Recenzie la

“NOUS”¹, de LIVIU IOAN STOICIU

de prof. dr. Adrian Botez

Poezia lui LIS (“Floarea Crinului Regal-Bourbonic”! – deci, se prezumă şi oarece Iniţiere, conştientă au ba, în Arta Regală/ALCHIMIA!) este în atenţia subsemnatului încă dinainte de 1989, iar după 1989, prin generozitatea autorului (care mi-a dăruit cam toate volumele sale editate), am putut urmări, fără lacune, eclipse, ori opinteli prea mari – întreaga sa creaţie poetică. Nu şi pe cea în proză.

În recenzia subsemnatului, la volumul lui LIS, Substanţe interzise, afirmam, acum câţiva ani:

“După Poemul animal (Călăuza, 2000), pe care l-am considerat, în mod constant, volumul de cotitură al lui LIVIU IOAN STOICIU – volum în care, pentru prima oară, se produce ruptura, fermă şi definitivă, de orice formă de postmodernism sau de personalism implicit – poetul adjudean îşi încearcă, cu scepticism şi luare-aminte, căile de evoluţie ulterioară. Volumele La plecare ( Editura Vinea, 2003), pam-param-pam (Editura Muzeul Literaturii Române, 2006), sau Pe prag/Vale-Deal (Editura Cartea Românească, 2010) Continue reading “NOUL “COCON” MESIANIC ŞI ALCHIMISTUL-POET: “NOUS”, de LIVIU IOAN STOICIU” →