IOAN CHIRILA – LUPTATOR ANTICOMUNIST PENTRU LIBERTATE!

Ion DUMITRU

IOAN CHIRILA

* 27 decembrie 1931 Crasnaseni, judetul Falciu (Vaslui)

21 ianuarie 2012 München

Sâmbata, 21 ianuarie, orele 22:10, la spitalul Großadern din München, în urma unui atac de cord, s-a stins din viata Ioan Chirila, combatant cunoscut în exilul român, participant – alaturi de Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu si Teodor Ciochina – la actiunea anticomunista de la Legatia Româna din Berna, Elvetia, 14-16 februarie 1955. Alte detalii vor fi posibile pe parcurs. În cazuri de urgenta cei interesati se pot adresa fiului, Ioan Chirila Jr., e-mail: jc@sputnik-film.de

Cu permisiunea si cu toata compasiunea alaturi de familia îndoiliata, a fiului – Ioan Chirila jr., fiicei – Natalia Kober, sorei – Maria Cosma si a celor apropiati,

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aibe în paza!

Ion Dumitru,

München

ANEXA I:

Ion CHIRILA – scurta biografie

Ioan CHIRILA, s-a nascut la 27 decembri 1931, în satul Crasnaseni, judetul Falciu (actualmente Vaslui). Tatal, Ioan CHIRILA (nascut în 1905 la Crasnaseni, comuna Tatareni, judetul Falciu, a fost preot ortodox la Crasnaseni si Leoesti si a facut doi ani de detentie la canal (între 1951-1953) si mai apoi alti trei ani de închisoare, ca anticomunist. Mama sa, Natalia CHIRILA (nascuta DRAGOI, în 1900 la Husi, judetul Falciu), a fost învatatoare la Crasnaseni, com. Tatareni. Ioan CHIRILA jr. a facut scoala primara si elementara la Crasnaseni si în Husi, apoi liceul la Liceul „Cuza Voda” din Husi, trecând mai târziu la Scoala “Profesionala Economica”, tot din Husi, pe care a absolvit-în 1950 cu succes. În anii 1949 si 1950 a fost parte componenta de frunte a organizatiei de lupta anticomunista, în ilegalitate “Cruciada alba”, cu sediul la Iasi, condusa de Dr. Niculescu.

În prima decada a lunii iulie 1950, a fost emis de catre Securitatea locala, ordinul de arestare a anticomunistului Ioan Chirila si a lui Dumitru Ochiu, bun prieten si luptator în aceasi cauza. Pe data de 31 iulie 1950, împreuna au parasit satul natal si în noaptea de 6 august.1950, au trecut frontiera, în Iugoslavia, unde s-au predat autoritatilor jugoslave, fiind arestati si tinuti timp de 3 luni în închisoarea de la Zrenianin. În aceasta teribila închisoare l-au întâlnit pe Oliviu Beldeanu, cu care s-au împrietenit, iar dupa eliberare, au fost dusi în orasul Vârset, pentru 4 saptamâni, dupa care am fost repartizati la lucru în diferite orase din Serbia.

Pe data de 1 septembrie 1951, împreuna cu Oliviu Beldeanu au reusit sa ajunga la Triest, unde au ramas în lagarul de refugiati „Gezuite”, pâna în octombrie 1953, când au reusit sa traverseze frontierele Triest-Italia, Italia-Austria si Austria-Germania, ajungând la München.

În decembrie 1953, împreuna cu Oliviu Beldeanu, a fost înrolat în trupele auxiliare franceze de la Konstanz – Germania, lânga granita cu Elvetia, de unde, dupa pregatiri minutioase, în noaptea de 14 februarie 1955, la ora 24, împreuna cu Oliviu Beldeanu, Stan Codrescu si Dumitru Ochiu, au ocupat legatia comunista româna din Berna, Elvetia.

Dupa 48 de ore de clarificari, tratative si asigurari din partea autoritatilor elvetiene, ca vor fi judecati în Elvetia si nu vor fi extradati în România (Republica Populara Româna) – cum cerea guvernul comunist de la Bucuesti – fiind acceptata conditia de recunoastere a actiunii lor pasnice ca una cu caracter de protest contra îndreptarii ideii comuniste spre dictatura si totalitarism în R.P.R., s-au predat autoritatilor elvetiene.

În iunie 1956 a avut loc Procesul de la Berna, si dupa doua saptamâni, la 21 iunie 1956, s-a dat verdictul, Ioan Chirila fiind condamnat la 2 ani si 6 luni. Dupa 20 de luni de închisoare, pe data de 16 octombrie 1956, a fost eliberat si expulzat în Germania, tara în care îi fusese acordat azilul politic. În România, a fost condamnat în lipsa – la moarte -, prin sentinta penala Nr. 202 din 31 octombrie 1959, pronuntata de Tribunalul Militar al Regiunei a II-a Militara – Colegiul de Fond, în dosarul penal Nr. 2898/1959 si deciziei penale Nr. 527 din 4 noiembrie 1959, pronuntata de Tribunalul Suprem al R.P.R., Colegiul Militar în dosarul penal 521/1959. În martie 1957 a plecat în Spania, locuind la Madrid, pâna în ianuarie 1960, rastimp în care s-a casatorit cu Cocuta, fiind cununati de scriitorul Vintila Horia si sotia acestuia. Ulterior, bolnava de cancer, Cocuta a decedat.

Din prima decada a anului 1960, s-a stabilit în München, R.F. Germania, în calitate de cetatean român cu statut de refugiat politic recunoscut, unde s-a recasatorit cu Edith, si a devenit tata a doi copii. A fost succesiv unul dintre membri activi din comitetele Asociatiei Românilor Liberi din R.F.G. si Berlinul Occidental, ai Actiunii Crestin Sociale Române din Germania, s.a., însotind si ajutând -dupa puteri – pe noii refugiati la autoritatie locale pentru efectuarea diverselor formalitati, în cautarea de lucru, locuinta s.a. si în nenumarate cazuri oferindu-le, pentru scurte perioade, gazduire în propria locuinta. A lucrat ca receptioner la diverse hoteluri din localitate pâna la pensionarea prematura, pe motive de sanatate. Ulterior, beneficiind de o pensie minora, a trait modest si tot mai retras de tumutul învrajbirilor fratricide din ultimii ani de exil si din cei ai numitei “tranzitii” care a avut loc în tara.

Dupa gratierea condamnarii la moarte si clarificarea statutului de luptator anticomunist, reprimind pasaportul românesc, s-a bucurat însfârsit de sansa de a-si putea vizita locurile natale, sora si rudele ramase în viata, fiind unul dintre ultimii exilati politici care si-a putut revedea Patria. A trait în continuare, ca rezident român – cu sejur permanent – la München.

ANEXA II. (2 Februarie 2012)

 

La 14-16 februarie a.c., se împlinesc 57 de ani de când a avut loc actiunea de la Berna, al carei rasunet s-a bucurat de o ampla si diversa ilustrare în luarile de pozitii, în mass-media si mijloacele de informare din acea vreme, în lumea întreaga.

 

Pentru informarea dumneavoastra redau mai jos, un fragment dintr-o relatare a unuia dintre numeroasele publicatii din exil care au salutat aceasta actiune. Citez:

I. Cine sunt cei patru dela Berna?

Seful grupului si initiatorul actiunii, Oliviu Beldeanu s-a nascut la 16 Februarie 1924 la Dej, familia sa se trage însa din Maramures. Dupa ce a terminat liceul la Cluj, s-a prezentat voluntar pe front, la o unitate de transmisiuni în Crimea. A urmat apoi cursurile Scoalei de ofiteri de rezerva de Infanterie la Ineu-Arad, devenind ocotenent în rezerva. Dupa razboi, a studiat Artele Frumoase la Cluj, activând totodata în Tineretul National-?aranist. Mai târziu, a colaborat la ziarul „Ardealul”, care aparea la Bucuresti sub conducerea lui I. Anton Muresanu. Arestat de securitatea din Oradea, dar sub nume fals, reuseste sa fuga în Jugoslavia, în 1948. Pe când se afla înca în închisoarea din Oradea, era condamnat „în lipsa“ sub adevaratul sau nume. Jugoslavii îl retin pe Beldeanu pâna în 1951 când reuseste sa fuga la Triest, unde organizeaza si conduce „Asociatia Românilor Liberi“. Împreuna cu un grup de prieteni, vine în decembrie 1953 la München. Pleaca apoi în Baden-Würtemberg. Timp de un an de zile lucreaza la pictarea unei biserici…

Ion Chirila s-a nascut la 27 Septembrie 1931 la Crasnaseni, în Jud. Falciu. Elev al Liceului din Husi, Chirila este pus de responsabilul utemist sa spioneze pe colegul sau Dumitru Ochiu (nascut la Husi, în 1930). Se înroleaza în acelas grup de rezistenta din care facea parte si Ochiu… Participa cu accesta la actiuni de sabotaj… Fug împreuna în Jugoslavia, în 1950. Tot împreuna sunt si la Berna…

Cel mai tânar din grup, Soare Codrescu s-a nascut la 16 Noiembrie 1932 la Maluri, în judetul Severin. De meserie sofer mecanic, Soare Codrescu a fost pâna-n 1951, soldat granicier. A trecuit în Jugoslavia înarmat… Constituiti în grup de soc, acesti patru compatrioti au trecut la actiune fara sugestia si fara sprijinul nimanui.

Un singur Front

Temerara actiune dela Berna a avut darul sa mobilizeze pe toti cei cu simtire româneasca, fara nicio deosebire de apartenenta politica. Românii din America, în frunte cu dl. Sofron Fechete, presedintele Uniunii si Ligii, au lansat liste de subscriptie si au constituit comitete pentru apararea celor dela Berna. La fel s-a întâmplat în Anglia, Franta, în Spania, în Italia, în Turcia, în Grecia… Este locul sa subliniem aci admirabila comportare a Grecilor din România si a Elvetienilor din România care au tinut, si de data aceasta, sa se declare solidari cu noi. Mesagii de simpatie si ajutoare sosesc de pretutindeni, dela prietenii României si dela luptatorii pentru cauza libertatii. Avocati de seama, din toate tarile, s-au înscris ca aparatrori la proces… Pentru cauza româneasca si acea a tuturor popoarelor tradate si vândute în procente, cei patru baieti viteji dela Berna au facut un serviciu de nepretuit. Ei au reusit sa strânga într-un singur front, cu fata la acelas dusman, pe toti Românii si pe toti combatantii anticomunisti.”/…/

(Citat din articolul „Dupa evenimentele dela Berna”, Stindardul, Anul II, Nr. 18/19 Aprilie/Mai 1955, p. 3)

 

Parte din vasta Bibliografie ce poate fi consultata:

Laurence Wilkinson, No Fruit More Bitter, Heinemann, London 1958;

Magda Neuweiler, Zwischen Galgen und Kreuz – Das Leben des rumänischen Freiheitskämpfers Oliviu Beldeanu;

Oliviu Beldeanu, Memorial anticomunist din închisoare, Editura Jurnalul Literar, Bucuresti 1999

Stejarel Olaru, Cei cinci care au speriat Estul – Atacul asupraa Legatiei RPR de la Berna (februarie 1955). Cuvânt înainte de Adrian Cioroianu, Polirom, Bucuresti 2003

MUZICA SI POEZIE DE ZIUA LUI EMINESCU LA BIBLIOTECA JUDETEANA DIN BAIA MARE

Anca GOJA

 

  Ziua de nastere a lui Mihai Eminescu, ce coincide cu Ziua Culturii Nationale, a fost marcata la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” cu o zi mai devreme, adica sâmbata, 14 ianuarie, în prezenta unui public numeros. La evenimentul de la biblioteca a participat si o delegatie coreeana, care a vizitat, cu aceasta ocazie, primul Colt Coreean din lume, deschis în aceasta locatie.

Dr. Teodor Ardelean, directorul bibliotecii, a fost cel care a vorbit auditoriului despre poetul national: „Mântuitorul nostru în limba este Mihai Eminescu. Au început cârcotasii sa lucreze si la acest piedestal, dar n-au reusit sa darâme monumentul, pentru ca el e în noi. Noi îl cântam pe Eminescu de câte ori avem sufletul încarcat de o povara. Ne-a lipsit Eminescu si Îi multumim lui Dumnezeu ca ni l-a dat. Nu stiu ce ne-am fi facut fara el în acele vremuri…”.

Studentul Razvan Marton a lecturat o poezie de Mihai Eminescu, iar Corala Armonia, dirijata de prof. Mihaela Bob Zaiceanu, a interpretat cântece pe versuri ale Luceafarului poeziei românesti, precum si câteva prelucrari folclorice. „În fiecare an, Corala Armonia învata un cântec eminescian nou”, a dezvaluit dr. Teodor Ardelean, aprobat fiind de membrii corului condus de Alexandru Nicolici.

Sarbatoarea poeziei si a cântecului a fost încheiata de recitalul Casandrei Maria Hausi, care a interpretat inclusiv balade de pe albumul ce poarta prenumele mamei sale, „Doina”, material discografic ce va fi lansat în curând. Casandra Maria Hausi i-a multumit, cu aceasta ocazie, etnologului Pamfil Biltiu, care i-a oferit o parte dintre doinele cuprinse pe album. Interpreta, care a devenit cunoscuta dupa ce, în urma cu doi ani, a obtinut trofeul „Maria Tanase” la cel mai cunoscut festival-concurs folcloric din tara, interpreteaza, cu vocea sa inconfundabila, hori cu noduri, cu sau fara acompaniament, aducând în actualitate cântece autentice stravechi care risca sa fie uitate în acest peisaj plin de stridente si kitsch al „muzicii populare” actuale.

Sa nu uitam ca „Ziua lui Eminescu e în fiecare zi, pentru ca în fiecare zi vorbim româneste”, vorba directorului Teodor Ardelean…

 Baia Mare

17 ianuarie 2011

ORIUNDE TE-AI AFLA ROMÂNE!

Georgeta RESTEMAN

 

De SFINTELE SARBATORI, române,

doar gânduri luminoase pentru tine,

oriunde te-ai afla!

Suntem aici, cu totii, plamada vie din pamântul românesc si ne unim doar prin Cuvânt simtirea. Ne strângem mâinile, atunci când ne-ntâlnim si tot prin el, Cuvântul, ne dezrobim gândirea. Acum, când sentimentele frumoase, Iubirea, Bunatatea si Iertarea ne bat sfios la usa, în prag de sarbatoare, ne umezim privirile în lacrima sperantei de mai bine. Si tresaltam de bucurie, precum copiii, atunci când Domnul Bun sau Mos Craciun ne calca pragul si se îndreapta, vesel, spre mine si spre tine…

 Oriunde te-ai afla, române, frate, îti daruiesc din suflet gând frumos! E sarbatoare pe Pamânt si îti doresc ca astazi sa îl primesti cu bucurie, în casa ta, pe pruncul sfânt ce s-a nascut, Isus Hristos! Sa-ti fie masa plina si sufletul curat! Sa uiti de suparare, sa fii bun si sa te bucuri de ce-i frumos cu-adevarat! Copiii sa ti-i cresti în pace si-armonie si dragoste de semeni sa le sadesti în suflet! Sa porti mereu cununi de fericire si daruieste, dragul meu – de n-ai facut-o pâna-acum -, în jurul tau, Lumina, Pace, Liniste, Iubire! Frate, române, oriunde esti în lumea asta, deasupra ta, fara-ndoiala, lucesc lumini pe Cer, dar nu uita, în seara Sfânta de Craciun, aduna-i pe cei dragi si bucurati-va cu totii, si colindati cu sufletul, rostind cu drag, si „linu-i lin” si „leru-i ler”!

Craciun fericit!

 ***

DIN SUFLET VA COLIND

Vesmânt de alb, luciri diamantine
Îmbraca-n juru-mi totul, ce splendoare!
Un roi de fulgi, un cor de voci divine
Obladuiri de îngeri în strai de sarbatoare,

Un brad gatit cu truda, din cuvinte
Cernute în crâmpei de gând frumos,
Picuri de mir ce se astern, cuminte,
Vestind nasterea lui Isus Hristos.

Din suflet va colind, oriunde-ati fi,
Va daruiesc din inima cuvântul,
De sarbatori  sa fim din nou copii
Înnobilând cu dragoste pamântul.

Sa nu lipseasca nimanui pe masa
Pâinea sperantei coapta-n bunatate,
Iubirea sa patrunda-n orice casa
Domneasca pacea pro eternitate!

Din suflet va colind de Mos Ajun
Norocul va surâda, mereu cu bucurie
Sa fim si buni si darnici de Craciun
Cuvântul meu de bine sa va fie
Dar de Lumina de la Domnul Bun!

Georgeta RESTEMAN

Craciun 2011

Cluj Napoca, ROMÂNIA

 

 

Scriitorul Vaclav Havel

 Boris Marian

 

Publicatia pragheza „ Lidove Noviny” a scris a doua zi de la decesul lui Vaclav Havel –„ Un om politic care, de fapt, nu a fost niciodata un politician, ci a ramas un scriitor si un gânditor”. Despre sine , Havel afirma ca el este doar„ un intelectual derutat”. Comparat cu oameni de talia lui Nelson Mandela, Papa Ioan Paul II, s.a., acest mare om politic, dar si umanist de talie internationala dovedea si o rara modestie. Adam Michnik, Milan Kundera, V. Tismaneanu l-au cunoscut si au scris despre el. La fel si Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din România a avut cuvinte de aleasa pretuire.

Havel spunea ca cehii si slovacii traiesc între „autoderiziunea lui Svejk si fatalismul lui Kafka”. A studiat si a pus în scena spectacole inspirate de teatrul absurd (Teatrul de pe balustrada, din Praga), din Kafka, din Shakespeare, Cehov. În armata fiind, ca recrut, în anii 1957-1959 a organizat o formatie de teatru cu succes la public.

Tatal lui Vaclav Havel a fost un om înstarit, cunoscut restaurator de cladiri istorice, prieten cu numerosi artisti, scriitori. Pâna la instalarea regimului comunist cu ajutor sovietic, în 1948, Havel a avut parte de o educatie intelectuala bogata.

Îsi începe cariera literara ca poet, publica o serie de volume – „ Patru poeme timpurii” (1953), „Framântari” (1954), „Note prealabile” (1955)„Spatii si ore”( 1956)„ La marginea primaverii” (1956, n.n. a fost o premonitie?), „Anti-coduri” (1964), „Protocoale” (1966, sunt incluse si eseuri).

În timpul Primaverii de la Praga, în 1968, a fost, scurt timp presedinte al Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia. În 1993 a fost ales membru de onoare al Royal Society of Literature. Fiindu-i interzis accesul la o facultate cu profil umanist, Havel a lucrat ca masinist la un teatru din Praga, a devenit un om pasionat de teatru, începând sa scrie dramaturgie, desi studia la o facultate cu profil tehnic. A urmat la fara frecventa cursuri la Institutul de Teatru. Ultima piesa a fost scrisa în noiembrie 2007, „Odchazeni”, pusa în scena în 2008, la Praga, apoi la Varsovia, Londra, Philadelphia (SUA). În ultimul  an de viata, 2011, a regizat un film, dupa aceasta piesa, cu acelasi titlu.

Ca dramaturg îsi începe cariera cu „ Petrecerea din gradina”, reprezentata în 1963, la Praga, apoi i se joaca „Memorandumul”, în 1965, s.a. Cea mai cunoscuta lucrare dramatica este ”Largo desolato”. (1985). Desigur, celebritatea lui Havel se datoreaza mai mult atitudinii sale civice, anticomuniste, prin lansarea eseului „ Puterea celor slabi”, în 1978, dar scrierile politice îsi au puterea de iradiere în tcalentul sau de scriitor. Dintre piesele sale mai mentionam „Probleme tot mai mari de concentrare” (1968), „ Opera cersetorilor” (1975, o replica la piesa lui Bertolt Brecht), „Audienta”, „Parere personala”, „Protest” (toate trei , în 1978), „Tentatia„ (1986), s.a.

A mai scris si publicat proza: Scrisori catre Olga (1988), Scrisori deschise (1991), Deranjând pacea (1991), Arta imposibilului (1998), s.a.

Sprit non-conformist, perseverent antitotalitarist, Havel a avut prieteni în întreaga lume, iar în patrie i-a fost prieten Sef Rabinul Karol Sidon, cu care a aparut în mai multe ocazii, în public. Samuel Beckett i-a dedicat piesa „Catastrofa”, în 1982, când scriitorul se afla în arestul serviciului de securitate a statului. Era un mare iubitor de muzica rock, de jazz, a avut prieteni pe chitaristul Tom Wilson, care a scris o biografie despre Havel, Frank Zappa, Tom Stoppard, iar presedintele SUA, Bill Clinton a cântat la clarinet în prezenta lui Havel, având amândoi aceeasi pasiune pentru muzica.


În încheiere vom cita câteva gânduri ale lui VACLAV HAVEL

 

Oricine care se ia prea în serios se afla în fata riscului de a deveni ridicol; oricine poate râde în mod constant la el însu?i.

De îndata ce omul a început sa se ??considere sursa celui mai mare sens în lume ?i masura a tot ceea ce exista, lumea a început sa-?i piarda dimensiunea sa umana ?i omul a început sa piarda controlul lumii.

  Drama presupune o comanda, o perturbare a ordinii firesti.

  Chiar si un act pur moral care nu are nici o speranta de orice efect politic imediat vizibil poate treptat si indirect, în timp, sa capete semnificatii politice

 Speranta este un sentiment careia viata si munca îi dau o semnificatie.

 Speranta nu este convingerea ca ceva se va transforma în bine, ci certitudinea ca ceva are sens, indiferent de modul în care aceasta se dovedeste.

 Eu locuiesc într-adevar un sistem în care cuvintele sunt capabile de a agita întreaga structura a guvernului, în cazul în care cuvintele se pot dovedi mai puternic decât zece divizii militare.

 Cred ca teatrul trebuie sa fie întotdeauna oarecum suspect.

 Minciuna nu ne poate salva de o alta minciuna.

Omul modern trebuie sa coboare în spirala absurditatii sale la cel mai jos punct, numai atunci poate el privi dincolo de ea.

 

Acesta era si va fi Vaclav Havel.

 

Boris Marian

 

NORMALITATEA REACTIONARA, LA CRONICARII MOLDOVENI: GRIGORE URECHE, MIRON COSTIN, ION NECULCE…!!! (I)

prof. dr. Adrian Botez

…S-ar pune întrebarea (devenita oarecum legitima, în aceste vremuri, când, din manualele elevilor si din cursurile studentilor, din mentalul românilor – se scoate tot trecutul României…de pâna la blestematul „decembrie 1989”): „De ce umblam, noi, subsemnatul, dupa <<potcoave de cai morti>>, si ne ocupam de niste chipuri <<afumate>>, precum <<cronicarii Moldovei>>, din veacul al XVII-lea/al XVIII-lea: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce?!

De ce?! Pentru ca ei TREBUIE socotiti ca facând parte (precum toti Voievozii Sfinti si Martiri, precum Voievodul Eminescu sau Voievodul Codreanu!) din Logos-ul Întemeietor si Mântuitor al Românilor! Ei sunt (alaturi si dimpreuna cu toate Geniile Ocrotitoare de Logos/Nomos Artistic-Valah) Ctitorii Logos-ului (Artistic!) Scris/Exorcizator-LITURGIC, al Duhului Valahilor… – chiar daca, fireste, stramosii TRACI stiau si ei sa scrie, si înca din adâncimi de timp insondabile!

Dar Tracii foloseau Logos-ul pentru Pastrarea Rânduielii DOAR întru Cerul si Zeii Cerului – pe când Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce, simtind infiltrarea Demonului Temporal-Istoric, chiar daca, la fel precum Tracii, înalta Liturghia Celesta – ei constata, într-o imensa portiune a Marii Iluzii Demonic-Temporale, o falie, o rana hidoasa, a Nerecunoasterii Identitatii de Sine a Neamului Metafizic Românesc! Si, atunci, acolo – ei pornesc lucrarea de exorcizare de Timp-Moarte/Iluzia Temporala cea mai teribila: aceasta exorcizare o fac nu doar extatico-sacerdotal, din pozitia unor Mari Pontifi – ci si din aceea a unor ARISTONI/”CEI MAI BUNI si Mari Razboinici ai Pamântului, VIZIONARI , însa riscând sa fie amestecati cu pulberile vremii/Timpului – …dar, ca VIZIONARI, cautând solutii sa NE si sa SE extraga din Moartea-Timp, din nou, de data acesta, pentru vesnicie si întru „rezolvarea” problemei apocatastatice, în favoarea lui Zalmoxis-HRISTOS: cu o insistenta tragica si cu o demnitate si onestitate nobila, de neimaginat (…pentru starea noastra de totala îngenunchere – …blocata în ceea ce numim „actualitate”… – catre Demonul Timpului: Demon care ne-a iluzionat si ne iluzioneaza, extrem de cataclismic-credibil, cu vremuri atât de pervertite, amestecate si degradate spiritual, cum sunt cele în care „vietuim”/supravietuim” azi, ca sclavi ai Materiei/Prakrti, ai Borboros-ului Infernal, în care toate se înfunda, se sufoca si pier…! – în loc sa ne eliberam întru Paradisul Neamului Românesc si sa fuzionam cu Sfintii Vesniciei Duhului Românesc), ei re-gasesc Solutia SCRISULUI, ca pe o forma de YANTRICA (hieroglific-mandalic [1]-mântuitoare!) si MANTRICA (asemanatoare Sunetului Primordial-Parashabda!) de ELIBERARE SINERGICA, din Infern/Moarte, a FIINTARII si FAPTUIRII (dintr-odata!) ale poporului lor, pornit spre Starea Spirituala de Neam – deci, Solutie de a Iesi, Ferm si Definitiv, din Infernul Timpului si de a Intra, Extatici, în Paradisul Extatic al Mântuirii de Iluzia Teribila a Mortii – deci, Solutia ÎNVIERII NEAMULUI ROMÂNESC!

…Ei, asa-zisii „cronicari” (dimpreuna cu Duhurile Voievozilor, Sfinti si Martiri, MUSATINI si BASARABI, cu care-si fac ei Lucrarea Exorcista! – …iata de ce consideram ca, la Temelia Lucrarii de Exorcizare Temporala, trebuie pusi, laolalta, Logos-ul Razboinic STEFANIC, cu nume dat de poporul pornit spre Re-Sfintirea Neamului Românesc: STEFAN CEL BUN SI SFÂNT, exprimat prin Fiintare/Faptuire/ORDONARE NOMOTICA, întru Re-Ctitorirea Logos-ului TRACICO-HRISTIC – precum si Logos-ul BASARABIC, exprimat prin Scriitorul Mantrico [2]-Yantric [3]-al-Lui-HRISTOS – IOAN NEAGOE BASARAB!!!), sunt, de fapt, cele mai „a-cronide”/anti-cronide” fiinte ale Neamului Românesc, deopotriva de titanice, precum Geniile Neamului Metafizic Românesc! Între demersul lor magico-exorcizator de Satana Timpului ei îsi întrepatrund Duhul cu cel, aparent, al mult mai vechii, Tracicei MIORITE (cea ne-scrisa decât …PE SUFLET si-n DUHUL ROMÂNESC – si ÎN VOCEA VIZIONARA A SFINTILOR NEAMULUI… – …si, cica, „anonime”… – …de parca Zeii pot exista altfel, decât cu Nume Sacru!), cu cel al, aparent, mult mai „noilor” Genii ale Neamului Metafizic Românesc – Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu, Constatin Brâncusi, George Enescu etc. De fapt, Marile Duhuri se întâlnesc, toate, în ANISTORISMUL DUHULUI NEAMULUI METAFIZIC ROMÂNESC!

…Dar tocmai acesta este motivul pentru care „preludiul” de lucrare, din fata ta, cititorule, contine începutul de analiza hermeneutica a Duhului unor „personaje istorice” (?!) considerate ca fiind „prafuite” si „inutile”, precum Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce – când, de fapt, ele se întâlnesc, gemelar, în CTITORIA (de fapt, vesnica Re-Întemeiere a!) MANOLICA a MONASTIRII MANOLICE A NEAMULUI SACRU AL LOGOS-ULUI ROMÂNESC!

…Aici, ca si în cartile noastre despre CTITORUL-EMINESCU (ATOTSINTETIZATORUL, întru Neamul Metafizic Românesc/Logos si Nomos Românesc!) , sau despre Ctitorul-Creanga, Ctitorul-Caragiale etc. – noi vrem sa-i revelam pe cei care stau, cu Duhurile lor Înmanuncheate, la Temelia Logos-ului Auto-Sacrificial HRISTIC, prin care se mai tine, înca, în Lumina Cerului – România si poporul nostru (VA)LAH (adica LAH/NEGRU/apartinând MISTERULUI DEMIURGICOSACRAL!) – pornit în Calea de Re-întâlnire a Neamului Metafizic Românesc!

…Si, din pricina ca Satana, Marele Iluzionist al Timpului, ni-i înfatiseaza, pe Ctitoriii Neamului Metafizic Românesc, ca fiind dispersati si departati, pâna la ruptura semantica, pâna la absurd!, în Lucrarea lor SFÂNTA (exorcizatoare de demonismul temporal!), de parca Geniile Conformatoare ale Neamului Metafizic nu ar CON-LUCRA, permanent, la Refacerea Caii de Duh, dintre poporul istoric si Neamul METAFIZIC, dintre logos-ul trecator si Logos-ul cel ETERN!) – noi vom încerca sa-l convingem, în „preludiul” alchimic de fata, pe eventualul nostru cititor – de GEMELARITATEA DE DUH A GENIILOR MÂNTUITOARE!

…În GRADINA ARHEILOR NEAMULUI METAFIZIC ROMÂNESC – toate Înaltele Duhuri/Geniile Orotitoare ale Neamului sunt „suspendate” în Cerul Ortodoxiei/LEGII, deasupra constiintelor si Duhurilor noastre traitoare – Înaltele Duhuri/Geniile Orotitoare ale Neamului se întâlnesc si se contopesc, în Unicul Arheu Suprem, cel Fara Nume, dar cu functia soteriologica, de Logos-Nomos Specific, Mântuitor/Învietor de Neam!

…Eminescu nu doar ca ESTE (întru Eternitate-Anistorie Divina!) frate geaman al Pontifilor-Ctitori Autosacrificiali-MANOLICI – si se jertfeste, dimpreuna cu ei, în Temelia Monastirii Manolice a României – ci-i si convoaca sau invoca, pe TOTI, la Lucrarea Alchimica a Învierii de Duh! – si, pentru acesta, îi invoca pe TOTI Ctitorii Fiintarii/Faptuirii :

1-Ramâneti în umbra sfânta, Basarabi si voi Musatini,/Descalecatori de tara, datatori de legi si datini,/Ce cu plugul si cu spada ati întins mosia voastra/De la munte pân’ la mare si la Dunarea albastra” – sau: “Cum nu vii tu, Tepes, doamne…”, sau: “Stefane, Maria ta,/Tu la Putna nu mai sta,/Las’ arhimandritului/Toata grija schitului,/Lasa grija sfintilor/În sama parintilor,/Clopotele sa le traga/Ziua-ntreaga, noaptea-ntreaga,/Doar s-a-ndura Dumnezeu,/Ca sa-ti mântui neamul tau!/Tu te-nalta din mormânt,/Sa te-aud din corn sunând/Si Moldova adunând./De-i suna din corn o data,/Ai s-aduni Moldova toata,/De-i suna de doua ori,/Îti vin codri-n ajutor,/De-i suna a treia oara/Toti dusmanii or sa piara/Din hotara în hotara -/Îndragi-i-ar ciorileSi spânzuratorile!”)

2-…si, pe de alta parte, Liturghia AUTO-SACRIFICIAL-MANOLICA a lui Mihai Eminescu se face prin Verbul Ctitorilor de Logos Specific Românesc, întâlniti (si identificati, pâna la fuziune de personalitate, întru Neutralitatea EXTATIC-DIVINA a RUGACIUNII MÂNTUITOARE/ÎNVIETOARE DE NEAM!) pe deasupra de Demonii (Dezintegratori si Zavistnici întru Disiparea UNITATII DE DUH A STATUII NEAMULUI ROMÂNESC si Distrugatori de Solidaritate întru Identitate!) ai Timpului – Logos-ul Eminescian, identificat cu Logos-ul Specific Românesc/Logos-ul National Românesc – este, de fapt, Locul / Spatiul de fuziune al Rugaciunii Dimpreuna Faptuitoare prin AUTO-JERTFIRE, al Marilor Duhuri/GENII Ocrotitoare de Neam Metafizic Românesc: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Mihai Eminescu…

Pe deasupra de TIMP Demonic, împrumutând forta lui KALI [4], acesti Ctitori Sfinti (aparent, azvârliti prin toate colturile si firidele veacurilor…!) se simt/pre-simt, se intuiesc, se strâng de mâinile lor co-demiurgice, unii pe altii – …si lucreaza, la Marea si Sfânta si Mistica Lucrare a Învierii Neamului Românesc – DIMPREUNA!

Nu doar sa-i privim întru Lucrarea Învierii noastre, ci sa-i si întelegem, întru Scrisul lor Mantrico-Yantric, refacator al Starii de Gemelaritate Sinergic-Fiintatoare/Faptuitoare – si sa si credem, din câte puteri de Duh ne-or mai fi ramas – în Buna-Vestire a lor, despre Sansa Învierii Neamului Metafizic Românesc, iscata din Buna-Vointa lor de Re-Ctitorire a Neamului Sfânt!

***

 

…De ce anume duce lipsa societatea româneasca si mondiala, azi? În primul rând, duce lipsa de SPIRIT REACTIV/REACTIONAR (care, la rândul lui, este epifania însasi a Vietii!).

ADICA, DUCE LIPSA DE NORMALITATE!!!

Oricâte manipulari mârsave se petrec, în tara si în lume, oricât Rau se revarsa si este înghitit, pâna la sufocare, de oamenii mediocri de azi, din tara si de pe Planeta Terra – totul se amâna, totul se suporta, nu stoic, ci ca-ntr-un somn înclestat… – ba chiar se ajunge la complicitatea cu Raul si la Apologia Raului. De ce? Din pricina unei paralizii, în creier, a Centrului Reactiunii. Din pricina unei spaime, inconstiente, de “si mai rau”: “Doamne, fereste de mai rau!” Dar de ce nu: “Doamne, da-ne noua, fratilor Tai mai mici, sa ne împartasim din Bine!”…?!

Lumea de azi a ajuns sa zica, prosteste: “TOTDEAUNA, românul a fost tradator si las, TOTDEAUNA românul a fost si pasiv, si…mioritic (n.n.: fireste, cei ce zic aceasta habar n-au de Spiritul Zalmoxian-Hristic al Miritei, de Sensul Ei Regenerator-Soteriologic, de Vizionarismul Ei Paradisiac!)… – …mamaliga nu explodeaza!”

Am cautat sa aratam, în cartea noastra, precedenta studiului de fata, “Cazul DACIA. România de AZI: PREGATIREA CEA TAINICA (a Drumului spre ROMÂNIA SACRA, de ieri, de mâine…de PURURI!), Ed. Rafet, Rm. Sarat, 2011 – ca aceste afirmatii nu sunt valabile nici pentru Eroicii Sfinti TRACI, dar nici pentru românii (de la Nord si de la Sud de Istru) din vremile de dupa caderea Sarmizegetusei, mileniul la capatul caruia dinastia Asanestilor a dovedit un DUH DE REACTIUNE absolut naucitor – cumplit, dar DREPT: pentru O PALMA (data cu totul trufas si nechibzuit, de catre sebastocratorul Ioan, de fata cu Împaratul bizantin Isaac al II-lea Anghelos…Conducatorului Român ASAN!), Împaratii ROMÂNI Petru si Asan, precum si urmasii lor de la tronul Asanesc/Românesc, au distrus nenumarate armate bizantine, cu tot cu împaratii care le conduceau!!!

…”Preludiul” de studiu, de fata (care se va continua!), vrea sa cerceteze, mai departe, în veacurile care au urmat destramarii IMPERIULUI ASANESC si au determinat formarea statelor feudale Tara Româneasca si Moldova – cum s-a manifestat si DACA s-a manifestat, acest SPIRIT REACTIV-RECTIONAR AL ROMÂNILOR. Truda pe care ne-am luat-o drept Misiune, cu Voia Lui Dumnezeu – …si va încerca sa împlineasca dorinta noastra de iscodire, cu ajutorul asa-zisilor “cronicari moldoveni”, mai obiectivi, demni, nobili si patrioti, decât cei munteni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce… – …dar, toti trei, grefându-si conceptia spiritual-moral-filosofica pe Duhul Lui Hristos, exprimat optim în stravechea si înteleapta carte de învatatura a luminatului si sfântului domn MUNTEAN, Neagoe Basarab: Învataturile lui Neagoe Basarab, catre fiul sau Teodosie.

…Având de-a face cu Magi ai Scrisului, fireste ca vom încerca sa relevam, chiar revelam, pe cât ne sta în putinta, aceasta Magie Exorcizatoare, prin Logos Scris!!!

Vom vedea, dimpreuna, speram, cât DUH REACTIV-HRISTIC si ce MODELE SUBLIME/Calauze spre NEAM dezvolta niste vremuri pe care, îndeobste, jalnica majoritate a istoricilor, orbi si dogmatici, o dispretuiesc si o numesc… “Evul Întunecat”!!! Mai multa lumina si mai mult Duh de Viata Dumnezeiesc-Hristica, decât în EPOCA MUSATIN-BASARABA – nu a mai existat decât în Dacia Sfânta a Tracilor

Ne luptam, însa, din pacate, cu un Demon din Inima Duhului Românesc: TRADAREA…Dar nadajduim ca re-gasirea Sinelui Celui Hristic-Eroic, va determina si distrugerea acestui morb satanic al tradarii – …care, precum cariul, tot roade în Stejarul Poporului Românesc, cu râvna de a-l putrezi si prabusi în Nimicnicie si-n Uitarea Paradisului/Originea-PATRIA noastra Vesnica!!!

De atunci,

1-din veacul al XIV-lea (al Ctitoriei MONASTIRILOR-TARI),

2-respectiv al XVI-lea, pâna la al XVIII-lea, când s-au stins EROICII LUPTATORI, prin Scris, cu Demonul Timpului! –

3-…cu exceptia Momentelor Astrale: IMomentul EMINESCU, din a doua jumatate a veacului al XIX-lea si IIMomentul-Epoca Legionara, din prima jumatate a veacului XX, prin care s-a re-pornit Lucrarea Sfânt-Voievodala, de Regenerare/Înviere a poporului român – …si nu numai a celui român!… – în drumul sau catre Sublimitatea Neamului Românesc-CANDELA A NEAMURILOR LUMII!!! –

4 – … pâna azi… – …când Reactivitatea/Reactiunea tinde spre zero!

totul a mers înapoi, “ca racul”, vorba lui Eminescu!

De observat ca Ontologia Spirituala a Omului influenteaza, decisiv, si Exprimarea Duhului Omului, prin Cultura: NU MAI EXISTA GENII – …ci doar impostura!!!

Normalitatea Logos-ului/Scris a fost perturbata, grav, de Anomalia Disparitiei Logos-ului Social-Existential! Deci, toate trei formele de exprimare a LOGOS-ului DIVIN (Scrisul/Cultura-ca-Logos, Faptuirea-ca-Logos, Existenta/Fiintarea-ca-Logos) trebuie sa revina la parametrii NORMALITATII! – altfel, pretul platit va fi însasi perimarea, alienarea, ratacirea oarba a Fiintei Umano-Divine!

Dar nu s-a stins DUHUL ROMÂNESC DE VIATA REACTIVA, ci doar s-a dispersat/disipat (aproape pulverizat!) forta lui de Lumina AutosacrificialHRISTICA, altruista si demna, nobila si eroica – si a cazut, astfel, în catalepsie… a (a)dormit, parca, vorba lui Andrei Muresanu…”un somn de moarte” – si doar trebuie sa se “destepte”!!

Asa-zisa “democratie moderna” (“gaselnita” asasina/genocidica a Franc-Masoneriei Mondialist-Globalizante!) este cel mai cumplit factor de “scopire/castrare spirituala” a popoarelor, în Drumul lor (ca PELERINAJ INITIATIC!) spre Starea Spirituala Majora, de NEAMURI!

Dar avem convingerea ca, la Timpul Potrivit (“Gongul” Dumnezeiesc!), acest Duh de Reactiune Vitala se va re-trezi si va re-formula/re-grupa, RE-SOLIDARIZA si trainic “cimenta” spiritual (prin recunoasterea, între ei, a Ostasilor Luminii!) Frontul ELITELOR ALBE, cel care va prabusi, în neant si-n bezna lui de obârsie, Frontul ELITELOR NEGRE!

Aceasta (Viata cu Duh Reactiv/Reactionar) va însemna însasi NORMALITATEA DUHULUI DE FAPTUIRE si a ONTOLOGIEI Omenirii!

 ***

 

ARHETIPUL SI MAGIA SCRISULUI.

A-CRONISTII/ANTI-CRONISTII…”CRONICARI”!

NORMALITATEA REACTIUNII. SINERGIA SCRIS-FAPTA/FAPTUIRE-EXISTENTA COSMICA (II)

…Acest Neam al Românilor s-a tinut, din anistorie spre istorie (cu perspective de reversibilitate!), prin Limba si prin Religie. Prin DUH DINAMIC-DEMIURGIC-REACTIONAR!

Niciodata, una fara alta – LIMBA fara RELIGIE/”LEGE”!

TEMEIA” CRESTIN-ORTODOXA, pe care „temeliuiaste” [5]/întemeiaza” Logos/Gospodarie de Neam – cel mai minunat, întru Dreapta Cugetare si de Bine Sfatuitoare (desi în slavoneste, înca…!), dreptcredinciosul Voievod IOAN NEAGOE BASARAB, cel ce Dumnezeiasca Sfatuire da fiului sau, Teodosie, pe la 1521…!!!

Daca Europa „mergea pe mâna” Duhului (Va)Lahului IOAN NEAGOE BASARAB, Autenticul Cruciat, iar nu pe aceea a lui Niccolò Machiavelli-demonizatul, Lumea ar fi aratat, azi, cu totul altfel, în sensul unui Echilibru al Pacii Cosmice, Umano-Divine (aceasta ne-excluzând, în niciun caz, ba chiar implicând, prioritar! – Razboiul cu Diavolul si cu iluziile asasine ale Celui Rau…!), mult mai apropiat de Desavârsirea Sacra-Hristos, iar nu dezbinata si naboita de Bezne – caci iata cum se con-forma si se raporta Duhul Vizionar (strabatator al Pâclei instaurate de Iluzia Temporala) al Lui Neagoe Basarab, la Spatiul Paradisiac/Absolut Non-Conflictual, al Lumii-Creatie Divina – aparând si definitia CRESTINULUI ADEVARAT, definit Fiintial, prin Spatiu si Faptuire, întru Lupta Neabatuta cu Diavolul si ÎNTRU SCHIMBAREA METANOICA A DUHULUI UMANO-DIVIN – „ASA SA CADE SA LACUIASCA SI CRESTINII, SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL, SI SA-I IZBAVEASCA PRE CEI ROBITI SI SUPUSI DE DIAVOLUL SI PRE CEI CE SUNT TINUTI DE DIAVOLUL SI DE TOATE ALE LUI, SA SA SCHIMBE”: „Dar cine s-au facut vreodata case de piiatra în tabara, stiind ca curând si preste putinea vréme iarasi va sa le paraseasca? Nimeni n-au facut asa, ce macar de ar si încépe ceva sa faca asa, acela ca un vânzatoriu sa va ucide. Sau cine ar cumpara macar o mila de loc în vrémea razboiului si sa-si faca curti pre dânsa? Nimeni nu va face asa. Ca de ar si cugeta cineva sa faca asa, înca i-ar zice altii: „Venit-ai la razboiu, iar n-ai venit la negot! Dar caci te nevoesti cu dor si cu pohta de acest loc, care preste putinea vréme vei sa-l parasesti? Lasa, deaca vom mérge la mosiia noastra, deacii vei face aceasta acolo!“ Aceasta-ti graescu eu acum, fatul mieu: CÂND VOM MÉRGE ÎN CETATEA IERUSALIMULUI CELUI DE SUS, ACOLO VEI FACE ACEASTA, CE ÎNSA ACOLO NU IASTE NICI O NEVOINTA SI NICI O OSTENEALA, CA ACEL ÎMPARAT MINUNAT SI PUTÉRNIC LE VA FACE TOATE. IAR SI AICI AJUNGE A LACUI ÎNTR-UN ZEMNIC SI ÎNGRADIT CU UN GARDICEL, IAR A FACE CETATI SI CASE DE PIATRA NICI DE UN FOLOS NU SUNT. Auzi cum lacuescu tatarii în case facute pre roate, si lacasul lor iaste facut tot ca al unor pastori. ASA SA CADE SA LACUIASCA SI CRESTINII, SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL, SI SA-I IZBAVEASCA PRE CEI ROBITI SI SUPUSI DE DIAVOLUL SI PRE CEI CE SUNT TINUTI DE DIAVOLUL SI DE TOATE ALE LUI, SA SA SCHIMBE. Ca acéia, deaca-si fac colibi si deaca vor sa le paraseasca, ei le parasescu, ca cum ar lasa ostasii oastea cu pace, si acéia deacii mult s-ar veseli si s-ar bucura. CA MAI FRUMOS LUCRU IASTE, SI MAI CU PLACÉRE A VEDEA PUSTIILE AVÂND UMBRA DE CÉTE CALUGARESTI, DECÂT VOINICI ÎN OASTE ÎNTINZÂNDU CORTURI SI ÎNFIGÂNDU-SI SULITILE SI LÂNGA SULITE SA-SI PUE PLATOSALE SI ARMELE, IAR ALTA MULTIME SA AIBA OCHI CA DE ARAMA SI ÎNARMATI CU ARME DE HIER, SI ÎMPARATIE ÎNGRIJATA SI PRESTE CÂMPU MULTE ASTERNUTE SI PRÂNZURI. CA ACEASTA VEDÉRE NU IASTE BUNA, CI IASTE MAI BUNA CAREA ZIC EU. Ia umblam acum în pustii si VOM VEDEA UMBRARILE VITÉJILOR LUI HRISTOS SI NU VOM VEDEA ACOLO ÎNTINDEREA CORTURILOR, NICI HAINE SI ALTE ZAVÉSE LUCII, CU CARE FAC UMBRA ÎMPARATULUI; CI VOM VEDEA CE IASTE MAI BUN SI MAI FERICIT DECÂT TOT CE IASTE PRE PAMÂNT. Ca de multe ori acolo sa vor fi întinsu ceriurile si sa vor fi aratat lucruri si vederi minunate. SI VOM VEDEA ACOLO LACASURILE LOR, CAREI CU NIMIC NU SUNT MAI JOS SAU MAI MICI DECÂT CERIURILE. CA ÎNTR-ÎNSELE S-AU POGORÂT SI AU ÎNTRAT ÎNGERII, CE ÎNCA TOCMA SI STAPÂNUL ÎNGERILOR” – cf. Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie; si, dupa invocarea Nevoii de METANOIA a Omului Cazut în Iluzia si Trufirea Dementiala/Iresponsabilitatea venita prin Orbirea Demonului Iluzionist al Timpului/Istorie, precum si dupa invocarea Functiei Paradisiace a Martirilor Crestin-Ortodocsi si Eroilor Neamului Românilor – Sfântul Domn îi mai zice fiului sau, pentru a-l initia deplin, întru Comportamentul Sacru al Milei si Întelegerii Drepte, a Duhului Umano-Divin-HRISTOS, prezent în Duhul fiecarui om-român-crestin, dar dând si Definitia Domnului Autentic CRESTIN – precum si modul de a identifica Impostura Demonica a Falsului “DOMN”, cel care (se) duce spre Pierzarea/”Periciunea” sa si a poporului cel de calauzit spre Neam – „IAR DOMNUL CARE NU VA JUDECA PRE DREPTATE SI PRE LEGEA LUI DUMNEZEU, ACELA NU IASTE DOMN, NICI SA VA CHEMA ÎNDREPTATOR SI UNSUL LUI DUMNEZEU, CI VA FI PIERDUT ÎN PERICIUNEA CEA DE VECI SI PENTRU FATARNICIA LUI NICI FATA LUI DUMNEZEU NU O VA VEDEA”:

(…) NICI FOARTE SA TE VESELESTI DE SLAVA LUMII ACESTIIA, NICI IAR FOARTE SA TE ÎNTRESTEZI, CI NEÎNCETAT SA MULTUMESTI LUI DUMNEZEU DE TOATE (…)[6]Hristos dete tie chip de rabdare si de nerautate, ca sa faci si tu asa celor ce te-au urât si te-au facut rau si sa nu dai rau pentru rau, nici sa-ti aduci aminte pentru rele, ci sa-i miluesti si sa-i erti, cum si stapânul tau Hristos s-au rugat pentru nemultumitorii si neînteleptii jidovi” [7](p. 183)”IAR DOMNUL CARE NU VA JUDECA PRE DREPTATE SI PRE LEGEA LUI DUMNEZEU, ACELA NU IASTE DOMN, NICI SA VA CHEMA ÎNDREPTATOR SI UNSUL LUI DUMNEZEU, CI VA FI PIERDUT ÎN PERICIUNEA CEA DE VECI SI PENTRU FATARNICIA LUI NICI FATA LUI DUMNEZEU NU O VA VEDEA (…) [8]când veti vrea sa isiti la judecata în divan, întâi va sa cade sa va rugati Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa va fie întarire si învârtosare(…) sa ziceti: “(…) Si ne da judecata dreapta, ca nu cumva pentru nedreptatile noastre sa fim lepadati si izgoniti la înfricosata-ti judecata, si sa nu vedem lumina fetii tale(…) [9](…) ”cu ce dreptate veti judeca saracii într-aceasta lume, cu aceia vor fi judecate si faptele vostre la împaratia cea cereasca. Vedeti ce lucru mare este judecata? Pentru aceea si voi, când veti sadea sa judecati la divan, SA SAZA LÂNGA VOI TOT OAMENI BUNI SI ALESI. Si sa fie si boiari tineri lânga voi, ca sa ia toti învatatura buna si dulce din gurile voastre [10]”. (…) “Si sa nu fataresti celui bogat , nici iar sa miluiesti cu judecata pre cel sarac, CI SA FACI JUDECATA DREAPTA SI BOGATILOR SI SARACILOR(…)nu cumva sa fiti unora dulci si altora amari(…) si la judecata sa nu va pripiti, ca nu cumva neîntelegând jalba saracului, sa-l judecati cu nedreptate. Sau dar de-i va fi frica si sa va ului si nu va putea spune daslusit, ci sa-l întrebati de multe ori, pâna i sa va potoli frica. Deacii cu blândete si cu cuvinte dulci îi ziceti:<<Frate, nu-ti fie frica(…) , ci te trezeste si te dasteapta ca din vis, si-mi spune pre dreptu, ca sa-ti putem lua seama si noi si sa te judecam pre dreptate>> (…)[11] Iar de veti si gresi la judecata si boiarii vostri vor pricepe ca ati gresit(…) sa nu va pae ca va fac rusine sau sa tineti mânie în inima voastra pentru acel lucru, ci într-acel ceas sa primiti acel cuvântu si iar sa chemati pre sarac sa-i faceti dreptate, ca nu cumva, dupa ce ati facut judecata rea, sa va para rau si ati vrea sa-i faceti bine si nu veti putea(…). CA MAI BINE SA NU VA FIE VOIA DEPLIN SI INIMA ÎNFRÂNTA, DECÂT SA FACI SARACULUI STRÂMBATATE .

…Asa, deci: ”La judecata sa nu va pripiti, ca nu cumva neîntelegând jalba saracului, sa-l judecati cu nedreptate. Sau dar de-i va fi frica si sa va ului si nu va putea spune daslusit, ci sa-l întrebati de multe ori, pâna i sa va potoli frica. Deacii cu blândete si cu cuvinte dulci îi ziceti:<<Frate, nu-ti fie frica>> (…)Iar de veti si gresi la judecata si boiarii vostri vor pricepe ca ati gresit(…) sa nu va pae ca va fac rusine sau sa tineti mânie în inima voastra pentru acel lucru, ci într-acel ceas sa primiti acel cuvântu si iar sa chemati pre sarac sa-i faceti dreptate, ca nu cumva, dupa ce ati facut judecata rea, sa va para rau si ati vrea sa-i faceti bine si nu veti putea(…). CA MAI BINE SA NU VA FIE VOIA DEPLIN SI INIMA ÎNFRÂNTA, DECÂT SA FACI SARACULUI STRÂMBATATE Câti nu se bat în piept, azi, cu “crestinismul” lor, dar nici au gândit la aceasta atitudine fraterna, întru napastele istoriei si ontologiei – si de asumare curajoasa si responsabila, a propriilor greseli, fara ambitii/orgolii desarte si trufii letale… – …atitudine atât de curat, viguros si neclintit hristica! Crestinismul este, cu adevarat, cea mai grea religie, sitagmatic si paradigmatic, de pe Terra si din toate timpurile – pentru ca te obliga la METANOIA, sa-ti întorci sufletul pe dos, pâna ti-l luminezi în întregime – si ti se reveleaza Mântuitorul si Mântuirea/Învierea Duhului!!!

… “SA SAZA LÂNGA VOI TOT OAMENI BUNI SI ALESI”…Sa luam aminte, atunci când ne mai alegem fie prietenii, fie conducatorii…!!! Altfel, vom regreta amarnic: fara ÎNTELEPCIUNE, fara „JUDECATA DREAPTA”, fara OAMENI BUNI SI ALESI”, fara „SA ÎNCUNGIURE TOATA LUMEA LUPTÂNDU-SE CU DIAVOLUL” – Caile unui om si ale unui popor, cazut în Istoria/Iluzia Temporala – se închid ori se afunda de tot, în Bezna cea Vesnica a Tartarului…!…Ce asemanare poate fi între Hristosul lui Neagoe, Omul Con-Format Rasaritului-Hristos, si Demonul care-l îndeamna pe Machiavelli sa ne învete “politica”… anti-polis si “diplomatie”… întru crima, cum a si reusit, cu noi, “modernii”, precum se vede treaba, în “globalismul” asasin/genocidic, de azi?! Este mai bine sa fii violent, decât precaut, deoarece soarta este ca si o femeie: daca vrei s-o stapânesti, trebuie s-o bati si sa i te împotrivesti.(…)Trebuie sa stiti ca exista doua feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celalalt pe forta: cel dintâi este propriu oamenilor, celalalt apartinând animalelor; dar întrucât primul nu este de multe ori suficient, trebuie sa recurgem la al doilea; deci îi este necesar unui principe sa stie sa fie tot atât de bine animal si om [12] iar primul si cel mai recomandat procedeu de a stapâni o tara care a cunoscut legea si libertatea – este “s-o distrugi” [13]. Si meticulosul si eruditul apostol al nelegiuirii aduce, imediat, anumite exemple din istoria Romei – autoritatea morala a lumii antice (evident, escamotând premeditat atitudinile de dreptate si generozitate, din istoria romana): “Romanii, pentru a-si mentine stapânirea în Capua, Cartagina si Numantia, le-au distrus, si în felul acesta nu le-au pierdut.” De unde se vede ca diavolul este mare savant…”donând” modelul sau de cinism salbatic – Apusului/Amurgului Faustian, demn, înca de pe-acum, de Ragnarökr [14]!

Sintagma celebra a lui Miron Costin, „Biruit-au gândul…” – sta marturie pentru dârzenia REACTIONARISMULUI SPIRITUAL al Românilor Medioevici (cu totul deosebiti de Românii Contemporani, mult prea non-reactivi, mult prea adaptati, chiar mult prea „familiari” cu Raul!). Iar Duhul Dumnezeiesc emana dimensiunea Nomos-ului, Logos-ul Ritualico-Sacral al Neamului, pentru ca ”diriguieste-gospodareste-orânduiesteCetatea-Templu (care Nomos-Logos-Cetate, azi, au cam disparut, au devenit o „legenda”, oricum, ceva „revolut”, pentru majoritatea locuitorilor planetei Terra…planeta care, din Centru al Cosmosului Creatiei, al Nomos-ului/Logos-ului Creatiei, a devenit o „mahala” non-creationista, non-reactiva, aproape flegmatica, în apatia ei exasperanta Anti-Nomos, o „suburbie” a Cosmosului, care-si neaga Creatorul, neaga Spatiul Createi, neaga Dinamica Reactiv-Luminoasa-Revelatorie – fata de Întuneric, a Creatiei). Deci îsi neaga Fiinta/Fiintarea.

A nega „LEGEA”/Logos-ul Neamului, cum îi spuneau Religiei Ortodoxe asa-zisii nostri „cronicari” (de fapt, cei mai vajnici si teribili luptatori cu Timpul-Iluzie – deci, A-CRONICI/ANTI-CRONICI! – ei sunt adevaratii CRUCIATI, pentru ca numai prin Nomos-ul-Hristos ne putem regasi Fiintial-Real/Stabil Conformativ) – înseamna a nega Fiinta Cosmica. Dar Fiinta se afirma si prin constienta unui Spatiu legat de Logos si de Religie, conformat prin Logos si prin Religie. Deci, Spatiu Sacral, Hristic-Nomotic!Logos-ul a fost, întâi, probabil, formal, în-scris într-o „forma mentala” [15], cum zic indienii (cf. Gramatica lui P?nini). Apoi, forma s-a semi-materializat în…”VAZDUHUL / VIBRATIE ÎNTEMEIETOARE/PARASHABDA” [16]si-n „suflare-suflet”, deci Logos-ul a capatat expresie orala (Dumnezeu, zic unii, n-a „scris”, întâi, Creatia-Paradis…!): „pe unde iese sufletul, sa-ti iasa si vorba”! Traco-Dacii n-au avut, ca si Dumnezeu-Hristos ori Socrate, încredere în scris (desi l-au aracticat, cu zeci de mii de ani în urma, cu arata tablitele de la Tartaria! – chiar pâna la joc, pâna la disimulari/încifrari ludice) – ci s-au daruit, Duh si trup, Logos-ului Mioritic. Mântuirea prin Logos. Prin Legea Învierii, adica a Re-Gasirii Centrului Cosmico-Existential. Legea Fiintei/Fiintarii Reale!

În Evul Mediu, Traco-Dacii-Români au re-descoperit Magia Scrisului (pe care stramosii lor o lepadasera, pentru ca, înca, nu se lepadasera de SFINTENIA-CA-SUFLU – SUFLAREA CENTRIPETA, A „VÂNTULUI/DUH DEMIURGIC”, SPRE CENTRUL-STABILITATE-A-FIINTEI-ÎNTRU-DESAVÂRSIRE!), pentru ca, spre deosebire de rangul înalt-spiritual al Traco-Dacilor din asa-zisa „antichitate” (de fapt, perioada mai bunei perceptii a Iluziei Timpului – perioada Memoriei, întru Vesnicia Duhului), medievalii se aflau mult mai înfundati în Kali Yuga – …fireste, cu mult mai putin decât noi, cei de azi, care nu mai avem constiinta Logos-ului de niciun fel: nici a celui oral, nici a celui consemnativ, ca ajutor si sprijin al unei Memorii Identitare care se stinge, sub agresiunea, tot mai intensa, a Timpului (agresiune care se traduce, de fapt, în cedarea Fiintei noastre de Credinta, adica de Stabilitate a Duhului…strabunii nostri o numeau ÎNTELEPCIUNE, adica dreapta cumpanire, în Cuget si Fiinta, a Realului Divin: noi nu mai stim ce e aceea…!). De aceea, pentru noi, cei de azi, si importanta Religiei a scazut, pentru ca nu mai pastram contactul cu Duhul nostru identitar – si, drept consecinta, pierdem, aproape total, perceptia Spatiului, ca zona conformativ-existentiala.

Dar, spre deosebire de noi, ei, medievalii, sunt foarte constienti de acest fapt demonizant, de aceasta corupere a spiritualitatii lumii! – …de aceea, si initium-ul religios al operelor medievale („Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade sa cinstesti si sa lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare si bun si milostiv si ziditorul nostru cel întelept, si zioa si noaptea si în tot ceasul si în tot locul. Si sa foarte cuvine sa-l slavesti si sa-l maresti neîncetat, cu glas necurmat si cu cântari neparasite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-tunérec la lumina si den nefiinta în fiinta – cf. Începutul învataturilor bunului credincios Ioan Neagoe, voievodul Tarii Ungrovlahiei, carele au învatat pre fiiu-sau Theodosie voda), de aceea si viziunile, obsesive si foarte reale, ale sanctiunii pozitive, din zona Dumnezeului Vesniciei Existential-Formale, a Voievozilor Cautatori de Re-Sfintire, prin aparitia/revelatia si protectia sacra, din partea sfintilor trimisi de Hristos-Dumnezeu, ca Semn-Chemare, spre Re-aflarea Identitatii noastre Umano-Divine: „Zic sa sa fie aratat lui Stefan voda sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra razboiului calare si într-armatuca un viteazu, fiindu într-ajutoriu lui Stefan voda si dându vâlhva ostii lui” – cf. Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, Razboiul de la Râmnic, când s-au batut Stefan voda cu Tapalusi voda, va leatul 6989 <1481>, iulie 8, p. 54; sau: Zic unii sa sa fie aratat lui Stefan voda la acest razboiusfântul mucenicu Dimitrie, calare si într-armatu ca un viteazu, fiindu-I întru ajutoriu si dând vâlhva ostii lui ci este de a si créderea, de vréme ce au zidit bisérica” – idem, De capetile céle de frunte ale lésilor ce s-au aflat pieriti, p. 64. De observat: argumentul veridicitatii este suprem si irefutabil: nimic altceva decât Jertfa de Fapta: ZIDIREA BISERICII, adica Însasi Epifania Spatiului Sacru (al Coerentei Desavârsite) si a Faptuitorului Real al Luptei contra Demonului Trufiei Lesesti: Sfântul Dimitrie, plus Hristos-Dumnezeu/Paradisul.

Pentru noi, cei de azi, a început, de mult, teroarea Timpului, deci uitarea Coerentei Spatiale Desavârsite, echivalenta, în Semantica Divina, cu Sacralitatea Spatiului – Spatiul Sacru fiind sinergic cu Sacralitatea Fiintei si, deci, a Logos-ului – si nu ne mai vedem, deci, nici ca fiinte spiritual-identitare, nici ca fiinte spatial-identitare, nici ca fiinte nomotice, întru Logos. Pentru cineva oarecare de azi, a afirma, spre exemplu, ca MIORITA ZALMOXIANA, MIHAI EMINESCU, OCTAVIAN GOGA, GRIGORE URECHE etc. sunt frati si profund închinati „comuniunii” spirituale, întru Logos si Fiinta! – …sunt, daca nu identici, cel putin echivalabili, prin Logos, Religie si Spatiu Identitar Stabil (deci, Divin!) al Fiintarii, echivalabili la nivelul Duhului… – …devine, din realitate, o aberatie. Si, totusi, nu este nimic aberant, în afirmatia ca Marile Spirite (aflate în permanenta comuniune cu Divinul!) ale unui Neam se „pipaie”, întru Duh, comunica si-si (re)comanda, reciproc, un anume fel de COMPORTAMENT SPIRITUAL-EXISTENTIAL – si, toate acestea, PE DEASUPRA DE TIMP SI DE VREMI. Aberant este tocmai contrariul: pierderea propriei identitati si, deci, a Supra-Identitatii: NEAMUL, ca Entitate Divina, prin care vom transcende, iar, în Fiinta noastra cea „de glorie”, Mântuita de demonii Timpului-Istorie Corupta si Coruptibila.

Timpul este rezultatul Caderii Omului. Deci, are o extrem de puternica componenta subiectiva, adica teribil de instabila si grozav de mioapa, despiritualizata, adica demonica (Caderea Omului este, de fapt, refuzul constientizarii, de tip identitar-religios – în sensul pur etimologic al cuvântului „re-ligios”! – a Centrului Identitar-Cosmic – si înscrierea în vârtejul disolutiei fiintiale umane!). Timpul, ca dimensiune non-reala, deci subiectiva, poate fi hiperbolizat, pâna la disolutia completa a Fiintei/Fiintarii. Este exact ce ni se întâmpla noua, celor din asa-zisa „contemporameitate” (de fapt, iesirea din/de pe Traiectul Divin al Existentei, întru moarte/des-fiintare spirituala!): nu mai avem perceptia Formei Noastre Spatiale, adica a Formei Supreme si Vesnice, Neschimbate/Neinfluentate/Necorupte (de „variabilele” sovaielii, ale dedublarii demonic-temporale): Paradisul. Noi doar „alergam” prin Timp (adica ne dezintegram, golindu-ne în miscari/fapte/faptuiri fara Sens/Rost Sacral) – prin haosul spiritual din noi, stârnind si mai tare, din ce în ce mai are, demonii disolutiei si ai anomiei, ai non-formalului.

Care este modul nostru de a Citi-Scrie, azi? Aproape nu mai este! Oricum, din moment ce fiinta ne este descentrata spiritual, noi nu Citim-Scriem CENTRAL, adica nu percepem ca orice manifestare umano-divina este, de fapt, o extragere din Centrul Sacral: ca urmare, ar trebui ca viziunea noastra asupra Lumii si Scrisului-Cititului sa nu mai fie una lineara, ci una ciclica.

Da, noi avem impresia ca si Rugaciunea este o „învârtire în jurul cozii”, deci o „pierdere de timp”, cum zice Max Weber, în „Etica protestanta si spiritul capitalismului” [17]. Nu percepem ca, de fapt, oricare Rugaciune este, de fapt, mereu, re-cautarea, spre re-gasire, a Centrului Lumii si Fiintei. Deci, e normal sa fie repetitiva si ciclica!

La fel, în cazul „cronicarilor” (termen TOTAL gresit, pentru ca acestia FUG de timp, sau, mai exact, îl exorcizeaza, consemnându-l, prin ani si luni, tocmai pentru a scapa de obsesia lui!): Grigore Ureche, spre exemplu, re-concepe, deci re-creeaza un Centru Sacral, acela al Întemeierii Lumii – si scrie nu doar ca sa nu se uite Fiinta/Fiintarea, ci, mai ales, pentru a re-înfiinta Fiinta Umano-Divina!

Conform lui Grigore Ureche, Magia Scrisului este una Metanoica, preschimbând FIARA (înecata în informul Iluziei Timpului/Uitarii) din om – în Umanitate Divina, deci în Lucrare Divina-Fapta/Înfaptuire Mântuitoare de Iluzia Demonica a Timpului – pentru a pastra Coerenta Fiintiala a Fapturii Faptuitoare, printre cioburile împâclite ale „anilor”, semne ale disolutiei, prin Iluzia Temporala: „ca sa nu sa înnéce a toate tarile anii trecuti si sa nu sastie ce s-au lucrat, sa sa asémene fieralor si dobitoacelor celor mute si fara minte” – cf. idem, p. 7. Preschimbând “somnul” (dezintegrator, des-centrator si disipator de Fiinta si de Coerenta Divina), prin Magia Scrisului, în curajul “strabaterii cu istoria” (trebuie sa cunosti veninul prin îngurgitarea lui, producând, astfel, Antidotul Otravii din însasi Frecventarea Otravii, eventual, homeopatica… – …ajungându-se, astfel, la utilizarea Otravii, ca Euharistie Protectoare! – …strabaterea raului/calatorire initiatica la Hades, pâna la Radacina Raului!), adica al constientizarii, prin concretizare si identificare, pâna la amanuntul cel mai subtil (“sa nu ramâie ceva neînsemnat”), “fata catre fata, Duh catre Duh”, a dusmanului ce trebuie exorcizat – TIMPUL: “sa nu ramâie ceva neînsemnat, pentru ca sa nu le zica vecinii lor di prinprejur ca au fostu adormiti sauneînvatati si nestrabatuti cu istoria” – cf. idem, De însemnarea anilor, p. 19. Iar Fapta/Faptuirea sa fie potrivita si vrednica de Logos-ul Divin, întru care se sileste a se smeri, liturgic, Grigore Ureche, Cautatorul Centrului Umano-Divin al Neamului Românesc: “Stefan voda, fiindu aprinsa inima lui de lucrurile vitejesti, îi parea ca un an ce n-au avut treaba de razboiu, ca are multa scadére, socotindu ca si inimile voinicilor în razboaie traindu sa ascut si truda si osteneala cu carea sa diprinsése este a doao vitejie” – cf. idem, p. 44. Stefan, deci, sta sub Semnul Sfânt al FOCULUI/LEULUI si al Înmultirii Duhului, prin Fapta/Faptuire, ca RAZBOI SACRU, contra demonilor Uitarii, Somnului/Lenei Spirituale, contra “scaderii” concentrarii Fortei de Duh!

Asa fac, dupa buna-i pilda, si ceilalti doi „stafetari” ai Ritualului Logos-ului Ritualico-Magic – Miron Costin si Ion Neculce. Exista un Topos al Înfiintarii, obsesiv, pentru toti cei trei asa-zisi „cronicari” (de fapt, A-CRONISTI): Paradisul, „initium”-ul sacral al Moldovei, este Singura Realitate, pentru ca da consistenta Existential-Spatiala – Fiintei Neamului. În functie de acest Topos Sacru, exista sau nu Pontifi-Voievozi, care conduc expeditia de Aflare întru Con-Formare a Fiintei – si, de aceea, Stefan cel Mare nu este doar „mare”, ci este singura baza de orientare fiintiala a poporului, care tinde, mereu, sa-si regaseasca Fiinta Supra-Individuala – NEAMUL. Stefan cel Mare nu este doar o „personalitate”, el este „Leul” („Stefan voda fiindu gata de razboiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea si el odihna altora îi pariia ca-i ieste cu paguba” – cf. p. 69), ca Forma Dominanta si restructuranta a celorlalte forme („lenevite”/corupte, din punct de vedere spiritual, deci aducând „paguba”, întru pastrarea Centrului Cosmico-Fiintial!), degenerate – el este Sansa Neamului (înjosit prea adânc în „popor” – care este o forma „deformata” existential, pentru ca se expune prea mult Caderii, este, deci, prea robit Timpului) – de a-si re-afla Spatiul Existential – Stefan cel Mare nu este un om, ci este Semnul Formei Central-Paradisiace Re-Gasite, a Arheului Neamului. Stefan cel Mare nu este identic cu atingerea Idealului Spatio-Sacral, dar este Calea spre acesta regasire a Fiintei, iesind din timp si re-dându-ne vesniciei. De aceea, tot ce este înainte de Stefan cel Mare trebuie citit ca o anticipare a lui, iar tot ce este dupa Stefan cel Mare trebuie citit ca raportare reproiectiva, a Fiintarii Neamului. De aceea, lectura A-CRONIZILOR trebuie facuta nu linear (ceea ce aduce conceptia, profund gresita, a „stângaciei” Scrisului lor: ei trebuie cititi întru a-cronismul Scrisului, întru Circularitatea Re-Întoarcerii la Spatiul Sacral – si, abia atunci, vom avea Revelatia Teribilei Lor Stiinte, de o fermitate a dispretului Timpului, inegalabila, de catre niciun roman modern, fie el cât de „proustian”… – vom avea perceptia corecta, a Scrisului ca Magie, ca Ritual al Re-Venirii la Centrul Fiintei/Fiintarii Cosmico-Divine, a Omului). Orice reactie a lor nu e una pur „teoretica”, ci un efort magic, de a depasi iluzia temporala, prin exorcizaea ei. Iar exorcizarea se produce, cum bine se stie, prin rostirea, cu maxima tarie, a Numelui Dusmanului – în cazul nostru, Timpul, care împiedica, fatal, reintegrarea totala a faptelor în Unica Fapta/Faptuire: „descalecarea”/ctitorire/întemeiere: Dragos, Stefan cel Mare, toti care urmeaza reteta lor de re-aducere, în constiinta, a conformatiei Topos-ului Sacru, sunt „contemporani”, în sensul Supremei Existente prin Marea si Singura Faptuire Valabila-Reala: CONSTIENTIZAREA TEMEIULUI, A TOPOS-ULUI SACRU – singurul care merita „descalecarea” din conditia binara, dubioasa, dublant-fiintiala, de Centaur – si re-fixarea Picioarelor, ca niste Coloane ale Templului Fiintei-Lumii, în Centrul Sacral-Templu al Neamului.

Moldova este „descalecata”, în sensul de re-adusa la „simplitatea” ei maxim-viguroasa, conformationala de Neam – la functia ei conformatoare de Topos Sacru-Templu – si, deci, constientizând (si luptând, prin Magia Scrisului) Iluzia, în cursul luptei si prin lupta împotriva ei, a Iluziei Timpului.

Iluzie Majora, care duce la subsecventa ei, logica si consecutiva: UITAREA!

…Avem nevoie, pentru a nu ne rataci total, din punct de vedere existential, sa întelegem ca cronicarii (care, ca si Platon, la greci, sunt ultimii închinatori la Logos-ul oral si primii închinatori, dar cu reticente, la Logos-ul scris) au avut perceptia, ca si Eminescu si alte câteva genii românesti, a supratemporalitatii Logos-ului. Au avut perceptia Scrisului- Logos Exprimat – nu ca însiruire strict temporala, strânsa în chingile unei cronologii fara identitate si personalitate umano-divina, ci dezvolta perceptia Scrisului ca Magie. Scrisul re-învie fortele cele vechi, pe jumatate uitate, ale Fiintei.

RE-ÎNVIE ARHEII NEAMULUI.

Si, prin acesta latura magica, Scrisul îsi dezvolta o sinergie teribila, în raport cu Fapta/Faptuirea si cu Spatiul, ca Dezvoltare si Evolutie a Fiintarii Cosmice a Neamului.

Individul nu are nicio importanta, decât în raport cu ceea ce percepe din Nivelul Arheic al Neamului. Stefan cel Mare-BUN/Sfântul Stefan nu este, în „adevaratul” (de fapt, degeneratul, modernul) sens al Cuvântului – o personalitate, cât, mai presus de acesta, Marele Rezonator, la Logos-ul Neamului. Numai prin Marele Rezonator – Miorita Sublim-Anonima, Stefan cel Mare/BUN sau Mihai Eminescu – noi, Traco-Dacii putem sa existam conformativ, într-un Spatiu, care începe sa se desluseasca, din noianul „amestecaturilor”, al haosului temporal, creat prin pierderea Identitatii Spatiale, pe care Traco-Dacii, precum toate Neamurile cu Duh dezvoltat, o aveau si o cultivau, ritualic, prin stabilirea de legaturi jertfelnice, în mod egal distribuite fiind „podurile”-jertfe, între Cer si Pamânt.

De aceea, Zalmoxis are dubla functionalitate si orientare functionala: este si ZEUL MOCSEI TERESTRE, dar, concomitent, si ZEUL MOCSEI CELESTE.

 ***

– va urma –

 

 

NOTE

 

1MANDÁLAs.f. (În budism ?i tantrism) imagine-simbol servind ca instrument al contempla?iei; cerc magic. (< fr. Mandala).

 

2-MÁNTRA,mantra, s. f. Formula sacra cu valoare magica ?i educativa, în unele practici ?i religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism). – Din fr. mantra. Mantra yoga este tehnica practica, cu numeroase efecte spirituale, ce consta în repetarea sonora sau intonatia cu voce tare a unei mantra sau în repetarea tacuta a combinatiilor (considerate mistice) de sunete. Aceste mantra sunt mai mult decât simple sunete; ele sunt combinatii de sunete despre care se afirma ca au fost percepute prin intermediul extrasenzorialului de catre întelepti realizati spiritual si de rishi în timpul starilor de meditatie profunda (sau al starilor superioare modificate de constiinta). Mantra, numele dat acestor colectii speciale de sunete, au fost si sunt transmise din generatie în generatie înca din timpurile legendare în care se spune ca au fost revelate. Multe linii spirituale autentice pastreaza stiinta despre mantra ca importanta parte practica a transmisiei initiatice.

În timpul stadiilor timpurii sau incipiente ale practicii yoga, MANTRA aleasa (cel mai adesea daruita, prin diverse metode de initiere unui practicant de catre îndrumatorul sau ghidul lui spiritual) va fi repetata mereu si mereu ca efort de vointa si act constient de centrare a atentiei cât mai puternic asupra semnificatiei subtile specifice acelei mantra, corect emise mai întâi vocal si ulterior doar mental. Aceasta atentie focalizata sau efort de centrare constienta a atentiei permite ca mintea sa devina linistita si previne miscarile mentalului catre alte lucruri sau fapte si fenomene, pe parcursul realizarii tehnicilor de Mantra Yoga. Însa dupa o anumita perioada de practica se spune ca mantra este repetata automat, fara efort si ca ea se manifesta spontan devenind parte integrala a gândirii sau a mentalului superior. Fluxul mental vibreaza atunci odata cu sunetul sau energia manifestata subtil de respectiva mantra. Se spune ca aceasta identificare extrema cu esenta unei mantra conduce la stadiul de meditatie, numit dhyana yoga, deoarece mentalul este mentinut anterior calm, linisit si concentrat. Mantra apare astfel ca vehicol sau mod de comunicare între starile obisnuite ale constiintei si supraconstiinta

 

3-YANTRELE sunt un tip specific de patrate magice, alcatuite cu un scop anume, servind ca talisman sau pentru divinatie. Doar cand folosesti numerele din data de nastere in patratul magic, atunci acesta devine yantra. Timp de mii de ani, oamenii au purtat propriile lor patrate alcatuite din numere, pentru a fi protejati si pentru a atrage norocul, banii sau dragostea. Daca vrei sa te integrezi in traditia veche, care este la fel de puternica in prezent precum era si in trecut, alege sa folosesti aceste patrate din numere. Multi dintre voi poate cred ca trebuie sa fii bun la matematica pentru a realize un astfel de patrat magic, dar nu este nici pe departe asa ceva. Desi, acest gen de numerologie a patratelor magice, a yantrelor pare misterioasa si complexa, in realitate este foarte usor de alcatuit, se bazeaza doar pe niste simple adunari si scaderi.

 

4-KALI este Forta cosmicaa timpului. “KALI este Marea Putere Cosmicaa Energiei Timpuluisi pentru cel care o adoraea este cea care conferaEliberarea Spirituala. KALI îi protejeazaîntotdeaunasi îi inspirape aceia care o cunoscsi o iubesc.Pentru cei neînfricati KALI este cea Teribila, Distrugatoarea Timpului”.

 

5- Vorba aprigului mitropolit-carturar vrâncean,Varlaam/Vasile Motoc…!

6- Învataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, Minerva, Buc., 1984, pp.209-210.

 

7- Idem, p. 212.

 

8- Idem, pp. 183-184.

 

9- Idem, p. 184.

10- Ibidem.

11- Idem, 185.

12- Niccolò Machiavelli, Principele, Mondero, Buc., 1997, p. 63.

13- Idem, p. 27.

 

14- În ideologia eschatologica de origine germanica: Ragnarök(r) se traduce prin “Ultima Soarta a Zeilor”: numele bataliei celei mari, din ziua Amurgului Zeilor – si al pieirii lumii celei vechi (echivalentul apocatastazei crestine) – cf. Walhala si Thule – mituri si legende vechi germanice, Ed. Minerva, Buc., 1977, p. 179.

 

15- Totul este forma mentala , “neperceptibila nici macar în viitor” – deci, este Logos-ul grecesc Pur, dinspre care izvorasc aparentele-diferente, dar si înspre care revin (prin resorbtia meditativa) toate diferentele, contopindu-se în Suprema Unire a constiintei (Spiritualizarea-Fiinta), în extazul revelatiei Sinelui Absolut (de observat ca acest joc dramatic la limita Fiintei a fost reluat, în perimetrul european, de ex-structuralistul Derrida, prin urma sa si diferantele sale – care nu sunt altceva decât intuitii ale celui care, trecut prin capcanele amare ale structuralismului desemantizat, s-a initiat si urmareste, fascinat, dansul umbrelor care, prin excesul atemporalitatii nasc lumea Absoluta).

Oricare ceva-obiect exista prin cele 6 karaka (=ceea ce se realizeaza, se faptuieste). Dar conceptia indiana implica ritualul, ca unica Forma de realitate si mentinere a sansei soteriologice Fiintei, Logos-ul ritualic. Cele 6 karaka sunt functii ale obiectului, aparent diferentiat – realitate, tocmai prin supunerea (prin dharma-norma comica) la kriya-actiune, se reîntoarce în împlinirea extatica:

1. apadana = ablatiunea (îndepartarea-separare fata de alte obiecte-persoane);

2. sampradana = donatia, actiunea de remitere catre un obiect sau persoana;

3. karana = instrumentul de realizare (Suprem) al unei actiuni;

4. adhikarana = locatia-referinta spatio-temporala (substratul actiunii, ca suport-receptacol al actiunii);

5. karman = “pacientul” care sufera actiunea sau ceva ce agentul doreste sa dobândeasca mai mult decât orice;

6. kartr = agentul actiunii, independent, “cel care îsi are propriul sau fir.

Verbalitatea continuta în cele 6 karaka este absorbit (prin perceperea cunoasterii) si asimilata de catre Fiinta Spirituala care devine posesoarea absoluta a celor 6 functii dezvoltate de obiect, deci îsi apropriaza absolut obiectul, spiritualizându-l: “Exista o forma a limbajului, independenta de actul cunoasterii discursive, forma de natura simbolica prin care se metaforizeaza întelesul tuturor cuvintelor – creând un nou înteles global la un alt nivel semantic)”. Conceptia indiana implica ritualul ca forma fundamentala de existenta, Logos-ul ritualic: actiunea celor 6 karaka se retrage, prin exacerbarea paroxistica a cautarii, prin meditatia-concentrare, în ekstasis-ul grecesc – starea de intuitie luminoasa nediscursiva.

Totul-lume este ritual-expresie si ritual-represie. Si ritualul tine de împlinirea dharmei cosmice, legea atotstapânitoare (norma psihocosmica).

Deci, nu exista vreo diferenta între Cuvânt si Poezie, decât prin gradul de acceptare a sacrificiului catre Spirit, pentru a reda Logos-ului valoarea sa absoluta. Si aceasta recuperare e energiei întru Logos este posibila doar prin traire ritualica, sacrificatoare Fiintei dispersive a cuvântului, în favoarea Iluminarii-Logos: “Literatura veddica ilustreaza, începând cu primul sau text – Rgveda – ca realitatea mitica suprema este de esenta verbala. (…) Vac, “Cuvântul” (…) este situat mai presus decât divinitatile majore ale pantheonului vedic (Indra, Mitra, Varuna, Agni, Rudra etc.) care, cu toate, actioneaza prin puterea ce si-o trag din principiul suprem verbal, cel care sustine toate lumile. Vac, “Cuvântul”, se identifica cu cea mai abstracta si impersonala dintre reprezentarile vedice, cu Brahman, care, ulterior, va desemna ideea de “absolut” în gândirea indiana… Ulterior (…) relatia dintre realitatea absoluta (Brahman) si Cuvânt (Vac) devine identitate: Cuvântul este Brahman (Satapathabrahmana, II,1,4,10 si Aitareyabrahmana, IV, 21,1); textele respective transpun într-o profunzime de reprezentari simbolice virtutile cuvântului – mai ales forta sa demiurgica”.

Iata si teoria indiana a initierii Spiritului prin parcurgerea fazelor de initiere spre revelatia Logos-ului: “În centrul Fiintei, conceputa atât în obiectivitate (n.n.: am zice noi, în termeni europeni, Revelatia, Iluminarea, ajungerea la contopirea cu Logos-ul Pur), notiunea-cheie în sistemul Bhartrhari, cu ajutorul careia explica dinamica “esentei cuvântului”. Psihodinamica se desfasoara pe 3 niveluri ale limbajului: vaikhari, vorbirea desfasurata, madhyama, vorbirea medie si pasyanti, vorbirea care vede (…), pasyanti, nivelul, suprem al limbajului, este asimilat cu pratibha, lumina, care, aici, se poate traduce prin lumina intuitiva. La acest nivel nu mai exista diferentiere (bheda) si nici succesiune (krama) (s.n.), se realizeaza o stare paradoxala în care vorbirea este “mobila si imobila, cuprinsa de concentrarea mentala, ascunsa si pura”, formele (akara) ramân cognoscibile, desi sunt dizolvate (s.n.) (…) în perceperea intelectiva a actului expresiv, forma exterioara a limbajului sufera o regresiune sau resorbtie (pratisamhara), în care, pierzându-si toate distinctiile, se resoarbe în intelectca galbenusul unui ou de paun, fara a-si pierde totusi toate partile sale distincte (…)”.

Activitatea limbajului-gândire începe si se sfârseste în intuitia unei forme originare, a unei reprezentari virtuale, identica cu realitatea absoluta, prin transcenderea Multiplului în Unu. Realitatea ultima, atât în subiectivitate cât si în obiectivitate, este Unul ca unitate a potentelor pure, dincolo de manifestarea lor în act. Recurgând la distinctia dintre virtualitate si manifestare, Bhartrhari ofera iesire din contradictia Unului cu Multiplul: Unul este lipsit de determinarile Multiplului, însa le contine sub forma predeterminarilor. Unul trece în Multiplu si se întoarce în sine (…)”.

Si ne permitem un ultim citat :

În aceasta exprimare simbolica a procesului de desavârsire a insului, regasim, într-un fel, anticipata, ideea care s-a conturat în Europa de-abia în ultimele doua secole – începând cu romanticii si sfârsind cu psihanaliza contemporana – conform careia omul este scindat din punct de vedere psihic, armonia fiintei sale presupunând o reintegrare a acesteia (…) desavârsirea este conceputa ca o continua pendulare a constiintei între Unu si Multiplu, ca o traire în constanta tensiune a dialecticii lor…”.

 

16- Parashabda (sanscrita): Sunetul Primordial, prin care s-a creat Cosmosul. -“Monosilabul OM e primul din cele 4 cuvinte care formeaza un Tetragram si constituie cea mai sfânta formula din Hinduism, OM MANI PADME HUM – ceea ce s-ar traduce prin: OM JUVAERUL DIN LOTUS. Or, gasim o aproximatie mai mult decât satisfacatoare, o echivalenta convingatoare în formula colindului românesc: FLOARE DE AMIN” – V.Lovinescu, O icoana…, CR, Buc., 1996, p. 45. Sau: “Dar sarpele complet, vetical si spiral, e reprezentarea grafica a monosilabului AVM (n.n.: la Hindusi, se numeau, astfel, cu initiale: Agni-zeitatea Focului, Varunha-zeitatea Apei-Ocean[ si al Boltii Cerului] si Marut-zeitatea Aerului) , procedând si desfasurându-se din vârful nespatial al cozii, în spire din ce în ce mai largiu, apoi, în prelungire invizibila, în jurul jumatatii lui superioare verticala, ridicându-si semet capul deasupra spirelor, ca sephira Kether, deasupra Arborelui Sephirotic.” – op. cit, p. 29. Iar jean Chevalir/Alain Gheerbrant, în Dictionarul de simboluri , vol. I, p. 153 – consfintesc: “Acest simbol plin de forta al divinitatii, pe care o exprima înafara sufletului si o realizeaza înauntrul lui, rezuma în sine suflul creator(…) universul s-a dezvoltat pornind de la energia cosmica descatusata prin rostirea, de catre demiurg, a acestei prime formule care a chemat la viata toate câte sunt: AUM BHUR BHUVAR SVAR (AUM – Pamânt! Vazduh! Cer!). AUM este sunetul primordial, Logos-ul, si de aceea rostirea lui poarta în sine o încarcatura energetica uriasa si de o extraordinara eficacitate în pregatirea transformarii spirituale. (…) Rostirea sunetului lui Dumnezeu echivaleaza cu propria divinizare. AUM este, dupa Vivekananda si traditia vedantica, manifestarea prin excelenta a divinitatii”.

 

17- Max WeberEtica protestanta, Ed. Incitatus, Buc., 2003: “Nu pierde timpulcu rugaciuneafa bani!

 

 

***

MISIUNE SACRA SI NEAM

ROMÂNII ,,TRAIANICI” SI ROMÂNII ,,AURELIANICI

prof. dr. Adrian Botez

Neamul românilor, locuitori între hotarele meschine si rusinoase ale României de azi, îsi asuma tot mai putine responsabilitati spirituale, îsi afirma tot mai slab si mai vag existenta spirituala – ajungându-se, chiar, la situatia incredibila, a lepadarii (de catre o parte, e drept, înca mica, dar guvernanta, prin voce si forta politica) de propria identitate spirituala. Acest neam zace, lâncezeste si aproape dispare: semnele existentei lui spirituale sunt alarmant de slabe, fara vlaga, fara relevanta, fara o continuitate ritmica vitala. Intrat într-un colaps moral-spiritual de atât de mari proportii, ar parea exagerat sa i se ceara, acestui neam al românilor, întoarcerea la origini, pentru o tamaduire magica, mitica. Dar, dupa opinia noastra, tocmai tradarea originilor este cauza bolii si a colapsului spiritual actual – care pot aduce, foarte curând, incredibil de curând, moartea neamului românesc, în întregimea lui – moarte perceputa, înca, acum (de catre putinii români care mai au simtul premonitiei) ca tragica. Foarte curând, doar dramatica – sau nici macar atât: neamurile celelalte vor asista cu indiferenta, daca nu chiar cu o tresarire de bucurie, la moartea neamului nostru.

Explicabila, bucuria – pentru ca vor fi scos (sau asistat la scoaterea) din concursul existentei spirituale terestre, unul dintre neamurile cele mai periculoase, prin vechimea spirituala si prin forta iluminatoare a misiunii divine. Misiune pe care, cândva, Eminescu, spre pilda, o stia si o enunta, foarte clar si foarte raspicat: «Trebuie sa fim un strat de cultura la gurile Dunarei – aceasta este singura misiune a statului român si oricine ar voi sa ne risipeasca puterile spre alt scop pune în joc viitorul urmasilor si calca în picioare roadele muncii strabunilor nostri. Aici, între hotarele strâmte ale târii românesti, trebuie sa se adune capitalul de cultura din care au sa se împrumute (s.n.) fratii nostri de prin tarile de primprejur, dimpreuna cu celelalte popoare mai înapoiate decât noi» (cf. Misiunea noastra ca stat, 2 nov. 1879, în ziarul ,,Timpul”). Cu alte cuvinte, Misiunea Spirituala Românesca este aceea de CANDELA SPIRITUALA, DE CREDINTA TARE/NECLINTITA, A TERREI – din/de la care neamurile celelalte, carora li se vor stinge (în istoria viforoasa!) candelele lor, si le vor re-aprinde – „lumina din lumina, Dumnezeu din Dumnezeu adevarat”!

Misiune pe care, noi, cei de azi, am uitat-o, sau ne prefacem, din lipsa de hotarâre, de vointa, de vigoare – a o fi uitat. Ne lepadam, aproape furiosi, de acele vorbe, precum ca fiecare neam are. pe acest pamânt, misiunea lui sacra de împlinit. Si, numai dupa îndeplinirea misiunii sacre, are dreptul sa se odihneasca. Chiar sa dispara.

Îmi voi permite sa parasesc, temporar, stilul neutru si, oarecum, pedant – în favoarea stilului direct, folosind pagina pentru o pledoarie mai vie si, sper, mai convingatoare decât radiografiile savant-analitice:

Românilor, misiunea voastra sacra, pe acest pamânt, n-ati împlinit-o. Voi adormiti înainte de a va trezi cum trebuie. Voi va contraziceti propriul imn, în vorbele lui inspirate – voi îl contraziceti pe însusi mult înduratorul Dumnezeu, îndurarea lui este, însa, pentru cei ce-1 iubesc si-i respecta poruncile sfinte. Pentru cei care se leapada de El – este definitiv aspru, definitiv pedepsitor: cea mai cumplita pedeapsa este tocmai uitarea Luminii, uitarea Sinelui Sacru – imposibilitatea de a-1 mai vedea vreodata pe Dumnezeu. Feriti-va de pedeapsa lui Dumnezeu, nevolnici români, uitatorilor cu stiinta, români. Caci Dumnezeu este Adevarul – iar pedeapsa nevederii lui Dumnezeu va va scufunda în întunericul învârtejit al eternei Minciuni. Daca nu veti împlini datoria sacra catre Arhanghelul vostru de lumina si rost adevarat – Dumnezeu va va sterge definitiv, ca pe un neam nevrednic de a împlini cea mai nobila misiune: aceea de a lumina si a întari, prin lumina adevarat-spirituala crestina, acest rasarit de lume.

Dar, iata, uitarea de frate si sora, renegarea MAMEI, care este PORUNCA IDENTITATII NATIONALE – par a va condamna, din pacate, la disparitia nemiloasa, ci, dupa purtarea voastra jalnica – o disparitie dreapta. Alt neam va fi investit de Dumnezeu cu misiunea voastra – pentru ca voia lui Dumnezeu trebuie sa se faca, printr-un neam sau prin altul. Arhanghelul, pazitor de rost si porunca, va lumina la fel – dar pentru alti oameni, uniti spiritual în alt neam.

EUROPA, TERRA – traiesc spiritual prin împlinirea rosturilor divine ale neamurilor. Nicio alta semnificatie, nicio alta porunca, din nicio parte si a nimanui – nu au nici cea mai mica relevanta, în fata semnificatiei si poruncii lui Dumnezeu. Nu va ierta si nu va întelege nimeni ca am disparut, pentru ca ne-am luat dupa alte glasuri – perfide glasuri, de sirene vicioase si viciate, distructive, satanice. Datoria noastra este (cât pe-aci sa spun era) de a avea sufletul si urechea atintite spre singura sursa de voce si porunca valabila: Dumnezeu. Cine, oare, se va osteni sa întrebe de amanuntele vicierii Neamului nostru, ale înselarii Neamului nostru, prin exploatarea a tot felul de naivitati sau indiferente, prin caderea în mreaja fortelor satanice ale unor organizatii „umaniste” internationale, ale masoneriei iudaice, ale curentelor cosmopolite, create prin oculta (sau mai putin oculta) propaganda masonica – si mai stiu eu ale caror glasuri si curente perfid justificatoare, perfid sofistice, vom fi cedat noi? Pe nimeni nu intereseaza, cu adevarat, în ce împrejurari a pierdut Gratia Divina un neam: se va constata doar, ca în cazul atâtor imperii, regate, craìi, neamuri – disparitia noastra. Se va lua. set si în trecere, în graba mare a istoriei „stiintifice” – act de disparitia noastra. Atât si nimic mai mult. Numai ca. toate, sau majoritatea neamurilor stinse – si-au împlinit, înainte de disparitie (sau de simpla eclipsare). misiunea sacra, au ascultat vointa lui Dumnezeu: important nu este niciun neam în sine — el nu conteaza decât prin misiunea sa, de la Dumnezeu data – si îndeplinita sau nu. Deci, simplificând, am putea spune ca nu exista, în istoria divina, neamuri – ci misiuni pentru neamuri (prin care misiuni neamurile capata, în planul divin, un rost). Noi, daca ne vom stinge, vom muri rusinos neîmplinind, neascultând porunca divina, neaplecându-ne, cu râvna, asupra rostului nostru interior-spiritual: MISIUNEA SACRA A NEAMULUI ROMÂNESC. În lucrarea „CIVILIZATIE ROMÂNEASCA si CIVILIZATIE BALCANICA“, a lui Victor Papacostea (Ed. Eminescu, Bucuresti 1983, pag. 411), se arata, clar, ca, individual, românii-aromâni dovedesc ca stiu despre misiunea neamului românesc si, pe cât le sta în putinta, fac adevarate minuni civilizatorii, iluminatorii, în limitele permise de lumea moderna (în Ungaria, în special – cazul Sina). Deci forta spirituala exista: e nevoie de o concentrare a eforturilor individuale, la nivelul metafizic de NEAM ROMÂNESC.

Sa încercam, totusi, sa ne ponderam mânia, din disperare nascuta – si sa privim mai cu mila si întelegere, mai apropiat, acest neam – caci este al nostru, îi apartinem si altul n-avem – Dumnezeu a ales sa ne nastem, noi, românii, ca români, si nu altfel; este ceva în marea taina a sortii – soarta individuala interdepinde de soarta colectiva. Si daca noi nu ne întelegem si nu punem întrebarile corect si drept – atunci, sa asteptam de la straini un tribunal drept si nepartinitor? De la straini, care stiu profunzimea misiunii noastre divine, dar covârsiti de influenta ahrimanica, abia asteapta sa scape de noi, ca fariseii de Iisus Christos? Caci ei, strainii ahrimanizati nu-si doresc mântuirea, ci, la modul luciferic, doresc o competitie oarba, al carei deznodamânt va fi fatal pentru toate neamurile. Pentru pamântul întreg – ca astru spiritual. E o aparenta contradictie – de fapt, o sinteza spirituala (interiorizata) extraordinara, a românilor; când parea ca vulcanismul, vlaga latina s-a subtiat (prin rafinament), pâna la decadenta, sau chiar impotenta spirituala si existentiala – a se vedea nu doar DOINELE, ci rafinamentul cult (monahal, apoi citadin) – tâsneste HORA, tâsnesc gesturile surprinzatoare, magice, inepuizabile (inepuizabile în cauza care le porneste si sustine, din interior si din profunzime) tâsnesc revoltele, volutele de gândire si exprimare, violente inspirate, metafizice. Ar fi, realmente pacat. Ca tocmai în aceste vremuri asa de tulburi – sa dispara constiinta misiunii noastre de stea bethleemica (de obicei, în vreme de restriste, un neam se coaguleaza, spiritual, se solidarizeaza, interior si exterior – si nu se dezagreg) – stea bethleemica a spiritualitatii umane din rasaritul Europei. Un fum dens, în care sunt executate, într-o concomitenta naucitoare, toate diversiunile scrise de manualul diversionistului – paralizeaza vointa si viata moral-spirituala ale neamului. Pentru ca spre a te orienta, ai nevoie de vizibilitate, fie chiar minima: ai nevoie cel putin de un reper, în functie de care sa te misti. Or, de la catolicism (a carui ofensiva este continua si subtila, dar putând, oricând se iveste prilejul, sa accelereze si sa îmbrace forme foarte agresive), la Martorii lui Iehova, de la masonerie la trucajul, extrem de perfid, al miscarilor asa-zis de „extrema dreapta” (care au fost reale, au avut un continut profund spiritualist si autohtonist, în sensul cel mai elevat al conceptului), de la punerea în stare de confruntare reciproca a tuturor ideilor (si ideologiilor si a tuturor purtatorilor lor intelectualii români, de la sabotarea culturala, spirituala, economica, pâna li obscen-triumfalistele propagande pro-NATO, pro-U.E., pro-euro etc – totul este pus 1a bataie pentru a-1 zapaci si, deci, a-1 paraliza volitiv, a-1 anihila spiritual pe românul mediu (si, din pacate, chiar pe intelectualii „de rasa”, fara calitati de exceptie, initiatice). înca si mai imposibil este facut demersul revenirii la stare; de comuniune spirituala a tuturor membrilor neamului, starea euharistica a neamului, de traire întru Hristos. Sunt taiate sau bruiate toate caile de comunicare interumana – prin întretinerea starii de haos social, economic, mora si spiritual. Si totusi, în ciuda acestui razboi total, în care ne-au aruncat dusmanii înversunati ai spiritualitatii, ai crestinismului – fortele ahrimanice – în ciuda acestei stari de razboi al tuturor contra tuturor – nu trebuie, cu nici un chip, sa ne pierdem cumpatul. Chiar daca e periculos sa te misti în exterior, fara sa fii resorbit într-o prapastie (a neîncrederii totale, a disperarii, a pervertirii si tradarii etc) – acest teren, peste tot minat, trebuie sa ramâna în afara; înauntru trebuie si ne intensificam miscarea spirituala – credinta, speranta, iubirea, vointa de solidaritate. Si, treptat, prin fumul satanic, mâinile, degetele noastre tremuratoare, se vor misca unele catre altele – si ne vom întâlni. Nu acum. Nu curând. Dar, speram, nu prea târziu pentru ca solidaritatea spirituala, comuniunea, întelegerea starii de continua crima, în care traim (împinsi prin pervertirea, treptata, a fiintei noastre, în institutii satanizate, sau, de-a dreptul, satanice) sa mai însemne ceva. Sa fie utila pentru recuperarea, integrala, a fiintei noastre spirituale.

Într-o prima etapa, sa facem efortul de a afla si a sti cine suntem noi, românii. Raporturile cu Europa nu intereseaza, decât în masura în care suntem în stare sa avem, sa afirmam, ba chiar, de ce nu, SA IMPUNEM, IDENTITATEA NOASTRA SI MISIUNEA NOASTRA SPIRITUALA, DIVINA. Deocamdata, sunt nu ani, nu zeci de ani – ci sute de ani de când orice politica româneasca a îndepartat, staruitor si perfid, neamul românesc, de la identitatea sa. Dacii au fost barbari, cica… – noi suntem cum si cât se vede (asta însemnând bun sau rau, în functie de conjuncturi neromânesti, sau de interese meschine, individuale, iar nu nationale) etc. etc. Probabil ca, în mare masura, fara sa fim constienti, ne-am îndepartat mereu de sfânta misiune pe care Eminescu a formulat-o, clar si raspicat, ca un adevarat vizionar.

Care a fost reactia oamenilor politici, fata de atitudinea metafizica la vârf, singura justa?

Distrugerea, lichidarea fizica, discreditarea morala – facute cu o furie morbida, devastatoare. Nici azi, nici ieri, nu s-au întrebat românii simpli: cum de im geniu ca Eminescu, poate fi proclamat, cu atâta nonsalanta, dezaxat antisemit, xenofob etc? Calitatea profund vizionara a autenticului geniu trebuie sa dea serios de gândit tuturor celor care-si îngaduie sa vorbeasca despre Eminescu detractori sau apologeti.

Iata ce spune Eminescu despre realitatea istorico-mentala si spirituala, atât a românilor aurelianici, cât si a celor traianici: „Nestatornicia noastra […] a facut atât în trecut, cât si în prezent, ca sa irosim o multime de putere vie […] Nu exista un stat în Europa orientala, nu exista o tara de la Adriatiaca pâna la Marea Neagra, care sa nu cuprinza bucati din nationalitatea noastra […] Toate celelalte fragmente de populatiuni stau în legatura de cultura cu acele centre politice, create de nationalitatile lor […] numai noi, cu maniera noastra de a vedea, suntem straini în orient si ramânem neîntelesi, chiar pentru cei de un neam cu noi” (M. Eminescu, art. Românii Peninsulei Balcanice, în ziarul „Timpul”, 26 septembrie 1878).

De ce nu s-a înteles, de-a lungul istoriei românesti asa-zis moderne, ca misiunea sacra a românilor, ca neam, nu poate fi îndeplinita prin starea ciuntita a neamului, prin fragmente de trup si de madulare (spirituale) ale neamului – ci prin sinteza, în spirit si trup, a românilor de la nord si de la sud de Dunare, a celor „traianici“, deopotriva cu cei „aurelianici“? Prin unirea, în principal spirituala, a tuturor românilor. Astfel, forta românilor, prin dezbinare si uitare voita, devine nesemnificativa. Niciodata nu vom putea sa ne impunem misiunea sacra, uitând jumatatea de neam din sudul Dunarii, lasându-i prada pieirii si uitarii, deznationalizarii fortate si barbare, facute într-un ritm necrutator, deznadajduitor de rapid – de catre cei care, fie au fost niste sclavi spirituali de la început (bulgarii, care nu au suflet si rost, fara slavii de rasarit) – fie au avut, cândva, misiune sacra, dar dupa ce si-au împlinit-o, au fost cuprinsi de forte ahrimanice, devenind un fel de golemi, jalnici si teribili în acelasi timp, prin monstruozitatea actiunii, prin decadenta, josnicia spirituala care i-a cuprins: neo-grecii.

Adevarat pericol de moarte îi paste pe fratii nostri de la sud de Dunare: se afla în mijlocul unui cazan satanic, al urii de nedescris a celor multi si schelalaitor de slabi, în fata celor putini, dar eroici în duh si simtire.

Iata ce ne semnaleaza Florin Cândroveanu, în legatura cu atitudinea, din Grecia (chipurile, tara europeana, moderna, crestin-ortodoxa, membra a N.A.T.O.), fata de aromâni: mentionam ca Grecia nu admite minoritatile nationale – atitudine exprimata într-un ziar din Atena, iar nu de undeva din satele de pescari, de prin insule: „Unde îi veti întâlni pe acesti asa-zisi vlahi, cu limba lor vlahiceasca, pe strada, la târg, la locul de munca, rupeti-le picioarele, smulgeti-le limba. Aici este Elada, si ea e a elenilor. Scopul scuza mijloacele” (România libera, nr. 2135, vineri 4 aprilie 1997 – articolul din pag. 2: Mai sunt tratate).

S-ar putea spune ca aceasta pozitie este una singulara, extremista etc – iar nu una caracteristica grecilor, în general. Dar prin politica greceasca de stat – se fac toate eforturile pentru asimilarea nationala a aromânilor – deci se opereaza guvernamental la dizolvarea completa a etniei aromâne.

Aceasta ura pare complet disproportionata, fata de rezultatele dezastruoase (pentru aromâni) ale asimilarii fortate, de catre greci. Dar nu e asa: ura este una corect calibrata (din punctul de vedere al grecilor). Neo-grecii, un neam secat, de mult, de sute de ani, daca nu de mii – de vlaga misiunii divine, neo-grecii – ui neam cuprins de fortele ahrimanice, patrund în oricare trup parasit de viata, dar care refuza sa-si înapoieze forma epuizata (de semantica etnica, de misiuni etnica) – tarinei. Ei bine, acesti neo-greci refuza sa dispara, pentru a lasa lor neamurilor care de-acum încolo vin, proaspete, cu misiunea lor divina. Acest neo-greci refuza stafeta spirituala, decenta si dreapta – urla salbatic, înfiorator, di invidie si mânie neputincioasa, vazînd – clarvazând (caci si Satana are momente de clarviziune) cum ramâne, viu si cu viitor, un neam al românilor. Urletul lor monstruos stârneste si întretine speranta noastra: cu cât urla ei mai tare, cu atât e mai limpede ca îndoielile cu privire la vigoarea profunda a neamului nostru izvorasc din îngrijorarea, cu vedere scurta, a unor copii (ingenui – dar ingenuitatea nu tine loc de clarviziune) – iar nu din adevar. Misiunea noastra va fi împlinita, printre urletele dezlantuite, dar fara spor, ale satanelor lumii.

II- ROMÂN-AROMÂNUL BOLINTINEANU SI POLITICA GRECO-BALCANICA

Sa urmarim, totusi, gloria si umbrirea gloriei acestor bravi frati ai nostri de sânge, frati buni, de tata si de mama – românii din sudul Dunarii – cu ajutorul unui semi-aromân, din secolul al XlX-lea, Dimitrie Bolintineanu (Calatorii la românii din Macedonia si Muntele Athos sau Santa Agora, B.P.T., Ed. pentru literatura. Buc, 1968) – singurul calator prin Macedonia, care, chiar macinat fiind de boala, a facut eforturi imense si de buna-credinta, pentru a oferi, atât contemporanilor, cât si viitorimii, adevarul. Adevarul despre maretia si puterea spirituala, de rezistenta prin limba si duh, a aromânilor – în mijlocul neamurilor barbarizate, tematoare de lumina bethlehemica – dar si adevarul despre ce li se pregateste aromânilor – despre crima etnica (etnocidul) – continua, efectuata de dusmanii luminii, contra acestor eroi solari. Acest etnocid, trebuie s-o spunem deschis, este desavârsit în secolele XX-XXI, în zilele noastre, sub nasul tuturor natiunilor care-si zic „civilizate” – dar care dovedesc un cinism si o lipsa de simtire revoltatoare, în fata dracestii obstinatii a neo-grecilor, de a stinge definitiv samânta aromânilor. Din pacate, ceea ce este mai râu si mai revoltator si mai dureros – este ca politicienii români, de la nord de Dunare, au ramas surzi la apelurile disperate (dar facute cu o tragica demnitate si luciditate) – cum surzi au ramas si ramân si politicienii de azi. De ce oare? De ce un neam care putea sa refaca Imperiul Roman de Rasarit în sens invers, dinspre Nordul Dunarii catre Sudul Dunarii (cum au vrut si au si încercat rusii, de-a lungul veacurilor), pâna la Marea Egee, data fiind misiunea lui de a împartasi Neamurilor Întunericului –Lumina! – este silit, printr-o criminala indiferenta, sa se restrânga, pâna la aproape, extinctia lui? De ce le este permis masonilor lui Otto von Habsburg sa închipuie fel de fel de harti ale Europei si variante de refacere ale Imperiului Habsburgic, în chip de Imperiu Romano-Germanic (si aceste harti de hârtie devin, pe nesimtite, în mod ocult, harti vii, zone de influenta – comerciala, politica, militara etc) – iar noua, românilor, legatari testamentari, de drept si spirituali, ai romanilor (prin viziunea geniala a împaratilor romani, de tipul lui Traian/Tracul Alchimist, care vedeau clar disolutia spirituala a Imperiului Roman în partea de apus si voiau, în chip compensatoriu, s-o refaca în partea de rasarit a lumii lor) nu ne este permis nici macar gândul unei fraternizari spirituale a tuturor românilor – într-un spatiu al Rasaritului – nici macar nu ne este permisa rasuflarea normala, a duhului nostru national? De ce trebuie, noi, sa ascultam, mereu, umili, paralizati de frica – de satanele vestului, de iudeo-masoneria, care lasa fluvii de sânge, de crima, pe unde trece? De ce nu ne-am hotarât, odata pentru totdeauna, sa ne ridicam fruntea, sa ne înfoiem coama leonina – si sa purcedem la faurirea obiectului misiunii noastre sacre: Refacerea Imperiului Spiritual al Rasaritului Europei? Trebuie sa ridicam ochii, pentru a capata perspectiva – si pentru ochi, pentru a ne vedea trupul maret, si pentru urechi, pentru a auzi chemarea duhului divin, porunca de împlinire a Noului Ierusalim – aici, în Rasaritul Ortodoxiei. Noi, cei de pururi ai locului – iar nu barbarii slavi, care se zbat, fara folos, în propria neispravire, si nici epuizatii si ahrimanizatii greci – trebuie sa începem odata marea, eroica batalie, prin care va triumfa, nu în alta parte a lumii, decât în Rasaritul Europei, flamura lui Hristos, împotriva Antihristului. Prin noi se va vadi neamurilor adevarate, extatica victorie a spiritului eristic, împlinirea misiunii spirituale a Omului, în cadrul stadiului ocult al Pamântului. Si pur-cederea catre stadiul ocult Jupiter – starea omului cu Trupul Moral, a Omului – omenire: „Binele sau durerea nu vor mai fi ale unuia, fara sa fie si ale altora” (Rudolf Steiner, Apocalipsa lui Ioan, Univers Enciclopedic, Buc., 1996, p. 239 – în traducerea, de exceptie, a lui Victor Oprescu).

Prigoana celor ai lui Hristos a fost, totdeauna, calea de încercare, prin plâns si suferinta – care duce la marea Lumina a Revelatiei lui Dumnezeu. Victoria celesta trebuie sa treaca prin Valea Plângerii. Ia aminte, si încordeaza-ti, spre zbor catre Christos, puterile sperantei, Neam al Românilor. Caci clipa ta se apropie – si curând chemat vei fi la truda slavita pe acest pamânt: truda întru voia lui Christos-Dumnezeu. Bun vei fi lui Dumnezeu – bun vei fi oamenilor.

SATUL GLOBAL al lui McLuhan (Galaxia Gutenberg, 1962) trebuie sa fie combatut prin satul îndumnezeit al românilor. Masoneria si „comisarii culturali” trebuie sa piarda partida mondiala, dimpreuna cu fortele ahrimanice. Adeverirea lui Dumnezeu – Christos al Adevarului a devenit nu doar o urgenta româneasca nationala – cât. mai ales, una mondiala. Lumina bethleemicâ de aici. din Rasaritul Europei, nu se va stinge pentru întreaga Lume a Oamenilor.

Iata, acum, ce spune Bolintineanu, despre situatia aromânilor, la 1858: „.. – Ei sunt cei mai numerosi, între toate neamurile de la sud de Dunare – fiind în duh, de fiinta, peste un milion, în vreme ce, aceia care îsi spun stapâni si majoritari, sunt mai putini la numar (dar crânceni ti porniti spre distrugerea absoluta a aromânilor). Tabelul de mai jos este pe deplin satisfacator ;

În Macedonia sunt:

200.000 albanezi;

120.000 greci;

300.000 bulgari;

450.000 români;

în Tesalia sunt:

150.000 greci;

200.000 români;

50.000 turci;

în Epir si Albania sunt:

350.000 români;

100.000 greci;

700.000 albanezi;

în Tracia sunt:

200.000 români;

Peste tot, 1.200.000 români, afara de colonia din Grecia proprie (s.n.) propriu-zisa, continentala” (Calatorii, II, E.P.L, Buc., 1968, p. 53.)

Dimitrie Bolintineanu, ca si multi revolutionari (masoni) români de la 1848, face exceptie de la internationalismul cosmopolit al masoneriei – masonerie care a instigat si condus, ocult, revolutiile vremurilor asa-zis „moderne” – printre care se numara, evident, si revolutiile pasoptiste. El, D.Bolintineanu, face o analiza foarte lucida a cosmopolitismului si, chiar, a ideii de cosmopolitism, prin prisma religiei crestine (a se vedea doctrina catolica), ajungând la concluzia fireasca: „Cosmopolitismul este o idee nepractica. Lumea poate fi patria celui ce nu are o patrie (a se vedea evreii, ba chiar grecii), ÎNSA LUMEA NU POATE FI PATRIA POPOARELOR. Cele din urma sunt totdeauna de undeva, au totdeauna ceva sa pastreze sau sa piarda (…) Nu este compatibil cu natura omeneasca decât nationalitatea (…) A se cârmui bine individual, este a cârmui bine familia, este a cârmui bine natiunea. A se cârmui bine natiunile, este a statornici armonia.”

D.Bolintineanu avea, înca, la 1858, de ce sa se extazieze, de milionul de români, ce înca erau români, în Grecia: (pp. 8-11) „Un milion de romani este un popor, este o farâmatura marita din acele legiuni romane neînvinse de oameni, neînvinse însusi de secoli: este o idee, este geniul, este civilizatiunea lumii vechi. doborâta, dar neînvinsa… este antica a unui monument ce reclama geniul omenesc ( ..) Astfel la vederea acestui milion de români, aceasta nobila ruina a legiunilor ce umplura lumea cu gloria lor, putem zice: aceasta natiune nu piere niciodata, si în caderea ei seamana mai interesanta decât în a sa stralucire“. Bietul poet Bolintineanu! Masonii din Loja Marelui Orient, unde intrase, alaturi de alti juni români, îi infiltrasera adânc o idee perfida, aceea de toleranta – pe care trebuiau s-o respecte doar anumite neamuri, pentru ca alte neamuri, câteva, aflate în strânsa cârdasie unele cu altele, batându-si joc cumplit de „legea” tolerantei, sa se cocoate stapâne, fara merit si fara stralucire, în mod jalnic si caricatural, în cârca lumii. El, D. Bolintineanu, nu are curajul sa spuna pe fata ceea ce inima lui dorea cu sete: maretia superba si meritata a acestui neam, lasat aici, ca straja spirituala, ca stea bethleemicâ, de catre Imperiul Roman. El, Bolintineanu, se margineste la a sopti, printre rânduri, arzatorul vis: „Românii din Macedonia nu sunt greci, sunt români, nu este ideea noastra a-i uni cu noi, caci suntem departati de dânsii, nu este ideea noastra a-i ajuta sa opereze rasculari. Cugetul nostru este ca acest popor de un milion, aruncat în Macedonia, cata sa aiba constiinta nationalitatii sale, cupa vietii sale poate sa fie mica, însa trebuie sa fie cupa sa…”

Câta candoare si totusi, si arsita de dor si de maretie, înalta demnitate româneasca, sufla peste aceste vorbe. „Nu este ideea noastra…” Ba – TREBUIE SA FIE! Mai exact – trebuia sa fie atunci, la timpul înca potrivit. Cum a putut sa fie ideea austriecilor (sprijiniti, subtil, de maghiari – si evident, de cercurile masoneriei mondiale), azi la sfârsit de secol XX, de a reînvia si reface spatiul Imperiului Habsburgic? – Un imperiu care, si când a existat de facto si de jure, a fost o creatura politica artificiala, hibrida – spre deosebire de spatiul românesc, având drept coloana vertebrala, Dunarea – a nu se uita primele secole ale mileniului doi, când, în cadrul si prin intermediul Imperiului (Taratului) româno-bulgar, fratii români, „traianici” si „aurelianici“, pentru prima oara dupa masiva retragere aureliana, au comunicat în mod direct. Dar cum poate sa fie ideea germanilor de a-si planta influenta, de-a lungul si de-a latul Europei, înaintea razboiului ultim mondial, prin mai mici sau mai mari comunitati germane, care sa pregateasca al treilea Reich? Dar în virtutea carei legi de toleranta poate fi admisa perfida infiltrare, prin obiecte, nici macar prin oameni) a evreilor americani, în mentalitatile tuturor popoarelor pamântului (pâna si în ale chinezilor si japonezilor, considerati printre cei mai conservatori oameni de pe pamânt) – pentru a alcatui „SATUL GLOBAL” al lui McLuhan, ideolog mai diabolic decât cei ai bolsevismului si ai nazismului, la un loc.

Da, SA ÎNDRAZNIM. Da, sa batem cu pumnul în masa. asa cum ne bat noua, acum, piticii spirituali ai Europei masonizate, cum ne bat ungurii, pentru milionul lor de etnici maghiari, dintr-un Ardeal anistoric românesc – numai pentru ca ungurii au trecut de partea evreilor-masoni, iar acestia le-au îngaduit puciul masonic de la Strasbourg, din 02. febr. 1997, când seful masoneriei române a fost dat jos si înlocuit, prin sfidarea Constitutiei masonice si a tuturor regulamentelor masonice, din toate timpurile – cu un ungur. Da, noi, românii, sa ramânem mereu niste flori sfioase, calcate în picioare cu o brutalitate fara margini, de toate iudele si caiafele acestui pamânt, care-si aroga (prin ce merite? în virtutea caror drepturi? Nici macar în virtutea legilor loi de ci fixate!) statura de conducatori ai Imperiului Mondial Masonic…

D.Bolintineanu ne spune clar despre brutalitatea si perfidia prin care s-a creat impresia si, apoi, certitudinea, ca românii din sudul Dunarii nu exista. Grecii i-au silit sa învete greceste. Asa-zisii „sfinti” greci (adica Satane îmbracate în sutane) au proclamat anatema asupra românilor care îndrazneau sa-si vorbeasca limba proprie (a se vedea, la pag. 55 a cartii citate, despre asa-zisul sfânt Cosma: „El cuteza a arunca anatema pe toti acei români care vor mai vorbi limba româna. Anatema lui sperie aceste poporatiuni crezatoare si simple, si din 44 sate române de la Zagor, numai 14 au mai ramas care sa vorbeasca limba româna. Ceilalti afara de batrâni, vorbesc greceste“. „Eroica” fapta a lui Cosma, servind si oarece interese politice ale musulmanilor, care voiau sâ-si simplifice grijile de administrare din zona, Ali-Pasa Tepelin „proclama pe Cosma sfânt si îi aduna moastele“. Iata ce fel de moaste au si saruta bietii crestini greci: moastele Satanei. Exista, de altfel, si o a doua forma majora de infiltrare si manipulare a constiintei românilor de la sud de Dunare. Patriarhul din Constantinopol, înainte de 1821, se întelegea mult mai bine cu autoritatile otomane (carora nu numai ca le satisfacea interesele de dominare în zona Balcanilor – dar asupra caror autoritati, Patriarhia greceasca avea chiar o anumita autoritate…) decât cu fratii întru ortodoxie, si, în special, cu aromânii, pe care cu deplinul acord al otomanilor, faceau totul sa-i stinga ca neam. Complotul Patriarhiei cu Ali-pasa din Ianina, pentru stingerea maretului centru spiritual urban aromânesc, VOSHOPOLE (Moscopole) este întru totul pilduitor în ce priveste fatala actiune a bisericii grecesti, asupra etniei aromâne.

Deci, aceasta a doua forma majora de manipulare a constiintei românilor din sudul Dunarii este, din pacate, tocmai „religiunea” ortodoxa. „Propaganda greaca are drept mijloc religiunea. Ei numesc greci pe toti câti sunt de rit oriental, numara pe români, pe sârbi, pe bulgari si altii si formeaza un element grec. Dar nu sunt PE TOATA FATA PAMÂNTULUI (s.n.) nici trei milioane de greci, adica pe jumatate cât bulgarii si de patru ori mai putin decât românii” (pp.55-56). Si, profitând de smerenia înnascuta a crestinilor români, perfizii greci exploateaza inima lor credincioasa pâna la absurditate: „Ceea ce este o nedreptate neînteleasa, este ca românii platesc pe tot anul mai multe milioane de lei la biserica de rit oriental, si preotii acestei biserici sunt greci, propaga ideile si interesele crestinilor din Orient. Ceea ce este si mai trist, este ca o mâna de calugari cârmuiesc aceste asezaminte, nu ca crestini orientali, ci ca greci, pe când românii care le sustin sunt combatuti, calugarii români persecutati, înlaturati. Actul de secularizare a averilor manastiresti, facut de Cuza în Principale,a lovit, e drept, si pe calugarii români, si autoritatea, morala si sacra, u bisericii crestine – dar a avut si o latura pozitiva: a lovit în plosnitile grecesti. în puzderia de calugari greci, care se oplosisera în manastirile din principate si, cu obraznicie fara seaman, luasera staretiile si pusesera mâna pe sute de mii si milioane de pogoane de pamânt, pe averi fabuloase, care nu erau nicium folosite, cum s-ar fi cuvenit, din punct de vedere crestin, – pentru alungarea suferintelor si saraciei umane.

A forma toti acestia (românii sud-dunareni – precizarea ne apartine) un regat peste celelalte nationalitati, mi se pare un vis, ba înca un vis nedrept” (comentam noi: daca asa îi comandasera masonii Marelui Orient candidului D.Bolintineanu, el s-a executat… fara sa gândeasca în termenii pragmatici, pe de o parte, asa cum o fac, spre pilda, grecii si turcii, în acest Rasarit de Europa – si nici în termenii metafizici, ai necesitatii ca, prin misiunea sacra a românilor, odata împlinita, sa fie risipiti norii satanici ai popoarelor fara har întreg, ca slavii – sau ahrimanizate, ca grecii cei noi…) „ca si acela ce viseaza grecii: de a subjuga pe celelalte nationalitati.” Toate aceste lucruri sunt secretele viitorului. Ceea ce credem noi, ca toti acesti români ar trebui sa faca, ESTE DE A-SI PASTRA CU SFINTENIE LIMBA SI DATINILE ROMÂNE, oricare ar fi soarta ce viitorul le pastreaza. In aceste vorbe se încheie toata politica românilor „aurelieni”.

Usor de zis, greu de facut: – când dusmanii te înconjoara si te strâng în fiarele propriilor slabiciuni (toleranta, blândetea, omenia, dar si frica maturilor pentru propriile odrasle, dorinta de parvenitism etc – am numit ca slabiciune omenia, pentru ca noi, românii, uitam sa fim mai fermi si necrutatori cu Satana, dupa vorbele lui Iisus, care cerea veghe spirituala continua si razboi neodihnit Râului: „Nu am venit cu pacea, am venit cu sabia” – sabie cu care trebuie deosebit, clar si definitiv, Râul de Bine, Prietenul de Neprieten). Patriotismul mamelor aromâne, singurele care s-au împotrivit eroic anatemelor grecesti, albaneze, otomane, si au continuat sa-si învete pruncii, cu o minunata, sfânta încapatânare – patriotismul acestor mame a fost sublim, este, înca sublim – dar, fara ajutorul românilor liberi, din nordul Dunarii, românii aurelianici vor fi de tot sufocati, înglobati total în masa neamurilor care-i înconjoara. Muntii, în care s-au retras, ca-n niste ultime cetati, le vor servi (daca nu se trezeste adevaratul curaj patriotic, luminat de faclia metafizica a constiintei misiunii divine) – la înaltarea spre ceruri a ultimului, tragicului gest al sinuciderii, asa cum le-au servit celor peste 200 de femei-mame, în fata salbaticiei distrugatoare a albanezilor (slugi ale grecilor si turcilor), asa-zis frati (ucigasi si ticalosi frati am mai avut noi, smeritii si prea generosii, în toate, români): „La schitul Veterniste sa curma cantonul Aspropotamos, lânga podul facut de romani, Coracos, si unde suliotii fusera ucisi de albanezii musulmani, în luna ghenariu 1813. Femeile lor, în numar de doua sute, vazând pe sotii lor ucisi, se aruncara cu pruncii în brate în rîul Ahelonus, unde se înecara. Aceasta fapta fuse drama cea mai mare si cea mai trista a acestui secol” (p. 115).

În mod ciudat, strainii n-au bagat de seama absolut nimic din tragedia acestui neam român. Orice neam are dreptul macar la atentie, daca nu la compatimire. (Byron se duce sa moara, la Misolonghi, pentru niste greci care deja preluasera, foarte subtil, puterea politica în Imperiul Otoman – de ce nu 1-a trimis masoneria sa moara pentru adevaratii împilati, pentru mult-împilatii români?). Fata de români, indiferenta criminala a Apusului devine tot mai suspecta. Toti calatorii straini din Macedonia vorbesc de greci si iar de greci. Aproape nici unul de români. O singura exceptie este mentionata, în secolul 19, de Bolintineanu – Pouqueville, care nu-i confunda, precum ceilalti apuseni, pe români cu grecii, cu albanezii… Strainii s-au lasat condusi, ca orbii, de autoritatile grecesti – si n-au cercetat, sub coaja de grecizare fortata, ce fel de neam se ascunde, tremurând de umilinta celor amenintati cu moartea etnica. Pouqueville are curajul sâ-si critice (p.105) compatriotii-calatori si sa biciuiasca si trufia paranoica a grecilor: „Se vede ca Du Cange si Pachimore spun ca armata lui Ion Paleologu era compusa de greci de origine si anume megalo-vlahiti, ai caror strabuni se luptasera sub Ahile, pentru ca românii nu sunt nici pamânteni, nici greci, nici pelasgi… Pentru ca se afla în Dolopia, nu va sa zica ca sunt coborâtori din Ahile… dar eruditia greaca este totdeauna îngâmfata de pretentii de antichitate, pe care nu le poate sprijini. Vitiul celor noi (greci) a fost totdeauna sa traiasca din fala lui Platon, Miltiadi, Cimoni, fara a îngriji a-si face singuri o stralucire a lor proprie

Acesta este semnul ahrimanizarii unui neam: dupa ce si-a împlinit misiunea sacra pe pamânt, refuza sa lase alte neamuri sa-si împlineasca misiunea lor sacra. în finalul discutiilor asupra dezvaluirilor lui D.Bolintineanu despre consângenii nostri aurelianici, sa vedem care-s neamurile noastre din sudul Dunarii, dupa urmele semintiilor lor din Macedonia: 1 – lintopenii, 2 – niculenii, 3 -grarnostenii, sau muntenii, 4 – motinii sau motii, în Tesalia, 5 – moscopolenii, dincolo de Pind, 6 – gobisenii (sau pisoderenii).

Dar acestora, cum cu infinita amaraciune spune D.Bolintineanu: „Vecinii lor le-au luat tot ce au avut: originea, istoria, datinile – numai limba a scapat (n.n.: aceasta era valabil pentru 1850…), multumita femeilor române. Dar am vazut cum „Sîntul Cosma”, acest al doilea sânt Anghelusi, dar mai fericit decât cearlatanul din Silistra, puse anatema pe limba lor” (p.71).

De aceea, D.Bolintineanu ajunge, în mod tragic, dar firesc, la întrebarea cruciala, sfâsietoare, dar dreapta – si care este expresia fortei interioare, care cere Adevarul. Trebuie sa avem curajul sa privim realitatea destinului în fata, daca vrem sa avem vreo sansa de redresare a drumului ursitei noastre, întru împlinirea misiunii divine a neamului. D.Bolintineanu e foarte „modern”, prin ceea ce descopera întrebarea sa (p.47) – dar, cu concluziile sale, nu putem fi, total, de acord, având în vedere cele stiute, din politica lumii de azi, fata de anumite natiuni, etnii sau state. Iata întrebarea hamletiana pe care o pune Bolintineanu: „Suntem sau nu suntem? Trebuie ori nu trebuie sa fim?” Surprinzatoare, necrutator de adânc penetranta, în fiinta neamului nostru teribila, aceasta amara întrebare, cu doua paliere: 1 – oare existam, spiritual? 2 – avem (sau: mai avem!) misiune pe pamânt, în cadrul planului divin, etern, al constructiei lumii?

Citam mai departe: „Nu va plângeti de guvernele voastre,ele sunt ceea ce voi voiti sa fie: cu o natiune plina de virtuti si de marire – nici un guvern nu poate exista. Aceasta natiune româna este buna ?Este rea? De ar fi buna, nu ar putea sa aiba guverne rele. Astfel ea nu poate sa aiba guverne bune, când va avea un guvern bun, îl va mustra, îl va urî, îl va alunga. Cine sunt acei oameni ce spera la mântuirea patriei? Românii îi mustra, îi urasc, îi gonesc. Acesti oameni sunt niste nedemni negresit, ori daca sunt demni, românii nu-i înteleg, nu pot sa-i înteleaga, ei au venit prea curând, sau prea târziu. Ca sa te înteleaga românii, trebuie oare a se închina strainilor? A dezvolta umilinta? A tolera hrapirile? Dar atunci la ce ar mai trebui o asemenea natiune?

Grecii nu au virtuti, dar ei au cel putin vitejia si patriotismul. Noi nu avem nimic, pentru câ nu vrem sa avem nimic, si noi însine suntem cauza acestor rele: ei nu sunt vrasmasii nostri, România nu este junghiata de vrajmasi: România e plecata de sine“.

Iata „modernitatea” lui D.Bolintineanu: excesul autocritic, din frica de a nu fi cumva nedrept si nelucid – îl duce pe intelectualul analist român la autoacuzare exclusiv, la autoflagelare masochista, nedreapta în mare masura. Iata la ce ne-au dus atâtea secole de toleranta exagerata: sa-i consideram pe dusmani ne-dusmani, sa ne orbim singuri (cu propriul nostru sânge…) pentru a fi mai usor de jupuit si manipulat de straini. E un rezultat ciudat de asemanator, cel din secolul XIX, cu cel din secolele XX-XXI. Pentru ca nu s-au schimbat datele interioare fundamentale ale neamului românesc? Poate. Dar, în primul rând, pentru ca circumstantele internationale, atitudinea Apusului, catolic si protestant, nu s-au schimbat fata de Rasaritul ortodox – si, mai ales, fata de aceasta ciudata Românie, al carei pamânt a fost simtit, în toata maretia lui sacrala, de Traian-Vizionarul/Alchimistul – din pacate: din pacate – pentru ca vizionarismul sau nu ne-a adus decât belele, atunci când neamurile, impotentele, din punct de vedere spiritual, neamuri din apus, au intuit puterea oculta a acestei zone (putere care, daca ar fi fost recunoscuta de apuseni, acestia, prin contrast cu noi, si-ar fi recunoscut, implicit, propria schilodenie interioara).

D.Bolintineanu este victima candida a manipularilor subteran -subconstiente, la care suntem supusi de secole, de grupurile de interese internationale – interese care converg, fata de realitatile spirituale din Rasarit. Când, atunci, în secolul XIX, de la calomnie josnica (acuzatia ca românii sunt pederasti) pâna la crima si anatema, nu lipseste nimic din arsenalul agresiv al actiunii de desnationalizare, planuita (si reusita aproape total) de greci – tot tu te consideri culpabil si te oferi ca mielul spre junghiere – va fi fiind aici o dimensiune metafizic-crestina, dar este înca o dovada a rezultatelor incredibile la care poate ajunge razboiul psihologic, diabolic de perfect, indus de interesele bisericii constantinopolitane grecesti (dinainte de eliberarea din 1821, cât si de dupa eliberarea Greciei). A învrajbi si a crea totodata complexul culpei – spre a stapâni etniile conlocuitoare si a le asimila complet, în dispretul total al oricaror masonice „drepturi ale omului” – bune doar pentru „catei”. De aceste manevre subterane nu poate fi straina (pentru ca veni vorba) nici masoneria iudaica internationala – cea care a creat atmosfera complet diferita, în jurul unor popoare care ar fi trebuit la fel tratate. Grecii, fiind epuizati spiritual, functionând ca niste golemi, total ahrimanizati. au fost considerati ca ideali pentru persecutarea, torturarea si lichidarea neamului cu misiune sacra înca vie: românii. E o tehnica, valabila în aceste vremuri amorale, de a-ti înlatura adversarul spiritual pe care-l intuiesti ca fiind mai puternic decât tine.

E bine sa descoperim adevarul hamletismului din interogatiile lui Bolintineanu. Nu la analistii politici (si nu de grija analistilor politici) de felul lui Bolintineanu, care se considera hiperlucizi, dar sunt, de fapt, bolnavi de grija de a nu fi nedrepti cu altii (devenind nedrepti cu ei însisi si cu neamul lor), trebuie sa ne gândim, ci la traitorii din Macedonia si Grecia, de etnie româna-aromâna, pe cale de a le fi stins neamul.

III. CAVALERII MIELULUI – SI „ILIADA” LOR

Aromânii, dupa cum se stie, sunt, si astazi, pastori de oi. E drept ca, asa cum ne marturiseste epopea lui Nida Boga – „Voshopole” – ei pot împlini, cu mare pricepere si cinste, si alte mestesuguri-misiuni sacre, pe pamânt – iar dupa ce multi s-au raspândit prin lume – li s-a dus vestea, atât ca mesteri faurari, giuvaergii – cât si ca neîntrecuti oameni ai finantelor: e o forma de autoaparare contra celor ce-au hotarât si-au poruncit pierzania aromânilor, prin ispitirea fortelor brutale, prin bani.

Dar, cel putin în trecutul secol XIX si în prima jumatate a secolului XX, aromânii au stat si au asteptat si s-au prosternat în fata MIELULUI – precum semenii lor pastori, din jurul ieslei de la Bethlehem. Poezia populara aromâneasca transmite poeziei culte aromânesti motive mistice – dintre care, principalele, sunt legate de Iisus: motivul MIELULUI si cel al TRANSFIGURARII. E suficient sâ trimitem, în legatura cu misiunea de CAVALERI AI MIELULUI, la revelatoria balada-epopee, transpusa, subtil, în registru cult, de catre Constantin Belimace: Curnicea – iar pentru motivul (tot eristic) al transfigurarii – la epopeea Marelui Miracol Spiritual: Voshopole – epopeea în sonete a lui Nida Boga.

I – Balada Curnicea, a lui Belimace, este, în fapt, o autentica epopee, cu dimensiuni comprimate – epopeea pazitorului de HRISTOS-MIEL, neamul aromânesc. Destinul aromânilor-pastori – CAVALERI AI MIRACOLULUI – este sintetizat în destinul eroico-mistic al lui Zega-celnicul: toti pastorii celnicului Zega au în grija o singura mielusea (hieroglifa misterului initiatic): aceasta, dupa zece ani de pascut pe Muntele Pind (10 = numarul creatiei divine) – pastere de trifoi „nevazut la noi” (de fapt, originalul spune despre „iarba… di bana”: care înseamna iarba de viata, sau iarba vietii opusa ierbii vutane, care înseamna iarba mirositoare, iarba saracacioasa de pe stâncile muntilor): ,si tru-a dzatea oara, /Tru-una primuveara, /…/Pascu nu vutana, /Iarba-atea di bana (sau,cum transpune Hristu Cândroveanu, „trifoi /Nevazut la noi“) trimite la iarba atot-tamaduitoare – sau, pur si simplu, la initiatica „creanga de aur“; „a fatat în munte /Miel cu stea în frunte, /Cum nu-i pe coclaur – /Dintisor de aur, /Lîna înflorata, /Matase curata -/Faptura de-alint, /Cu coarne de-argint…” („Si-afita în munte/ Nel cu stea în frunte. /Nel ca tri ciudie. /Cu dinti di flurie /Si cu lâna toata /Ca sirma curata, /Curata brasime /S-cu coarne di-asime…”).

Când a fatat mieluseaua? De Pasti: „în ziua de Pasti” (sau, conform originalului: „trî Sâm-Giorgiu-aprindu” – în ajun de Sfântul Gheorghe.

Iata ca, mai direct decât în evanghelii, Mielul Iisus se încredinteaza ocrotirii-initierii (în sens mistic-activ) unor apostoli exemplari: Pastorii-Crai. Si mie, la rândul meu, mi-a fost semnalat, de catre un mare om al spiritului românesc, un eminent traducator al operei lui Rudolf Steiner, ca una dintre deosebirile (de fapt, una dintre întâlnirile semantice) dintre evangheliile lui Luca, respectiv Matei, – este aceea ca, la nasterea lui Isus, Evanghelia lui Luca spune ca au asistat pastorii (capitolul 2, aliniatele 8-9-10 – iar în Evanghelia lui Matei, capitolul 2, aliniatele 10-11, se spune ca pruncul Iisus a fost înconjurat de crai. De fapt, functiile de crai, respectiv pastor, converg spre una singura: PAZITOR AL MIRACOLULUI SPIRITUAL AL LUMII.

Atunci când Mielul Sacru este luat de lotri (fortele ahrimanice ale lumii) se dezlantuie razboiul în numele Mielului Sacru – apocatastaza, confruntarea finala între fortele malefice si benefice: „N-a ramas întreaga /Nici macar o creanga, /si n-a ramas frunza /De plumbi nepatrunsâ” („Nu ramase deaga /Una dzua-ntreaga /Di pliumb nipitrumtâ /’N barbateasca lumta“). Deaga, în textul original, înseamna ramura: evident ca prin intermediul MIELULUI REDOBÂNDIT – se produce transfigurarea:

a – ramura putreda a lumii fenomenale, a lumii profund luciferizate, pâna la ahrimanizare – este înlocuita cu creanga de aur eterna, caci:

b – „hotii crunt pierira” (n.n.: fortele ahrimanice au fost definitiv învinse, redizolvate în lumina) /Mielul îl gasira/, si l-au dus la târla, /si-a curs vinul gârla…” („Nelu lu-ascâparâ, /Furi’ i vâtâmarâ, /S-cântânda prit câl’iuri, /S-tumarâ la staniuri“). Recontopirea omului cu Sinele Sacru-Mielul – reface starea originara, de paradis (cal’iuri cu cântic).

Cine îl vesteste, de fapt, pe Zega, de actiunea „furilor”? „A lui Zega muma” – Maica Domnului. Câti luptatori mistici ia Zega, la lupta apocatastatica?
”…doispe-doisprati di insi /Tot ca Zmei ne-asvinsi” (n.n.: evident, cei doisprezece apostoli ai hieroglifelor cosmic-zodiacale).

II – Cavalerii Mielului Minunat sunt, aparent, umili ciobani – în realitate, sunt Cavalerii Sfintei Cruci, expeditia lor este o cruciada, izbânda lor transfigureaza, la modul paradisiac, lumea. Certitudinea victoriei spirituale, peste orice accident istorico-fenomenal, este întarita de epopeea vasta a Transfigurarii – epopeea VOSBOPOLEIcetatea care, prin distrugerea în cadrul fenomenalului, si-a eliberat potentele de Cetate Eterna a Spiritului. Voshopolea, moarta si înviata întru spirit-este Mielul-Iisus – iar voshopolenii, treziti într-un spirit, sunt Prigonitii(dar vesnic victoriosii) Cavaleri ai Mielului: „Voshopolea cea mândra, spulberata, /nepieritor, în spirit e-ntrupata, – /Al bajenarilor, al tuturora” („Voshopolea-atea arsa si surpata, /L’ia ca s-arsara multu ma musata /Tu mintea-armânilor di tu xinitie…”).

Vom amanunti lucrurile, la vremea potrivita, în textul analitic al lucrarii noastre. Deocamdata, atât mai adaugam: prigonirea, de catre fortele ahrimanice, a Cavalerilor Mielului, este dovada mistica, a faptului ca aromânii sunt „tagma aleasa a lui Hristos („pe cine iubeste, Dumnezeu pedepseste“). Prigoana înseamna, în traducere initiatica, si raspândirea si consolidarea, oculta, a misiunii sacre, încredintata de Dumnezeu – Neamului Român-Aromân (Neamului Româ­nesc, spiritual unit, prin gesturile vizionare ale împaratilor Magi: Traian-Aurelian-Constantin), în jurul coloanei vertebrale spirituale, care este Istrul Sacru.

Am comparat epopeea VOSHOPOLE cu ILIADA lui Homer nu neaparat pentru a pune epopeea lui Homer în stare de superioritate, fata de epopeea VOSHOPOLE: epopeea lui Nida Boga, din punct de vedere al semnificatiilor metafizice, este superioara capodoperei homerice. Dar aveam nevoie de un reper literar pentru a satisface prejudecata snobilor, a celor care strâmba din nas în fata „neconsacrarilor” si „neconsacratilor”. Si nici VOSHOPOLE – epopeea, nici Nida Boga, creatorul epopeii, nu sunt consacrati, pentru literatura româna. Am considerat ca, între Iliada si Voshopole sunt unele trasaturi de asemanare: un razboi pentru apararea unei cetati, o infiltrare perfida în cetate (un „cal troian”), apoi devastarea cetatii ca o consecinta a infiltrarii în inima cetatii – o eroica si zadarnica rezistenta umana. Aici, însa, se opresc asemanarile si începe rafinata metafizica a transfigurarii materiei în Spirit Etern, metafizica prezenta (si posibila) în epopeea Voshopole, datorita atingerii, de catre Nida Boga si de catre neamul despre care vorbeste acesta în epopeea sa (neamul aromânilor) – a stadiului de evolutie spirituala necesar: crestinismul.

Ceea ce vom investiga, în paginile de mai jos, va fi: constientizarea, de catre poetii culti si crestini aromâni, a Spiritului Neamului Românesc, cu cele doua aspecte:

a – aspectul fenomenal, aparenta risipire si stingere a neamului românesc-aromânesc, nu prin distrugerea cercurilor – hoare (sate), prin asimilare fortata, maceluri etnice, deznationalizate prin toate mijloacele;

b – aspectul esential: situarea aromânilor atât sub blestemul – dimândare-legamânt, cât si (pe cale de consecinta mistica, raportata la dimândare) necesara transfigurare spirituala, a neamului de prigoniti mistici, paznicii cei mai supusi ai MIELULUI – HRISTOS. Mai mult decât atât, constientizarea, de catre poetii culti ai neamului aromânesc, a unitatii românilor de la sud si de la nord de Dunare – uniti prin MISIUNEA SACRA COMUNA, aceea de a lumina spiritual lumea, a retransforma, prin autosacrificiu. Valea Plângerii în Paraclis. De aceea, epopeea transfigurarii, VOSHOPOLE, a lui Nida Boga. va face obiectul unui studiu aparte – într-o a doua sectiune a lucrarii de fata. Si, (tot de aceea, dimensiunea crestina (în sensul cel mai profund, mai esoteric) a poeziei aromânesti va fi urmarita cu deosebire.

-va urma –

ZECE MITURI DESPRE CENTRAL INTELLIGENCE AGENCY (CIA)

Simona BOTEZAN

 

 

Cu ocazia  „10th District Job Fair”- târgul locurilor de munca guvernamentale, organizat din initiativa congresmanului Frank Wolf în Washington DC metropolitan area, unul dintre standurile cele mai vizitate a fost cel al Central Intelligence Agency.

Reprezentantii CIA au distribuit participantilor interesati brosura „We’d like to Dispel 10 myths about working for the CIA”. Brosura demonteaza principalele 10 mituri legate de CIA, subliniind alte aspecte ale activitatii agentiei. Standul CIA arata ca principala provocare ca angajat al agentiei este construirea unei cariere de exceptie. Misiunile inteligente înseamna a lucra în interesul natiunii, iar succesul acestor operatiuni depinde de calitatea oamenilor, de experienta lor, de abilitatile si inventivitatea lor.

Aventuri individuale de culegere a informatiilor secrete si folosirea unor metode spectaculoase sau periculoase, apartin exclusiv agentului 007 James Bond si se întâlnesc numai pe platourile de filmare. Pentru alte detalii despre cariera la CIA puteti accesa cu încredere si fara riscuri pagina web a institutiei: www.cia.gov

MITUL 1: „Nu îti vei mai vedea niciodata familia si prietenii daca lucrezi la CIA”

Angajatii CIA lucreaza cu documente si informatii secrete. Aceasta nu înseamna ca în afara institutiei viata lor este secreta. Cariera la CIA este similara cu o cariera la orice alta companie americana importanta si ofera multiple oportunitati. Angajatii din CIA Headquarter locuiesc în Washington DC, Virginia si Maryland si au un stil de viata identic cu al rudelor, vecinilor si prietenilor lor. Participa la evenimentele sociale si culturale ale comunitatii, au copii care merg la scoala si în aceleasi locuri cu ceilalti copii de vârsta lor. Multe dintre activitatile curente  si expertizele CIA sunt legate de obiective comerciale, industriale, culturale si universitare. Familia, vecinii si prietenii fac parte din viata angajatului CIA zi de zi, exact în acelasi fel în care s-ar întampla si daca ar lucra la o alta companie.

MITUL 2: „Toti angajatii  CIA conduc masini  sport cu mitraliere în loc de tevi de esapament”

?i angajatii CIA urmaresc cu placere filmele cu spioni, la fel ca si cetatenii care lucreaza la alte companii. ?tim cu totii cât de bine se vând filmele cu accidente spectaculoase, eroi care mânuiesc orice tip de arma în orice situatie. Ne plac filmele de actiune cu urmariri pe autostrazi, actorii si  cascadorii de la Hollywood! Multe dintre miturile despre CIA au fost create  de asemenea filme. Misiunile si operatiunile CIA nu sunt la fel de spectaculoase si nici la fel de riscante. Desigur, a lucra la CIA te poate pune uneori în contact direct cu evenimente din întreaga lume, iar câteodata angajatii CIA trebuie sa poarte veste antiglont sau sa foloseasca arme de foc. Misiunile obisnuite ale CIA sunt complet diferite. Sunt misiuni de colectare de informatii si întregul personal activ si din birouri colecteaza, sorteaza, prelucreaza si stocheaza informatii, iar pentru asta au nevoie de computere, carti si laboratoare, nu de pusti sau pistoale. A conduce o masina sport este la îndemâna oricarui sofer experimentat, iar unii au facut o profesie din asta si au devenit piloti de Formula 1.

MITUL 3: „La CIA lucreaza Superman si Superwoman”

Daca asta credeti, probabil ca ati vazut prea multe filme sau v-ati jucat prea mult pe video games! Nu trebuie sa ai centura neagra la karate ca sa lucrezi la CIA. Este suficient sa fii inteligent, îngrijit, sa ai abilitati în luarea deciziilor sau în coordonarea unei activitati sau echipe. Angajatii CIA se remarca prin serviciile de calitate pe care le fac natiunii, colectând informatii care feresc America de atacuri teroriste, cu arme chimice si biologice, plante, insecte sau virusi mutanti; înselaciuni, spalari de bani, trafic de droguri s.a.m.d. Multi angajati ai CIA urmaresc zi de zi evolutia internationala, tendintele, situatia economica, politica, noile descoperiri stiintifice si tehnologice, operatiunile militare, bursa etc. Diferenta este ca lucrând la CIA poti sa faci parte din istorie.

MITUL 4: „Stilul tau de viata va fi luxos si extravagant”

Daca te astepti sa ajungi milionar lucrând la CIA si sa petreci o viata luxoasa pe vase de croaziera sau în paradisuri exotice; daca te astepti sa cunosti personalitati si celebritati ale mapamondului, vei fi dezamagit! Angajatii CIA sunt oameni normali, duc o viata fara excese, au o vacanta pe an sau doua mai scurte si câteva zile libere platite, de sarbatori, ca oricare cetatean american angajat la stat. Câteodata angajatii CIA calatoresc în scop turistic sau în scop profesional. Cel mai adesea o fac specialistii de la departamentele stiintifice, tehnologice si de cercetare. Scopul acestora este participarea la evenimente stiintifice si tehnologice, târguri si conferinte internationale, în care se prezinta cele mai noi realizari ale domeniului lor de activitate.

MITUL 5: „Fiecare angajat CIA are mai multe identitati”

Operatiile estetice nu sunt incluse în pachetul de beneficii oferite angajatilor CIA.  Pentru ca la CIA siguranta nationala este obiectivul primordial si inteligenta este absolut necesara, probabil ca nu ai nici o sansa daca n-ai reusit sa termini liceul sau daca ai fost mediocru la facultate. Oamenii care lucreaza la CIA sunt dedicati, pasionati de munca si profesia lor. Ei participa continuu la cursuri de specializare, citesc mult pentru dobândirea unor noi abilitati si cunostinte profesionale, trebuie sa-si pastreze o stare buna de sanatate fizica si mentala si sa faca fata cu succes la toate provocarile de la serviciu. Oamenii care învata continuu se schimba, devin tot mai buni în meseria lor si capata o vedere de ansamblu asupra lumii. Câteodata aceasta munca este grea si le albeste parul sau le traseaza riduri pe fata, dar numele, vârsta, pasaportul, telefonul si adresa lor de acasa ramân aceleasi. Poate ca pierd evenimente importante din viata familiei pentru ca sunt plecati în interes de serviciu, dar se întorc de acolo cu cadouri, amintiri si fotografii pentru cei dragi, iar familia-i asteapta cu nerabdare la întoarcere.

MITUL 6: „Misiunea ta este sa-ti spionezi familia”

Unele activitati ale CIA constau în protectia împotriva spionajului industrial, protejarea proprietatii intelectuale si utilizarea noilor descoperiri stiintifice în scop constructiv si limitarea efectelor distructive, poluarii, evitarea riscurilor de monopol etc. Unii angajati necesita abilitati lingvistice deosebite si cunoasterea perfecta a unor limbi straine, deoarece o parte dintre informatiile colectate de angajatii CIA provin din afara SUA, din surse externe, din presa internationala si de la diverse persoane de contact din tara respectiva. SUA nu afla nimic important pentru siguranta natiunii ascultând ce se discuta în casa ta; nu intereseaza pe nimeni ce jocuri de PC folosesti, la ce filme te uiti si cine te viziteaza. Culegerea de informatii din casa ta nu reprezinta informatii importante pentru natiune, ci eventual o pierdere de timp platita din bani publici.

MITUL 7: „Daca nu vorbesti perfect cel putin o limba straina, n-ai nici o sansa sa lucrezi la CIA”

?tim ca toti ofiterii CIA din filme vorbesc fluent 4-5 limbi straine, printre care Mandarina, Farsi si alte limbi orientale. În realitate, mare parte dintre angajatii CIA vorbesc engleza si eventual spaniola sau o alta limba de circulatie internationala. Angajatii de la departamentul de lingvistica sunt adesea profesori de limbi straine, native din acele tari. Au pozitii specifice în agentie, treaba lor fiind sa traduca din limba lor materna în limba engleza sau sa-i învete pe alti angajati acea limba straina. Ei asigura suportul lingvistic pentru operatiuni, misiuni si întâlniri în tara lor de origine. Cei mai multi angajati CIA n-au parasit niciodata teritoriul SUA si nu au calatorit niciodata în tarile din care provin o parte dintre colegii lor de munca.

MITUL 8: „Numai cei care sunt cetateni americani de patru generatii, au sansa reala sa lucreze la CIA”

Nu este adevarat! De fapt, cetatenii americani care au avut experiente în afara Statelor Unite, au locuit în alte regiuni ale lumii sau provin din familii multiculturale, înteleg mai usor evenimentele din afara SUA cu care trebuie sa opereze si au abilitati mai bune pentru colectarea informatiilor necesare. Multi oameni au variate experiente de viata pentru ca parintii lor au lucrat în diverse locuri de pe planeta. Aceste experiente pot fi folositoare lucrând la CIA. Unele posturi ale CIA nu necesita sa fi nascut în SUA sau sa fi cetatean american. Activitatea SUA serveste si altor natiuni de pe pamânt. Nu este necesar ca familia angajatului CIA sa fie cetateni americani. Orice experienta multiculturala ajuta angajatii CIA în munca lor de zi cu zi.

MITUL 9: „Familia ta  nu va sti niciodata cine esti cu adevarat”

Familia si copiii tai vor sti ca lucrezi la CIA Headquarter în Mc Lean Virginia si câteodata vor veni sa serveasca masa de prânz împreuna cu tine. ?tim ca filmul „Spioni în familie” a fost un succes, dar povestea este o fictiune. Nu trebuie sa dansezi tango sau sa porti costum sub îmbracamintea protectoare de scafandru. Viata de angajat CIA e mai putin spectaculoasa. Sotia si copiii tai vor sti exact unde esti atunci când lipsesti de acasa si vei putea vorbi cu ei la telefon. Guvernul pune la dispozitia angajatilor CIA, aflati în misiune, sisteme performante de comunicatii prin care pot tine legatura permanenta cu familia.  

MITUL 10: „Vei utiliza arme si echipamente sofisticate, inclusiv arme secrete si explozibili periculosi”

Daca esti analist sau technician, inginer, cercetator stiintific, chimist sau biolog la CIA, vei avea nevoie de pix, creion si computer pentru a scrie rapoarte de activitate, nu de pistol sau explozibil. Categoriile profesionale numite sunt expuse acelorasi riscuri, standard în toate companiile în care exercita aceeasi profesie. Armele, dispozitivele de urmarire si interceptare, sau alte obiecte sofisticate si periculoase, sunt folosite  rareori, în misiuni ale agentilor operativi care se desfasoara în zone nesigure, în afara birourilor CIA sau în afara tarii. Cu exceptia spionilor din filmele de la Hollywood, care detin toate felurile de arme si echipamente stiintifico-fantastice, agentii reali ai CIA nu le utilizeaza aproape niciodata. Consideri arme secrete vorbitul la telefon, utilizarea unui computer si fotografiile? Cu asemenea arme si explozibili lucreaza ofiterii CIA de obicei. Cercetatorii stiintifici sau inginerii lucreaza, uneori, în laboratoare si fac experimente sau analize ale unor arme, echipamente si explozibili, dar toate aceste operatiuni se desfasoara în spatii controlate si cu maximum de precautii. Personalul care studiaza obiecte si materiale periculoase este temeinic instruit în domeniul protectiei muncii. Tehnologiile avansate urmaresc exact eliminarea acestor riscuri si stabilirea unor masuri de protectie pentru populatie si angajatii agentiei.

Simona BOTEZAN

Washington D.C.

20.11.2011

LA ANIVERSARA…

Dumitru ANGHEL

În conditiile unei inflatii editoriale de ziare, reviste sau text tiparit, dupa pustiul si seceta dinainte de Revolutia din decembrie 1989, când apoi mass-media a luat-o razna, s-a produs un fenomen ciudat de prioritati publicistice. Prin anii ’90 ai secolului trecut, dupa eliberarea din chingile unei ideologii închistate, presa româneasca s-a scuturat de restrictiile si cenzura impusa ziarelor sau revistelor centrale ori judetene, organe de propaganda ale forurilor totalitare, care controlau orice stire si-si axau editorialele pe omagiile si cuvântarile cuplului prezidential si pe „indicatiili” organelor de partid si de stat.

În zilele noastre, dupa 20 de ani de libertati de tot felul, esuate într-o democratie cu totul originala si prost înteleasa, dupa ani de dor de presa libera, ne-am bucurat de „respiro”-ul si libertatea cuvântului dar, cu timpul, lasati prea… liberi, multi dintre neavenitii din presa româneasca au ajuns sa compromita ideea de jurnalism si avem acum presa de scandal din ziarele centrale, din televiziunile „comerciale” cu reportajele si emisiunile de un prost gust provocator, agresive si vulgare, grotesti pâna la imoralitate dirijata pervers.

O situatie mai altfel, ceva mai speciala, au avut-o revistele de cultura – literara, muzicala, teatrala sau plastica – chiar înainte de Revolutie, desi si acolo s-au resimtit ecouri negative ale Proletcultismului, mai ales dupa 1947. Dar, ce calitate aveau totusi revistele „Contemporanul”, „România Literara”, „Luceafarul”, din zona centrala, sau revistele de cultura din provincie, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Ramuri”, care, spre surpinderea tuturor, si-au diminuat valoarea si aderenta, calitatea si audienta la publicul larg cititor… tocmai dupa Revolutie?!! Desigur, toate aceste reviste de notorietate nu si-au încetat aparitia, dar n-au mai avut acelasi impact pozitiv si elitist-cultural, deoarece au fost concurate de invazia de reviste care, prin numar mare si lipsa acuta de exigenta si valoare, au compromis ideea de revista de cultura.

Cu tot raul, s-a ales si ceva bun si folositor, de prestigiu pentru areale culturale si geografice; s-a ajuns, dupa 20 de ani de libertate a presei si de intentii benefice în zona culturii literare, muzicale, plastice, coregrafice, de folclor, la un plafon de echilibru si de echitabila reprezentare. Centrele culturale traditionale, Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova, Sibiu, si-au pastrat publicatiile de prestigiu, dar s-a petrecut un reviriment si în… provinciile „uitate de Dumnezeu”, când, prin osârdia unor oameni de cultura inimosi, talentati si bine intentionati, s-a miscat ceva si în… „locurile unde nu se întâmpla nimic”! Cu sprijinul unor sponsori generosi sau a contributiei financiare din partea unor institutii politico-administrative, Primarii, Consilii judetene, Uniuni si Asociatii Culturale centrale sau locale, au fost editate noi reviste de Cultura, într-un avânt fara precedent si cu urmari dintre cele mai pozitive, benefice pentru viata artistica a zonei respective.

Daca ar fi sa ma refer doar la câteva judete si localitati apropiate de mine si de preocuparile mele în domeniu, as aminti ca, la Braila, apar revistele „Obiectiv – Cultural” si „Zeit”, pe Internet; la Galati, apar pe putin trei reviste de Cultura – „Dunarea de Jos”, „Antares” si „“Porto-Franco” -; la Focsani, doua sau trei, din care se detaseaza prestigioasa revista „“Oglinda Literara”, alaturi de alte si alte reviste la Ploiesti, Bacau, Târgoviste, Alexandria, Tr. Magurele, Câmpina, Resita etc., etc.

Revista de cultura, civilizatie si atitudine “Oglinda Literara”, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România si face parte din Asociatia Publicatiilor Literare si a Editurilor din România (APLER) si din Associazione della Stampa Estera din Italia, membru fondator al Asociatiei Revistelor si Publicatiilor din Europa (ARPE), este editata de Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” din Focsani, cu sprijinul Consiliului Judetean Vrancea.

Oglinda Literara” este „copilul de suflet” al scriitorului si omului de cultura Gheorghe Andrei Neagu, initiatorul, fondatorul si coordonatorul revistei, care gireaza în calitate de redactor-sef aparitia lunara a acestui veritabil brand cultural pentru aceasta parte de tara, secondat de o redactie competenta si îndrazneata si de catre doi colaboratori de marca, Gabriel Funica, redactor-sef adjunct, si poetesa ?tefania Oproescu, secretar literar.

Revista „Oglinda Literara” împlineste anul acesta zece ani de aparitii lunare în conditii grafice de exceptie, cu o nota personala inconfundabila, începând de la coperta inspirata si eleganta si continuând cu sistemul original de numerotare a paginilor (…de la pag. 1, în numarul de debut al revistei, si pâna la pag. 7448, în numarul 119, anul X, noiembrie 2011, la ceas aniversar…), cu sumarul, rubricile permanente si calitatea articolelor publicate, ori profesionalismul autorilor de eseuri, critica literara, poezie si proza, literatura de întâmpinare…

Oglinda Literara” se constituie într-o veritabila si credibila oglinda a vietii culturale românesti, în componenta sa cea mai perena, literatura, cu nimic mai prejos decât revistele de traditie, „România Literara”, „Convorbiri Literare” etc., poate si pentru ca în paginile acestei prestigioase reviste semneaza articole pertinente si îndraznete profesionistii artei cuvântului Laurian Stanchescu, George Anca, Gheorghe Istrate, Liviu Comsia, Florentin Popescu, Adrian Dinu Rachieru, Theodor Codreanu, Liviu Pendefunda, Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Angela Baciu, Constantin Miu, Virginia Bogdan, Armanda Filipine, Laurentiu Magureanu, Matei Romeo Pitulan, George Roca, Magdalena Albu, Marlena Lica Masala, Adrian Irvin Rozei, sau colaboratorii din toata tara, precum Aureliu Goci, Bogdan Ulmu, Dan Brudascu, Eugen Evu, Emilian Marcu, Ionel Necula, Mircea Colosenco, Nicolae Manolescu, Victor Sterom, Yu Lan Hua si, cu voia dvs., vorba domnului Ion Iliescu, ultimul pe lista… subsemnatul!

Dumitru ANGHEL

Bucuresti

Noiembrie 2011

 

Un top al informatorilor români


Investigatii în arhivele Securitatii 

Neculai Constantin Munteanu, fostul director al Radio Europa Libera, dupa o munca încununata de succes, a publicat pe situl Europa Libera un articol incitant si foarte documentat despre informatorii români care au facut mult rau angajatiolor postului de radio.

Dupa Revolutie, Neculai Constantin Munteanu s-a dedicat cercetarii în arhivele Securitatii Române cu scopul declarat de a dezvalui culisele atacurilor criminale ale Securitatii în care si-au pierdut viata mai multi directori ai REL.

În acest articol,  preluat si de Revista 22, Neculai C. Munteanu prezinta un Top 5 cei mai scârbosi informatori.

Ar fi putut fi denumit Topul marilor dezamagiri, fiindca toti cei 5 au pozat cu nerusinare în anticomunisti, atât înainte cât si dupa 1989, iar din acea postura au intrat usor în relatii apropiate cu angajatii REL si au primit bani pentru activitatea depusa (la REL si Securitate).

Îi cunosc personal pe toti cinci. Toti au avut legaturi cu Europa Libera. Cu unii am si lucrat. Trei dintre ei, fosti detinuti politici sau urmasi ai vechii boierimi, aveau motive sa nu fie de partea Securitatii. Pentru serviciile lor au fost remunerati si au avut privilegiul de a calatori în Vest.

Toti sunt sau par a fi produsul schizofreniei generalizate pe care o presupunea viata într-un regim totalitar comunist. Toti au slujit cu zel Securitatea, facând naveta între imoralitate si amoralitate, cu o anumita voluptate perversa a ticalosiei. Niciunul nu pare a avea remuscari.

Cititi articolul întreg publicat în  Revista 22.

IN MEMORIAM „OWS”/ "OCCUPY WALL STREET", 15 octombrie 2011…!

RECENSAMÂNTUL, VACCINURILE, ECUMENISMUL „NEW AGE” – SI „PATRIARHUL DIAVOLULUI

prof. dr. Adrian Botez

…Vorbesc, de ani de zile, “fata catre fata” sau prin Internet, cu multi oameni. Unii, majoritatea, au rupt sau intrerupt relatiile cu mine, fie pentru ca nu accepta/acceptau (din pricina limitelor lor mentale) realitatea si logica lumii de azi (Lumea Vitelului de Aur, dar si a manipularilor perfide, “conspirationiste”, din partea adoratorilor respectivului Vitel…!), fie pentru ca, pur si simplu, sunt/erau cuprinsi de convulsiile lasitatii: “…Daca ma vede sau ma stie seful ca am relatii cu asta, am probleme cu locul de munca, voi fi considerat legionar, fascist…” etc. – …ma rog, tot felul de fantasmagorii, pe care societatea contemporana a Vitelului de Aur, mondializata si penetrând cu otravuri, pâna în SUFLETELE, nu doar în mintile celor “slabi de înger” – le-au transformat în arme paralizante de Duh, pentru cca. 80-90% dintre oamenii planetei Terra. Câti nu sunt preocupati de ce vor mânca în urmatoarele 24 de ore, sunt preocupati de locul de munca, de promovarea într-un post mai înalt…de ce va zice seful si daca îi va mângâia ori ba, (si) astazi, pe cap!

Da, da, cum sa nu! – am auzit, stim, stim TOTUL despre Francmasonerie!” – zic/ziceau multi dintre interlocutorii mei, de parca îi întrebasem daca au vazut un film la moda, si s-ar fi temut ca nu cumva sa se faca de râs, zicând ca…”nu l-au vazut, nu l-au cunoscut”…!

Extrem de putini îsi dau/dadeau seama ca îi provocam la o discutie despre însasi viata/destinul lor pe Terra, despre viitorul/destinul copiilor si nepotilor lor…!!!

Ne laudam ca noi, românii, suntem un popor de crestini ortodocsi neclintiti si ca nimeni n-are sa ne prabuseasca, vreodata, credinta în Hristosul din suflet…Iata ce îmi scrie un fost elev si bun prieten, acum scriind dintr-una din tarile europene, unde l-a alungat (prin “sansa” rarissima, oferita tineretului României, de a muri de foame …!) “binefacatorul renascentist” presedinte (?!) Traian Basescu (…binefacator real, dar pentru alt stat, care vrea sa ne ia locul, în Gradina Maicii Domnului…si datele, obtinute prin întrebarile indiscrete, ale prezentului recensamânt, fraudulos, din România, VOR AJUTA RESPECTIVUL STAT SA SE DECIDA, ORI BA, PENTRU…”INVAZIA FINALA!!!) – …nadajduiesc, din toata inima, sa nu se supere pe mine bunul meu prieten, pentru ca pun, în aceasta pagina, amarul lui, exprimat, de el, cu atâta patos si har narativ…:

“…Când s-a facut ora prânzului,  ne-am asezat la masa (eu si colegul meu). La finalul mesei, asa cum sunt obisnuit si educat, mi-am facut semnul Sfintei Cruci, multumind, în sinea mea, Lui Dumnezeu, pentru acea masa. Moment în care “colegul” meu a început sa râda. Nepricepând de ce râde, l-am întrebat:

-Ce s-a întâmplat, de ce râzi?

El îmi raspunse tot cu o întrebare, si mereu râzând:

-De ce-ti faci cruce?

-Ca multumire dupa masa – îi raspund eu….

-Crezi în Dumnezeu?! ma întreba el, printre chicote de râs.

-Da!!

-Suta la suta…??

-Mai mult de suta la suta!!! – i-am raspuns, scos din rabdari – folosind, la rându-mi (din pricina surprizei si a revoltei din mine), fara sa-mi dau seama, stupida “abodare procentuala” a credintei…

Si subiectul a ramas, undeva, suspendat ….Mai târziu, în timp ce lucram, seful nostru de echipa a venit sa ne aduca materiale. “Colegul” meu s-a dus fuguta la sef, si, mereu râzând, ca de o gluma buna, îi zise, aratând cu degetul spre mine:

-Asta-i pocait!

Seful râde, si el – si ma întreaba:

-Ma! Tu esti pocait?

-Nu! – îi raspund eu, aproape cu exasperare. SUNT CRESTIN ORTODOX!!!!

Dar seful râde, râde din nou, dimpreuna cu “colegul”…râd de parca ar fi inhalat niste droguri…!

Da, au “inhalat” drogurile prostiei si ale naucelii anti-spirituale! Va dati seama ce haos este în capul si în Duhul acestor “români crestin-ortodocsi” (acum, emigranti…pe coclaurii altei nauceli – cea social-politica!) – si cât de putin si-au facut misiunea sfânta, în tara (fata de unii ca acestia), preotii nostri de parohie?!

Da. Asta este realitatea, si sa nu ne facem iluzii, în loc de a ne face Misiunea, de oameni si de Fii ai Lui Dumnezeu!

Dar sa nu ne miram prea mult: în “Patria Democratiei Mondiale” (cum le place masonilor sa numeasca SUA…!), am vazut destui tineri, plimbându-se pe strazi, si care purtau scris, pe pancarte, ceva care miroase, de la o posta, a regim sclavagist, si nicidecum a …“democratie”: “SUNT DISPUS SA MUNCESC DOAR PENTRU HRANA!” Acesta este AUTENTICUL SEMN AL SCLAVAJULUI ECONOMIC, mascat sub marafeturile demagogiei de stat si media!!!

Asa ca BBC-ul britanic, CNN-ul American, precum si alte posturi TV fariseice – sa ne mai slabeasca, pe noi, românii, cu etichetele de “barbar” si de “rasist” (în raporturile noastre cu tiganii! – când noi i-am eliberat pe tigani, DEFINITIV, fie si din “sclavajul” domestic, extrem de profitabil, pentru tigani! – … înca de prin 1821-1844!!! – … cu mult înainte ca SUA sa se gândeasca, macar, la Razboiul de Secesiune!): mai, briganzilor mondiali – TOCMAI VOI, NEAMURI PRADALNICE DIN NASCARE, CARE ATI MACELARIT, PENTRU A LE JEFUI, POPOARE SI CONTINENTE ÎNTREGI, AVETI OBRAZUL SA DEVENITI, AZI, PENTRU ROMÂNIA,LUPI MORALISTI”?! Ia, “carel” de pe-aici! – pe la alte porti, de oameni mai prosti! N-am devenit chiar toti AMNEZICI, cum ne-ati sortit voi!!!

Auzeam, de saptamâni multe, ca va fi rascoala mare, în lumea toata (pe “multul rotund”!), în data de 15 octombrie 2011…(“SÂMBATA, PE 15 OCTOMBRIE, ACTIVISTII DIN MAI MULTE TARI LANSEAZA O MISCARE DE SOLIDARITATE CU CEA AMERICANA, ÎNDEMNÂND LA OCUPAREA SIMBOLICA A CÂT UNUI MARE ORAS. ÎN ROMÂNIA, UTILIZATORII FACEBOOK SUNT ÎNDEMNATI SA “OCUPE BUCURESTIUL” ÎN DIMINEATA DE SÂMBATA, ÎNCEPÂND CU ORELE 10.00. PUNCTUL DE START ESTE PIATA UNIRII” – da-da, Piata Unirii, Piata Universitatii… – PIETELE MARILOR MINCIUNI SI MANIPULARI!!!), ceva organizat, cica, de “NIMENI” (n.mea: totdeauna, “nimeni” este pseudonimul sub care se înfofolesc “ei”, Macelarii Masoni, de orice “rit” si…mit!) – …dar, cât de cât, “grupul de initiativa” tot îsi iteste capul, ici si colo…prin intermediul…MASS MEDIEI/COMPANIILOR MEDIA, care-s cvasi-monopol mondialisto-iudaic! – …si cerând, nici mai mult, nici mai putin, decât ca Plutocratia Mondiala, cu sediul pe Wall Street/New York, “sa se care”!

Miscarea “Occupy Wall Street” este una pasnica, se declara fara lideri sau sponsori si reuneste oameni din toate paturile sociale si de toate culorile. Unii au calificat-o de stânga, altii drept anarhista sau pur si simplu fara un scop bine definit. În SUA, cererile initiale i se adresau presedintelui Barack Obama si vizau înfiintarea unei Comisii Prezidentiale care sa “puna capat influentei pe care banii o au asupra reprezentantilor nostri din Washington”. Lozincile si pancartele protestatarilor se refera însa la inechitatea sociala din America, UNDE S-A AJUNS CA 1% DIN CETATENI SA DETINA BOGATIA SI INFLUENTA ASUPRA AFACERILOR SI POLITICII. Multi participanti fac referire si la planul de salvare din 2008 a institutiilor bancare de pe Wall Street, care a costat cetatenii americani sute de miliarde de dolari.

DE AICI, SLOGANUL ADOPTAT DE FOARTE MULTI SUSTINATORI SI PARTICIPANTI LA MISCARE: “SUNTEM CEI 99% CARE NU VOM MAI TOLERA LACOMIA SI CORUPTIA CELOR 1%“. ÎN REST, NU EXISTA O LISTA DE CERERI SAU O AGENDA PUBLICA A ACESTEI MISCARI.” – cf. www.gandul.infoAndrei Luca POPESCU, art.ZIUA PROTESTULUI MONDIAL. De la „Occupy Wall Street” la „Ocupati Bucurestiul” – Postat la: 14.10.2011 21:48.

Miscarea “Occupy Wall Street” a prins contur pe Internet, prin retelele de socializare Facebook si Twitter, LA INITIATIVA UNEI COMPANII MEDIA CANADIENE – ADBUSTERS (n.mea: ha-ha…se putea, oare, fara slugile, din mass media, ale ZARAFILOR LUMII?!) , iar adeptii îsi propuneau nici mai mult, nici mai putin decât sa ocupe Wall Street: sa doarma si sa manânce acolo, pâna când cererile lor vor fi satisfacute. Deocamdata însa nu este clar care sunt acestea.(…)– cf. gandul.rode Andrei Luca POPESCU, art.ZIUA PROTESTULUI MONDIAL. De la „Occupy Wall Street” la „Ocupati Bucurestiul”, 14 octombrie 2011.

Or, e de la sine înteles ca plutocratii MEREUse cara”, spre toate locurile Terrei, unde sunt bogatii… – …”carând”, însa, în moarte si razboi civil, si pe cei jefuiti de ei, popoare întregi! – adica, pe cei care-s stapânii de Drept Divin, pusi acolo, ca paznici, de Însusi Bunul Dumnezeu!

Si pentru MASONI, fireste – TOTUL ESTE EXTREM DE CLAR! Numai naucitii-victime ale iudeo-masonilor nu prea stiu cine sunt si ce-ar trebui sa vrea…!!!

Daca ati uitat sa dati exemple de… “zari mai departate”… – …luati, spre-o pilda, Rosia Montana, de la noi…

dar sunt vizate, de fapt, TOATE minele cu aur, argint, uraniu, wolfram etc., din Muntii Apuseni – de catre jefuitorii straini, carora le-au deschis, larg, portile avutiei noastre nationale, TOTI presedintii “români”, iudele nemernice, de dupa 1989!!!…

Ba, la emisiunea-reportaj a lui Carmen Avram, de duminica trecuta, am vazut sate românesti COMPLET GOALE, în livezile si pe câmpurile carora munceau, cu sapa si cu carul cu boi si cu furca în spinare…BRITANICI: “Va veti mai întoarce în Anglia?” “-Niciodata! Anglia e plina de români…!

Rusine, frati români! V-ati lasat pacaliti si ademeniti de “margelele de sticla” ale banutilor satanici si de propaganda (cumplit de ieftina!) apuseana, tradând glia stramoseasca a Tracilor/Luminatilor Vesnici (Gradina Maicii Domnului!), tradând încrederea si mândria/demnitatea hristica a Martirilor Valahiei Sfinte, din hrisoavele grozave ale Voievozilor Sfinti, care v-au facut razesi/CAVALERI!!!

RUSINE VESNICA!!! PAMÂNTUL ACESTA NU-I AL VOSTRU, NU-I AL URMASILOR VOSTRI, CI-I AL URMASILOR URMASILOR VOSTRI, ÎN VECII VECILOR!!!).

Ma întorc. Nu zic ca “protestatarii” din New York (de fapt, manipulatii naivi…!) nu au, în esenta, perfecta dreptate: “PESTE 15.000 DE OAMENI AU IESIT MIERCURI PE STRAZILE NEW YORK-ULUI, PROTESTAND IMPOTRIVA BANCHERILOR DE PE WALL STREET, POTRIVIT ABC NEWS. DEMONSTRANTII AU IESIT SI PE STRAZILE ALTOR MARI ORASE DIN SUA: IN WASHINGTON, CÂTEVA SUTE DE PERSOANE AU FORMAT UN PROCENT SIMBOLIC DE “99%”, INCERCÂND ASTFEL SA ATRAGA ATENTIA ASUPRA INEGALITATII VENITURILOR DIN SUA, UNDE 1% DIN AMERICANI CONTROLEAZA CEA MAI MARE PARTE A BOGATIEI DIN TARA.

PROTESTATARII DIN WASHINGTON SUNT NEMULTUMITI DE PROBLEMELE DIN SANATATE, INVATAMANT, INFRASTRUCTURA, PRECUM SI PE BANII CHELTUITI IN OPERATIUNI MILITARE, NOTEAZA VOANEWS.COM. PENTRU TOATE ACESTA, EI DAU VINA PE MARILE COMPANII AMERICANE.

“AM CHELTUIT 3 TRILIOANE CA SA NE TRIMITEM COPIII ÎN RAZBOI… SAU POATE NU TOTI COPIII, DOAR PE CEI DE CULOARE SI PE CEI SARACI”, STRIGAU CEI IESITI IN STRADA.

CA SI IN NEW YORK, ANTI-CAPITALISMUL A FOST TEMA PRINCIPALA A PROTESTELOR DIN WASHINGTON. OAMENII AU SCANDAT IN FATA UNOR EDIFICIILOR GUVERNAMENTALE SI IN FREEDOM PLAZA.

PROTESTE DE STRADA AU MAI EXISTAT IN CARTIERELE FINANCIARE DIN LOS ANGELES, PHILADELPHIA, SALT LAKE CITY SI ORASUL ANCHORAGE, DIN ALASKA, SCRIE PUBLICATIA SAN FRANCISCO CHRONICLE” – dar cum, Doamne, iarta-ma, îsi închipuie ei ca aceasta miscare ANUNTATA …este “pe bune”?!

Mai ales când apare, drept “coodonator al protestelor, “pacaliciul mondial” (agent CIA si al Serviciilor Secrete CHINEZE, egal!), numit Julian Assange: “LA LONDRA, FONDATORUL WIKILEAKS, JULIAN ASSANGE, LE-A VORBIT PROTESTATARILOR. “CEEA CE SE ÎNTÂMPLA AZI AICI ESTE PUNCTUL CULMIMANT AL LACOMIEI OAMENILOR DIN ÎNTREAGA LUME, DE LA LONDRA, LA CAIRO”, LE-A SPUS ASSANGE” – cf. Click! – de Adina Blaj, art. Protestele «Ocupati Wall Street» au erupt: masini incendiate, banci sparte si zeci de persoane ranite – duminica, 16 Octombrie 2011 – 11:31.

Naivi sunt peste tot, în lume – si “causa causorum” începe sa se dilueze, sa se schimbe si sa se piarda, “printre altele”…: “Miscarea “Occupy Wall Street” s-a extins sâmbata în numeroase orase din lume, unde au avut loc proteste similare celor din New York, în urma apelurilor lansate de organizatori în vederea unui miting global, informeaza mediafax, care citeaza cnn.

În Japonia, aproximativ 200 de persoane, între care si copii, au defilat prin Tokyo afisând diferite pancarte pe care se putea citi “FARA NUCLEAR” sau “ELIBERATI TIBETUL”. unii protestatari purtau costume tematice, inclusiv unul care înfatisa un urs panda gigantic.

În orasele australiene Melbourne si Sydney, numeroase persoane, în mare parte sindicalisti, au participat la proteste pasnice în apropierea unor banci.

Proteste s-au desfasurat si în Coreea de Sud, în apropierea unei banci din Seul. “Protestam, în special, din cauza problemelor economice mondiale”, a declarat Arthur Fragoso. “Trebuie sa venim cu idei pentru a rezolva problemele mondiale”, a adaugat El. Fragoso a precizat ca protestul sau este o forma de solidaritate cu miscarile de tipul “Occupy WallSstreet” si nu reflecta o nemultumire la adresa guvernului sud-coreean.
În capitala indoneziana Djakarta, câteva zeci de persoane s-au adunat în apropierea ambasadei Statelor Unite.

(…)DEMONSTRATIILE AU COINCIS CU ÎNTÂLNIREA G20 DE LA PARIS, UNDE MINISTRII DE FINANTE AU DEZBATUT ACEASTA PROBLEMA.

Proteste sunt prevazute sa se desfasoare si în alte tari, precum Kenya, Africa de Sud, Franta, Rusia, Mexic si Venezuela. Manifestatiile internationale sunt alimentate de miscarea “Occupy Wall Street”, declansata luna trecuta împotriva problemelor economice si a elitelor financiare si politice, care este la rândul sau inspirata de “primavara araba” – cf. The Epoch Times, Ocupati Wall Street împotriva lacomiei, 17.10.2011.

Deja, autoritatile au început sa-i numeasca pe naivii “protestatari” (infiltrati, “pâna-n gât/maduva”, de agenti provocatori, de care noi, românii, fiind tare mult “mâncati”, la asa-zisa “Revolutie”, macar am învatat sa-i identificam si sa ne ferim de ei!!!) – iar coyotii de la CNN zburda, cu epitetul de “ANARHISTI în gura si bocindu-i, copios, pe… Copoii Plutocratiei Mondiale: “ANARHISTII, ÎNARMATI CU BÂTE SI PIETRE, COCKTAIL MOLOTOV, CU CAGULE, AU INCENDIAT MASINI, AU DISTRUS SEMAFOARE, AU SPART BANCI SI AU SPULBERAT FERESTRELE MAGAZINELOR.POLITIA A FOST NEVOITA SA FOLOSEASCA MASTILE DE GAZ SI JETURILE DE APA PENTRU A-I ÎNLATURA.

În urma altercatiilor, 70 de persoane ai fost ranite, dintre care 40 sunt politisti. “Politia este foarte nervoasa, iar situatia este tensionata. eu am vazut zeci de persoane care au nevoie de spitalizare. Unii ofitei ai fost raniti grav, doi dintre ei pierzând anumite parti ale mâinii în exploziile de masini”, transmite CNN” – cf. Click! – de Adina Blaj, Protestele «Ocupati Wall Street» au erupt: masini incendiate, banci sparte si zeci de persoane ranite, duminica 16 Octombrie 2011 – 11:31.

Din acest moment, A FOST COMPROMISA ORICE INITIATIVA REALA DE RAZVRATIRE (DE ORIUNDE!), CONTRA ZARAFILOR LOCALI SAU AI LUMII: SE VOR DA LEGI DRACONICE, CU VALABILITATE INTERNATIONALA, CONTRA ANARHIEI…(n.mea: precum acelea contra “terorismului”!) – …CEEA CE VA FACE, TOCMAI, SA EXPLODEZE, PESTE TOT, ANARHIA MONDIALA, PREVAZUTA/CALCULATA, DE “IDEOLOGII” MASONI…PENTRU A NE “REFORMA” CU FORTA, CA PE LIBIENI…!!!

Da, tot asa cum “TERORISTII” sunt, oricând, un excelent pretext pentru a jefui tari si popoare, de toata avutia lor multimilenara – “ANARHISTII” sunt/devin un pretext excelent, pentru a azvârli în derizoriu tragedii sociale mondiale si, fireste, pentru a restrânge drepturile civile, ca prefatare a unei DICTATURI MONDIALE PLUTOCRATICE!!!

Provocatori si diversionisti, toti, bine platiti si, apoi, expediati (de catre “angajatori”!) în… “necunoscut”, se gasesc pe toate drumurile, oricând!

Doamne, omenirea asta a îmbatrânit degeaba! Oare locuitorii Terrei (macar cei din Europa, cea incendiata cel mai des si înversunat, de catre masoni!) n-au învatat chiar nimic-nimic, din toti sângerosii ani masonici: 1648, 1789, 1848 (nu mai vorbim de cele doua masacre/”razboaie” mondiale, provocate de aceeasi Plutocratie Mondiala si Mondialista!!!), 1989 (aniversari masonice, din 200 în 200 de ani: 1648-1848, 1789-1989!)… – …din minciuna cinica de dupa 11 septembrie 2001, a “terorismului lui Saddam”, din “revolutiile portocalii”, din grotestile si macabrele “revolutii” arabe, ale acestor luni din urma…cu un Gaddafi, care a nationalizat, conform unei simple logici patriotice, petrolul Libiei – transformat într-un “NEO-DRACULA DE SAHARA”…?!

Nu. Omenirea are o memorie de… limbric. O ajuta, la “amneziere”, fireste, si Oculta Mondiala, prin sistemele antinationale de învatamânt…”copilul-rege”, disparitia Istoriei ca materie de clasa, la fel si a Dirigentiei, din orar…!

TOCMAI ASTA, ADICA “ANARHIA MONDIALA”, O SI PLANUIESC MASONII, DE O MULTIME DE VREME! “PESCUITUL ÎN APE TULBURI” ESTE MESERIA LOR DE BAZA, ESTE CEA MAI RENTABILA ACTIVITATE…”LACUSTRA”! – …CE NAIBA, PÂNA SI UN COPIL NORMAL, ADICA …”NE-INTERNAUT”, STIE ASTA!!!

Eh…Azi, 23 octombrie 2011, nu pot sa scriu, despre acesta parodie sinistra de “protest mondial”, decât: IN MEMORIAM…Ca despre un mort…sau moarta: AU MURIT ULTIMELE DREPTURI CIVILE ALE UMANITATII TERESTRE – …cele la ÎNTRUNIRE si la PROTEST contra Nedreptilor si a Nedreptatii din Lumea Plutocratizata -… “catinel”, dar ajunsa, prin aceasta “politica a pasilor marunti” (practicata si de UDMR-ul nostru, pâna ni s-au suit în cap si-si fac, din România, ADEVARATA LOR PATRIE, CEA DE DESFRÂU DESAVÂRSIT!) – în lanturi zdravene si teribil de greu de spart ori de rupt…! Numai Hristos ne va putea ajuta…bineînteles, daca vom si vrea asta/eliberarea: pentru ca, de o bucata de vreme, românii parca fac a…sinucidere! – … prin modul adormit, morocanos si complet iresponsabil, cum întâmpina si cum NU reactioneaza, la fiecare act anti-românesc, anti-spiritual, anti-vitalist – …acte care, în mod normal, ar trebui sa stârnesca, precum în Grecia, fluvii de revolta si de mânie sfânta!

Hai sa mai citam o data, din ceea ce ne-a adus spre cunoastere, cu pretul propriei sale vieti, martirul SERGE MONASTE (vom scrie, si de data aceasta, cu scrisul deznadejdii si mâniei – VOM SCRIE CU MAJUSCULE!), din Protocoalele Iudeo-Masonice, din Planuirile Calailor Popoarelor/Natiunilor Terrei – Calai reuniti la Toronto, în 1967 si în 1987…:

O Norma generala mai mult decât importanta si care si -a dovedit, deja, valabilitatea,

la începutul actualului secol, prin construirea si instalarea Sistemului Comunist, de catre

regretatii înalti ofiteri ai lojilor noastre, este rentabilitatea “exceptiei”. (…) În

vocabularul nostrum, exceptia este principiul care trebuie sa le fie impus tuturor. Trebuie

sa procedam de asa maniera încât sa imprimam exceptii în diversele sfere ale societatii, cum ar trebui sa fie noile reguli generale aplicabile pentru toti, scop principal al tuturor

contestatilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Natiunilor.

ASTFEL, EXCEPTIA VA DEVENI DETONATORUL CU AJUTORUL CARUIA

ÎNTREAGA SOCIETATE ISTORICA SE VA NARUI ÎN SINE ÎNSASI, ÎNTR -O

EPUIZARE SI O CONFUZIE FARA PRECEDENT (s.m.)”

(…)Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi

Ordini Mondiale Comunitare, în care toti indivizii, fara exceptie, vor fi supusi Starii

Mondiale a Ordinii Noi, trebuie în primul rând sa provocam disparitia familiei (s.m.),

ceea ce va antrena din aceeasi lovitura dispariti a învatamintelor religioase ancestrale si,

în al doilea rând, sa-i nivelam pe toti indivizii, facând sa dispara clasele sociale, în

special clasele mijlocii. Dar trebuie sa procedam astfel încât toate aceste schimbari sa

para a fi fost generate de catre vo inta populara, sa aiba aparentele democratiei.

Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându -le la nivel extrem cu ajutorul

contestatiilor studentesti instigate de noi însine, al ziaristilor favorabili cauzei noastre si

al politicienilor cumparati, vom r eusi sa punem pe picioare noi organisme, prezentând

toate aparentele modernismului, cum ar fi un birou de protectie a copilariei sustinut cu o

carta a drepturilor si a libertatilor”.

Pentru reusita planului nostru mondial, „Planul Rosu”, trebuie sa implantam în toate

societatile occidentale ale anilor 1970 birouri pentru protectia copilariei, ai caror

functionari, tineri intelectuali lipsiti de experienta, proaspeti absolventi ai

universitatilor unde sunt scoase în evidenta principiile noastre mondialiste, vor

respecta ca la carte, fara discernamânt „Carta Drepturilor Copilului”. Cine ar îndrazni

sa i se împotriveasca, fara a fi identificat concomitent cu barbariile Evului

Mediu?(s.m.)

Aceasta „Carta”, laborios pusa la punct în „Lojile” noastre, ne va permi te în sfârsit sa

reducem la zero orice autoritate parinteasca, facând familia sa explodeze în indivizi

opusi cu salbaticie unii altora, pentru protectia intereselor lor personale. Ea îi va

încuraja pe copii sa-si denunte parintii prea autoritari prin faptu l ca sunt prea

traditionali, prea religiosi. De asemenea, va contribui la a-i supune pe parinti unei

psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de maniera generala în

societate, o subminare a autoritatii parintesti. Astfel, vom reusi, într-o prima etapa, sa

producem o societate asemanatoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii îsi

denuntau parintii la stat, si o vom face fara ca nimeni sa-si dea seama (s.m.).

Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai usor, în cont inuare, sa acaparam,

una câte una, toate responsabilitatile care pâna la data respectiva au tinut de resortul

exclusiv al parintilor. Astfel, îi vom putea face pe toti sa considere învatatura religioasa

traditionala, de origine iudeo -crestina, un abuz contra copilului (s.m.). În acelasi timp, dar la un alt nivel, vom face sa se înscrie, în cele mai fundamentale legi

ale natiunilor, regula ca toate religiile, cultele si practicile religioase de orice fel,

inclusiv vrajitoria si magia, trebuie sa fie respecta te cu titluri egale.

În consecinta, va fi deconcertant de usor sa i se transfere acest rol statului, prin

raportarea copilului la cele mai înalte instante internationale, cum ar fi Natiunile Unite.

Sa întelegem bine urmatoarele: SCOPUL NOSTRU NU ESTE ACELA DE A PROTEJA COPII, NICI PE ORICINE ALTCINEVA, CI DE A PROVOCA EXPLOZIA, APOI PRABUSIREA NATIUNILOR, CARE REPREZINTA UN OBSTACOL MAJOR ÎN CALEA PUNERII ÎN APLICARE A ORDINII NOASTRE MONDIALE (s.m.).

(…)…”(…) Vom crea astfel o masa impresionanta de functionari care, ea în sine, va forma un guvern (în cadrul guvernului), indiferent de partidul politic care va fi într –un moment sau altul la putere. ACEASTA MASINARIE ANONIMA NE VA PUTEA SERVI ÎNTR -O BUNA ZI DREPT PÂRGHIE, CÂND VA SOSI MOMENTUL, PENTRU A ACCELERA PRABUSIREA ECONOMICA A STATELOR-NATIUNI; CACI ACESTEA NU VOR PUTEA SA ÎNTRETINA LA NESFÂRSIT O ASEMENEA MASA SALARIALA, FARA A TREBUI SA SE ÎNDATOREZE MAI PRESUS DE MIJLOACELE LOR (s.m.). …” CADEREA NATIUNILOR-STATE NU MAI ESTE DECÂT O CHESTIUNE DE TIMP – UN TIMP DESTUL DE SCURT, DUPA CUM POT SA MARTURISESC, CU DEPLINA ÎNCREDERE (s.m.).”

…” avem acum posibilitatea de a întrezari punerea în aplica re a unui gen de

Autostrada Internationala” prin care toate aceste aparate vor fi legate între ele. Caci,

asa cum stiti deja, CONTROLUL DIRECT SI INDIVIDUAL ASUPRA

POPULATIILOR PLANETEI VA FI CEL PUTIN TOTALMENTE IMPOSIBIL

FARA ÎNTREBUINTAREA COMPUTERELOR SI UNIFICAREA LOR

ELECTRONICA, UNELE ÎN RAPORT CU ALTELE, ÎNTR -O VASTA „RETEA

MONDIALA (RETEAUA INTERNET, SITUL WORLD WIDE WEB, RETEAUAINTERNET ETC. (N.A.)” (s.m.). De altfel, aceste aparate au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale. Mai mult, ele nu poseda nici constiinta, nici un fel sau altul de morala, ceea ce este indispensabil pentru reusita unui proiect ca al nostru. Mai ales, aceste masini îndeplinesc, fara sa discute, tot ceea ce li se dicteaza. Sunt sclavii perfecti la care au visat atât de mult predecesorii nostri, dar fara a -si fi imaginat nici macar o zi ca noua ne va fi posibila o asemenea izbânda. Aceste aparate fara patrie, fara culoare, fara religie, fara apartenenta politica, reprezinta suprema victorie si instrument al Noii Ordini Mondiale propovaduite de noi. Ele sunt „cheia de bolta”! (n.mea: este exact ce vor reprezenta datele actualului recensamânt, din România – si iata afirmatia, extrem de lucida, a prof. DINU C. GIURESCU: “De unde voi fi? ah, din regiunea 1, cetateanul cu codul numeric personal cutare, pe care-l inscriu cu doua trei semne acolo intr-o lista SI IN FELUL ACESTA AM ROBOTIZAT INTREAGA ROMANIA. EU NU MAI APARTIN UNUI JUDET, NU MAI APARTIN ROMANIEI, APARTIN UNOR SIGLE, UNOR NUMERE INSCRISE PE UN … E TRIST!” – by saccsiv on iunie 20, 2011.

(…)ORGANIZAREA ACESTOR APARATE ÎNTR -O VASTA „RETEA MONDIALA”

CAREIA ÎI VOM CONTROLA PÂRGHIILE SUPERIOARE NE VA AJUTA SA

IMOBILIZAM POPULATIILE (s.m.)”. (…)…”(…) Pe un alt plan, vom stabili „Liberul schimb International” ca pe o prioritate absoluta pentru supravietuirea natiunilor -state. ACEASTA NOUA CONCEPTIEECONOMICA NE VA AJUTA SA ACCELERAM DECLINUL „NATIONALISTILOR” DIN TOATE NATIUNILE; SA -I IZOLAM ÎN FACTIUNI DIVERSE SI, LA MOMENTUL DORIT, S A-I INSTIGAM CU SALBATICIE UNII ÎMPOTRIVA CELORLALTI, ÎN RAZBOAIELE INTESTINE CARE VOR FINALIZA RUINAREA ACESTOR NATIUNI (s.m.)”

…”(…) Prin intermediul aceleiasi economii, ne va fi astfel posibil sa ne folosim de

fortele militare ale natiunilor -state cum ar fi acelea ale Statelor Unite în scopuri

umanitare, în realitate, aceste‚ forte ne vor servi spre a supune vointei noastre tarile

recalcitrante. ASTFEL, TARILE DIN LUMEA A TREIA SI ALTELE ASEMENEA

LOR NU VOR PUTEA FI ÎN MASURA SA SCAPE VOINTEI NOASTRE DE A NE

SERVI DE POPULATIA LOR CA DE O MÂNA DE LUCRU ÎN SCLAVIE (s.m.).

…”(…) PRIN PIERDEREA A MILIOANE DE LOCURI DE MUNCA ÎN

SECTORUL PRIMAR, SI CHIAR PRIN EVAZIUNI FISCALE DEGHIZATE ÎN

CAPITALURI EXTERNE ÎN AFARA NATIUNILOR -STATE, NE VA FI ASTFEL

POSIBIL SA PUNEM ÎN PERICOL DE MOARTE ARMONIA SOCIALA, PRIN

SPECTRUL RAZBOIULUI CIVIL (s.m.).”

…”(…)ACESTE MANIPULARI INTERNATIONALE DE GUVERNE SI

POPULATII ALE NATIUNILOR-STATE NE VOR FURNIZA PRETEXTUL DE A

NE UTILIZA F.M.I.-UL PENTRU A DETERMINA GUVERNELE OCCID ENTALE

SA PUNA ÎN APLICARE „BUGETE DE AUSTERITATE”‚ SUB CAMUFLAJUL

REDUCERII ILUZORII A „DATORIEI NATIONALE”, AL CONSERVARII

IPOTETICE A „COTEI DE CREDIT INTERNATIONAL” SI AL IMPOSIBILEI

CONSERVARI A „LINISTII SOCIALE ” (s.m.).

…”(…) PRIN ACESTE MASURI „BUGETARE DE URGENTA”, VOM FRACTURA

ASTFEL FINANTAREA NATIUNILOR -STATE PENTRU TOATE „MEGAPROIECTELE” LOR CARE REPREZINTA O AMENINTARE DIRECTA LA

ADRESA CONTROLULUI NOSTRU MONDIAL ASUPRA ECONOMIEI (s.m.).

…”(…)TOATE ACESTE MASURI DE AUSTERITATE NE VOR PERMITE SA

FRÂNGEM VOINTA NATIONALA A STRUCTURILOR MODERNE ÎN

DOMENIUL ENERGIEI, AL AGRICULTURII, AL TRANSPORTURILOR SI AL

TEHNOLOGIILOR NOI (s.m.).(…) SCLAVIA COPIILOR, JEFUIREA BOGATIILOR DIN LUMEA A TREIA,

SOMAJUL, PROPAGANDA PENTRU LIBERTATEA DROGURILOR,

ABRUTIZAREA TINERETULUI NATIUNILOR, IDEOLOGIA „RESPECTULUI

FATA DE LIBERTATILE INDIVIDUALE” DIFUZATA ÎN SÂNUL BISERICILOR

IUDEO-CRESTINE SI ÎN INTERIORUL NATIUNILOR -STATE,

OBSCURANTISMUL CONSIDERAT CA BAZA A MÂNDRIEI, CONFLI CTELEINTERETNICE SI ULTIMA NOASTRA REALIZARE, „RESTRICTIILE

BUGETARE”, TOATE ACESTEA NE PERMIT ÎN SFÂRSIT SA ASISTAM LA

ÎMPLINIREA ANCESTRALA A „VISULUI” NOSTRU, INSTAURAREA „NOII

ORDINI MONDIALE”(s.m.).

SFÂRSITUL Documentului organizatiei „ 6.6.6.”, datat în ultima parte a lunii iunie,

1985” (cf. Doua documente cutremuratoare: “Planul Rosu”/1967 si “Aurora

Rosie”/1985, cunoscute sub numele de “Protocoalele de la Toronto” , în revista AXA, Anul III, nr. 41, 16-30 iunie 2010, pp. 26-29).

Eu, stiind si vazând împlinirea, zi de zi si zi cu zi, a tuturor “prorocirilor HAOSULUI SOCIAL TERESTRU” (de fapt, împlinirea treptata, succesiva, a TUTUROR ETAPELOR PROTOCOALELOR MASONICE! – într-un climat de paralizie completa a “centrilor” umani ai responsabilitatii si reactiunii individuale si, mai ales, ai reactiunii national-vitaliste!), am devenit extrem de sceptic, în fata tuturor “planuirilor” si a tuturor “razvratirilor …CU VOIE DE LA POLITIE”! De fapt, provocari din partea însisi Zarafilor, pentru a compromite orice actiune AUTENTICA, pentru DREPT si DREPTATE socio-umana, din lume…!!!

Doar în ziua când voi vedea Wall Street-ul darâmat în întregime (CA SI TOATE BANCILE PAMÂNTULUI!), iar pe criminalii “zarafi”/bancherii (care-si tot fac cu ochiul, peste sutele de milioane si miliardele de stârvuri ale foamei si ale razboaielor hulpave!) – cu urechile tintuite la Stâlpul Infamiei, sau, macar, BICIUITI DE BICIUL LUI HRISTOS, precum a mai facu-o El o data, la Marele Templu, din Ierusalim (…dar cine, afara de acelasi Iisus Hristos, sa împlineasca, AZI, acest deziderat pur crestin: ALUNGAREA ZARAFILOR, cei mai sfruntati si sfidatori si brutal-împotrivitori draci, fata de Bunul Dumnezeu al Iubirii si Luminii Lumii…?!) – …iar Revolutia Spiritual-Planetara sa aiba, în fruntea ei, nu iezuiti parsivi, ci CALUGARI AUTENTICI, SFINTI PARINTI, iesiti “cu crucea-n frunte” (cum zice, despre preoti, Imnul nostrum National!) – calugari/SFINTI PARINTI care, precum “nebunii întru Hristos”, de la Bizantul medioevic, sa îndemne, riscând MARTIRIUL! – TOATA omenirea terestra, la smerenie si pocainta, la lepadarea, ca de dracul, de TOATE averile cele prin sânge si lacrimi (ale vaduvei si orfanului…) obtinute – …iar, apoi, purcoaiele de bani, hârtii nevolnice si metal satanic, sa fie aruncate, de-a valma, în oceanele Terrei… – …doar atunci VOI CREDE ÎN LUCRAREA UMANA, DE INSPIRATIE HRISTICA…!!!

Ei bine, pâna în acea zi, eu nu voi crede în nicio “pantalonada” masonica, din care iese “belit”…tot pagubasul, “sireacul”!!!

Tot “biet român, saracul!”

Din pacate, pâna atunci va mai curge multa apa, pe Dunare…dar si pe Nil si pe Amazon…

Cel putin în România, e tare greu, când însusi Pastorul este omul Calailor Lumii – “Patriarhul Diavolului/Antihristului” (Preafericitul Daniel Ciobotea, cel care este de acord cu toate “dracariile”! – cu New Age: “Putem afirma ca mesajul etic al profetilor este de mare actualitate si pentru a sublinia acest adevar este suficient sa vorbim numai despre viziunile lor marete, despre ORDINEA NOUA SOCIALA (n.mea: ho, Preafericite, c-ai “scapat boii” în “papusoiul” masonilor…papusari ai Noii Ordini Mondiale, si te-or învinui de…plagiat, daca nu cumva ai, chiar de la ei, ne-sfânta misiune de …PRAPADIRE A “TURMEI”/ROMÂNIEI ROMÂNILOR!) care va fi intemeiata pe pace si dreptate... potrivit prevestirilor profetice, NOUA SOCIETATE se va organiza dupa principiile pacii si dreptatii (n.mea: da-da, se vad cu ochiul liber, parinte…SI PACEA MASONICA, SI DREPTATILE LOR CELE…STRÂMBE!!!), neamurile vor preface armele în unelte pentru lucrarea pamântului…” (n.mea: “unelte” la care vom trage noi ca boi, iar voi…ca VOI!), cu ecumenismul lipsit de orice Sfânt Duh Crestin, cu vaccinurile asasine, cu recensamântul fraudulos din România: “participarea la recensamânt reprezinta o îndatorire civica si crestineasca” (n.mea: confunzi, Preafericite, Palatul Patriarhal cu …Palatul Cotroceni… – …ia-ti , rogu-te, Ochelarii DREPTATII, iar nu pe cei ai politicii si propagandei ieftin-laico-pedeliste si, deci, anti-nationale!) – posted inPATRIARHIA ROMÂNA, RECENSAMANTby saccsiv on octombrie 18, 2011 – …recensamânt ale carui date vor folosi nu doar corporatiilor multinationale, CI ÎNSUSI ISRAELULUI, însetat sa se “mute” în Gradina Maicii Domnului, acum, când arabii mârâie ceva mai serios… – …vom mai vedea ce se-ntâmpla, dupa ce MOSSADUL si CIA, mâna-n mâna, au lichidat împotrivirea patriotico-nationalista a Jamahiriei Libiene, care, prin Muammar Gaddafi, tenta o Jamahirie Comuna cu…Egiptul, cel mai mare tradator al lumii arabe, de pâna acum!) – “Patriarhul Ecumenismului”, cum îl numeste un monah valah, bucovineanul de la Mânastirea Lainici – cel care, pâna marti seara, 27 septembrie 2011, la orele 19:30, a fost contemporan cu noi…dar, de acum, ne ajuta ca înger, direct din Ceruri!) – si anume, Parintele ADRIAN FAGETEANU (isihast de rit ortodox-atonit, anchetat în „lotul Rugul Aprins“ si condamnat, în 1958, la 20 de ani de munca silnica…Duhul lui ne-a ocrotit din mânastire/chinovie: n. biologic în 1912/n. duhovniceste, în 1943, si lasat în Lumina Lumii acesteia, pâna în septembrie 2011. Dumnezeu sa-i tina sufletul în Lumina Lui Vesnica, spre Ajutor Neamului nostru, Neam greu încercat de Cel Rau):

“ Parintele Adrian Fageteanu: Pâna-n prezent, niciodata Biserica noastra n-a fost condusa de eretici […]

Voci feminine: N-a fost condusa? N-a fost.

Pr. Fageteanu: Deci erezia Patriarhului Daniel ne duce pe toti la dezastru, la … Daca ascultam de el, nimeni nu se va mântui. Ati înteles? De toate pacatele te poti pocai, de erezie nu.

Voci feminine: Si cum sa supravietuim? Ce putem face? Ce trebuie sa facem, parinte?

Pr. Fageteanu: Când eram elev de liceu, la Aron Pumnul, la Cernauti, a venit în piata din Cernauti cel mai mare erou … care se numea Grigore Cantacuzino. Erou, erou. Care a scapat armata româna dintr-o încercuire, când trebuia sa fie omorâti toti si i s-a pus întrebarea: „Daca se va mai întâmpla asa o încercuire din care nu poti sa iesi cum ai iesit, ce faci?” (raspunsul) „Comand armata româna în genunchi, numai Dumnezeu ne poate ajuta, noi nu avem nicio salvare”. Eu va dau urmatorul sfat: sa nu bravati! Ce înseamna „a brava”? Sa spui ca Apostolul Petru „Doamne, daca toti Te vor parasi, eu nu”, Dumnezeu ce i-a raspuns: „Nu va cânta cocosul a doua oara si te vei lepada de mine de trei ori”. Ci sa spui cu smerenie „Doamne, nu […] Biserica Ortodoxa, Binecuvântate Doamne, învata-ma; Stapâne, întelepteste-ma sa înteleg; BINECUVÂNTATE  SFINTE, LUMINEAZA-MA! DOAMNE DUMNEZEUL NOSTRU, TU ÎNVATA-MA, ÎNTELEPTESTE-MA, ÎNTARESTE-MA SA NU TE PARASESC SI SA RAMÂN CU TINE SI CU BISERICA STRAMOSEASCA, BISERICA ORTODOXA, SA NU TREC LA EREZIA PATRIARHULUI”. E clar?

Voci feminine: Da.

Pr. Fageteanu: Nu. „Doamne, ajuta-ma”, nu… daca nu ceri de la Dumnezeu sa te întareasca, sa te lumineze, degeaba îti spune cineva verbal si sa te apuci tu singur sa faci ceva. Sa nu astepti ajutorul imediat. Da… Altceva? Deci, SA NU BRAVEZI CA PETRU „DOAMNE, DACA TOTI TE VOR PARASI, EU NU”, CI „DOAMNE, TU ÎNVATA-MA, ÎNTELEPTESTE-MA, LUMINEAZA-MA SI ÎNTARESTE-MA, AJUTA-MA, SA NU TE PARASESC, SA RAMÂN ÎN ORTODOXIE, SA NU MA LAS PACALIT DE ACEST DIAVOL CARE E PATRIARHUL ECUMENISMULUI”Posted in Parintele ADRIAN FAGETEANU, PATRIARHUL DANIEL – by saccsiv on august 19, 2010.

…Iata vestile cele mai negre:

Între 11-13 septembrie 2011, a avut loc la München, în Germania, cea de-a 11 – a Întâlnire pentru „pace”, care este derulata de Organizatia comunitatii romano-catolice Saint Egidio si de comunitatea religioasa locala, unde se desfasoara întâlnirea. La respectiva întâlnire au luat parte reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe si ai comunitatilor crestine, precum si reprezentanti ai altor religii din lume.
(…) Responsabilitatea organizarii a avut-o comunitatea „Saint Egidio”, miscare care a început din 1986 la Assissi, în Italia, când precedentul „ighemon” al Vaticanului – din punct de vedere canonic inexistent – Ioan Paul al II – lea, a convocat o întâlnire mondiala a liderilor religiosi, pentru a se ruga pentru „pace”. Invitat la întâlnirea de la München a fost Preasfintitul Mitropolit de Ahaia, kir Athanasios, Directorul Biroului Reprezentantei Bisericii Eladei în UE, PREAFERICITUL PATRIARH AL ROMÂNIEI, KIR DANIEL, Înaltpreasfintitul Mitropolit al Germaniei, kir Augustinos (Patriarhia Constantinopolului), Înaltpreasfintitul Mitropolit de Zimbabwe, kir Serafim (Patriarhia Alexandriei), Înaltpreasfintitul Mitropolit de Halepi, kir Pavlos (Patriarhia Antiohiei), Înaltpreasfintitul Mitropolit de Minsk, kir Filaret (Patriarhia Moscovei), Preasfintitul Mitropolit de Constantia – Ammohost, kir Vasilios (Biserica Ciprului) si Preasfintitul Episcop de Kruga, kir Antonie (Biserica Albaniei).

ÎN ANUL 2012, CONGRESUL VA AVEA LOC LA SARAJEVO. ANUNTAREA LOCATIEI URMATOAREI ÎNTÂLNIRI AU FACUT-O LA FEL DE „EMOTIONATI” „EPISCOPUL” ROMANO-CATOLIC AL ACTUALEI CAPITALE A BOSNIEI – HERTEGOVINA SI „MARELE” MUFTIU.

Pe perioada întâlnirii, care s-a deschis în prezenta presedintelui Republicii Federale Germania, domnul Christian Wulff, a vorbit cancelarul Germaniei, doamna A. Merkel, care a cerut rugaciunea tuturor religiilor pentru „a fi ajutate” toate guvernele europene.

Putin mai la nord, în orasul suedez Fisksätra, din districtul Nacka, lânga Stockholm, Imamul AGUAN OLGUAN împreuna cu reprezentantii comunitatii romano-catolice si ai comunitatii luterane din Suedia, si cu lozinca „Avem un Dumnezeu comun – de la intoleranta la panreligie”, initiaza o constructie mixta Guds Hus, care înseamna „Casa lui Dumnezeu”, ce va fi gata în anul 2015, care va adaposti sub acelasi acoperis – pentru CREDINCIOSII CELOR TREI COMUNITATI RELIGIOASE ALE LOR, O BISERICA CRESTINA SI UN TEMPLU MUSULMAN, AVÂND UN CENTRU COMUN PENTRU TINERET SI UN SPATIU COMUN PENTRU COPII” – Posted in Mitropolitul Serafim de Pireu, PATRIARHUL DANIEL by saccsiv on septembrie 29, 2011.

…Asa cum spune, spre buna pilda si spre condamnarea viperelor oplosite în Palatul Patriarhal, de la Bucuresti… – si Înaltpreasfintitul MITROPOLIT SERAFIM DE PIREU:

CUM POTI SA TE ROGI ÎMPREUNA SI MAI ALES UNUI ASA-ZIS DUMNEZEU COMUN INEXISTENT, când marturisirea principiala a falsei religii a Islamului este ca nu exista Dumnezeu treimic si ca Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu Cel Întrupat este o creatura si un simplu vestitor al mesajului lui? (Coran, Femeile 4:156-169)?! Cum poti sa te rogi împreuna cu ticalosii de rabini ai evreismului, care au transformat credinta în Dumnezeul Vechiului Testament, în LUCIFERISM SI SATANOLATRIE, introducând în iudaism cabalismul si talmudismul, care cu încapatânare si îndaratnicie hulesc pe Preaneprihanitul Fiu al Lui Dumnezeu Întrupat, asteptând ca fals Mesia al lor pe Antihrist ce va sa vina? Cum poti sa te rogi împreuna cu comunitatea protestanta post-reformata din Olanda, al carei preot paroh din Gorinchem, Klaas Hendrikse, a scris cartea cu titlul: ,,CREZÂND ÎNTR-UN DUMNEZEU INEXISTENT”?

(…)Încalcarea nedisimulata, evidenta si demonstrabila a dumnezeiestilor si sfintelor canoane ale Bisericii Celei Una, Sfinte, Universale si Apostolice a lui Hristos constituie pentru cei de mai sus o rusine si o cadere pe care doar sângele muceniciei poate sa o spele, pentru ca în cunostinta de cauza si în mod constient tradeaza si dispretuiesc cuvântul Întemeietorului si Mântuitorului lumii:CEL CE NU CINSTESTE PE FIUL, NU CINSTESTE PE TATAL CARE L-A TRIMIS (Ioan 5: 23).

Indiferent de falsele flecareli demonice despre falsa pace si falsa coexistenta ale groaznicei panerezii a ecumenismului sincretist, Vesnicul,Imuabilul si Inegalabilul Cuvânt al Dumnezeului În-Trei-Sfânt, precum si Ortodoxia si Ortopraxia Martirilor si Eroilor neprihanitei noastre credinte ne cheama sa ne aliem nu cu slugarnicii si de buna voie sclavi falsificatori ai Adevarului, ci cu vitejii la cuget marturisitori si partasi ai Caii Crucii-Învierii Începatorului si Plinitorului Credintei. Sa nu uitam ca pe perioada celor cinci secole de sclavie a neamului au existat conducatori religiosi si conducatori ai neamului, dar si ceata cea dumnezeiasca si slavita si de Dumnezeu-vestitoare a Neomartirilor .

+ MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU

(TRADUCERE: FRATIA ORTODOXA MISIONARA „SFINTII TREI NOI IERARHI”)

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-Ti poporul tau, ajuta-i pe toti oamenii buni si blânzi si smeriti, dar uriasi si puternici întru Marele Razboi al Duhului, sa înfrânga legiunile diavolilor si sa iasa de sub zabranicul beznelor, si sa razbeasca la Lumina Lumii Tale Celei Sfinte, Neclintita de nicio vifornita si Vesnica în Seninatate: Lumina Celor Patru Rasarituri! Da-i, Sfinte Dumnezeule, taria de a scutura de pe sine toate gadinile care vor sa-i mursece si manânce din vlaga cea sfânta a Duhului, pus de Tine în Om!…Scutura tarâna mâhnita, mohorâta si cernita a istoriei, de pe Trupurile noastre ostenite si de pe Duhurile noastre, care au cunoscut, mult prea des, slabiciunea si ratacirea cumplita!

Aduna-I, Doamne Hristoase, pe toti Cei Buni, ai Tai, ÎNTR-O ARMIE DE CARE NUMAI TU SA STII, NU SI COLBURILE OTRAVITE ALE PIETEI SI ALE DESERTULUI DIAVOLESC… – … iar când va afla si diavolul, mult prea târziu sa fie, pentru Dusmanul LUMII/LUMINII DUMNEZEIESTI A FIRII!!!

Pamflet obscur

Si daca, in cuvantul cel mai pur,

„Chiar si la suflet, suntem rupti in cur?” ?

Canta, de nicaieri, un menestrel –

La suflet, larg, dar rupt in cur, si el –

 

De zi de zi, cu lene, sau in graba,

Pamantul tot isi face-aceeasi treaba,

Cum sa mai stim, cand nici ne dam bonjur,

„Ca si la suflet, suntem rupti in cur!”?

 

Acesti mici viermi, zisi oameni, din greseala,

Visand spre culmi, din groapa abisala –

Suntem chiar noi – cum sa mai stim, obscur,

„Ca si la suflet, suntem rupti in cur!”?

 

Tu nu fi trist, colegul meu de lira,

Nu te mira, cand petecul te mira  –

Imi vine greu sa recunosc, si-njur –

„Ca si la suflet, suntem rupti in cur!”!

 

Jianu Liviu-Florian

OMUL DE LEGATURA

Jianu Liviu-Florian

A fost odata un om cinstit care traia intr-o tara de hoti. Povestea se opreste aici. Pentru ca un om cinstit nu are nicio sansa sa traiasca intr-o tara de hoti.

Seamana un câmp, i se fura recolta. Planteaza o livada, i se fura roadele ei. Isi sadeste sufletul in pamântul tarii lui, i-l fura tehnologia. Invata si este sef de promotie, nu gaseste un loc de munca care sa nu fie ocupat prin relatii, sau mita, sau in alta limba.

Imi aduc aminte de nenea Mihai. Ce legatura sa fie intre nenea Mihai – un om la saptezeci si ceva de ani, acum zece ani si mai bine, care avea o casa inchiriata intr-o zona linistita a Craiovei, fapt pentru care se mutase la tara – si mine, acum 35 de ani si mai bine, pe cand, pionier fiind, dadeam mâna cu presedintele tarii, Nicolae Ceausescu, pe aeroportul din Craiova?

Nenea Mihai se retrasese la tara. In oras, nu mai avea unde sa stea. Este drept, mai trecea când si când pe acolo, pentru ca tot el era si administrator al propriei case inchiriate unui om de afaceri care facuse in ea un restaurant. Nu unul oarecare, ci unul in circuit inchis. Pentru domnii judecatori si procurori, indeosebi, al caror tribunal se afla la mica distanta de casa. Nenea Mihai ajunsese sa ii cunoasca pe toti cei care luau masa la el, in locuinta.

La tara, nenea Mihai nu era prea gospodar. Mai dadea cateodata cu sapa prin curte, mai citea un ziar, mai fuma un pachet de KENT, sau mai bea un pahar de whiskey – avea casa inchiriata, putea sa isi permita.

Una dintre pasiunile lui nenea Mihai era jocul de carti. Poker. Juca la oras. Cu cunostintele. Oameni cu bani.

Cautam o casa la tara, pe acea vreme. Cu gradina. Sa sadesc pomi, sa cultiv legume, sa trag in piept miros de fân, si trifoi, sa ud si sa am grija de flori. Bani nu aveam sa cumpar un teren. Cu atât mai putin sa ridic pe el o casa. Nu stiu cum am ajuns la nenea Mihai. Nu l-am cunoscut in Craiova. Am aterizat intr-o buna zi in gospodaria lui de la tara. Gradina mare. Pe perimetrul ei, plantati pomi. Lânga casa cu hol, bucatarie, si doua camere, un grajd cu capre, si un hambar.

Nenea Mihai avea vorba amestecata. Pornea de la una, si ajungea la alta. Vorbea in fraze scurte, ca si cum stiai deja ce voia sa iti spuna. El mai puncta, doar, inca odata, cu intreruperi intre cuvinte, ideile.

Intr-o buna zi, era cu paharul in mâna. Fuma un KENT. Si imi spunea: mi-au pus pistolul in mâna. Cine, nenea Mihai? Aia de la putere. In piata era miting. Unde, nenea Mihai? In piata prefecturii. Si? Si mi-au spus: trage in ala. Cine era ala? Aia erau comunistii. Aveau miting in piata. Si am tras. Nenea Mihai a mai tras câteva fumuri. A murit ala. Dupa aia, a continuat nenea Mihai, au venit la putere ailalti. Cine, nenea Mihai? Comunistii. Mi-au spus: noi stim ca ai omorat omul nostru. Mâine e miting in piata. Cine avea miting, nenea Mihai? Ceilalti. Aia care mi-au pus pistolul in mâna sa omor comunistul. Si? Si mi-au spus comunistii: trage in ala. Liderul lor. Si am tras. Ce puteam sa fac? Râse intunecat nenea Mihai. Eram tânar. Nu voiam sa mor. Si a murit ala.

L-am ascultat pe nenea Mihai, si cuvintele lui mi-au trecut pe la urechi fara sa lase urme. Povesti vechi. De pe vremea capitalistilor, partidelor istorice, si comunistilor. Dar stiu ca s-au impuscat, nu gluma. Apoi, pe nenea Mihai nu aveam timp sa il iau prea in serios. Aveam de sapat ceapa. De udat florile. De imprastiat balegarul.

Intr-alta zi, a venit vorba despre lumea care migra de la oras, la tara, ramasa fara loc de munca. Ce sa faca?

– Asa ceva nu se intampla pe vremea lui Ceausescu, am spus.

Nenea Mihai tragea absent din KENT.

– Stii, nenea Mihai, eu am dat mâna cu Ceausescu! Cum? Pai, eram elev bun. Pionier. Si am fost ales sa il intâmpin, alaturi de altii, pe Ceausescu, la aeroport. Venea cu elicopterul. Trebuia sa vina la Craiova. Sa viziteze uzinele Electroputere. Cu o ora inante de a veni, au inceput sa misune militarii, prin aeroport, cu detectoarele de mine. Apoi, a aparut un civil mare, imbracat intr-un sacou bej, cu picatele mici, maro. Era doi metri pe doi metri. Capitanul Secu ni s-a spus ca il cheama. Garda personala a lui Nicolae Ceausescu. Avea fata maslinie, de arab, si ochii ca doua fante orizontale. A venit Ceausescu. L-a intâmpinat un batrân, cu pâine si sare. Apoi a venit pâna in fata mea. Si i-am intins mâna. Era atât de mic. Ca un bibelou de portelan. Si avea toata fata pigmentata. Parca era un chinez de portelan. Si mai era ceva, nenea Mihai! Ce? Ii era teama. Simteam ca ii era teama. Ma privea cu teama. M-am si intrebat. Cum poate sa-i fie frica unui sef de stat de un pionier?

– Mai baiete, pe Ceausescu eu l-am chemat atunci la Craiova. Eram contabil sef la Electroputere. Nu in vizita a venit. A venit pentru ca din Electroputere s-a furat. Mult de tot. Nu din cei mici. Din cei mari. Directori. Si lui Ceausescu ii era frica. Pentru ca nu stia cât de mare este amploarea. Si cum vor reactiona cei care erau implicati. Daca nu cumva este mai mult decât un furt. Daca nu este ceva organizat. Ceva indreptat impotriva lui. De aceea era speriat. A venit, si a pus hotii la punct.

Nenea Mihai a murit demult. Si eu voi muri demult. Asa cum au murit demult si cei impuscati de nenea Mihai. Cu pistolul pus in mâna ba de capitalisti, ba de comunisti. Pe ce lume traim azi, nenea Mihai? Tot pe lumi de furat?

A fost odata un om cinstit care traia intr-o tara de hoti. Povestea se opreste aici. Pentru ca un om cinstit nu are nicio sansa sa traiasca intr-o tara de hoti.

Seamana un câmp, i se fura recolta. Planteaza o livada, i se fura roadele. Isi sadeste sufletul in pamântul tarii lui, i-l fura tehnologia. Invata si este sef de promotie, nu gaseste un loc de munca care sa nu fie ocupat prin relatii, sau mita, sau in alta limba.Are tara resurse , marile puteri si marii hoti iau ori tot, ori 98 la suta. Mai ramâne si pentru patrihoti.

Astimp, ni se pune pistolul supravieturii in mâna. Munceste! Ca sa traiesti tu, si sa moara un compatriot… Nu mai sunt tânar. Si tot nu vreau sa mor. Si trag…. Povesti noi. De pe vremea stie Dumnezeu cum se mai numesc, si cum se vor mai numi. Dar stiu ca ne impuscam, nu gluma!

Imi aduc aminte de nenea Mihai. Asta era legatura…

Karl Marx, un demon in istorie

Karl Marx, geniu si demon

 

Irina Manea, sub titlul generic Karl Marx, geniu si demon, in Revista online historia.ro, ni-l reprezinta pe celebrul filozof german al secolului XIX!

Nu-i cunosc varsta scriitoarei de care vorbim, dar, folosind in documnetare  materiale importante  care-i sustin ideile, folosindu-le, ne mira faptul ca nu a inteles ceea ce e esential si ne parvine ca “rezultat” al tezelor marxiste.

Nu vom  analiza in intregime  textul amintit, fiind doar un pretext si  baza a discutiei, fara sa cautam sa aducem intr-un fel sau altul atingere personalitatii autoarei Irina Manea, dimpotriva.

De ce? Pentru ca eseul e bine incondeiat, desi nu prea reiese clar opinia domniei sale sau n-am reusit s-o identific.

[pullquote]

Drept raspuns, Isus le-a zis: „Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.”

Evanghelia lui Matei, 22.29

[/pullquote]

Oricine cu bun simt poate  vedea unde a dus omenirea teoria materialista despre lume si viata, a lui  Marx, cu tezele sale care nu-L pun in centrul creatiei pe Dumnezeu. Le-a folosit ambele societati, atat comunismul, cat si capitalismul. Si, dupa cum vedem, amandoua au falimentat. E drept, mai sunt pe picioare (proptele) unele tari, ca China sau SUA, de care vom afla cat de curand ca s-au prabusit si ele!

De ce? Pentru ca urmeaza teze ale “evolutiei” care te duc un timp si, mai repede sau mai tarziu, ajungi la capatul drumului, in  fata prapastiei si a deznadejdii,  fara solutii!

Sa ne referim totusi la cateva pasaje:

Pentru Marx însa subiectul istoriei sunt oamenii, nu realitatea divina care pentru el este un misticism. Realitatea concreta trebuie sa primeze si pornind de aici trebuie sa se elaboreze o filosofie a existentei umane care recunoaste radacina omului în om. Departe de idealismul Hegelian , pentru Marx, adeptul pragmatismului, omul îsi demonstreaza puterea si realitatea în convietuirea cu altii. Existenta sociala determina constiinta umana si nu invers. Societatea nu înseamna în primul rand constiinta colectiva, ci munca colectiva, omul fiind mai înainte de toate un animal economic care îsi dezvolta gândirea pe baza fortelor de productie si relatiilor economice. Exista desigur si o suprastructura ideologica ce cuprinde ideile, statul, familia, morala, religia, dar legile istoriei nu sunt aici, ci în baza economica, o baza în care functioneaza dialectica relatiilor prin conflictul dintre clasele sociale. Se întrevede aici si marea înrâurire a darwinismului: omul este un animal, lupta pentru supravietuire, supravietuieste cel mai adaptabil, progresul se realizeaza doar pe calea conflictului.

Teoria lui Marx nu ramâne doar în stadiul de teorie, pentru ca Marx aspira sa schimbe lumea. El observa ca omul s-a îndepartat de sine, s-a alienat, dar motiveaza devalorizarea sa doar prin prisma economica: omul este separat de produsul muncii sale, care devine marfa în capitalism si îl face pe om dependent de sistem.

Si acum iau doar aceste idei si fac acele sublinieri:

….Pentru Marx însa subiectul istoriei sunt oamenii, nu realitatea divina care pentru el este un misticism. (… ) Se întrevede aici si marea înrâurire a darwinismului: omul este un animal, lupta pentru supravietuire, supravietuieste cel mai adaptabil, progresul se realizeaza doar pe calea conflictului. (…) Teoria lui Marx nu ramâne doar în stadiul de teorie, pentru ca Marx aspira sa schimbe lumea. El observa ca omul s-a îndepartat de sine, s-a alienat, dar motiveaza devalorizarea sa doar prin prisma economica: omul este separat de produsul muncii sale, care devine marfa în capitalism si îl face pe om dependent de sistem.”

Deci pentru Marx realitatea divina e misticism!

Marx a fost coplesit de darwinism!

Marx aspira sa schimbe lumea!

De fapt de ce sa ne miram, ca, fara sa dorim, am extras  esentiaul  tezelor marxiste, binecunoscute:

a) ateu-materialist;

b) darwinist-evolutionist, se trage din maimuta;

c) dorinta expresa de a schimba lumea.

Apoi, totusi, se pare ca distinsa autoare doreste sa nu ne lasa fara nimic, si ne da unle mici concluzii (sublinierile ne apartin):

Marx a vrut sa-l elibereze pe om de conditia sa, dorind fericirea pentru cei multi, asemenea unui Prometeu. Viziunea sa revolutionara a dorit nu sa schimbe o stare sociala sau un regim , ci politica însasi, sa schimbe temeliile lumii din care trebuie sa dispara religia, statul, clasele, omul depinzând doar de el însusi si de legile sociale pe care le va constientiza. Paradoxal, partidele si statele socialiste care se revendica de la doctrina marxista au produs un stat omnipotent care a urmarit totala absorbtie a societatii civile. Dupa cum îl descrie si Orwell, este sistemul capabil sa transforme oamenii în roboti lipsiti de doza minimala de constiinta. Este Marx autorul moral al experimentului înfiorator numit comunism? În aceeasi masura în care Nietzsche este vinovat de genocidul nazist. (…) Prin faptul ca sistemul sau a fost izvor de argumentare si credinta oarba pentru dictatori. Cu toate acestea, Marx a ramas un om al ideii. A cautat un adevar în onestitate intelectuala, dupa cum opineaza Karl Popper, iar ca savant a fost un economist remarcabil. În universitatile occidentale este vazut ca unul dintre marii cugetatori ai lumii, textele sale fiind recunoscute ca parte din mostenirea noastra culturala. Poate chiar si-a dorit fericirea semenilor, doar ca utopia sa, numita de Popper romantism, nu a reusit decât sa transforme raiul visat într-un iad materializat. Dar materializat nu de Marx.

Vedeti dumneavoastra ca dupa ce l-a numit pe Marx, in titlu, “geniu”, fara sa comentam, admitem ca posibil faptul in sine, insa foloseste sintagma “geniu si demon”, ceea ce nu demonstreaza prin argumentatia prin care ea insasi ne da raspunsul la intrebare (e demon?), bazandu-se pe ideile lui Karl Popper , citindu-le, le percep ca fara nici o greutate si valoare comunicativa. Si, pentru ca neclaritatea sa fie fara dubii isi incheie pasajul asa: “Poate chiar si-a dorit fericirea semenilor, doar ca utopia sa, numita de Popper romantism, nu a reusit decât sa transforme raiul visat într-un iad materializat. Dar materializat nu de Marx.

De fapt articolul de care vorbim incepe cu aceasta scurta disertatie:

Astazi este greu sa te pronunti în privinta lui Marx fara sa cazi în capcana de a-l considera autorul moral al crimelor comunismului. Marx a polarizat admiratia si furia tuturor, fiind în acelasi timp eliberatorul celor asupriti si profetul mincinos.

Ca unul care am trait si am cunoscut bine societatea comunista, am tras concluzia care se impune, aceea ca Marx are tezele bazate pe o doctrina nesanatoasa, egoista, materialista-darwinista; nu-si extrage seva din invatatura divina a lui Dumnezeu; lumea nu e creatia lui Dumnezeu;

Insa, orice om cu bun simt isi da seama de contrariul afirmatiilor expuse de Karl Marx, mai ales ca au fost indelung experimentate!

Sa trecem acum si la alte idei care incep sa  lamureasca problema mai bine, citind din cartea MARX si SATAN, de Richard Wurmbrand:

Marx scrie:

 Pentru o reala fericire a maselor, este necesara nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului. Chemarea adresata maselor de a nu-si mai face iluzii cu privire la conditiile lor este o chemare la abandonarea conditiei care necesita iluzii. Ca atare, critica religiei este critica acestei vai a plângerii a carei aureola este religia.” 1

 Se spune ca Marx s-ar fi pronuntat împotriva religiei din pricina ca aceasta ar impiedica realizarea idealului comunist, pe care el îl considera ca singura solutie viabila pentru problemele acestei lumi.

Cine a fost Marx? La începutul tineretii sale, Karl Marx îsi facuse o profesiune de credinta din a fi si a trai ca un crestin.

Prima sa lucrare se numeste “Unirea credinciosului cu Hristos“.

În aceasta carte citim urmatoarele cuvinte frumoase:

 „Prin dragostea lui Hristos ne întoarcem inimile totodata catre fratii nostri care sunt legati de noi în chip launtric si pentru care El S-a dat pe Sine însusi ca jertfa.

Asadar, Marx cunoscuse calea care trebuie urmata pentru ca oamenii sa poata fraterniza si sa se iubeasca unii pe altii – si anume crestinismul.

El continua:

Unirea cu Hristos confera înaltare spirituala, mângâiere în necazuri, pace sufleteasca si o inima capabila de dragoste pentru aproapele tau, capabila de orice fapta buna si nobila – nu de dragul ambitiei si al gloriei, ci numai de dragul lui Hristos.3

Cam în aceeasi vreme, Marx scrie în dizertatia sa intitulata “Gândurile unui tânar la alegerea carierei sale”:

Religia însasi ne învata ca Idealul catre Care nazuim cu totii, S-a jertfit pe Sine însusi pentru omenire. Cine ar îndrazni sa tagaduiasca aceasta învatatura? Daca am ales postura în care putem înfaptui maximum pentru El nu vom fi niciodata coplesiti de greutatea poverilor, deoarece acestea nu sunt decât sacrificii facute pentru binele tuturor.4

La început, Marx a avut convingeri crestine. Când a terminat liceul, în certificatul sau de absolvent, în dreptul rubricii „Cunostinte de religie” erau scrise urmatoarele cuvinte:

Cunostintele sale despre credinta si morala crestina sunt destul de clare si bine asimilate. El cunoaste într-o oarecare masura si istoria Bisericii crestine5

Cu toate acestea, într-o teza scrisa în aceeasi perioada, Marx repeta de sase ori cuvântul „a distruge”, cuvânt pe care colegii sai nu l-au folosit nici macar o singura data în decursul acestui examen.

De aceea, el a si fost poreclit „Distruge“.

Era normal ca el sa vrea sa distruga, de vreme ce numea omenirea „gunoi omenesc”, afirmând: „Pe mine nu ma viziteaza nimeni – ceea ce îmi convine – pentru ca oamenii de astazi pot sa ma… (expresie obscena). Toti sunt niste ticalosi.6

Primele scrieri contra lui Dumnezeu

La putin timp dupa ce Marx a obtinut acest certificat, ceva misterios s-a petrecut în viata lui: a devenit un spirit fervent antireligios. Un cu totul alt Marx a început sa se contureze.

El scrie într-una din poeziile sale:

Vreau sa ma razbun pe Acela Care domneste deasupra tuturor.6

Asadar, el era convins ca exista Unul care domneste deasupra tuturor, dar îl dusmanea, desi Cel de Sus nu-i facuse nici un rau.

Marx apartinea unei familii relativ bogate. Nu suferise de foame în timpul copilariei sale. Era mult mai înstarit decât multi dintre colegii sai.

Ce anume a facut sa se nasca în el aceasta ura îngrozitoare fata de Dumnezeu? Nu se cunoaste nici un motiv personal. Sau sa nu fi rostit oare altcineva aceste cuvinte prin gura lui Marx?

La vârsta la care majoritatea tinerilor sunt însufletiti de idealuri altruiste, pregatindu-se pentru viitoarea lor cariera, tânarul Marx scrie urmatoarele versuri (poemul Strigatul unui deznadajduit):

“Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul,

în blestemul si tortura destinului.

Toate lumile Lui s-au dus fara întoarcere!

Nimic altceva nu mi-a mai ramas decât razbunarea.

Imi voi cladi tronul în inaltul cerului,

vârful lui va fi rece si înspaimântator.

Groaza superstitioasa – îi va fi fortareata.

Agonia cea mai neagra – îi va fi capatâi.

Cel ce-l va privi cu un ochi sanatos,

se va întoarce palid ca moartea si mut,

cuprins de morbul mortii oarbe si înghetate.

Fie ca fericirea lui sa-i pregateasca moartea”.7

 

Marx visa sa distruga lumea creata de Dumnezeu, într-un alt poem, el a spus:

“Atunci voi fi în stare sa merg triumfator,

ca un zeu, printre ruinele împaratiilor.

Fiecare din cuvintele mele este foc si actiune.

Pieptul meu este la fel ca cel al Creatorului…” 8

Cuvintele „imi voi cladi tronul în înaltul cerului” precum si marturisirea ca cel ce sta pe acest tron va emana numai groaza si agonie, amintesc de laudele îngâmfate ale lui Lucifer: „Ma voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu” (Isaia 14: 43).

Poate ca nu este o simpla coincidenta faptul ca Bakunin, care a fost mult timp unul dintre cei mai apropiati prieteni ai lui Marx, scria:

Trebuie sa-l adori pe Marx ca sa fii iubit de el. Trebuie cel putin sa-ti fie frica de el ca sa te tolereze în preajma lui… Marx este atât de mândru, pâna la ticalosie si nebunie9

Am inteles nu numai din aceasta opera exceptionala, ca Marx nu iubea oamenii. Sotia sa il „alinta” folsind ca diminutiv, o expresie bine meritata: „Micul meu diavol”.

Cercetati si vedeti ca satanistii se intalnesc anual la mormantul lui Marx din Londra!

Savantul adulat de multi, il adora pe Satan, si este adorat la randu-i de satanistii timpului nostru!

Doamne apara si pazeste!

Toata inchinarea si toata adorarea fie-I adusa Singurului Dumnezeu, Atotputernic Creator si Mantuitor!

GLORIE!  ALELUIA!  Amin!

(George Danciu, 12.x.2011)