Nea Marin si Craiova Maxima

Amza Pellea

Mă fraților,

Se reînființă Craiova Maxima. Da’ acum se numeste Viena Crema Lanol Craiova Maxima. Tot cu ăi vechi. Că ăi noi, joacă în Lacul Lebedelor. În Ligă nu mai e voie, măi fraților. Nici să-ți atingi adversarul. Să îi zâmbesti numărul 13, numai. Să nu îl driblezi, că plânge după tine. Ce să facă el singur, stii? Ce să facă el singur? Unde să se ducă, fara minge? Și dacă îl întâlnesti, totusi, pe teren, să stai frumos de vorbă cu el. Să-l întrebi ce îl doare. Dacă nu l-ai supărat cu ceva. Daca nu l-ai atins, din greseala. Arbitrul e complet tranzistorizat, măi fratilor. Cum l-ai mângâiat puțin, cum: Henț! Păi, n-am vrut… Comentezi? Henț! I bag you pardon! Vorbesti limbi străine cu mine? Henț! Mă fratilor, ce miscare să mai faci? Dansezi Lacul Lebedelor, in formație. Nu trece nici-o echipă dincolo de mijlocul terenului. Iti pui o cioacă în nas, baletezi, și te dai la fund. Intri în pământ. Ieși. Mai iei o gură de aer. Arbitrul contemplă. Publicul contemplă. Comentatorii fac istoria baletului. Telespectatorii contemplă. Toate meciurile se termină la egalitate, si aplauzele se impart in mod egal, intre forurile toate. Balerinele salută publicul, si ies prin tunel îmbrățișate. Se duc direct acasă. Că sunt supravegheate. Si se uită si ele la televizor, pe replay, să vadă cum au jucat, impreună cu coregraful, doctorii, si maseurii. Toti, policalificați in balet.

La Viena, e altfel, mă fratilor. Sponsorul te mai dă cu o cremă. Ăștia de la Craiova Maxima, erau crema. Ștefănescu, juca cu mâinile la spate, si cu pieptul înapoi. Donose, cu picioarele legate. Balaci, tăcea în carje. Beldeanu, bea doar apă pe teren. Marcu, incremenea ca o statuie. Negrilă, amabil. Tilihoi, timid. Cămătaru, visător. Crișan, îndrăgostit. Ivan, poet. Strâmbeanu, virtuos. Lung, imperturbabil. Domozină, taciturn. Cireșul, în floare. Țară Lungă, imobil in corner. Geolgău, somnoros. Deselnicu, diplomat. Oblemenco, mângâia plasele. Ciupitu, delicat. Purcaru, bucătar.Să mă iertați, mă fraților. Sunt si eu om. Nu le țin crema in minte, la toti. Nu se auzea nici musca pe teren. Da era unu’, mă fratilor. Sfătos. Cumpătat. Echilibrat. Nu stia nimic cu mingia. Nu-si iesea niciodata din fire. Făcea câte o figură de stil, si murea. Până când a devenit maestru de ungeri. Și iși unge și acum, colegii, cu toate alifiile.

Mă fratilor, Craiova Maxima joaca acum la Viena. Cu Wunderteam Viena Crema Lanol. Au format o singura echipa. Daca i-ati vedea ce tineri, si frumosi, sunt! Cat fair-play! Cata sportivitate! Ei, fara putina transpiratie, nu se poate! Dar nu e nevoie de nicio crema. Numele e de forma. Numele lor e destul de crema, pe saturate.

Uitai. Mă trecuse gandul să imi iau doctoratul in roboți. Când colo, primii tema să fac roboți care joaca fotbal. Mă gândii. Mă socotii. Si abandonai. Prea grea, tema. Prea grea. Dar ăștia care vin, o fac usoară. Noroc cu Divizia Școlară. Că nu mai poti sparge geamuri. Că ele se reciclează cel mai greu, mă fratilor!

Știi? 3 de R! Recuperare, Reciclare, Refolosire!

Revenire ușoară, mă fraților!

11 ianuarie 2013

Jianu Liviu-Florian

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.