Ilana M. Horwitz: God, Grades, and Graduation

Aceasta este concluzia ultimului studiu sociologic privind relevanta valorilor crestine in viata tinerilor. Din 2009 cind am postat primul comentariu privind valorile si relevanta lor pentru societate, am punctat de nenumarate ori studii si materiale de expertiza care sustin concluzia enuntata in titlul materialului de astazi: tinerii crestini sunt cu mult inaintea tinerilor care nu provin din familii crestine din toate punctele de vedere>>>

VRETI COPII SANATOSI? INVESTITI IN EI VALORI CRESTINE

Studiul de astăzi are aceeasi concluzie, dar e si oarecum inedit luînd în considerare pe autoarea studiului, Ilana M. Horwitz.

Horwitz este un sociolog care de multi ani isi investeste timpul si expertiza pentru a determina masura in care religia, si, in cazul nostru crestinismul, este responsabila pentru diferenta in comportament, in sens pozitiv, intre tinerii crescuti in cercuri crestine si cei crescuti in cercuri seculare.

Autoarea a publicat un sumar al studiului ei I Followed the Lives of 3,290 Teenagers. This Is What I Learned About Religion and Educationin, in New York Times, în această lună mai devreme. Textul in engleza il puteti citi aici: https://www.nytimes.com/2022/03/15/opinion/religion-school-success.html, iar mai jos redam traducerea in limba romana. Traducerea a fost facuta de Parintele Emil Ember, AFR Baia Mare.

Lectura placuta!

Am urmărit viețile a 3.290 de adolescenți. Astfel am învățat despre religie și educație”

de Dr. Ilana M. Horwitz

Dr. Horwitz este asistent universitar specializat în studii și sociologie evreiască la Universitatea Tulane [New Orleans] și autorul cărții „Dumnezeu, note și absolvire”.  

Bărbații americani abandonează facultatea în număr alarmant. O mulțime de articole din ultimul an descriu o generație de bărbați care se simt pierduți, detașați și lipsiți de modele masculine. Acest sentiment de disperare este deosebit de acut în rândul bărbaților din clasa muncitoare, dintre care mai puțin de unul din cinci termină facultatea.  Cu toate acestea, un grup sfidează șansele si merg impotriva curentului: băieții din familii muncitorești care cresc în spiritul valorilor creștine.

În calitate de sociolog al educației și religiei, am urmărit viețile a 3.290 de adolescenți din 2003 până în 2012 folosind datele de sondaj și interviuri din Studiul Național despre Relația Tineretului cu Religia și apoi am făcut conexiunea acestor date cu Centrul Național de Informații pentru Studenți în 2016. Am studiat relația între educația religioasă a adolescenților și influența acesteia asupra educației lor: notele lor școlare, ce colegii urmează și câți au studii superioare. Cercetarea mea s-a concentrat pe denominațiunile creștine, deoarece acestea sunt cele mai răspândite în Statele Unite.

Impactul pozitv al credintei

Am descoperit că ceea ce religia le oferă adolescenților variază în funcție de clasa socială. Cei crescuți de părinți din clasă profesionistă, de exemplu, nu experimentează prea mult în ceea ce privește avantajul educațional de a fi religioși. Într-un fel, religia chiar constrânge oportunitățile educaționale ale adolescenților (în special ale fetelor) prin modelarea ambițiilor lor academice după absolvire; este mai puțin probabil să ia în considerare o facultate selectivă, deoarece ele acordă prioritate obiectivelor vieții, precum: maternitatea / paternitatea, altruismul și slujirea lui Dumnezeu, mai degrabă decât o carieră prestigioasă.  Cu toate acestea, băieții adolescenți din familii din clasa muncitoare, indiferent de rasă, care erau implicați în mod regulat în biserica lor și credeau cu tărie în Dumnezeu aveau de două ori mai multe șanse să obțină diplome de licență decât băieții cu o viață religioasă moderată sau deloc religioasă.

Băieții religioși nu sunt mai deștepți, așa că de ce se descurcă mai bine la școală? Răspunsul constă în modul în care credința și implicarea religioasă îi pot proteja pe americanii din clasa muncitoare – în special pe bărbați – de disperare.

O mare parte din inteligența americană – populația cu studii universitare de elită care constituie clasa profesională și managerială – nu dau importanță instituției religiei. Când aceste elite critică religia, o fac adesea pe motiv că credința (în ochii lor) este irațională și nu se bazează pe dovezi. Dar unii pot fi de acord cu critica liberală a obiectivelor morale și politice ale conservatorismului, recunoscând totuși că religia ordonează viețile a milioane de americani – și că ar putea oferi beneficii sociale.

Un băiat pe care îl voi numi John (toate numele au fost schimbate pentru a proteja confidențialitatea participanților conform ghidurilor de cercetare etică) a fost un exemplu tipic al tipului de adolescent din clasa muncitoare pe care l-am studiat. Locuia la o oră în afara orașului Jackson, statul Missouri. Tatăl său deținea un atelier de reparații auto, iar mama lui lucra în contabilitate și ca profesor suplinitor. Zilele lui erau pline cu fotbal, pescuit sau vânătoare cu bunicii săi, iubea mersul pe patru roți cu prietenii și tundea ocazional gazonul pentru a câștiga bani de buzunar.

John a aspirat să meargă la facultate, dar având în vedere ocupațiile părinților săi, veniturile (echivalentul a 53.000 de dolari astăzi) și educația (ambii obținuseră certificate profesionale), șansele nu erau în favoarea lui.  Totuși, el a atins o piatră de hotar care a devenit în mare parte inaccesabilă pentru tinerii ca el: și-a câștigat diploma de asociat. Credința și implicarea lui în biserică au jucat un rol important în asta.

Avantajele credintei

Copiii cu părinți cu studii universitare au multe avantaje care le ușurează traiectoria academică. Ei tind să locuiască în cartiere cu o infrastructură socială puternică, inclusiv spații în aer liber sigure. Au mai multă stabilitate familială și geografică, ceea ce înseamnă că rareori au nevoie să se transfere între școli, perturbându-le educația și rupând legăturile sociale.

Copiii din familii mai bogate beneficiază, de asemenea, de o rețea de conexiuni și oportunități de care mulți copii mai săraci sunt lipsiți. Părinții cu studii universitare tind să lucreze în organizații profesionale și au rețele sociale solide de la facultate, unde se întâlnesc cu alți membri ai clasei profesionale. Toate aceste legături sociale – de la cartier, la locul de muncă și la facultate – oferă o rețea de sprijin pentru familiile din clasa de mijloc, pe care sociologii le numesc „capital social”.

Dar familiile din clasa muncitoare precum cea a lui John nu au aceleași oportunități de a-și dezvolta capitalul social. Locul de muncă a fost o instituție socială centrală pentru familiile din clasa muncitoare, dar în economia locurilor de muncă temporare este aproape imposibil să simți un sentiment de stabilitate, să obții asigurări de sănătate sau să dezvolți relații cu colegii. Lipsa capitalului social – alături de problemele sistemice și inechitățile – a contribuit la curmarea vieților a milioane de americani din clasa muncitoare, în special.

De la începutul anilor 2000, exact de când copiii din studiul meu intrau în adolescență, a existat o creștere dramatică a numărului de bărbați din clasa muncitoare care mor „de moarte de disperare” din cauza opioidelor, intoxicațiilor cu alcool. Dar disperarea nu moare: se transmite copiilor. Majoritatea copiilor din clasa muncitoare din studiul meu – în special băieții – păreau să privească lumea și să simtă disperare din punct de vedere fizic, cognitiv și emoțional. Am descoperit că cei mai mulți dintre băieții din clasa muncitoare din studiu au părăsit sistemul educațional la jumătatea vârstei de 20 de ani și păreau pe cale să repete ciclul disperării.

Dar nu și John. El și zeci de alți băieți din studiu au avut un sistem de sprijin care i-a izolat de deznădejdea descrisă de mulți dintre colegii lor. În anii adolescenței, John a frecventat în mod regulat biserica sa evanghelică locală și a fost activ în grupul ei de tineri. Au fost organizate activități sociale precum rafting și adunări săptămânale la biserica pentru a vorbi despre ce se întâmplă în viața lor. Fiind implicat în biserica sa, s-a întărit cu învățăturile biblice, ceea ce l-a determinat pe John să se gândească la Hristos ca la persoana pe care și-a dorit cel mai mult să o imite (majoritatea adolescenților răspund referindu-se la un actor, un atlet sau un membru al familiei).

Rolul parintilor

Observând cum s-au comportat părinții săi și alții din comunitatea sa religioasă, John a învățat să-L vadă pe Dumnezeu ca pe cineva cu care „poate vorbi și îi poate spune lucruri personale”. Avantajul academic al copiilor religioși din clasa muncitoare începe în școala medie și liceală cu notele pe care le obțin. Dintre cei crescuți în clasa muncitoare, 21% dintre adolescenții religioși au adus acasă carnetul de note plin cu 10, comparativ cu 9% dintre colegii lor mai puțin religioși. Notele sunt, de asemenea, cel mai puternic predictor al accesului și al finalizării facultății, iar băieții religioși au șanse de peste două ori mai mari să obțină note care îi ajută să fie competitivi pentru admiterea la facultate și accesul la burse.

Fetele religioase din familiile din clasa muncitoare detin, de asemenea, beneficii educaționale în comparație cu fetele mai puțin religioase, dar există și alți factori care le ajută să aibă succes academic în afara religiei. Fetele sunt educate social pentru a fi conștiincioase și conforme. Lor le este mai ușor să dezvolte legături sociale cu membrii familiei și cu semenii și sunt mai puțin predispuse să fie prinse în comportamente riscante.

De ce le oferă religia băieților ca John un avantaj academic? Pentru că le oferă capitalul social pe care adolescenții bogați îl pot obține în altă parte. Comunitățile religioase păstrează familiile înrădăcinate într-un loc și îi ajută pe copii să dezvolte relații de încredere cu îndrumători spirituali de tineret și cu părinții prietenilor care împărtășesc o viziune comună asupra vieții. În mod colectiv, acești adulți încurajează adolescenții să respecte regulile și să evite comportamentele antisociale.

Deși John a citat presiunea colegilor drept cea mai stresantă problemă cu care se confruntă adolescenții, el a evitat să cadă într-un tipar de abuz de droguri și alcool, care deseori îi deraiează pe copii de la succesul școlar. Cercetarea cărții mele s-a concentrat pe creștini, dar am descoperit că a aparține unei comunități religioase este o sursă de capital social și pentru evrei.

Credința teologică în sine nu este suficientă pentru a influența modul în care se comportă copiii.

Adolescenții trebuie să creadă și să aparțină pentru a fi protejați de disperarea emoțională, cognitivă sau comportamentală. Am descoperit că religia oferă ceva ce alte activități extracurriculare, cum ar fi sportul, nu pot: îi îndeamnă pe copii să se comporte într-un mod extrem de conștiincios și cooperant, deoarece ei cred că Dumnezeu îi încurajează și îi evaluează.

După cum a spus John la începutul studiului meu, când avea 16 ani, religia „mă ajută în problemele mele sau când sunt dezamăgit”. Când nu era sigur cum să facă față unei situații, a căutat răspunsuri la îndrumătorul său spiritual și în Biblie. John a spus că bănuia că, dacă nu ar fi făcut parte din grupul său săptămânal de tineri din biserică, ar fi „făcut o mulțime de lucruri greșite”.

Religia nu îi ajută doar pe băieții din familiile muncitoare în timpul adolescenței, ci îi ajuta să nu cadă în disperare la vârsta adultă. Putem vedea acest lucru în modul în care s-a desfășurat viața lui John. La vârsta de 20 de ani, John a încetat să citească Biblia și nu a mai participat la biserică. Și alte părți ale vieții lui au început să se destrame. A renunțat la facultate și a fost arestat pentru posesie de marijuana.

Acesta a fost un semnal de trezire, iar John a decis să se întoarcă la biserică. În câțiva ani, a reușit să-și reia viața pe drumul cel bun. John locuiește acum cu bunica lui, pe care o întreține, și cu iubita lui, cu care plănuiește să se căsătorească. El crede că Dumnezeu l-a chemat să slujească altora lucrând în domeniul medical. S-a întors la colegiul comunitar și a câștigat un A.A. în timp ce lucra ca E.M.T. și intenționează să devină paramedic sau asistent. El atribuie aceste realizări credinței sale. În interviul său final cu cercetătorii la vârsta de 26 de ani, John a spus: „Cele mai importante lucruri din viață pentru mine sunt: familia mea și relația mea cu Dumnezeu”.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI 

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: “Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului“. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.