femeie gravida sa aiba doua capete, patru brate, iar daca ar fi insarcinata cu baiat, ar avea si penis. Mai departe cuvantul „choice” [alegere] este un eufemism ce mascheaza realitatea. Toti sustinem alegerile bune, care sunt juste si promoveaza binele uman. Intrebarea este daca avortul face parte din asemenea alegere?

Kathryn Jean Lopez: Prin ce se deosebeste cartea dvs de argumentul pe care-l sustineti?

Prof. Christopher Kaczor: Am incercat sa scriu o carte cuprinzatoare, la zi si clara care sa raspunda la intrebarea de ce avortul – alegerea de a omori intentionat o fiinta umana – este intotdeauna gresita din punct de vedere moral. Cartea este cuprinzatoare, caci se ocupa de toate argumentele majore, sustinute de filozofi in ultimii 40 de ani, pentru a justifica avortul. In cele din urma, am incercat sa o scriu in asa fel incat atat cititorii obisnuiti, cat si filozofii de profesie sa o poata citi cu folos. Argumentul meu nu este bazat pe credinta, ci mai degraba pe ratiune si dovezi. Nu exista nici un apel la vreo autoritate teologica, nu exista citate din Sfanta Scriptura, pentru a justifica concluziile si nu contine nici o premiza care sa vine de la vreo autoritate ecleziala. Argumentul impotriva avortului se adreseaza tuturor oamenilor de buna credinta, indiferent de credinta lor sau de lipsa credintei.

Aristotel Pro-Viata

Kathryn Jean Lopez: Ce are a face justitia aici?

Prof. Christopher Kaczor: Aristotel intelege dreptatea prin a-i da fiecaruia ceea ce merita. Avortul este in mod clar o chestiune de justitie. Daca sustinatorii avortului au dreptate, atunci criticii avortului fac ceva injust, incercand sa reduca sau sa critice actiunile legitime ale femeilor care isi intrerup sarcinile. Daca sustinatorii pro-vita au dreptate, atunci cei care efectueaza, obtin sau apara avorturile fac ceva nedrept, lipsind fiintele umane inocente de viata. Oricare ar fi opinia cuiva fata de avort, avem de-a face cu o chestiune de justitie.

Kathryn Jean Lopez: Este drept sa-i spui unei adolescente ca ea sa nasca copilul, cand noi, din punct de vedere cultural, si in special, in unele sali de clasa – uneori in mod obligatoriu (vezi orele de educatie sexuala, facute obligatorii de catre Mike Bloomber primarul actual al New York-ului) –, nu oferim un punct de vedere coerent despre demnitatea persoanei umane si o educatie morala, care le-ar da tinerilor, fete si baieti, motive sa mai astepte?

Prof. Christopher Kaczor: Bineinteles, nimeni nu poate fi obligat vreodata sa devina insarcinata, dar o femeie insarinata

are deja un copil. Ea este o femeie gravida cu o relatie existenta fata de propriul ei copil, care se dezvolta in uter. Dupa ce sarcina a inceput, intrebarea nu mai este: „O fortam sa aiba copilul?”, ci mai degraba: „O vom sustine pe aceasta mama gravida si pe copilul ei?” Oamenii de buna credinta trebuie sa raspunda: „Da”, la ultima intrebare, cu actiuni concrete. Cred ca le facem tinerilor nostri un mare deserviciu, neoferindu-le si o educatie morala temeinica. Daca promovam politica lui „merge orice” cu privire la comportamentul sexual, nu ne vor mai surprinde aparitia sarcinilor nedorite sau a bolilor cu transmitere sexuala.

Kathryn Jean Lopez: Ce are a face Aristotel cu o mama sarmana, care simte ca nu are de ales, cand isi da seama ca-i insarcinata?

Prof. Christopher Kaczor: Cred ca oricine, inclusiv mama saraca, adolescenta disperata sau mama singura, doreste sa gaseasca fericirea. Cred, de asemenea, ca atat Aristotel, dar, mai mult chiar, Toma de Aquino, au aratat ca drumul spre fericirea deplina consta in actiunea omului in conformitate cu virtutile sale. Prin urmare, fericirea deplina, autentica nu are cum sa existe intr-o actiune nedreapta. Perspectiva lui Aristotel si-a gasit un analog puternic in constatarile psihologiei pozitive contemporane, care pune accentul pe conceptul de flux al activitatii, pe conceptul relatiei solide cu ceilalti si pe conceptul iertarii.

Stiu ca multe femei se confrunta cu situatii incredibil de dificile in timpul sarcinii. Din acest motiv, cred ca toti oamenii de buna credinta au obligatia sa le ajute, pentru a se bucura de eroismul lor, cand ele aleg viata. Ar trebui sa le iubeasca, chiar daca din partea lor nu exista acest sentiment. Ma gandesc la un anume caz particular: o tanara studenta, care inca nu si-a terminat studiile, descopera ca e insarcinata cu un barbat pe care nici nu-l cunoaste bine. Cu atat de multe responsabilitati, atat pentru familia ei extinsa, cat si pentru studiile ei, ea se simte disperata, singura si prinsa intr-o capcana. A fost un act de eroism din partea acelei femei sa nasca si sa dea copilul spre adoptie. O cunosc pe femeia din aceasta poveste foarte bine. Ea este mama care mi-a dat mie nastere. Ii sunt dator cu o recunostinta enorma. Chiar daca alegerea ei a fost incredibil de grea, stiu ca ea stie ca a facut o alegere dreapta ca sa nu-mi puna capat vietii. Nu cred ca exista vreo femeie, care, pe termen lung, sa regrete, chiar si in cele mai dificile imprejurari, ca a ales viata. Dar stiu ca exista multe femei care isi amintesc si mai plang inca, la o distanta de zeci de ani, la data cand copilul lor ar fi trebuit sa se nasca.

Kathryn Jean Lopez: Predati la o institutie catolica. Poate fi abordata cu profunzime etica avortului, fara a implica religia sau principiul religios la un anumit nivel?

Prof. Christopher Kaczor: Pot fi aduse argumente impotriva avortului, si nu numai eu am facut-o, ci multi alti filozofi, care nu apeleaza la religie sau la principiile revelatiei. In toate recenziile scrise la cartea mea, toti au scris ca este o abordare seculara, nu religioasa, a eticii avortului.

Mituri Despre Avort

Kathryn Jean Lopez: Exista mituri despre avort pe care ati dorit sa le demontati prin aceasta carte?

Prof. Christopher Kaczor: Exista multe mituri in jurul avortului. Unul dintre ele ar fi ca toata opozitia la avort se bazeaza pe credinta religioasa. Un al doilea mit este dezbaterea despre „momentul inceperii vietii”. De fapt, ambele parti, atat cea impotriva avortului, cat si cea pentru avort recunosc ca fatul este o fiinta umana vie, care creste si se dezvolta, mentinandu-si homeostaza. Acestea sunt caracteristicile fiintelor vii. Doar fiintele vii pot muri si in mod clar fatul uman poate muri, deci el este viu. Un al treilea mit este ca dezbaterea se duce in jurul intrebarii, „E o fiinta umana?”. Participantii informati in aceasta discutie, indiferent de atitudinea lor fata de avort, inteleg ca organismul viu care se dezvolta in interiorul unei femei este membru al speciei umane. Cu un tata uman si o mama umana, cu ADN uman, si un parcurs de dezvoltare uman, progeniturile nu pot fi decat fiinte umane. Chestiunea adevarata in aceasta dezbatere este: trebuie sa le respectam si sa le protejam pe toate fiintele umane sau doar pe unele? Sunt in favoarea unui punct de vedere cuprinzator aici, pentru ca de fiecare data, in istoria umana, cand am ales un punct de vedere exclusivist, am facut o greseala teribila.

Kathryn Jean Lopez: Ce are a face, oare, transportatorul din Star Trek cu etica avortului?

Prof. Christopher Kaczor: In aceasta dezbatere, am folosit multe imagini colorate si izbitoare, precum si analogii – motanei vorbitori, rapirea de extraterestri, aparitia unui violonist. In mare parte, eu evit aceste bizare analogii, dar ati mentionat o analogie bizara pe care n-am putut sa n-o fac. Punctul meu de vedere a fost destul de simplu, anume ca, daca eu si tu am fuziona intr-un singur om – sa spunem printr-o masina precum transportatorul din Star Trek – aceasta n-ar insemna ca noi tot nu suntem individuali, persoane independente. Astfel, de asemenea, daca embrionii umani fuzioneaza in uter, aceasta nu inseamna ca ei n-au fost anterior doi embrioni independenti, individuali, pana la fuziune.

Kathryn Jean Lopez: Care este esenta dezbaterii privind persoana? Si de ce este atat de importanta aceasta dezbatere?

Prof. Christopher Kaczor: Dezbaterile despre „persoana” reprezinta practic dezbaterea despre cel care va fi primit si respectat in comunitatea umana si care va primi protectie legala. Aceasta discutie s-a dus de-a lungul secolelor, in cursul carora diferite clase de fiinte umane au fost excluse din familia umana. Cei exclusi se vor schimba cu timpul, insa au fost in diferite momente amerindieni, africani, catolici, in tarile predominant protestante, protestanti, in tarile predominant catolice, nemusulmani, evrei, handicapati si femei. De fiecare data cand am spus ca una sau alta clasa de fiinte umane nu merita protectie si respect, cred ca am facut o greseala enorma. Astazi, cred ca facem o alta greseala teribila excluzand de la protectie deplina si respect fiintele umane nenascute.

: Dezbaterile despre „persoana” reprezinta practic dezbaterea despre cel care va fi primit si respectat in comunitatea umana si care va primi protectie legala. Aceasta discutie s-a dus de-a lungul secolelor, in cursul carora diferite clase de fiinte umane au fost excluse din familia umana. Cei exclusi se vor schimba cu timpul, insa au fost in diferite momente amerindieni, africani, catolici, in tarile predominant protestante, protestanti, in tarile predominant catolice, nemusulmani, evrei, handicapati si femei. De fiecare data cand am spus ca una sau alta clasa de fiinte umane nu merita protectie si respect, cred ca am facut o greseala enorma. Astazi, cred ca facem o alta greseala teribila excluzand de la protectie deplina si respect fiintele umane nenascute.

Kathryn Jean Lopez: Sustinatorii avortului legal si opozantii avortului legal au mai multe in comun acum ca niciodata?

Prof. Christopher Kaczor: Acum un an, am participat la o conferinta sustinuta la Universitatea Princeton, numita „Open Hearts, Open Minds and Fair Minded Words” („Inimi deschise, minti deschise si cuvinte impartiale”). Aici s-au adunat lideri proeminenti ai ambelor parti a dezbaterii, precum Peter Singer, John Finnis, Frances Kissling si Helen Alvare. Cred ca (aproape) cei mai multi participanti la discutie au fost civilizati si majoritatea a incercat sa fie rezonabila si consecventa in opinii. Evident, exista dezacorduri uriase, dar exista, de asemenea, un angajament comun al cel putin unor „de cealalta parte” pentru corectitudine. Peter Singer, de exemplu, nu o data, ci de doua ori i-a certat pe sustinatorii avortului pentru denaturarea punctului de vedere pro-vita. Desi multi oameni care apara punctul de vedere pro-vita sunt catolici, ei nu apeleaza la Papa sau la orice supozitie religioasa in apararea punctului lor de vedere. Desi nu sunt de acord in mod absolut cu opiniile lui Singer in majoritatea chestiunilor, el a aratat o mare consideratie si corectitudine, facand aceste remarci.

E Avortul un Act Etic?

Kathryn Jean Lopez: Este avortul etic in vreun caz?

Prof. Christopher Kaczor: Nu, cel putin daca prin „avort” ai in vedere uciderea intentionata a unei fiinte umane inainte de

nastere. Exista unele avorturi numite „avorturi indirecte”, in care o procedura medicala legitima este facuta pentru salvarea vietii mamei si, ca efect secundar, neintentionat, viata fatului se pierde. Sa luam, de exemplu, cazul uterului canceros, care trebuie indepartat, chiar daca in el exista un fat viabil. Acest lucru este moral permisibil si, la drept vorbind, nici nu este un avort, chiar daca decesul fatului are loc, ca efect secundar.

Kathryn Jean Lopez: Ce se intampla daca viata mamei este in pericol? Si ce daca ea ar muri daca nu este tratata? Si ce se intampla daca este tratata, iar copilul e posibil sa moara?

Prof. Christopher Kaczor: Dupa cum am mentionat, orice procedura legitima medicala necesara pentru a salva viata mamei – fie ca ea este sau nu gravida – poate fi facuta, atata timp cat moartea copilului nenascut nu este urmarita ca mijloc sau ca scop. Desigur, o femeie insarcinata poate alege, daca doreste, sa refuze orice asemenea interventii pentru a pastra viata care se dezvolta in ea. Aceste cazuri sunt guvernate de ceea ce se numeste principiul dublului efect sau rationamentul dublului efect. Atata timp cat moartea copilului nenascut nu este solicitata ca mijloc sau ca scop, iar procedura este necesara pentru a salva viata mamei, ea poate fi facuta chiar daca are ca efect nedorit moartea fatului. In mod similar, moartea mamei nu poate fi solicitata ca scop sau ca mijloc, dar ea poate alege sa accepte moartea ca efect secundar al protejarii vietii copilului sau. Viata umana inocenta este demna de respect si protectie, dar in unele situatii tragice, viata poate fi pierduta, indiferent de alegere.

Kathryn Jean Lopez: Scrieti urmatoarele lucruri despre viol: „Se pare ca cele mai multe femei care concep un copil, de fapt, nu aleg avortul”. Cat de important este acest lucru?

Prof. Christopher Kaczor: Din punct de vedere moral, este irelevant daca toate femeile care raman insarcinate in urma unui viol fac avort sau nasc. Eu am accentuat pur si simplu ca indiferent daca oamenii cred ca femeile raman insarcinate in acest fel fac toate avort, acest lucru nu este adevarat pur si simplu.

Kathryn Jean Lopez: Deputata Jackie Speier a fost pe prima pagina a ziarelor in acest an, cand a vorbit emotional despre avortul sau in Camera, avand drept scop blocarea deputatului pro-vita Christopher Smith. Puteti face putin lumina, din punct de vedere etic, asupra acestui episod?

Prof. Christopher Kaczor: Dupa ce l-a auzit pe Christopher Smit descriind realitatea inspaimantatoare a unei proceduri de avort, deputata Speier a spus: „Eu intentionam sa vorbesc despre cu totul altceva, dar acest domn din New Jersey m-a facut sa am noduri in stomac, deoarece sunt una din acele femei despre care el tocmai a vorbit. Am avut o procedura de avort la 17 saptamani, cu copilul care s-a miscat din vagin in colul uterin”. „Am pierdut un copil”, a spus ea, facand o pauza. „Dar pentru dvs, sa cuvantati aici, sugerand, cum ati facut, ca acest lucru e fie salutat, fie facut cu dispret, fie fara sa te gandesti deloc, este absurd.” Nu sunt sigur ca deputatul Smith a pretins ca acest lucru era salutat sau facut fara sa a te gandi deloc. De asemenea, nu cred ca deputata Speier ar putea sa generalizeze pornind de la cazul sau si sa spuna ca toate avorturile sunt similare cu al sau. Dar ceea ce e in discutie aici nu e faptul daca avortul se face meditativ sau cu dispret, ci daca ceea ce e facut are intentia de a lua viata unei vieti umane inainte de nastere. Argumentul fals si implicit al deputatei Speier se pare ca a fost: „Avortul nu e gresit pentru ca eu l-am facut”. Ea incurca o judecata despre persoana (aceasta persoana este rea) cu o judecata cu privire la actiuni – acest act e gresit. Putem si ar trebui sa ne abtinem de la a judeca oamenii care au facut avorturi, din moment ce nu le cunoastem inima si mintea. Nu putem judeca vinovatia lor pentru actiunile lor. Dar, in acelasi timp, putem si trebuie sa judecam daca anumite actiuni particulare sunt drepte sau nedrepte.

Adoptiile Copiilor Nenascuti

Kathryn Jean Lopez: Ce spuneti despre etica urmatorului lucru: fac sustinatorii pro-vita destul ca sa promoveze adoptia? Art trebui sa o faca mai usoara atat pentru oamenii care adopta, cat si pentru cei care doresc/au nevoie sa dea spre adotie un copil?

Prof. Christopher Kaczor: Cred ca oamenii pro-vita fac foarte mult pentru promovarea adoptiilor, insa nu cred ca acest lucru este adevarat pentru partea „pro-choice”. Daca ei ar fi cu adevarat in favoarea alegerii, ar fi de asteptat ca ei sa fie mari sustinatori ai adoptiei. Poate gresesc dar nu cred ca Planned Parenthood cheltuie ceva – daca cheltuie – pentru promovarea acestei optiuni. Dimpotriva, sustinatorii pro-vita au clinici de criza de sarcina dintr-un capat in altul al tarii. Desigur, mult mai mult se poate face, dar am fost impresionat de eforturile continue si curajoase ale atator oameni care promoveaza adoptia. Dupa cum am mentionat, eu sunt un mare beneficiar al acestor eforturi.

: Cred ca oamenii pro-vita fac foarte mult pentru promovarea adoptiilor, insa nu cred ca acest lucru este adevarat pentru partea „pro-choice”. Daca ei ar fi cu adevarat in favoarea alegerii, ar fi de asteptat ca ei sa fie mari sustinatori ai adoptiei. Poate gresesc dar nu cred ca Planned Parenthood cheltuie ceva – daca cheltuie – pentru promovarea acestei optiuni. Dimpotriva, sustinatorii pro-vita au clinici de criza de sarcina dintr-un capat in altul al tarii. Desigur, mult mai mult se poate face, dar am fost impresionat de eforturile continue si curajoase ale atator oameni care promoveaza adoptia. Dupa cum am mentionat, eu sunt un mare beneficiar al acestor eforturi.

Kathryn Jean Lopez: Sunteti optimist cu privire la perspectiva ca uterele artificiale ar putea pune capat dezbaterii avortului? Totusi, e un pic cam fantastica, nu? Fiinte umane prietenoase, cum ar fi extraterestrii, care ar dori sa adopte copii, ar putea pune capat dezbaterii avortului, de asemenea. Sunt sigura ca s-ar putea face filme SF pro-vita mininate, insa nu traim in „Zona crepusculara”.

Prof. Christopher Kaczor: Nu sunt foarte optimist in legatura cu aceasta perspectiva, la nivel practic. In primul rand, cred ca ar fi fantastic de costisitor, cel putin in primul caz. In al doilea rand, cred ca femeile care cauta sa faca avort ar putea opta sa puna capat vietii care se dezvolta in ele, mai degraba decat sa aleaga o adoptie la o varsta mica a fatului, prin uter artificial.

DETALII DESPRE MARSURILE PR-VIATA

Va dam lista oraselor in care sunt programate marsuri pentru familie pe 24 si 25 martie, impreuna cu persoanele de contact

ARAD: Asociatia DREPT. Contact: Ana Maria Jitea, contact[@]alegeviata[.]org, tel. 0742.678.744

BUCURESTI: Asociatia Pro Vita, Fil. Bucuresti – provitabucuresti[@]yahoo[.]com, 0728.673.673 si Darul Vietii Bucuresti – darulvietiibucuresti[@]yahoo[.]com, 0744.452.163

CLUJ-NAPOCA: Christian Covenant Center, Asociatia Ecclesia Domestica, Fundatia Clinica Pro Vita. Contact: Dan Craioveanu, dan[@]ngo[.]ro, 0722.365.181

CRAIOVA: Asociatia Pro-Vita Filiala Craiova si ASCOR Craiova. Contact: George Ionescu, provitacraiova[@]yahoo[.]com, 0721.377.094

CONSTANTA: Fundatia Sf. Martiri Brâncoveni. Contact: Leonard Vancu, leo_vancu[@]yahoo[.]com, 0745.049.202

DEVA: Asociatia Misiunea Ajutor Pentru Femei. Contact: Rafila Crisan, ajutorptfemei[@]yahoo[.]com, 0763.633.909


FALTICENI: Fundatia Sf. Martiri Brâncoveni – fil. Suceava si protopopiatul Falticeni. Contact: Dana Stavovei, dana_stavovei[@]yahoo[.]com, 0742.393.258

IASI: Centrul Diecezan Caritas Iasi, Asociatia Primul Pas, Fundatia Solidaritate si Speranta. Contact: Geanina Ungurianu, contact[@]primulpas[.]org, 0740.379.778, 0232.277.901

ORADEA: Centrul Crestin Viata Noua, Centrul Plus, Centrul Crestin Salem, Centrul Crestin Betania, Biserica Reformata de pe lânga Piatra Craiului, Biserica Greco Catolica Oradea, Biserica Romano Catolica Oradea, Colegiul Biblic Est European. Contact: Alina Galea, galeaalina[@]gmail[.]com; sau Uniunea Femeilor din Bihor, Miorita Sateanu: unfemei@yahoo.com sau www.uniunefemeilorbihor.blogspot.com


PITESTI: Asociatia Provita Sf. Brâncoveanu, Fil. Pitesti. Contact: Anca Saru, provita.pitesti[@]yahoo[.]com, 0735.445.201

RESITA: Parohia Romano-Catolica Preasfânta Treime. Contact: Mariana Cozma, mari.ana63[@]yahoo[.]com

SATU MARE: Asociatia Sf. Acoperamânt al Maicii Domnului. Contact: Adriana Hagau, hagau.adriana[@]gmail[.]com, 0753.500.565

SF. GHEORGHE (Covasna): Preot Ciprian Staicu, ciprioan[@]yahoo[.]com, 0740.788.876

SUCEAVA: Contact: David Regus, davadr[@]gmail[.]com, 0747.387.770

TÂRGOVISTE: ASCOR

UNIUNEA FEMEILOR BIHOR ORADEA deasemenea organizeaza un PROIECT: “VIATA ESTE UN DAR” DATA: 20 – 30 MARTIE 2012 Pentru informatii suplimentare va rugam sa va adresati dnei Miorita Sateanu, Presedintele organizatiei, la unfemei@yahoo.com sau www.uniunefemeilorbihor.blogspot.com

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

CONFLICTUL DINTRE GENERATII

Elena BUICA

 

Eheiii! Pe vremea mea, tinerii nu ridicau glas în fata parintilor. Ce ziceau ei, era sfânt. Ei hotarau soarta copiilor, chiar când si cu cine sa se casatoreasca. Nici dupa aceea tinerii nu ieseau din voia parintilor, îndeosebi nora trebuia sa fie supusa fara crâcnire. Nepotii erau smirna în fata bunicilor. Atunci de aceea era bine în lume.”

Asa îi mai auzi si astazi pe unii batrâni ai satelor, chiar daca în acea supusenie mocneau revolte neputincioase si dureri sugrumate în lacrimi. Dar generatia care a fost „supusa” atunci, devenind parinti si apoi bunici, a tinut si ea strânse haturile cât a putut, desi multe nu mai erau ca pe vremea lor si câte un vânt al schimbarii venea sa mai primeneasca lumea si atunci deplângeau si ei vremurile trecute.  Si tot asa de la generatie, la generatie.

În frageda tinerete, am rugat-o pe bunica sa îmi faca un costum de baie ca sa merg la mare. Desi bunica era o femeie cu orizonturi mai largi, s-a îngrozit la auzul acesei rugaminti. Cum adica? Pe vremea ei, doamnele care mergeau la mare foloseau rochii speciale pentru plajâ si baie, si eu sa ma expun mai mult goala? A intervenit mama în ajutorul meu, iar peste câtiva ani, mama, spre marea mirare a bunicii, se balacea si ea la mare în costum la fel de „golas” ca al meu, iar eu mergeam la nudism. La statiunea „2 Mai” era si nudism comun despre care îmi relatau prietene si eu ascultam cu urechile sfârâind de curiozitate, dar n-am gasit în mine puterea de a învinge pudoarea si sa ma duc în acel loc „rusinos”. Astazi costumele de baie sunt atât de sumare, încât, mai nu sunt si persoanele de seama mea murmura a nemultumire, iar nudismul îl poti vedea prea adesea la televizor, în reviste, în presa cotidiana, mai peste tot în România.

Ma aflam în comuna mea natala ca sa culeg date pentru monografia comunei. Mai multe persoane ma îndreptau spre un batrân care se apropia de 90 de ani, dar era înca „verde” si avea înca o buna memorie. Avusese mai multe „functii de conducere” în sat si era foarte înformat în multe aspecte ale vietii satului, ca o adevarata cronica vie. Înainte de a ajunge la el, oamenii îmi prezentau faptele si întâmplarile mai semnificative care îi conturau personalitatea. Asa este la sat. Când se vorbeste despre un om, i se face si o prezentare scurta, asa cum este perceput de fiecare. Este un fel de cimitirul vesel din Sapânta în editie orala, dar pentru toti oamenii – vii sau morti. De la unul-altul am aflat ca acest om a fost extrem de neînduplecat si drastic cu cei din jur, fie ai casei, fie ai satului. Nu admitea sa iasa nimeni din cuvântul lui. Sotia devenise un fel de sclava. Cu baiatul a avut conflicte care l-au determinat sa rupa relatiile în asa masura, încât, când acesta, neasteptat a trecut la cele vesnice, tata nu s-a dus sa-l vada, sa-i dea iertarea si sa îl duca pe ultimul drum. Acum, totul s-a schimbat. „Degeaba s-a tinut el tare si batos toata viata, dar uite ca acum n-are nici o putere asupra nepoatei care i-a schimbat traiul de pana acum, pe care l-a tocmit el cum a vrut”, mai adaugau satenii.

Cu inima cam îndoita, m-am dus la curtea omului mânata de nevoia documentarii. De departe, am auzit la început niste bubuituri. Am deslusit apoi ca tocmai la casa la care mergeam erau în functiune niste boxe care emiteau muzica încât vibra aerul pâna la distante mari. Când am ajuns acolo, am strigat la poarta, dar nu era posibil sa fiu auzita. Din întâmplare a iesit din casa o tânara, cred ca era sub 18 ani. Era îmbracata ca pentru plaja, cu pantecele gol, cu o bluza gen sutien sumar si cu o fusta doar de câtiva centimetri. Parul cret, latos si îmbâcsit, si fel de fel de zorzoane care subliniau farduri grele pe fata si unghii colorate mai mult în negru, iar în picioare niste pantofi cu vârfuri lungi, aproape înca odata cât pantoful. S-a apropiat de poarta cu importanta si cu miscari odulatorii ale corpului si m-a întrebat ce doresc. Dupa ce i-am spus, îmi lasa impresia ca nu a înteles. Era atenta la un grup de baieti de seama ei adunati în fata portii de peste drum cu care comunica din privire. Într-un târziu a înteles si si-a chemat bunicul. A aparut din fundul curtii, de la treaba, ca într-un tablou al taranului de altadata. Descult, cu picioarele prafuite si crapate, cu un strat de pamânt sub unghii si îmbracat în straiele din timpul sau. L-a început nu s-a aratat prea încântat de întâlnirea cu mine. Am intrat în curte numai la rugamintea mea si dupa un timp mi-a dat un scaun sa stau. Au scazut si decibelii muzicii. Treptat-treptat i s-a dezlegat limba si a început sa arate interes din ce în ce mai mult. Se desprindea vioiciunea mintii, capacitatea de a întelege faptele de viata si de a le înmagazina. Din spusele lui, din gesturi si din aerul ce-l afisa, iesa în evidenta portretul omului strasnic pe care îl descriau satenii. Încercam atunci sa strabat cu ochii mintii, cum a fost posibil ca încercarile satenilor, ale sotiei, ale baiatului sa nu poata clinti nimic din ordinea si vrerea stabilita de el, iar aceasta nepoata impusese sub ochii lui o lume atât de diferitî, o lume din care el nu a mai putut clinti nimic. Am înteles ca în spatele nepoatei mai stateau înca multe alte schimbari în scena vietii lui. Mi se parea ca citesc în ochii lui regretul de a renunta la ceea ce-si dorise din totdeauna, acea viata linistita pe care o dau lucrurile hotarâte odata pentru totdeauna, renuntarea la viata taranilor de demult care inspira stabilitate, echilibru si luarea lucrurilor în serios, cu reguli de buna purtare care formeaza un cod de simplificare a vietii si de la care nu sunt îngaduite abateri. Ciocnirea dintre ordinea familiei asa cum o impusese el si cea care plutea în aer impusa de nepoata si de noutatile timpului prezent, lui i se parea prea dureroasa si prea nedreapta.

Totusi, nepoata asta nastrusnica, l-a învatat ceva. L-a învatat lectia blândetii rabdatoare. L-a facut sa înteleaga mai usor ca, mai ales în ultima vreme, s-a produs o adevarata avarie sociala, care încetul cu încetul a distrus un întreg mecanism, înlocuindu-l cu ceea ce el acum deslusea pe îndelete. L-a învatat sa renunte la „asa am pomenit”, cuvinte în care emanciparea se zbatea osândita pe veci la neîmplinire.

Acum batrânul reevalueaza fapte si gânduri din trecut cu oarecare naduf – caci accesul spre sine însuti nu este întotdeauna lesnicios – ramând adesea cu ochii atintiti în adancimea timpului în care oameni, fapte si obiecte renasc într-un alt chip.

La urmatoarea vizita în comuna am aflat ca nepoata s-a maritat si ca a devenit o familista asezata în noile rosturi de viata, iar bunicul reaseaza si acum parerile despre lume dupa alte rânduieli mai noi, desi traieste puternic nostalgia vremurilor de altaadata, murmurând pentru sine: „eh, pe vremea mea, era altfel”.

 

Elena BUICA

Toronto, Canada

20 februarie 2012