Receptionerul

Hotel JiulRECEPȚIONERUL

Am fost invitat acum cativa ani, la nunta lui Leonard. Verisorul sotiei. La Jiul. A cantat Gil Dobrica. A interpretat un virtuoz, la flaut. A baletat, o pereche de vrajitori. In lumina unui reflector. Verde. Bufetul a fost plin cu de toate. Mesele, pline. A fost o feerie. La un moment dat, mi s-a facut prea cald. Am iesit afara. Pe espalanada, un copil, descult. Un chelner s-a rastit la el. Iesi afara. I-am spus: asteapta-ma. Am intrat inauntru, si i-am dus cutia mea de suc, din care gustasem. A fost fericit. Mancare, nu am putut sa-i duc. S-ar fi bagat de seama, la mese.

Hotelul Jiul, cu balconul de la care Paunescu insufletea, dupa victoria cu Kaiserslautern, o Oltenie intreaga, cade. Paunescu recita, canta, oltenii cantau in fata hotelului, si in spatele unei perdele, o femeie frumoasa, bolnava de cancer, abia se mai vedea.

Acolo se darama o istorie, si se ridica alta. Ce fel de istorie? A carei cutii de suc? Al carui cantec?

Dupa mine, acolo ar trebui sa se ridica o teapa. In care este tras poporul roman.

 

17 ianuarie 2014

Jianu Liviu-Florian

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s