Scriitura lui Adrian Botez, din volumul
NĂLUCIRILE ABATELUI BERNARDO
(cinci povestiri fantastice)
Editura RAFET, 2014, cu o postfaţă semnată de Petru Solonaru – se apropie de stilul artistic al inegalabilului J. L. Borges. În cele cinci proze, prolificul scriitor şi hermeneut verifică şi demonstrează în ce mod literatura lumii repetă (infatigabil şi inepuizabil!) aceleaşi teme şi motive, singurele variabile fiind timpul scriiturii şi al lecturii. În esenţă, temele majore rămân aceleaşi, dar perspectivele sunt mereu altele.
Feericul celor cinci proze este un univers miraculos, care se suprapune lumii reale, fără a-i altera coerenţa. Aici nu poate fi vorba de un univers fantastic, în măsura în care, potrivit psihanalizei, el este legat de stările morbide ale conştiinţei – care, în fenomenele de coşmar sau de delir, proiectează, în faţa ei, imagini ale temerilor sale. Continue reading “Recenzia “Feericul, ca modalitate de iesire-din-starea-de-ascundere a Fiintei – Adrian BOTEZ, <>, Ed. Rafet, 2014” – de Retuța DASCAL”
