Văd că pandemia și certificatul sunt pe sfârșite – vocea cetățenilor a contat (chiar dacă au fost putini) și nu s-a legiferat certificatul. Învățați din asta: poporul poate să oprească orice lege aberantă care îl afectează. Trebuie numai să iasă din pasivitate și să ceară ceea ce vrea.
Eram cu soția la mersul obișnuit de seară, când în față mi-a apărut o pungă din plastic rulată de vânt. Am scos telefonul și m-am luat după ea hotărât să văd unde ajunge. Soția s-a supărat că îmi pierd vremea cu punga goală, pe care cine știe de unde vine și cine a avut-o în mână și mă poate infecta de covid. Ați văzut unde a ajuns punga în final?! Eu îi înțeleg îngrijorarea, însă acasă, mânat de vocea creației, am încropit Noaptea celor o sută de regi. Curgea ca apa. Era un nou izvor. Toate sunt mici pârâiașe care, odată, la timpul potrivit se vor aduna într-un fluviu sau vor găsi marea cea mare. Tâlcurile șoptite ale lui Dumnezeu le-am îmbrățișat când, trecând fraudulos granița am acceptat glonțul grănicerului urcându-mă pe cruce lângă Hristos. Părinții mei ieșiti la pensie și abandonați de comuniști s-au pocăit și așa am intrat în mesajul credinței.
„Iubește-mă în fiecare anotimp” este o carte plină de sentimente și emoții. Nu se putea altfel, dat fiind că poartă semnătura Mihaelei CD, o autoare care are un suflet delicat, precum cuvintele ei. În poeziile acesteia există o sensibilitate unică, o armonie de sentimente profunde și spontane care reflectă caracterul său și bucuria de a trăi. Poeziile din această carte au o frumusețe aparte și reflectă, în formă, o măiestrie a compoziției în versuri. În esență, ele exprimă sensibilitatea unei femei minunate care știe să îmbine în versuri frumusețea naturii, simplitatea sentimentelor de iubire și puritatea lucrurilor simple. Cartea captivează prin zbor, „zborul într-un dulce alint” al unui poem de iubire și oferă cititorului șansa la „obiectivism”, autoarea având amabilitatea de a-i „împrumuta” ochii pentru ca acesta să vadă prin ei inconsecvențe, greșeli, speranțe, regrete…
În faţa ei, la masă, era Massimo. Un tip înalt, suplu, care se gândise că Paula e o persoană specială şi s-a prezentat la costum. Avea părul şaten închis, sprâncene drepte, ochi gri, de o frumuseţe rară, luminoşi şi radioşi, aşa că zâmbetul lui, care nu dispărea în nicio situaţie, îi făcea să strălucească. Auzise de la Giovanni că lucrase la facultate.
Romanul Paula, împlinire târzie face parte din colecția de șase romane cu titlul ”Dragostea arzâ-o-ar focul”ce aparțin bine cunoscutei scriitoare canadiene de origine română Mara Popescu-Vasilca, care sunt toate niște extraordinare povești de viață ce oferă cititorului lecții de viață din cele mai interesante.
Guvernul SUA știa că ivermectina și hidroxiclorochina tratează COVID-19, dar au ascuns informația de cetățeni
Până la data publicării acestui articol, au fost efectuate 75 de studii controlate cu ivermectină pentru tratarea COVID-19, care demonstrează o ameliorare de până la 83% a stării pacienților cu COVID, și 305 studii cu hidroxiclorochină, care arată o îmbunătățire de până la 64%. În ciuda dovezilor științifice, dr. Fauci și „elitele” medicale au blocat utilizarea acestor tratamente eficiente la pacienții cu coronavirus.
„Orgoliul este beția puterii care te face să-ți pierzi capul.”
– Victor Hugo
Dicționarul definește Orgoliul ca fiind „părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială”.
Orgoliul se află în noi ca o forţă a răului. El stă undeva ascuns în sufletul nostru și deabia așteaptă să i se deschidă o ușiță prin care să poată ieși afară. Iubirea îl încurcă, nu-i dă voie să iasă, fiindcă iubirea nu recunoaște orgoliul şi ura.
Scriitor,poet,redactor,cronicar, textier,promotor cultural, artist picturǎ tradiționalǎ şi digitalǎ.
Activitate literarǎ:
Membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, membru al Word Poets Association-Romania, Presedinte Word Poets Association-Canada, membru al Ligii Scriitorilor din România.
Ne-am trezit ca dintr-un vis, într-un joc sau mai bine zis o joacă de-a libertatea, o realitate tot mai evidentă în care nu vrem să fim, nu știm cum am intrat și nu știm ce-i de făcut ca să mai ieșim căci pare un coșmar fără sfârșit! Dar oricât pare de ciudat, nu facem mai nimic căci nu știm ce să facem, suntem paralizați și parcă am vrea sa ne spună cineva că a fost doar un vis urât care s-a terminat și că ne vom putea continua viața noastră cea minunată, cu rutina și ignoranța zilnică în care ne scăldam ca peștele în apă.
În ultimele săptămâni am intrat în contact cu diverse persoane care ne-au spus că de mulți ani trăiesc cu durere în trup. Este o mare binecuvântare pentru aceia dintre noi care nu trăim cu durere permanentă în trup, dar o mare tragedie pentru cei care au dureri aproape permanente. Începem noul an cu un comentariu și pentru unii și pentru alții. E folositor să apreciem lipsa durerii în trup a celor mulți dintre noi și să ne solidarizăm cu cei puțini care au dureri constante.
NUMĂRUL DE DECESE LA ADOLESCENȚII DIN MAREA BRITANIE A CRESCUT CU 47% DE LA ÎNCEPEREA INJECTĂRII CU SERUL EXPERIMENTAL COVID * PÂNĂ LA 40 DE ORI MAI MULȚI COPII SE ÎMBOLNĂVESC DE MIOCARDITĂ DIN CAUZA TRATAMENTULUI GENETIC DECÂT DIN CAUZA BOLII * ÎNTRE 7% ȘI 55% DINTRE ADOLESCENȚII CU MIOCARDITĂ DEZVOLTATĂ POST-INJECTARE AR PUTEA SA NU SUPRAVIEȚUIASCĂ DUPĂ VÂRSTA DE 35 DE ANI