Sunt multe lucrurile care te impresionează,  atunci când ai ocazia să călătoreşti prin Ţara Sfântă: locuri pitoreşti, încărcate de  atmosfera unei istorii pline de semnificaţie, clima specifică Palestinei, bisericile ridicate în amintirea diferitelor evenimente relatate în Evanghelii. Dar cu siguranţă că pentru un

creştin care ajunge pe acele meleaguri, cel mai important lucru îl reprezintă conştientizarea faptului că tot ce s-a scris  despre Domnul Isus Hristos reprezintă o realitate palpabilă.

Din acest punct de vedere, putem spune că mărturiile trecutului biblic se constituie asemenea unei Evanghelii inscripţionate în vestigiile care ne-au mai rămas din acea epocă, în geografia pământului ce a fost martorul vieţii Mântuitorului şi în mulţimea de oameni care într-o formă sau alta, conservă spiritul celor care au locuit  dintotdeauna, acolo. Nimeni nu va putea spune vreodată, după ce a călătorit în  Ţara Sfântă, că nu a fost atins de imaginea Celui numit Isus din Nazaret.

„Oameni obişnuiţi, cu o chemare neobişnuită”

O astfel de experienţă a trăit şi Petru Lascău, pastorul bisericii Agape din

statul Arizona, care ne oferă ocazia de a medita mai profund asupra puterii

Evangheliei răscumpărătoare, realizând portretele celor 12 apostoli, ale acelor

„oameni obişnuiţi, cu o chemare neobişnuită”, prin care Mântuitorul a făcut să

răsune mesajul mântuirii până la marginile lumii. Îmbinând meditaţia biblică, pe

baza textelor din Evanghelii, sub forma unor studii biografice, cu impresiile

deosebit de vii rămase în urma călătoriei în Israel, Petru Lascău ne spune cine

au fost de fapt, „Apostolii Domnului Isus”.

„Apostolii Domnului Isus” se recomandă pe sine chiar din primele rânduri, ce ne

descriu momentul în care autorul a vizitat Biserica Bunei Vestiri, din Nazaret.

Astfel, el consemnează: „Dacă aici a fost într-adevăr, locul acestei revelaţii

speciale (Buna Vestire), nu poate şti nimeni. Şi parcă mai are importanţă locul?

Ceea ce s-a petrecut însă, în Nazaret, are cea mai mare importanţă. Aici a trăit

Isus cea mai mare parte a vieţii Sale pământeşti. Undeva aici, în acest oraş, a

fost atelierul lui Iosif, în care tânărul Isus a lucrat.”

Mai departe, el ne spune: „12 oameni obişnuiţi au devenit într-o perioadă

relativ scurtă, oameni neobişnuiţi. Chemaţi de Mântuitorul pentru a-i fi

ucenici, cei 12 au suferit o astfel de transformare că au putut fi folosiţi de

Dumnezeu pentru a schimba lumea.” Pornind de la acest moment, Petru Lascău ne

conduce în atmosfera acelor timpuri extraordinare, când Domnul Isus a reuşit să

prefacă nişte oameni de rând în mari conducători şi lideri spirituali. Scopul

acestui demers? Nimic altceva decât învăţarea procesului de maturizare pe care

aceştia l-au trăit în prezenţa Mântuitorului.

Luând ca punct de plecare Nazaretul, autorul se îndreaptă către cei ce au avut

ocazia de a fi vecinii şi cunoscuţii Domnului Isus Hristos. Din păcate, deşi

s-au bucurat de şansa de a-I fi atât de aproape