Adrian Botez: TĂRÂMURI (PARTEA a III-a)

TĂRÂMURI II

de ce să mai rămân în acest ZOR-de-LUME ?

eu pot călca și PRAGUL ANGELICELOR STRUNE

din Minunate-Mpărății – Nelămurite Țărmuri

cu niciodată vreun HOTAR – ori UCIGAȘE VĂMURI !

de ce să-ndur CALVAR PERVERS – CĂTUȘE

când RAZELE – pe DEGET – valsează jucăușe

orbesc – în Duhul Veșnic – SCHELETICELE SÂNURI !

…zărit-am – printre Gratii – DIVINELE TĂRÂMURI !

…am înțeles : oriunde – afar’ de Lumea ASTA

TRUVERII pot să cânte – și-s liberi de CRUNT-CREASTA

ce – -AICI – se tălmăcește prin SILNICII și CNUTURI

în Viermuiala Vastă – storcită dintre LUTURI… —- ….vomată de ȚINUTURI !

…voi năzui TĂRÂMURI – scot Suflet din Nămeți

pân’ voi afla FÂNTÂNA ETERNEI TINEREȚI !

***

TĂRÂMURI III

contorsionat de Dureri – precum CÂINELE-nvăluit în LAVĂ

de la Pompei – îmi revelez că DUREREA nu-mi ciuntește NAVĂ

ci TOCMAI DUREREA-I ASCUTE : Îndrăzneață – Păgână – ETRAVĂ !

”Caută – Omule – FOCUL ! – căci ai cucerit – deja – ALBIA !”

suie-ți – în Ceruri – cu tot cu MATROZII IUBIRII – CORABIA !”

deci – TREBUIE – cu Avânt – să m-azvârl în HORNUL VULCANULUI

smerit sărutând – VĂPĂII-NAMORATE – -ABISU-URAGANULUI !

…s-au ascuns – în Urechi – PEȘTERA și VRABIA

SUNET LUGUBRU : SCULPTURA CRĂPATĂ !

…și-mi voi afla – astfel – DREAPTĂ și NE-NDURATĂ

cu Munți și Văi – cu Pământ și cu Ceruri : PREASFÂNTĂ – SABIA !

…TĂRÂMURI DE FOC ! – îmi veți înșira și usca – VOIOASE – PĂCATELE

cum DESTRĂBĂLATE PRUNE – Târziu-TOAMNA – când secat-au Viața-Razele : REGATELE !

îmi voi alcătui – din VÂLVĂTĂI – VUIETE-APOCALIPTICE : BISERICA NOUĂ !

în care – CURAT – s-or aprinde RÙGILE TĂRÂMULUI FRAGED ISCAT : CRINUL-CU-EXTATICĂ-ROUĂ !

***

CUC SENIL

CUC SENIL : îmi numără anii – până la

POTICNIRE – uitând că eu m-am poticnit

DE CUM AM PORNIT !

***

FOC DE ARTIFICII (rubaiyat)

un FOC SINISTRU DE-ARTIFICII

ne-a stins MEMORIE și VICII :

privim în GOL – cum s-a-așternut

TĂCEREA – -N MINTEA-DIN-ȘEZUT !

***

NIMENI ! – …ȘI CATASTROFA COSMICĂ DIN BĂTĂTURĂ…

NIMENI nu clocească

NIMENI nu vădească

Neștiutul

Nevăzutul

Necunoscutul

Monștrilor din Bătătură

DIAVOLULUI-DIN-UNTURĂ :

OCEANUL s-a-ntuneca

CORĂBII s-or răsturna

STELELE s-or clătina

CERUL nu ne-a asculta :

CUVÂNTUL S-AR TULBURA !

***

NEGOCIERE RATATĂ (rubaiyat)

ofer – la schimb UNA BUCATĂ – INTACTĂ : ETERNITATE

DE SCRIITOR ! – …contra-APLICAREA – ÎN SPATE – -A UNUI ZDRAVĂN PICIOR !

…”cât de TÂMPIT poate-ajunge-un pârlit – amărât MURITOR

încât să creadă – SINCER ! – că poate-oferi – prin CUVÂNT ! – Lumii-Ăsteia – un NOU DECOR ?”

***

MUNCI DE PRIMĂVARĂ

tai Crăcile Uscate ale Sentimentelor

mele Caline – altoiesc Gândurile mele – cu

Mlădițe-Minuni : RAZE

DIVINE…

…sap – adânc

abisal – dureros (până la

pierderea Conștienței de Sine !) – la

RĂDĂCINILE COPACULUI

VIEȚII ȘI MORȚII…

…totul – degeaba :

în Fiecare Clipă a

Zilei – bate – arid :

MIEZUL NOPȚII…

***

14-COPÂRȘEUL- PE-ROȚI

n-are rost să-ntreb – într-una – Ceasul despre Ceas :

sub Inimă-mi strâng Sângele Lumii – în Intimul Vas…

…rămas fără Sânge – mă preschimb – dintr-odată – -n MATROZ :

indecente – voi – Mări și Oceane : DOPUL V-AM SCOS !

…din Căzile Lumii nu mai curge vreun Strop…

doar Viscolul Lunii mi-e drag – și mă-ngrop

sub Raze Funebre : Caii Galactici bătucescu-mi Mormântul !

…n-am Neamuri – n-am Casă : mă mistuie Vântul…

din Mormânt – le grăiesc – ÎNȚELEPT – Super-Surzilor…

dezvălui – și Orbilor – METODIC – Migrenele Sturzilor…

înverșunat – înecai Cățeaua Vieții Tembele :

m-aplaudă – demonic-frenetic – pâlcuri-pâlcuri de Iele…

…fost-am TRUVER – la Castelul Iubirii : -acum ”CIOCLU”-mi zic toți :

ce-a fost ARMONIE – cândva : e-acum COPÂRȘEUL- PE-ROȚI !

***

NOUA ORDINE MONDIALĂ (prozopoem)

…Cine nu are – nici nu va avea, NIMIC, vreodată. Și VA DISPĂREA, DEFINITIV – de pe Fața Pământului.

…Cine are, cât de cât – NU VA MAI AVEA ! – …nici măcar PUȚINUL CU CARE SE MULȚUMEA. Și SE VA STINGE, LENT și JALNIC – printre nesfârșite NEVOI… – …fără Nădejde, Orizont, ori Noimă…

…Cine are PREA MULT – va avea TOT ! – …și va rămâne SINGUR, pe Fața Pământului.

…Mai târziu, Cine va avea TOT își va pune întrebarea (firește – TARDIV !), la ce-i folosește-acest…”TOT”.

Și (în definitiv) la ce-i mai folosește acest…”PĂMÂNT”.

…Vor mai rămâne, ”în stare de funcționare”, doar un soi de ”DIAVOLI ETERICI”, care vor avea, CA OCUPAȚIE DE BAZĂ – ”DEZGROPATUL REGRETATELOR CADAVRE”.

Și, astfel, se vor vădi (în ”BRAZDELE RĂZBOIULUI FINANCIAR” !), RETROACTIV, APROAPE TRAGICE : Hoituri ”PE BUNE”, ”Cadavre de <<NĂZUINȚE RATATE>>”, ”Cadavre de <<SOCOTELI GREȘITE>>”, ”Cadavre de <<PĂRERI DE RĂU ÎNĂBUȘITE>>” etc. etc. etc.

…Firește, toate aceste ”DEZGROPĂRI DIAVOLEȘTI” nu mai au niciun ”ȚEL VALABIL”… – …NICI CEA MAI MICĂ IMPORTANȚĂ !

”Ce-a fost – a fost : MORTUL, DE LA GROAPĂ, NU SE MAI ÎNTOARCE”… – …decât sub formă de ”DUBIOASE CIOZVÂRTE – ÎN STARE DE TOTALĂ PUTREFACȚIE” !…

”STARE” care-i VREDNICĂ SĂ MUTE DIN LOC, PÂNĂ ȘI NASURILE DIAVOLEȘTI…!

…În definitiv, ACESTA și trebuie să fie ”DECORUL NOII ORDINI MONDIALE”…

***

POCĂIȚI-VĂ, BAREM ÎN ULTIMUL VOSTRU CEAS ! (prozopoem)

…Cei care afirmă că pot scrie ”mai bine decât mine” – să fie transportați, DE URGENȚĂ ! – IMEDIAT-MILITĂREȘTE ! – la oricare SECȚIE A. T. I. (de obicei – CEA MAI APROPIATĂ !), în ”STARE DE IZOLARE ABSOLUTĂ”.

Numai așa își vor da seama (ÎN PUȚINELE ȘI TOT MAI RARELE LOR MOMENTE DE LUCIDITATE !) cât sunt de ”GOI DE CUVINTE”… – …și asta, nu de azi, de ieri, ci… ”DIN NĂSCARE”..!. –

…Numai pe mine, în CASA NOUĂ – HRISTOS m-a vizitat, cu HRISTOS am grăit și grav-plănuit-am : ce-i de făcut cu IMPOSTORII, cu TRUFAȘII IMBECILI, cu POPONARII și DERBEDEII OBRAZNICI, ai Lumii-Acestèia…?!

…Se pot ivi, prin SFÂNTĂ MINUNE – OARECE SPERANȚE că, măcar în aceste ULTIME CLIPE, de AMARNICĂ DEZNĂDĂJDUIRE ! – …SE VOR POCĂI, SINCER – de TOATE PRETENȚIILE PROSTEȘTI, CUM ȘI DE TOATE PROSTIILE ÎNDRUGATE, în ”STAREA LOR AVANSAT-MALADIVĂ”!

…Barem ASTA să realizeze, înainte de CHINUITOAREA, LENTA LOR EXPIERE – ”ABSOLUT INUTILĂ, ȘI PE MARGINI, DAR ȘI-N MIEZUL EI”!

***

SE SCURG – DIN ZĂRI (doină)

se scurg – din Zări

TRUVERI și MĂRI

și ARMONII ! – …nepomenite

în Calendarul Celor Sfinte !

LEBEDE și INOROGI

vrăjesc peste Boșorogi

și-i preschimbă în Nuntași

Tineri – născuți FLUIERAȘI !

FLUTUR – FLUIER și-o ALBINĂ

au aflat VECHEA FÂNTÂNĂ :

cel ce-ascultă de POVEȚE

PE VECI – ÎI DAU TINEREȚE !

…CRIST stă-n Mijloc de Cristal :

Colinzi scoate din Caval

Colinzi – Doine – FOI-DE-REGI

pentru TRUVERII PRIBEGI !

CRIST se suie-n Vârf de Munte

și-mi vădește-o Altă Frunte !

Fruntea mea-i DESȚELENITĂ :

CUNUNI – FLOARE-ADEMENITĂ !

CRIST îmi sângerează-ncet

pe GOLGOTA DE POET

unde se strâng VECHI STRĂMOȘI

Răstigniți și Dureroși…

sângerează-n Hronici SCRISUL

Călăuz spre Paradisul

unde Visele-s CÂNT-ZÂNE

Gândurile-s BACI-LA-STÂNE !

Îngeri-Păsări – LIN-LUMINE

nu-ndrăznesc… – …și nu fac bine :

căci DUREREA ține Sfinții

și trimite-n Lumi – PĂRINȚII !

…dar e NUNTĂ ! – și HRISTOSUL

se ia – la horit – cu MOȘUL :

Amândoi – răstorn’ Pământul

PATRIE RAZEI – scriu Gândul !

…și în Mijloc de Prefaceri

HORA-nalță Minuni-Faceri :

Chipurile de Lumină

Miroasele de Sulfină

Flori-Cicori – Stejar-Martir

Pajuri – Voievozi și Mir

Salamandre – grijind FOC :

știm c-AICI e TOI-MIJLÒC !

…tot ce-a fost – nu va mai fi !

…nu credeți c-om huzuri

ci om lua PRIVIGHETOARE

SĂ-NVĂȚĂM DUHUL DE SOARE !

…printre HORI și-NVĂȚĂTURI

PAING iscă Țesături :

Țesături de-AMURG – de RAI

Țesături de RĂNI și SCAI…

…ȘI-N POTIRUL ĂSTUI CRIN

ROUA LUMINEAZĂ VIN :

ȘI DURERE – ȘI PELIN…

….MAI C-AM UITAT SĂ MURIM…

…MOARTEA-i VIAȚA CEA BOGATĂ

nu o dau pe Lumea Toată :

ĂSTA-I SĂLAȘ DE HRISTOS !

…cântă-mi – FLUIERAȘ DE OS !

***

SUFLET-DE-SERI

descrețește Frunzele – așază-te – lin – în Palma lor

și vei afla – printre Riduri – Intrarea în Sfântul Sobor !

acolo – în Miezul Unei Frunze – sunt Frații tăi Adevărați :

Spiridușii-de-Verde – cu care te-ai născut deodată – în Evi Uitați !

în Miez de Noapte – furiș – se strâng și așteaptă

să se aprindă Lumânarea – să se sape o Treaptă

să se săvârșească Minunea : Frunza să se-aprindă Biserică

iar Cuvântul fie Feștila – Evanghelia-Eterică…

…luminează-te ! – luminează-te cu Extazul Fraților tăi !

luminează-te – o – Pribeagule al Prea Multor Căi !

în Miezul-Frunză – -ntocmești – din Os-de-Răbdare – -Adevărat Paradis

vei afla cum nimic din ce zvâcnea – sub Retina-ți – nu era Vis…

…în Miez de Frunză – vei afla Liniștea Unică – dintre Răstignire și Învieri :

numai tu și cu Crist – pe-o Petală-de-Crin – veți ‘văpăia – în Ruguri – SUFLET-DE-SERI…

***

ÎNVIERE

într-un colț – știut de Soare

a-nflorit – proaspătă – -o Floare !

nu-i Castel și nu-i Palat :

e o Curte de Bărbat !

Somnoroasele Petale

s-au smuls – greu – dintre Metale

în Văzduh ca să vestească

Sfântul Duh ca să grăiască…

…da – în toată Nebunia

cântă – iarăși – Ciocârlia !

…de Pereții Dărâmați

eu și Crist – stăm rezemați…

…Demenți ce-ndoliați Soare :

FLOAREA-i tot BIRUITOARE !

***

19-RĂSTIGNIRI ȘI ÎNVIERI

Răstigniri și Învieri

sunt și Azi – cum au fost Ieri…

dar Golgota-i tot mai sumbră :

Crist învie – dar în Umbră…

vai de bietul Pelerin :

pășește numa-n Venin !

vai de Licorni și de Zâne :

doar în Povești mai au Strune !

…Lumea e-un Ospiciu-Nor :

nu străbat Raze cu spor…

Scări de Îngeri – la cerșit

Îl vestesc pe Răstignit…

…nu-l primiți ? – El va-nvia :

DOAR PE CRIN – ÎN SEAMĂ-L IA !

***

PERPETUA RĂSTIGNIRE

nimeni nu vrea să-nvețe – SCRIS-SUNET : Nimic și Niciodată !

toți vor să uite – grabnic –”ceva”-ul : chiar SLOVA FULGERATĂ !

…Planetă Scufundată – Trufaș de Lent – în Imbecilitate :

sentimental – doar UMBRA ei rotește : PĂDUCHI -SPRE-ETERNITATE !

…dacă-au mai fost scăpați – prin Colțuri – PROROCI NEFERICIȚI

spre GOLGOTA-i ‘brâncesc NEGRELE GLOATE : ”Am prididit ! – și EI sunt Răstigniți !”

…plecat-au LEBEDELE – chemate – rând după rând – spre STELE…

OBRAZNICI ȘOARECI mai aflu – doar – strepezind – în CASA FIINȚEI mele…

…deci – CUI SĂ CÂNT – HRISTOASE – în FOJGĂIELI DE PLEBE ?

nu-i UNUL – barem – prin SUNET – REGATUL SĂ-L ÎNTREBE :

”Unde mi-e DUMNEZEUL ? – unde-i și LEAC-LUMINĂ ?”

…strivindu-se-ntre ei – șterg CERURI – și…”VISUL DE GRĂDINĂ” !

…și SURZI – și ORBI – și MUȚI – FIARE CU CĂRNI GREOAIE

pornit-au DE NE-NTORSUL – spre-OCEANUL CEL DE ZOAIE…

…Nefericit – CRIST AMURGITU-atârnă – o ! – VEȘNIC ! – ÎN PIROANE :

cât SÂNGE ! – …”ÎNVIEREA : ÎN ALTE LUMI-PEROANE !”

…PROȘTI – TICĂLOȘI – ori TRĂDĂTORI – n-au ce-nvia : doar…”ELECTROANE” !

***

MAHALALE OPĂRITE – în acest BUFON DECOR

MAHALALE OPĂRITE – în acest BUFON DECOR :

Primăverile Pitite n-au riscat nici Primul Zbor !

…ieși din Iaduri – SCLAV FUNEBRU ! – și deschide un BUTIC

doar cu Zările Arabe – DANSATOARE DIN BURIC !

…vrei RĂZBOAIE ? – poftim ZOAIE ! – …plus – ca Rest : de-un SFANȚ – COVRIG !

noi suntem RĂZBUNĂTORII – cu Salariile-n PLIC…

…urmărim un Bâlci Scârbavnic – despre Viața-unui CALIC

cari se RĂSTIGNEA – pe SCENĂ – doar c-UN SPECTATOR-PITIC !

SÂNGE-i curge doar din NASUL – coafat de TREI BOXEURI

iar din Frunte – Mădulare – i-au crescut – IERNATIC : FLORI !

…ca să fii BĂRBAT – în Lume – tre’ s-ucizi un alt BĂRBAT

să te simți ”CEVA” – PUTERNIC ! – …că ai ”SNAGĂ”…și-ai MÂNCAT !

…toți ce simt că tre’ s-ucidă – sunt ”SCHILOZI ÎN SOL BEMOL” :

APOI CÂNTĂ – -URLÂND PUSTIA – DIN MENIUL TUTUROR !

***

DIABOLICĂ

Fereastra Gunoiului

în calea Puhoiului :

Șobolani – Bufniți – Ciuvici

au scos capul pe Gârlici :

ei sunt Mândră Călăuză

pentru-A RĂULUI LEHUZĂ

Ghilotină și Tocilă

pentru LUMEA IMBECILĂ !

…n-acceptați REGELE-CRIN ?

nici Muguri ? – …măcar vreun Spin ?!

și nici Păsări – și nici Flori

Îngeri poposiți pe Nori ?

n-acceptați SLOVĂ PROROACĂ

Lumină și Promoroacă ?

n-acceptați Cerul Senin ?

…Crist v-a șters din CÂNTUL LIN !

…atunci – Capul să vă cadă :

Dracul a făcut o Ladă !

Capul și Picioarele

dreg Lumii – Zăvoarele !

Ochii și Cuptoarele

să își stingă Soarele !

Urechile să-nverzească

de Putregai și de Iască !

voi nu mai sunteți nici IERI !

ați căzut – dintre NĂIERI :

ați ajuns MEDUZE BLEGI

risipite printre NEGI

NEGI și MUCI de GALAXIE

cea bolnavă de SFRENȚÌE !

adio ! – și n-am Cuvinte !

ați fătat doar OSEMINTE

în NEANT – lipsit de SFINTE !

lunguieț – păros – cuminte

Drac vă numără-n Cuvinte :

cine-i viu – ACELA MINTE !

…târâiș din DINTE-n DINTE !

***

CE-ȚI TREBUIE – PENTRU A FI SOCOTIT BĂRBAT ? (prozopoem)

…Un TÂNĂR și un OM ÎN PUTEREA VÂRSTEI…stau de vorbă, pe o bancă, în parc…

TÂNĂRUL, pisăgit de gânduri dure, neîndurate, chinuitoare, până la urlet :

-Ce-ți trebuie – pentru a fi socotit BĂRBAT ?

…OMUL ÎN PUTEREA VÂRSTEI stă pe gânduri, vreo juma’ de minut… – …apoi, chiar dacă începe bâjbâitor…urmează, însă, extrem de inflexibil, cu fermitate de OȚEL, în voce :

-Da…ce-ți trebuie…ce…ce-ți trebuie…? Mda…! Păi, îți trebuie PATRU LUCRURI FUNDAMENTALE – pentru a fi socotit BĂRBAT. În primul rând – să-nveți să te piși contra Vântului – INDIFERENT CÂT DE CATASTROFAL ÎȚI VEI UDA GENUNCHIi…!

-Apoi …? – așteptă, cu sufletul la gură, TÂNĂRUL.

-Apoi…apoi…să cunoști BINE – FEMEIA…mai ales în partea ei…”CAUDALĂ”… – …sublinie, cu tâlc adânc, OMUL ÎN PUTEREA VÂRSTEI.

-Mda… – zâmbi, ironico-sarcastic, TÂNĂRUL. Și apoi ? – încercă să grăbească, el, ”procesul de dezvăluire al MISTERIULUI”.

-Apoi… – …apoi, DA ! : să înghiți cât mai mult FIER ! – …de la Spanac și până la Nicovală !

TÂNĂRUL este aproape de mulțumire…dar simțind că mai lipsește ceva…ceva…”un fârtai” de ceva :

-Și mai ce…al…al patrulea ”lucru fundamental” ? – ”pune punctul pe <<y>>” – TÂNĂRUL, decis să smulgă vălul misterului Zeiței, cât mai degrabă.

-…Și mai ce ?! ”Al patrulea lucru fundamental” ?! – …năucit, OMUL ÎN PUTEREA VÂRSTEI scăpă, din gură, câteva fire de salivă…parcă, atunci, abia, ar fi fost trezit din somn…

-Da…păi, așa ați zis : ”îți trebuie patru lucruri fundamentale”… – nemilos, nu-l slăbi TÂNĂRUL.

OMUL ÎN PUTEREA VÂRSTEI tușește, sonor și înviorător…pentru ca, apoi, să dea drumul unui DISCURS EPOCAL :

-Păi, măi băiete, nu-i Bărbat, ACELA CARE N-A UCIS : nu iepuri, nu cucuvele ori vrăbii…ci să ucizi…UN ALT BĂRBAT !

-Aoleu… – …se pomenește străbătut de fiori…de fapt, fiori orgasmici revelatorii… – …TÂNĂRUL.

-Niciun ”aoleu” ! – se îndârji, titanesc, OMUL ÎN PUTEREA VÂRSTEI.

Și urmează, vizionar, în extaz :

– Să vezi cum, după ce-i tai beregata CELUILALT BĂRBAT, și-i vezi Sângele țâșnind, ca din Arteziană…te simți puternic, de neînvins…ce mai : TE SIMȚI DUMNEZEU ! Întâi și-ntâi, conștientizezi că NU ție-ți țâșnește Sângele, din Beregată – ci ALTUIA ! Și cum asta ? Prin tine, prin Acțiunea, prin Voința ta de FIER ! Apoi, conștientizezi că ești STĂPÂN ! – …STĂPÂN asupra Vieții și Morții…ALTORA ! Și, în fine, îți dai seama că ești, precum și DUMNEZEU – SCHIMBĂTOR DE SORȚI…în Cosmos ! Și nu asupra lighioanelor…femeilor, copiilor…asupra bietelor zburătoare…o, nu : ASUPRA ALTUI BĂRBAT…care-ți confirmă, tocmai prin faptul că s-a lăsat învins, s-a lăsat ucis de tine…CĂ ȘI TU EȘTI BĂRBAT…ca și el…care nu mai este, pentru că…AȘA AI DECIS TU !

…TÂNĂRUL orgasmează, din plin – fiind cuprins de veritabile cutremure extatice:

-Oooo…daaa…! Ce măreț ! Și…și mata ai…ați ucis, nu-i așa ? – îl luă la sigur (dar, mereu, RESPECTUOS !) TÂNĂRUL, pe OMUL ÎN PUTEREA VÂRSTEI.

Acesta din urmă, însă, iar începe să orbecăiască…să se bâlbâie, rușinat, chircit și înjosit… – …după care, DIN NOU, se înțepenește, în ȘAUA DE PIATRĂ, a CALULUI unei imaginare CĂI IDEALE (…dar înaintând, în marș, spre o REALITATE TOT MAI TANGIBILĂ !)…a CALULUI DONQUIJOTESC, ca personaj principal, în piesa ”STATUII ECVESTRE, din MIEZUL CETĂȚII” :

-Aaa…încă nu…nuuu… – …dar discuția asta, cu tine, m-a întărit, mi-a…mi-a fortificat, mi-a forjat CARACTERUL ! – …și, deci, VOI ÎNCEPE ȘIRUL MEU DE ”CRIME MASCULINE”… – …chiar CU TINE ! – …dragul meu, bunul și nestematul meu PRIETEN MAI TÂNĂR…mu-u-u-ult mai tânăr…ALT-BĂRBATULE !

***

CREDINȚĂ

bătrân – în prag de moarte – și tot caut Tâlcul Vieții :

mi-am înșirat – în Cuie – Straiele-Griji – BUREȚII…

…Catârul Orb privește – TOT ÎNAINTE – străpunge Întuneric :

da ! – undeva ANUME – luci-va FOC ETERIC !

vreau – ORB – SĂ VĂD CLARISSIM ! – deci nu ca-oricare om :

să văd ce nu se vede : LUMINA DE PLEROM !

acolo-i CRIST – cu BRAȚE-SÂNGER DE-AȘTEPTARE !

o știu – căci eu – la rându-mi – sunt IMN și FUMEGARE !

unul pe altul NE VREM – și NE VISĂM

căci Lumea Ast’ Buimacă – e bine s-o lăsăm…