Rugați-vă pentru crestinii arestați din Iran!

Creștinii din Iran sunt arestați în masă!

În Iran au fost raportate aresturi masive ale creștinilor protestanți, inclusiv a foștilor musulmani. În toată țara, femei și bărbați sunt închiși pentru credința lor.

Firouz Khandjani, consilier al mișcării bisericilor din Iran a declarat: „Cunoaștem că cel puțin 100, dar posibil că până la 400 de creștini au fost reținuți în mai puțin de 10 zile. Este clar că creștinii protestanți au devenit inamicul numărul unu al statului. Avem nevoie urgentă de rugăciuni.Continue reading “Rugați-vă pentru crestinii arestați din Iran!”

Al optulea vaccin anti-intoleranță

“DESCULȚI” – Hickory, NC 2012

E toamnă… Acum nu doar se numără bobocii, dar se fac și cure de vaccinări cu scop profilactic sau terapeutic. Depinde doar de care tip. Nu de alta, dar există mai multe tipuri de intoleranțe. Adresa de față e legată de cea spirituală.

Pentru a o înțelege  cît mai facil, nu strică o mică incursiune în cea medicală. Nu de alta, dar principiile acesteia din urmă se aplică la mai toate intoleranțele: începînd cu cea politică, și sfîrșind cu cea religioasă/ultrareligioasă. La evanghelicii mioritici, unii au denumit-o (aproximativ) Portocalele mecanice și hiperpocăiții.

Imunologia clinică continuă să fie alături de alte ramuri medicale intervenționale, unul dintre vîrfurile de lance ale cercetării medicale. Sunt unii dintre noi, cei drept cam puțini (și asta-i fericirea!) care sunt alergici la apa potabilă, ba chiar și la aer! Alții, din ce în ce mai frecvent, la praful de casă. Copii pînă la o vîrstă nu suportă (digestiv) căpșunii, zmeura, laptele sau alte alimente de uz comun. În cele mai multe cazuri se încearcă o desensibilizare cu proteine atenuate conținute în respectivii alergeni. Continue reading “Al optulea vaccin anti-intoleranță”

31 Octombrie, 1517 – Ziua de naștere a Reformei protestante

 529 de ani de la nașterea reformatorului

și

495 de ani de la începutul reformei – 

două aniversări marcante în mișcarea creștină protestantă    

.

În ziua de 10 noiembrie 2012 se împlinesc 529 de ani de la nașterea celui care este considerat părintele mișcării protestante. Martin Luther s-a născut la data de 10 noiembrie1483, în mica localitate Eisleben, din partea de răsărit a Germaniei.

La vârsta de 18 ani a intrat la Universitatea din Erfurt. După cum el însuși mărturisea, într-o zi studiind în biblioteca universității, a făcut o descoperire senzațională în contextul religios al vremurilor evului mediu Continue reading “31 Octombrie, 1517 – Ziua de naștere a Reformei protestante”

Baza pe care a fost cladita SUA s-a spart în bucati!

 Ce se întâmpla cu 1 din 5 americani?

    .      .
http://m.antena3.ro prezinta o stire neasteptat de alarmanta prin continutul unei statistici. Americanii   se îndreapta vertiginos spre un tot mai adânc dezastru:

Un american din cinci si o treime dintre tinerii americani cu vârste mai mici de 30 de ani se declara fara afiliere religioasa, o cifra care “creste rapid” de cinci ani într-o tara cu traditie în viata religioasa, potrivit unui studiu publicat marti, relateaza AFP.

Potrivit institutului de cercetari Pew Research Center’s Forum on Religion&Public Life, numarul persoanelor care se declara fara afiliere religioasa “nu a fost niciodata atât de ridicat”.

Pe parcursul ultimilor cinci ani, aceasta categorie de populatie a trecut de la 15 la 20 la suta în rândul tuturor adultilor americani.

Printre ei, 13 milioane se declara atei sau agnostici si aproape 33 de milioane “fara afiliere religioasa particulara”. Doua treimi dintre cei 46 de milioane “cred în Dumnezeu”, subliniaza institutul.

Aceasta progresie a cifrelor se explica prin (…)

 

Puteti da CLICK AICI pentru a citi întregul articol.

 

*.

Tragedia Americii e una  foarte mare!

Constitutia Statelor Unite  a rezistat mai bine de 200 de ani. De ce?  Deoarece ea a a fost conceputa de catre adevarati  crestini americani  si  în  baza  întelepciunii venite din Cuvântul lui Dumnezeu –  BIBLIA.

Firul  calauzitor al acelei constitutii viabile era unul plin de întelepciune,  Nihil sine Deo – Nimic fara Dumnezeu.  Atunci americanii recunosteau deschis si plenar ca Dumnezeu este Creatorul cerurilor,  Pamântului si omului.  Dumnezeu este Atotputernic si vegheaza asupra creatiei  si are totul în controlul Sau. În El avem viata,  fiinta si miscarea.

Însa,  în ultimele decenii,  oamenii s-au îndepartat tot mai mult de credinta în Creator, nu mai citesc Biblia, locul unde este revelat pentru noi adevarul despre Dumnezeu si despre om, si astfel se îmbata cu alte filozofii oculte care nu-L cunosc si nu-L onoreaza pe Dumnezeu. 

Si rezultatele se vad chiar si prin faptul ca lumea de azi este foarte debusolata, criza economica se adânceste tot mai mult, drogurile si imoralitatea crasa iau un avânt fara precedent (avorturile cresc exponential, procentul casatoriilor e într-o mare  scadere si nu sunt  cladite pe morala si percepte crestine,  nu rezista, rata divorturilor e foarte mare; homosexualitatea este legiferata în tot mai multe state, fiind agreata de presedinti ca Barack Obama).

Daca mai înainte, nimic nu se facea fara Dumnezeu, astazi vorca toate  sa se faca  fara El, iar rezultatele sunt catastrofale.

Solutia e întoarcerea deîndata cu fata spre Dumnezeu, cu sinceritate, cu pocainta si cu închinare. Sa venim cu totii, ca unul, în rugaciune înaintea Tatalui din Cer sa ne cerem iertare pentru ofensa si razvratire si sa-I cerem îndurare si sa ne ofere prin har  vremuri de trezire spirituala,  în care sa-L glorificam pe  Isus Mântuitorul prin vietile noastre.

 

Ce se întâmplă cu 1 din 5 americani?

Baza pe care a fost clădită SUA s-a spart în bucăţi!

  .

http://m.antena3.ro prezintă o știre neașteptat de alarmantă prin conținutul unei statistici. Americanii   se îndreaptă vertiginos spre un tot mai adânc dezastru:

Un american din cinci şi o treime dintre tinerii americani cu vârste mai mici de 30 de ani se declară fără afiliere religioasă, o cifră care “creşte rapid” de cinci ani într-o ţară cu tradiţie în viaţa religioasă, potrivit unui studiu publicat marţi, relatează AFP.

Potrivit institutului de cercetări Pew Research Center’s Forum on Religion&Public Life Continue reading “Ce se întâmplă cu 1 din 5 americani?”

DESPRE TOLERANTA

                                    “Dragostea înseamna îngaduinta
.Marc Levy

Cuvântul toleranta vine din latinescul tolerare care înseamna a suporta. Notiunea de toleranta a aparut în istoria culturii europene la începutul secolului al XVI-lea, în strânsa legatura cu gândirea umanista, întruchipata în mai multe personalitati, ca de exemplu cea a olandezului renascentist umanist, preot catolic, critic social, profesor Erasmus din Rotterdam (1469-1536) care a adoptat o atitudine împotriva ignorantei, superstitiilor si structurilor autoritare traditionale; a filozofului britanic John Locke (1632-1704) care a combatut absolutismul si tirania, aparând libertatea si dreptul si a vazut în puterea legislativa forta suprema careia trebuia sa i se supuna puterea executiva si cea federativa, având menirea sa apere comunitatea împotriva primejdiilor din afara; a poetului, romancierului, filozofului Voltaire (1694-1778) care a scris pamflete politice, lansând o adevarata cruciada intelectuala împotriva fanatismului religios si nu numai. Amintesc o fraza din scrierile sale: „Soarta natiunilor a depins adesea de buna sau proasta digestie a primului ministru”. De asemeni scriitorul, filozoful german Gotthold Lessing (1729-1781) a pledat si el pentru toleranta fata de alte religii ale lumii, aparând în acest mod, libertatea religioasa. Alfred Fouillée (1838-1912) considera ca evolutia nu poate fi obtinuta fara psihic, adica sentimentul, dorinta, gândirea în libertate, ca libertatea nu poate fi câstigata decât progresiv si nu poate fi conceputa izolat, fiinta perfecta în sine fiind aceea care este buna pentru ceilalti, oamenii trebuind sa lucreze împreuna pentru „triumful bunatatii morale”.

Adevarata toleranta, în spirit umanist, înseamna însa mai mult decât o simpla „suportare”, ea presupune respectul opiniei contrare si este strâns legata de libertatea persoanei. Prin toleranta se respecta deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire si puncte de vedere, alte stiluri si moduri de viata. Astfel, garantarea necesitatii spiritului de toleranta este valabila în politica, dar depaseste acest domeniu. Petre Tutea arata ca „burghezul umanist al Renasterii, burghezul si proletarul vremii noastre, continuatori ai spiritului lui, sunt straini de ordinea reala întemeiata pe gândire, societate si natura”, specificând totodata calea pavata pentru zilele noastre: „…gratuitatea, ratacirea, desfrâul, pierderea libertatii reale si mântuirii sub imperiul haosului, absurdului, al venirii de nicaieri si mersului spre nicaieri”.

În lumea moderna, toleranta este fara tagada necesara. Ea reprezinta armonia în diferente. Toleranta înseamna bun simt, înseamna a renunta la egoism si a întelege ca ceea ce pentru tine este poate lipsit de importanta, pentru altul poate fi semnificativ. Lipsa tolerantei înseamna egoism, iar egoismul este sursa raului în aceasta lume. Trist este sa constatam ca el sporeste o data cu civilizatia ce pare sa-l stimuleze si sa-l întretina. Egoismul va descreste, afirma unii, doar atunci când viata morala va predomina asupra vietii materiale. Când se va întelege ca egoismul este cauza care naste orgoliul, ambitia, lacomia, invidia, ura, gelozia, comportamente care ranesc puternic si produc tulburari în relatiile sociale, provocând permanente disensiuni, distrugând încrederea, facând din prieten un adversar, atunci si numai atunci se va întelege ca acest viciu este incompatibil cu fericirea, cu siguranta propriei noastre vieti.  Egoismul este considerat ca o actiune al carei rezultat este dorit numai de persoana respectiva, opusa fiindu-i  actiunea altruista, rezultatul careia este dorit de mai multi.

Promovarea tolerantei si modelarea atitudinilor fata de diferite opinii, se face acasa în cadrul familiei, în scoli si la locul de munca, mijloacele de informare în masa având si ele un rol constructiv, favorizând dialogul si dezbaterile libere si deschise, evidentiind pericolul intolerantei.

Toleranta înseamna pâna la urma armonie. Ea este virtutea care face ca pacea sa fie posibila si care contribuie la înlocuirea învrajbirii cu pacea, lumina si armonia. Empedocle spunea: „Armonia este produsa din mai multe lucruri. Discordia produce mai multe lucruri dintr-unul singur.”

Esenta armoniei consta în a aduna sunetele într-o simfonie, iar a discordiei în a dezbina, a auzi sunete false. Toleranta nu poate fi conceputa numai ca o concesie, ci omul tolerant este cel care adopta o atitudine de recunoastere si respect a persoanei umane si libertatilor ei fundamentale. De aceea ea trebuie practicata de catre indivizi, grupuri si state.

Înainte de aparitia notiunii de toleranta, se vorbea despre „bunul simt” ca fiind cel ce facea de multe ori regulile, atunci când parerile erau contradictorii. Nicolae Steinhardt amintea ca Biserica întotdeauna a mers pe drumul echilibrului si al bunului simt, iar „pe cararile sofisticate au mers ereziile”. În ce consta bunul-simt? „Într-un lucru foarte simplu, anume ca poti sa ceri dovada tuturor lucrurilor si tuturor afirmatiilor”, afirma cineva; este în mod sigur un continut interior al nostru, pe care unii îl au, altii au nevoie sa-l aiba. Istoricul Neagu Djuvara a vorbit de curând despre cinste, educatie, punctualitate, încredere, bun simt, onoare, despre energiile neamului nostru, despre importanta si pastrarea cuvântului dat si respectarea promisiunilor, despre speranta, cât si despre schimbarea dramatica pe care comunismul a produs-o în acest sens, distrugând spiritul puternic înradacinat al neamului nostru.

Îmi povesteau batrânii ca pe vremea lor, când cineva promitea un lucru, cuvântul lui era sfânt si nu aveai nevoie de consimtamântul în scris. Acea expresie „pe cuvânt de onoare” nu era luata în derâdere. Astazi oamenii si-au pierdut onoarea, parca si-au pierdut propria busola, multi sunt dezorientati, nu stiu cum sa actioneze, ce viclesug sa foloseasca, nu stiu care este calea cea dreapta pe care trebuie sa mearga.

Biblia nu ne vorbeste de toleranta, dar ne vorbeste de dragoste, despre respectul ?i consideratia pe care trebuie sa o ai fata de cel de lânga tine, despre o schimbare a omului, despre renuntarea la egoism, la pacate, acele negatii ale virtutilor care nu sunt placute Divinitatii. Oamenii au crezut ca au ajuns la altruismul suprem iubindu-se între ei, dar a trebuit ca cineva sa le deschida ochii si sa-i învete, ca întreaga realitate a lumii trebuie iubita, îmbratisata, facuta sa retraiasca prin constiinta noastra. „La un astfel de altruism nu se ajunge decât prin etape”, ne spune filozoful Giovanni Gentile.

Toleranta nu ne va duce spre o societate mai buna, ea poate duce spre anarhie, sustin unii, si va implica statul politienesc în rezolvare. Asa sa fie oare? Care ar fi explicatia logica? Poate ca toleranta nu rodeste pentru toti, putini fiind cei care îi înteleg binefacerea si în acest caz va fi necesara implicarea mai multor factori? Thomas Mann scria despre cele doua principii disputate în lumea noastra: „Forta si Dreptul, Tirania si Libertatea”, ori cel de al doilea principiu, numai el poate înlesni toleranta, dragostea. Noi românii avem si un proverb: „Dragoste cu de-a sila nu se poate”, ea se propaga doar în starea de libertate, integrata si ea în bunul simt omenesc. În acest mod toleranta devine un factor civilizator, tinzând catre o umanitate evoluata.

Ajungem cu gândirea la respectul necesar care trebuie sa îmbrace toleranta cu haina sa. El priveste totdeauna numai persoanele si nu lucrurile pentru care am putea avea admiratie, chiar iubire sau teama. De fapt si omul poate fi iubit, temut sau admirat, dar respectul este numai al omului pentru om. Scriitorul francez Bernard Le Bouyer Fontenelle (1657-1757) spunea: „Înaintea unui nobil eu ma plec, dar spiritul meu nu se pleaca, dar înaintea unui om simplu la care remarcam cinstea, caracterul frumos, poate superior noua uneori, spiritul se pleaca.” Cine nu a întâlnit în viata sa astfel de oameni? Respectul este un atribut pe care nu-l putem refuza; chiar daca în afara nu-l manifestam întotdeauna, îl simtim în interiorul nostru. Asa ar fi normal, sa acordam respect celor din jurul nostru! ?i ar mai fi normal sa întâlnim cât mai multi oameni care sa fie demni de respect. Rar se întâmpla astazi! Oamenii intuiesc starea jalnica din jurul lor, dar nu se straduiesc sa-i depisteze cauza adevarata, aducând învinuiri false sau directionându-le fals, netinând seama de respect, toleranta, armonie, dragoste, neconstientizând faptul ca vinovata este „starea necontrolata, neadevarata a plonjonului nostru”, a fiecaruia dintre noi, în viata noua, schimbata, cu politici sociale capricioase si de multe ori imprevizibile. Dar, dupa cum în viata lucrurile se desfasoara având la baza principiul luptei contrariilor, dupa aceasta perioada de manifestare a egoismului, lipsei de respect, ura si vanitate, se spera ca va veni si vremea când oamenii vor manifesta altruismul, respectul, dragostea si modestia. Nu „cu de-a sila” ci din convingere! Meditând asupra vietii, simtul realitatii îi va ajuta la vindecarea marilor dezamagiri, vor deveni mai întelepti, mai putin orgoliosi, mai împacati cu sinele si cu semenii lor.

Vavila Popovici
Raleigh, Carolina de Nord

 

“Dumnezeu este cu noi.”

De aceea, Domnul însusi va va da un semn: „Iata, fecioara va ramâne însarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel.“ ISAIA, 7.14

“Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.”    ISAIA, 9.6

„Iata, fecioara va fi însarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel” care, talmacit, înseamna: „Dumnezeu este cu noi.” EVANGHELIA LUI MATEI, 1.23
.
                     ISAIA – un scriitor in slujba lui Dumnezeu

..
  Isaia, proroc de mare calibru si  anvergura,  contemporan cu patru regi aflati pe tronul de la Ierusalim, Ozia, Iotam, Ahaz, si Ezechia, inspirat de Duhul Sfânt si-a consacrat intreaga viata operei sale literare si profetice – cunoscuta in canonul biblic cu numele sau, ISAIA–,  trudind cu daruire cca 60 de ani (740 î.Cr. – 680 î.Cr.

Proorocul Isaia,  scriitor de mare talent,  reuseste performanta de a scrie  cartea biblica care-i poarta numele (ISAIA), in 66 de capitole, câte unul  (numeric) pentru fiecare din cele 66 de carti ale Bibliei.

Primele 39 capitole corespund VT si descriu nevoia de mântuire a omului, iar capitolele urmatoare, de la  40 la 66,  descriu marea indurare a lui Dumnezeu care daruieste mântuirea Sa.  Iar acestea din urma  sunt in concordanta cu doctrina teologica  si cu numarul de carti ale NT.
Cartea “ISAIA” mai este denumita de catre cercetatori si  “Evanghelia Vechiului Testament“, deoarece prin ea Dumnezeu prezice si ofera  mântuirea oamenilor din pacat si faradelege  prin jertfa Odraslei care va veni pe Pamant prin semintia lui David.

De altfel Noul Testament citeaza nenumarate versete din aceasta foarte importanta carte, la concurenta cu aceea a Psalmilor.
Nu stiu daca si voua vi s-a intâmplat sa auziti despre unii  oameni care declara ca au citit si cunosc Biblia, insa ei n-au citit-o propriu-zis si, deci, nici n-o cunosc.

Am avut un profesor de istorie care avea un bun obicei, acela ca  ne dadea o lista cu lecturi suplimentare pentru vacanta de vara, dupa care trebuia sa scriem intr-un caiet rezumatul celor citite.

Printre lecturi  era si romanul “Anna Karenina” de Lev Tolstoi. Acum, nu-mi mai amintesc nici o alta carte, poate era si   “Fratii Karamazov” de Dostoevski.  La inceperea noului an scolar  prezentam  profesorul de istorie  caietul in care  rezumasem acele opere.

Pe vremea aceea, sfârsitului deceniului ’60 – epoca pantalonilor evazati, a parului “netuns”, a personajelor hippie si a unei  saracii consolidate, când putini oameni aveau banii necesari  unei  biblioteci personale  care sa acopere cerintele minime -, nu e deloc de mirare  ca am transcris de la un coleg rezumatul “Annei Karenina”. Aveam insa grija sa scriu corect si  sa aiba  logica.

…Când la o ora de matematica ni se preda despre  “Determinanti si Matrici” si despre Functia Wronski, W(f1…fn),  dupa numele autorului, Wronski,  clasa a fost intreabata, Unde ati mai auzit de Wronski? Desi nu citisem cartea, am fost singurul care am putut da un raspuns “bun”: In Anna Karenina – contele de Wronski!

Asa fac si azi oamenii, se cred si lasa impresia celor din jur ca sunt “cititi”, pentru simplul  si neindreptatitul motiv ca  au aflat “despre…”, dar nu si  cunosc “despre…”, ci numai au vazut in filme sau au citit in ziare sau pe internet,  si au prins câteva idei,  ajung de se cred deja cunoscatori si de fapt nu sunt.
*

INTRA IN POVESTE
Multi oameni  fara sa citesca si fara sa aprofundeze Biblia,  o adevarata biblioteca care cuprinde scrierile a cca 45 de autori diferiti  si care acopera o perioada mare de timp, de cca 1500 de ani,  au impresia “sincera” ca sunt lamuriti de “neautenticitate” si  de mesajul ei.

Câti oameni pot spune ca inteleg scrierile matematicianului polonez Józef Maria Hoene-Wronski (1776-1853), dar câti lasa doar aceasta  impresie, ca ar sti?

Pentru a putea intelege, trebuie sa intram  in poveste, sa ne implicam, sa ne substituim cumva personajelor si   intâmplarilor. Sa patrundem cat mai adânc in  profunzimea lucrurilor si  cercetarilor,  in miezul  trairilor  imaginare sau abstracte.

Trebuie sa avem atitudinea si inocenta din copilarie, la citirea cartilor cu povesti  de Fratii Grimm, cand ne-am lasati cuceriti si  captivati, si   am intrat, pe rand,  in pielea multor  personaje. Altfel n-avem deloc acces la profunzimea invataturilor si beneficiile imense pe care ni le ofera cunoasterea.

Sa intram (fara superstitii si idei preconcepute) in sufletul si-n inima  personajelor sau ale elementelor de matematica, ale experimentelor fizico-chimice – depinde de lucrarea avuta in analiza…

Pe undeva, intelegerea  este deci si o chestiune de credinta. Credinta se bazeaza pe logica si  pe ratiune, dar e superioara acestora. E acel “ceva” care te ridica  peste puterea “normala” de intelegere si cunoastere.

Si credinciosilor le este greu sa creada intr-un  Dumnezeu Atotputernic –  Creatorul a toate -, si in scrierile canonice ale Bibliei. E dificil  sa credem ca ele sunt inspirate  in mod direct de El, ca acei oameni (profetii)  au scris indrumati de Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Dar pentru atei, aceste scrieri  nu se ridica  la pretentiile lor, obijnuiti mai mult cu lucrari controversate, precum  cele gen NOSTRADAMUS,  si eticheteaza aceste scrieri  ca  “inchipuite”, ca   falsuri si superstitii. Ateii contesta divinitatea, decretând ca BIBLIA nu prezinta  adevarul etern si infailibil pe care-l proclama. Pe de alta parte, lucru destul de curios, copiii sunt “invatati”sa creada in  povestirile fantastice, ale unor scriitori (de mare talent, de altfel) care nascocesc povesti nerealiste, in care animalele vorbesc, iar copiii si oamenii, asemenea lor,  se comporta nefiresc, adesea imoral si care te indeamna (predispune) la violenta si te  agita.

Apoi, o alta cale larga de  “educatie”, sunt  celebrele desene animate “Walt Disney”,  care (pe langa unele aspecte educative)  promoveaza neadevarul,  imoralitatea, brutalitatea, starea conflictuala.

Sau “Harry Potter!? O carte plina de ocultism, de la un capat la altul, a ajuns   lucrare fanion pentru o mare masa de oameni, nu doar pentru copii si tineret, cu totii sunt gata sa creada in aberatiile, inchipuirile si puterile  malefice ale intunerecului de care s-a lasat inspirata autoarea (J. K. Rowling).

O Editura din America, care tipareste cartile scolare,  a ajuns sa publice aceasta carte oculta –   “Harry Potter” -, foarte mediatizata si foarte    nociva copiilor si tinerilor,   carora li se inoculeaza in minte  si in suflet idei malefice, de  care te-ai astepta   sa fie protejati de catre  educatori si editurile scolare.

*

Cuvântul Tau este Adevarul!

Cine cerceteaza si aprofundeaza scrierile  Bibliei constata autenticitatea istorica si profetica, prin implinirea peste veacuri a celor scrise. Cercetatorii sinceri nu fac decât sa se mire cum o intreaga pleiada de scriitori,  diferiti ca stare sociala si pregatire intelectuala, de la oameni simpli,  de la pastori, pescari,  la preoti, la carturari si  medici, independenti unul de altul, au scris mesaje profetice, care,  puse  cap la cap, se potrivesc, se completeaza si formeaza un intreg unitar, Cartea canonica a Bibliei.Pentru cei sinceri, cercetatori echilibrati si deschisi, practic, citirea Cartilor Bibliei le intareste tot mai mult credinta intr-un Dumnezeu Atotputernic care vegheaza indeaproape asupra creatiei Sale, urmarind cu iubire implinirea destinului omului (Hristos in voi, speranta gloriei – COLOSENI, 1.27.

Cuvântul Lui Dumnezeu este desavârsit, iar perfectiunea  e inteleasa cu mai multa dificultate.

Pildele lui Solomon, fiul lui David, împaratul lui Israel,  pentru cunoasterea întelepciunii si învataturii, pentru întelegerea cuvintelor mintii;  pentru capatarea învataturilor de bun simt, de dreptate, de judecata si de nepartinire.” PROVERBE, 1.1-3

“1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se asaza pe scaunul celor batjocoritori!  2 Ci îsi gaseste placerea în Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!  3 El este ca un pom sadit lânga un izvor de apa, care îsi da rodul la vremea lui si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârsit.” PSALM, 1.1-3

Doamne ajuta!  Doamne da izbânda!  Te rugam,  Lasa-Te inteles si  descopere-Te cât mai multor suflete,  celor care Te cauta,  celor care tânjesc  si inseteaza dupa adevaratul Izor.
GLORIE DOMNULUI!

"Dumnezeu este cu noi."

“De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel. ISAIA, 7.14

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”    ISAIA, 9.6

Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” EVANGHELIA LUI MATEI, 1.23

.

ISAIA – un scriitor in slujba lui Dumnezeu

    Isaia, proroc de mare calibru si  anvergură,  contemporan cu patru regi aflati pe tronul de la Ierusalim, Ozia, Iotam, Ahaz, si Ezechia, inspirat de Duhul Sfânt şi-a consacrat intreaga viată operei sale literare si profetice – cunoscută in canonul biblic cu numele său, ISAIA –,  trudind cu dăruire cca 60 de ani (740 î.Cr. – 680 î.Cr.) pentru cele 66 de capitole scrise. Continue reading “"Dumnezeu este cu noi."”

Jumatate de Biblie!

Richard Wurmbrand

Un Vânzator de Biblii este refuzat categoric când încearca sa vânda o Biblie. Atunci s-a gândit sa ofere gratuit cartea Noul Testament   stapânei casei. Barbatul ei, în bajocura, spuse…

– Suntem casatoriti… asa ca jumatate din tot ce are ea imi apartine…. Si lua un topor si taie Testamentul în doua. Însa dupa câteva saptamâni o întreaba pe sotia lui:

– Unde-i aialalta jumatate de carte?  Ca am nevoie de ea! Am citit in jumatatea mea, povestea fiului risipitor… si fiul risipitor tocmai s-a întors înapoi la tatal lui si îi spune ceva… si sunt curios ce-i spune. Cred ca raspunsul este în jumatatea ta de carte…!

Si acesta nu-i singurul om care a împartit Biblia în jumatate. Isus a venit sa ne aduca si har si adevar.

Unii predicatori vorbesc numai despre adevar, altii numai despre har. Biblia uneste iertarea pacatelor cu pocainta. Nu desparti Cuvântul Lui Dumnezeu în jumatati. Nu te opri la faptul ca Isus iarta pacatele. Este scris si faptul ca noi trebuie sa ne prezentam trupurile noastre ca o jertfa vie… (Romani 12:1)

(Preluat de la dna Rodica Botan, Pe Ginduri)

Acces la Dumnezeu!

de Joni Eareckson Tada!

Cu ani în urmă, când o săritură greşită în apă mi- a cauzat paralizia, lumea mea a fost redusă la nivel elementar. Timp de doi ani am zăcut într-un pat de spital, trăind într- un mediu steril, înfăşurată în lenjerie albă, apretată, înconjurată de asistente cu aspect asemănător şi nefăcând ceva mai mult decât să mănânc, să respir şi să dorm. Am avut astfel foarte mult timp pentru a pune întrebări lui Dumnezeu. Prietenii care m- au vizitat în această perioadă, mă considerau prea filozofică. Dar ei vedeau lucrurile altfel, numai pentru că nu erau confruntaţi cu întrebările obsedante, care mă urmăreau pe mine: Continue reading “Acces la Dumnezeu!”

AM O CARTE…NECITITA…

                       Rodica Botan

…Prietenii mei mai vechi stiu ca îmi plac grozav povestile. Nu umblatul cu povesti…ci îmi place o poveste cu miez – o poveste  care sa-mi explice si sa ma faca sa înteleg o situatie, un gând, o treaba sensibila… Unele întâmplari ma învata ceva. Unele povesti îmi explica câte o treaba mai greu de înteles…

In viata mea de crestin ma poticnesc adesea în umblarea mea zilnica. As vrea sa fiu mai buna, as vrea sa fiu mai atenta cu lucrurile sfinte, dar ma pomenesc ca dau prioritate lucrurilor mai putin importante si le neglijez pe cele vitale. Continue reading “AM O CARTE…NECITITA…”

Să apucăm nădejdea …!

 George Danciu

să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintităEVREI, 6.19

Iată îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul. Alege viața ca să trăiești...”

                                                                        Deuteronom, 30.15, 19

ÎN FAȚA VIEȚII

Majoritatea oamenilor trăiesc viața de zi cu zi ca și cum Dumnezeu nu ar exista și nu ar veghea asupra a ceea ce fac ei clipă de clipă. Nu-și aduc aminte deloc de Dumnezeu, nici chiar aceea care meditează la starea filozofică a vieții, iar viața le merge la fel, fără ca nimic să-i perturbe din filozofia lor, prestabilită sau acceptată, decât atunci când o catastrofă cum ar fi o boală excepțională, un cutremur sau decesul neașteptat al cuiva drag, să-i trezească din mersul lor  imperturbabil din trăirea fără Dumnezeu. Continue reading “Să apucăm nădejdea …!”

Este un lucru rău!

George Danciu

Este un lucru rău pe care l-am văzut sub soare, și care se întâlnește des între oameni                         ECLESIASTUL, 6.1

 .

NIMIC NOU SUB SOARE

.

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.EFESENI, 5.20

Prin El să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.  EVREI, 13.15

Copilul nu poate să se descurce singur, de aceea este ajutat de cei mari, părinți, prieteni, educatori. Când am fost în clasa primară învățătoarea mi-a purtat mâna în care țineam creionul, ca să învăț corect să aștern pe hârtie primele bastonașe sau litere (multora li s-a întâmplat la grădiniță sau acasă, de timpuriu). Continue reading “Este un lucru rău!”