Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

.

„Isus i-a zis: „Du-te acasa la ai tai si povesteste-le tot ce ti-a facut Domnul si cum a avut mila de tine.”                                     Evanghelia lui Marcu, 5.19

Ei staruiau în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii si în rugaciuni.                      Faptele apostolilor, 2.42

.

Viata crestina – O chestiune publica

Al doilea lucru care apartine laturii publice a unei adevarate pozitii de crestin este faptul ca fiecare credincios e chemat sa marturiseasca cu gura ceea ce a gasit în Cristos.

În Germania am ajuns într-o situatie absurda. Iata cum se rationeaza: „Eu platesc impozitul bisericesc si astfel las în grija pastorului raspândirea Evangheliei. Nu mai e treaba mea.”

Uneori îmi doresc sa nu se mai plateasca acest impozit pentru ca crestinii, barbati si femei, sa stie ca nu e numai treaba pastorilor, ci si a lor ca Numele lui Isus sa fie cunoscut acolo unde se afla ei: la serviciu, la birou, la scoala, acasa.

Ai marturisit deja pe Isus?, fie chiar si printr-o expresie ca: „Cristos a învat! Adevarat a înviat!” „E pacat sa înjuram! Este o rusine înaintea lui umnezeu zicerea bancurilor porcoase!”

Isus spune – ascultati-L bine: „Cine Ma marturiseste înaintea oamenilor, pe acela îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine! Se va lepada de Mine înaintea oamenilor, ma voi lepada si Eu înainteaTatalui Meu care este în ceruri.” Va fi groaznic când odata, în ziua judecatii, vor veni crestini si vor spune: „Doamne Isuse! Am crezut în Tine” – iar Isus Îi va spune Tatalui: „Nu-i cunosc!” „Doamne Isuse, totusi eu am fost…” „Nu te cunosc! Vecinul tau nu a stiut ca alearga spre iad! Nu l-ai avertizat niciodata, desi stiai calea spre viata. Tu ai tacut atunci când trebuia sa deschizi gura si sa marturisesti pe Mântuitorul!”

Atunci vei raspunde poate: „Da, dar eu însumi eram asa de slab în credinta!” Iar Domnul Isus îti va spune: „Atunci ar fi trebuit sa-ti marturisesti credinta ta slaba! Chiar si credinta slaba are un Mântuitor puternic! De fapt nu era nevoie sa marturisesti credinta ta slaba, ci pe Mine!” Nu te cunosc! – Pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor, îl voi marturisi si Eu înainteaTatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine, care se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.”

Asta spune Isus si El nu minte. Când vom capata iarasi curaj ca sa ne deschidem gura?

Trebuie sa va mai spun o istorioara. În urma cu câteva saptamâni am vorbit într-un oras din tinutul Ruhr. Conferintele fusesera organizate de tânarul meu prieten Gustav care conduce un atelier de reparatii într-unul din garajele orasului. Acest Gustav devenise un martor bucuros si eficace al lui Isus Cristos, pentru ca învatase sa-L marturiseasca pe Isus la momentul potrivit. Iata-l într-o zi de luni dimineata în atelier. Fiecare povesteste ispravile facute duminica. Unul spune: „Ne-am îmbatat cu bere pâna ne-a iesit pe ochi!” Altul vine cu istorii cu fete: „Si tu unde ai fost Gustav?”este întrebat el. Pe atunci era înca ucenic. „Dimineata am fost la biserica”, raspune el. „Iar dupa amiaza la cercul de tineret de la Wigle-Haus cu pastorul Busch.” Atunci toti încep sa-si bata joc de el si micul ucenic sta acolo fara aparare! În timp ce toti ucenicii, calfe si maistru îl atacau cum puteau mai bine, el se simte cuprins de o mare mânie si-si zice: „De ce au <crestinii> dreptul sa se laude cu lucruri rusinoase si nu cu Mântuitorul lor?!” Si chiar în clipa aceea se hotaraste sa câstige atelierul pentru Isus. Începând cu ceilalti ucenici, a luat pe fiecare deoparte si i-a zis: „Tu mergi în iad! Hai, vino cu mine la Wigle-Haus în grupul nostru de tineri. Acolo auzi despre Isus!” Când a plecat din atelier, dupa ce si-a luat examenul de maistru, atelierul era schimbat! Eu însumi m-am convins de aceasta Toti ucenicii faceau parte din grupul nostru de tineri. Trei din calfe erau în Uniunea crestina a tinerilor. În atelier nu mai îndraznea nimeni sa faca aluzii obscene. Daxa intra vreunul nou si voia sa înceapa o discutie murdara, era avertizat: „Taci ca vine Gustav!” Ei capatasera respect pentru el. Astazi are o situatie frumoasa în fruntea unui mare atelier de reparatii auto. Dumnezeu l-a binecuvântat, chiar si pe plan material.

Întreb înca odata: Unde sunt astazi crestinii care au curajul sa deschida gura ca sa depuna marturie pentru Domnul lor?! În masura în care o facem, crestem duhovniceste.

Este credinta crestina o chestiune pur personala? Nu! Noi avem obligatia fata de lume de a marturisi despre Isus! Înceteaza cu tacerea ta jalnica! Altfel, în ziua judecatii, Isus nu te va cunoaste!

Când, în timpul celui de-al treilea Reich, mai multii dintre tinerii de 16 si 17 ani au înrolati în Arbeistsdienst (serviciu de munca), le-am dat la toti o Biblie mica si le-am spus: „Fiti atenti! Când ajungeti acolo, puneti înca din prima seara Biblia pe masa, deschideti-o în fata tuturor si cititi-o. Asta va avea efectul unei bombe. Dar a doua zi totul va fi trecut. Daca însa n-o faceti din prima zi, atunci n-o veti face niciodata.!” Si baietii au facut asa. În prima zi, Biblia a fost pe masa! „Biblia!” A fost ca explozia unei grenade, caci în sânul crestinatatii germane se citeste orice porcarie, numai Biblia nu! Prietenul meu Paul – din pacate nu s-a mai întors de pe front – vede a doua zi, când deschide dulapul, ca Biblia lui nu mai este acolo. Se uita în jur. Unul rânjeste. Atunci rânjesc si ceilalti. „Mi-ati furat Biblia?!”, întreaba el mirat. „Mmh!” „Unde mi-ati pus-o?” „Ea este la plutonierul major.” Atunci stie: o sa aiba de luptat! Dupa serviciul din seara aceea se retrage într-un colt linistit si se roaga: „Doamne Isus!e, Tu vezi ca sunt singur aici si am numai17 ani. Te rog, nu ma lasa! Ajuta-ma sa te pot marturisi!” Apoi se duce la plutonierul major si bate la usa. „Intra!” Plutonierul major sta la birou, pe care se afla Biblia lui Paul. „Ce vrei?” „Va rog, domnule plutonier major, sa-mi dati înapoi Biblia mea!” „Aha!” El ia Biblia si o rasfoieste. „Aha, deci e a ta?! Nu stii ca e o carte foarte periculoasa?” „Ba da, domnule plutonier major, stiu. Biblia e periculoasa chiar si închisa în dulap. Chiar si atunci ea produce neliniste!” Bum! Plutonierul major se ridica de pe scaun. „Ia loc o clipa!” Apoi marturiseste: „Si eu am vrut odata sa studiez teologia.” „Atunci domnul plutonier major a cazut de la credinta?” întreaba Paul. Urmeaza o discutie de necrezut, în care acest barbat de vreo 40 de ani marturiseste baiatului de 17 ani: „În fond, sunt profund nefericit. Dar nu pot sa dau înapoi, pretul e mult prea mare!” Iar baiatul raspunde: „Bietul de dvs.! Dar Isus ar merita orice jertfa!” Plutonierul major da drumul baiatului cu cuvintele: „Esti un om fericit!” „Da, domnule plutonier major”, confirma Paul – si iese cu Biblia. Începând cu acea clipa, nimeni din tabara nu a mai îndraznit sa-i spuna vreun cuvânt!

Ah, unde sunt crestinii care au curajul sa-si arate pe fata convingerile si credinta?

Este pozitia de crestin o chestiune strict personala? Da! Nasterea din nou si viata de credinta au loc în intimitatea inimii.

Este pozitia de crestin o chestiune strict personala? Nu! Crestinii se aduna la partasii, la serviciul religios, în Case la grupuri de rugaciune, la studii biblice, la ora tineretului, la cercul femeilor, la cercul barbatilor. Crestinii deschid gura si-L marturisesc pe Domnul lor. Lumea ar trebui sa vada ca Dumnezeu a aprins un foc pe pamânt în Isus!