George Filip: ŢARA DIN DORURI

IMG_00481

ŢARA DIN   DORURI

(Majestăţilor lor – regina ANA, regelui MIHAI I al românilor şi prinţesei MARGARETA, cu prilejul vizitei în Canada)

Români bătuţi de patru vânturi,
trăim o clipă-nălţătoare. Continue reading “George Filip: ŢARA DIN DORURI”

Adrian Botez: UN PORTRET

Adrian BotezUN PORTRET

Ţinea, pe raftul din mijloc al bibliotecii, proptit de un suport de carton, un portret fotografic, al unei femei. Se uita destul de des la el – şi cădea pe gânduri, de fiecare dată când îl privea.

El nu era Hugh Grant şi nici Brad Pitt, iar ea, cea din fotografie, nu era nici ea, la rândul ei, Demi Moore, nici Julia Roberts. El era un bâtrân, de 60 de ani (aşezat, acum, într-un cărucior, în faţa bibliotecii), iar cea din portretul fotografic era mama sa. Mama sa, care nu murise de mult, dar murise foarte departe. Atât de departe, încât el nici nu apucase, la început, să-şi facă vreme să meargă la mormântul ei… pentru ca, apoi, din pricina unei paralizii, instantanee, a ambelor picioare, să nici nu mai poată a se gândi că va mai ajunge, vreodată, la acel mormânt prea îndepărtat, al mamei sale. Continue reading “Adrian Botez: UN PORTRET”

Să nu fie prea târziu pentru tine

churchSă ne apropiem, ca să căpătăm îndurare!

Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har.

Evrei 4:16

  O doamnă era foarte grav bolnavă. În această stare nu dorea să meargă în pierzarea veşnică, dar nu dorea nici să primească mântuirea prin credinţa în Christos. La scurt timp a intervenit o ameliorare a bolii, dar şi în această stare nu a dorit să ştie nimic despre starea sufletească. Mai mult, doamna a devenit indiferentă faţă de pocăinţă. Continue reading “Să nu fie prea târziu pentru tine”

Toate diferenţele între simpli credincioşi şi cei pocăiţi

Articol preluat din Adevărul.ro – TIMIȘOARA

646x404Ce înseamnă să fii pocăit şi greşeala pe care o fac mulţi români
by Dani Dancea

Esenţă a creştinismului, pocăinţa a ajuns să fie considerată de mulţi români doar părăsirea bisericii tradiţionale şi împărtăşirea crezului unor biserici protestante. Folosit de multe ori în sens peiorativ, termenul de „pocăit” este greşit atribuit „sectanţilor”, aşa cum sunt numiţi creştinii din confesiunile protestante. În realitate, pocăinţa este o stare pe care ar trebu să o experimenteze orice creştin. Continue reading “Toate diferenţele între simpli credincioşi şi cei pocăiţi”

Lăcrămioara: AJUTOR ÎN RUGĂCIUNE

RugaCând cu Lazăr, prietenul lui Isus, bolnav, evanghelistul Ioan ne dezvăluie că Isus plângea

Ioan 11:35

Despărțirea fizică de cineva drag produce durere, iar lacrimile atunci sunt inevitabile. Ca om, nici Domnul Isus nu a fost altfel, căci El avea cea mai simțitoare inimă și-Și iubea prietenul.

Fiecare  trecem prin astfel de situații. Viața nu ocolește pe nimeni, înafara  cazului când plecăm din această lume înaintea celorlalți. Continue reading “Lăcrămioara: AJUTOR ÎN RUGĂCIUNE”

Gândul zilei: REVIGORAREA DE CARE AI NEVOIE

154x212-images-stories-altele-biblia1FRUNZE PRĂFUITE 

Am zis: „îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Si Tu ai iertat vina păcatului meu. – Psalmul 32:5

Planta ornamentală pe care am adus-o soţiei a adăugat o notă de viaţă în casa noastră. Frunzele sale mari, luxuriante, păreau că se întind cu gesturi de bun venit. Dar într-o dimineaţă am observat că frunzele îi atîrnau veştede. Nu i-am spus nimic soţiei, dar mă întrebam ce s-o fi petrecut cu planta noastră. Cînd am sosit acasă pentru masa de prînz, planta era cu totul alta. O culoare sănătoasă revenise în frunzele ei mari, care se întinseseră ca mai înainte. Continue reading “Gândul zilei: REVIGORAREA DE CARE AI NEVOIE”

STIMATI TOVARASI SI PRIETENI

Liviu Florian JianuStimati tovarasi si prieteni,

 

Anul care a trecut ma determina la o analiza succinta a activitatii noastre, in calitate de simplu cetatean.

Pentru inceput, se cuvine sa apreciez si sa aduc cuvinte de lauda Bisericii Ortodoxe Romane, pentru activitatea neobosita, in traditia apostolica, pe care a depus-o si o depune in slujba progresului si propasirii neamului. Trecand in revista, in decursul intalnirilor mele, acesti oameni, si aceste lacasuri, am gasit acolo, in primul rand, oameni, sfaturi, pilde si modele de urmat. Mergand mai departe, am descoperit o intreaga istorie pe ziduri. Desi parintele nostru, Sfintit fie-I numele, Cleopa Ilie, intrebat fiind ce va ramane in urma Domniei Sale, marturisea cu adanc inteles: “Ziduri, ziduri, ziduri…” Continue reading “STIMATI TOVARASI SI PRIETENI”

Despre Sărbătoarea “Rusaliilor”

ziua-cincizecimiiMarina GLODICI

De curând, am sărbătorit cu toţii, sau aproape toţi creştinii, Sărbătorile Rusaliilor, adică a “Cincizecimii“. Puţini, însă, înţeleg cu adevărat semificaţia evenimentului şi asta din cauza confuziilor şi distragerilor zilnice ale vieţii.

În urmă cu peste două milenii, Domnul Isus Hristos a răscumpărat întreaga rasă umană de pe pământ prin Unica şi sacra jertfă de ispăşire a tuturor păcatelor foste, prezente şi viitoare ale omenirii. Fiind valabilă numai pentru cei care cred în ea. El a murit şi a înviat! Slavă Lui! După care fapt, S-a înălţat la cer, promiţându-le ucenicilor că le va trimite Duhul Sfânt sau, Mângâietorul, respectiv Duhul Adevărului. Şi asta s-a întâmplat la Rusalii.

În grădina Edenului, Duhul Sfânt a fost luat pentru “a nu mai locui pururea în om”, după ce primii oameni au încălcat Cuvântul Lui Dumnezeu prin neascultare. Potrivit lui Oswald Chambers, răscumpărarea prin jertfa lui Isus Hristos reprezintă Continue reading “Despre Sărbătoarea “Rusaliilor””

VINCENT VAN GOGH- perioada Borinage

    VINCENT VAN GOGH- perioada Borinage

–  tumorile artei  –

  RAPSODIE NEAGRA

 

ce dureri scurma prin lume  –  tunel încâlcit  –  precum

cârtitele? ce tunel mineresc se tot surpa  –  si-n locul

viscolit de

prabusire   –  în gaura beznei îti râgâie traiul   –  numindu-se cu

numele Soarta?

 

Dumnezeu  –  vecin pagubos   –  haìnul ce-ti roade metodic capatâiele

zilei si noptii  –  risipind

rumegus de-ngrasat sobolanii turbati

cu gust de genune

 

Dumnezeu  –  felinarul cel rosu  –  din ulita

nebuniei  scârnave

 

saracie  –  blestem si cetate de scaun a Mortii

cataclism  – schilodire a

tereziilor lumii  –  decretul regal de ghilotinare-a

Credintei: doar un crin mai arde  –  frânt în desert   –  si

Hristos  –  tehnicianul floricol  –  si-a ascuns sub burnuz

Mâna de Dreapta

 

corole de doliu  –  corole de

pacuri  aprinse  –  tu  –  Suferinta  –  muma cea buna a

tuturor vietilor  –  blestem si

feroce iubire: din tâtele tale  –  hidos plescaind

guita si cresc Tumorile Artei

*

buburoase  –  îmi ies prin piele

veghile : strigoi decorticati îsi taie

reciproc  –  hlizindu-se  –  sclifosindu-se

beregata

un ochi îi lincheste  –  staruitor  –  celuilalt

lumina

 

sfarâmând orice împotrivire de

spatiu  –  bivolii griji înainteaza prin mine: în copite-mi mesteca

lumina de paie :  chirpici se face speranta

 

da cep  mizeriei  –  sa-mi îngrase

landele gânduri  –  sa pot culege

la vara  –  manunchiuri rosii de

îngeri

*

coastele durerii au strapuns pielea lui Dumnezeu

un schelet evadat din trup esti

Doamne: un schelet care

merge în paralel cu trupul  –  pe

autostrada pustiului cosmic

*

nu te pot iubi decât beat: din

hahalera cu destin curbat  –  te vad atunci

printesa-ntr-un palat  –  cu

nurii toti scosi la uscat

 

o  –  efemerul stat în stat:

de fundul sticlei iar am dat…

*

bastardul târfa si milogul

lui Dumnezeu fac necrologul:

ofera binecuvântare

cu tot cu pâine fara sare

 

milogul târfa si bastardul

au lins febril din lucruri fardul:

toti sfintii zac de insolatii

din Dumnezeu  apar doar ratii

 

apoi milog bastard si târfa

atârna-n loc de cer o bârfa  –

toti facem ulcer pe retina:

când zici divin  –  vezi o jivina

*

am patruns în pestera: zaceau   – mestecati laolalta

leprosi si îngeri  –  viermi grasi si serafi

duhnea cumplit a pansamente îmbibate

egal  –  cu formol  –  puroi si

cu stele

 

dincolo de bezna  –  cineva clefaia  –  devenind astfel

altcineva

 

Iisus orb  –  tusea gaunos  –  urla ragusit de

febre   – si-si rupea

în nestire  –  asternutul fosnind de paduchi si

albastra iertare

lichid oarecare  –  risipit pe prundis  –  Sfântul

Duh gâlgâia dintre gingiile

însângerate

halucinant  –  trupul Hristosului se dumica singur  –  se

împartea fara nici o masura  –  se

zvârcolea  – hidos  si greoi se rotea  îmbalat :

solzi cleiosi de balaur damnat  –  iscând

oribil vârtej   –  meniri si-ispitiri

 

lumina-ntre degete mi s-a farmat  –  si-a curs

peste-ntuneric si stânci : curgea piezis

nisip  –  ucigas de

clepsidra materna

 

din pestera n-am mai iesit de atunci: la ce

sa rasar pe un cer fara chin  –  fara

stele ? –  mâini bandajate-n straine destine

si fara –  macar  –  sub brat  – vre o pâine

*

arhanghelii n-au dinti  –  n-au spade  –  n-au

armuri: plutesc ( printre aiuritoare ceruri  – aidoma stirbe)

schelete roz-albe  –  mucilaginoase

 

si astea toate  –  pentru ca pamântul

pacatelor  –  nu mai exista  – decât în

teoriile metafizicienilor(specie de saurieni  – corciti cu

galinacee si dihori)

 

nimeni n-afirma  –  nici nu

neaga: pe ce sa sprijini

aripi si armura  –  deznadejde

iubire si ura?

 

primeste-ma  –  Doamne  –  în caria

Ta  –  cea mai scobita

mai neagra  –  ascunsa si

de durere crâncena  –  pura:

când Tu vei urla în nestire  –  pe scaunul de

tortura  –  eu

ma voi naste: îti spun dinainte  –  nu voi fi stea si nici

mag  –  voi fi un plapând   –  schilav pui de

clatiri si scursura  –  dar tot e ceva ( când

nu mai poti îndura ) sa

ai în cine lovi  –  pe sub masa   –  cu celebra

mânie  –  divina Ta ura

 

accepti târgul asta  –  sau fainile

negre îti vor ploua  –  monoton

peste ochi  – peste gura?

 

vrei sanatate  –  ori

zgura?

*

maturatorii de flori  –  viscole negre de

praf înalta peste corole: fâs-fâs  –  se-aude coasa

de primavara fardata  –  prin labirintul

timpanelor

 

moartea si-a-nceput razboiul de gherila  –  dintre

înmiresmate boschete: se trage cu fulgere

episcopal-liliachii  –  din toate pozitiile

yoghine

 

sadice  –  duhurile clopotarilor morti bat

cu precizie de

cari  – piroane -n sicriul  cerului  –  vast cât si

lumea  – îngust cât minunea

 

reumatice   –  genoveve lipesc timbre postale  –  peste

stralucirea zborului alb  –  scapat negutarii de spatii

 

aici a fost casa calaului  –  mai departe-i pustiu  –  si

cioclii beau sânge  –  direct din gâtlejuri

 

copacii-si raschira  –  desucheat  (de parc-ar vrea sa

urineze pe sub fuste  –  ori sa faca sex sub nasul

lui Dumnezeu  –  pe ascuns)  –  cracile

încarcate de ispitele albe: au început sa li se zareasca

obscen  –  picioarele  –  daca te uiti bine

si potcovite  –  discret

o –  demoni primavaratici  –  câte

va mai trec   –  printre picioare si minte: de-aceea

va-nmultiti asa spornic : pasarile în zbor v-au ghicit

de mult  –  bestial  –  spasmul orgiilor  –  doar ca

nici unei pasari nu-i e dat sa traduca

ele planeaza peste urdori si racori  –  peste

putrid si livid  –  peste orice niciodata nu se urneste din sine  –  si

totdeauna  –  acolo în ceruri  –  au dublat

( playback-ul divin!) scursoarea-n

lentoare de vis

*

oamenii-si cheama moartea la

celular  –  se-ntretin politicos cu

ideea macabra  –  apoi luneca  –  grobian

în urina propriei umbre

 

o  – tragici snobi  –  umiliti de lipsa progresului în

domeniul gropnitei si cenusii: urmati-va  – urmariti-va  – odata cu

propriul cortegiu funebru

telenovela: siliti sunteti sa va

mâncati  moartea  – inestetic  –  cu mâna

 

*

necropola terestra  –  priviti-o în ochi si

sughitati entuziast

 

aur topit scalda orbite  –  vorbele  curg

valutare  –  bancnote de un milion  –  planetare

 

o  –  zeu parazeu  –  prosternare!

orb fericit  –  pe tine te am

credit si zare  –  betonata

onoare: Iubirea-i sunetul dulce-al

Bursei Solare  –  nicicând stationare

 

Iubirea-i fosnetul ochilor care numara

numara fara istov si fara pacat

înregistrat

 

Mântuire! Salvare!  –  numele tau: paduchernita

Bancilor  –  cura de mercantilism si

conturi bancare  –  carduri si valori

imobiliare

 

Iubire  –  divin sentiment fiscal si

bancara ardoare  –  Iubire dividenda

crescenda  –  concrescenta  –  ardenta  –  placenta

scadenta

 

Doamne-n fisicuri  –  sfânta polita de

inaugurare  –  logoree-abundând poliodorant  –   sub

lumini fanare  –  peste alizee

colisee altare  – nicicând colindând

cu samare  –  pe poteci

ipotecare

 

nevertebrat Dumnezeu : faliment

compensat în

sentiment

………………………………………………………………………

se mira cumplit si  –  nu-ndraznesc sa ma urmeze:

trec agale  –  printre chipuri schimonosite de

uri  –  asteptari  – cratere de nadejdi

explodate

 

o lume rasuflata  –  nebarbierita cu

saptamâna: eu trec calare

pe gânduri  –  pe sub nasul celor care

un ceas înainte  –  racneau ca vor

în pamânt sa ma culce

 

i-am si uitat  –  orice harta de-obraz

se sterge de la sine  –  în fata

rasaritului orizont  –  care-a tresaltat inspirat

si ma-ngroapa-n tacere

 

Dumnezeu  s-a desprins de pe ziduri  –  si

s-a luat dupa mine: nu bodyguard  –  ci

discret  –  de nadejde-n pustie

prieten

 

poate-i chiar fata mea

pentru poze facute cu norii  – barbierita

***

Adrian BOTEZ

Drumul zilei către …

ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

George Danciu

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Evanghelia MATEI, 6.33

Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. ”  1 Ioan, 3.8

.

Motivație și conștiință

Aproape în fiecare secundă în lume se produc accidente de circulație auto. E drept, cel mai adesea acestea sunt ușoare fără urmări importante, însă multe dintre ele sunt foarte grave implicând victime omenești. Continue reading “Drumul zilei către …”

DE VORBA CU EL!

Rodica Botan

Iară vă amintesc de rugăciune si de ce nu…de rugăciunea Tatăl nostru. Continui să mă rog rugăciunea asta in fiecare zi…cred că n-am uitat vreo zi…asa cred cel putin… Interesant amănunt peste care am trecut cu vederea până acum. Evanghelistul Luca dă amănunte mai multe decât ceilalti evanghelisti…si spune că ucenicii i-au cerut Domnului Isus să-i invete să se roage.

Acuma gânditi-vă că ati petrece ceva timp cu Domnul Isus. Că l-ati văzut făcând tot felul de lucruri…hrănind multimile, transformând apa in vin, vindecând orbi, leprosi, femei cu scurgeri de sânge, si chiar înviind oameni din moarte. Daca ati avea oportunitatea să stati la o ceasca de cafea cu El… Continue reading “DE VORBA CU EL!”

INTERVIU – LUMINITA CIUCIUMIS – VIETI TRANSFORMATE

LUMINITA CIUCIUMIS

“Dar tu pe cine astepti? A spus: ‘Eu ?Il astept pe Isus sa vina pe norii cerului.’ A fost asa de socanta aceasta expresie. Si în loc de paharul de vin care era înainte, pe masa era Noul Testament si citea.”

“Scopul meu de atunci era sa culeg aplauzele. Asta ma împlinea. Cred ca pe orice artist îl împlinesc aplauzele.”

“Dumnezeu s-a gândit ca avem nevoie de aceste raspunsuri si le-a pus acolo într-o scrisoare catre iubitul lui, omul.”

“Ceva lipsea de la locul lui, dar nu as fi putut sa definesc acel ceva.“

“Am vrut sa fiu la fel ca ceilalti din jurul meu, am vrut sa nu par deosebita, sa nu ma elimine din cercul lor, pentru ca ma temeam sa nu se spuna: ‘Fata asta-i ciudata, se comporta ciudat si nu o luam în cercul nostru de prieteni’. Asa ca am facut exact ce au facut si ceilalti.“

“Toti ne-au facut nebuni. Erau foarte uimiti de ce se întâmpla cu noi. Nu le venea sa creada si ei se asteptau ca noi o sa plecam de acolo si ca va fi un dezastru pentru viata noastra.

“Omul nu poate sa traiasca fara Dumnezeu pentru ca suntem nascuti din Dumnezeu. Suntem ai Lui si îi apartinem Lui si adevarata împlinire este numai atunci când îl gasesti pe Dumnezeu.”

Reporter:

– Luminita Ciuciumis este cântareata. Sunt câteva melodii deosebite „Priveam la Golgota”, „Isus este Rege”, „Vine Isus” si multe altele. Poate cunoasteti aceste piese din interpretarea Luminitei Ciuciumis la Radio Vocea Evangheliei sau pe CD-uri si casete.

Luminita, când te-ai hotarât sa cânti pentru Dumnezeu si de ce?

Luminita Ciuciumis:

– Atunci când într-adevar viata mea a fost transformata. Chiar daca înainte cântam si era o placere sa cânt si îmi dedicasem viata muzicii, situatia s-a schimbat în momentul în care am înteles ca este un dar dumnezeiesc.

Atunci am început sa cânt cu un scop pentru ca s-a transformat totul. Am înteles ce am primit. Am înteles ce mi-a fost daruit. Si la rândul meu vreau si eu sa fac acelasi lucru, dar numai si numai prin Dumnezeu.

Reporter:

– Ai un dar deosebit de la Dumnezeu pentru cântat. Când ai început prima data sa cânti?

Luminita Ciuciumis:

– Am început de foarte, foarte mica.  Înca de la gradinita am fost dirijoare de cor. La scoala am fost în corul scolii, apoi de la 14 ani am început sa frecventez Teatrul Muzical „Tinemar” de la Casa Armatei din Mangalia, unde mi-am petrecut 8 ani din viata muncind, pregatindu-ma pentru aceasta vocatie si cariera, pe care o adoptasem, pe care o iubeam si doream sa o îmbratisez.

Am primit premii la diferite festivale de muzica. Am ajuns la Radio Televiziunea Româna unde am înregistrat piese împreuna cu grupul „Tinemar” de pe vremea aceea. Apoi am început sa cânt într-un restaurant.

Reporter:

– Erai împlinita acolo unde cântai înainte de a te întoarce la Dumnezeu? Sau în momentul cînd se stingeau luminile pe scena si cadea cortina, simteai golul din suflet, neîmplinire, dorinta dupa altceva? Ce simteai atunci când culegeai aplauze pe scena sau la restaurantul unde cântai?

Luminita Ciuciumis:

– Scopul meu de atunci era sa culeg aplauze. Asta ma împlinea si cred ca pe orice artist îl împlinesc aplauzele. Se simte bine pentru ca ar fi rodul muncii lui si un artist munceste. Si eu munceam pe vremea aceea si doream sa fiu apreciata si doream sa fiu împlinita prin ceea ce faceam.

Aplauzele acelea ma împlineau pe moment, ma simteam satisfacuta si-mi spuneam: „Uite ce buna sunt, uite ca am devenit totusi cineva, am câstigat din munca respectiva”. Primeam aplauzele ca pe un trofeu.

Dar dupa aceste aplauze, când viata cotidiana revenea la normal, eram o persoana simpla, obisnuita si pot sa spun ca simteam ca exista un gol în viata mea. ?l simteam, dar nu puteam sa realizez ce se întâmpla cu mine. Doar ca nu eram chiar atât de împlinita cum credeam, cum as fi vrut. Ceva lipsea, ceva lipsea de la locul lui, dar nu as fi putut sa definesc acel ceva.

Nu vroiam decât sa cânt si sa devin o vedeta. Eram pe punctul de a deveni o vedeta. Singura problema pentru mine era daca pot sa platesc pretul de atunci ca sa devii vedeta. Asta ma punea pe jar.

Chiar daca nu-l cunosteam în mod personal pe Dumnezeu, am fost o persoana morala si lucrul aceasta ma framânta. Nu stiam daca am sa pot sa platesc pretul acela. Si stiam ca este un pret de platit.

Reporter:

– Ce s-a întâmplat? Cum s-a schimbat viata ta?

Luminita Ciuciumis:

– Viata mea morala, asa cum o credeam ca este buna, s-a schimbat si a devenit dramatica, mergând în jos.

În momentul în care doream sa am o cariera, viata mea morala era buna, dar asta pâna când am ajuns sa cânt în restaurant. ?n momentul în care am ajuns în anturajul acela, viata mea s-a schimbat dramatic, în sensul ca încercam sa fiu ca ceilalti din jurul meu.

Reporter:

– Sa fii acceptata de grup!

Luminita Ciuciumis:

– Era presiunea colegilor de acolo. Am început sa decad, în sensul ca pentru prima data am început sa fumez, pentru prima data am început sa pierd nopti, lucruri care nu se întâmplau înainte. Apoi am fugit de acasa, nu mi-am mai ascultat parintii, iar asa ceva nu se mai întâmplase si aveam vreo 21-22 de ani.

Am vrut sa fiu la fel ca ceilalti din jurul meu, am vrut sa nu par deosebita, sa nu ma elimine din cercul lor, pentru ca ma temeam sa nu se spuna: „Fata asta-i ciudata, se comporta ciudat si nu o luam în cercul nostru de prieteni.” Asa ca am facut exact ce au facut si ceilalti.

Acolo l-am cunoscut si pe Gabi, sotul meu. Stateam împreuna la hotelul restaurantului unde cântam si viata noastra era ca a unor îndragostiti, nebuni de îndragostiti, dar ca si tineri eram foarte zburdalnici, foarte zbuciumati. Acum era bine, pe urma era foarte rau. Aveam urcusuri si coborâsuri foarte rapide, dar erau prapastii mai multe decât urcusuri.

În aceasta viata zbuciumata, îmi puneam întrebari. Stiu ca si el îsi punea întrebari. Daca sa ramânem împreuna. Eram doar prieteni, dar locuiam împreuna. Era o viata frumoasa, dar urâta în acelasi timp, frumoasa din punctul nostru de vedere de atunci, pentru ca ne iubeam. Nu stiu daca as fi putut sa ramân cu el, dar ma gândeam ca orice fata care îsi doreste sa aiba o casatorie fericita, sa nu se desparta niciodata.

Totusi evenimentele dintre noi nu pareau a conduce la o casnicie fericita si întrebarea mea era întotdeauna: „O sa fiu fericita daca o sa continui cu el? O sa ramânem împreuna pâna la adânci batrâneti si o sa avem o casa de copii?” Îmi puneam întrebarile acestea si ma framântam foarte mult si sunt convinsa ca si el facea acelasi lucru. Nu numai el era vinovat de ce se întâmpla între noi ci si eu eram la fel de vinovata.

Reporter:

– Cum a continuat aceasta relatie de tinerete? Si cum L-ati întâlnit amândoi pe Dumnezeu?

Luminita Ciuciumis:

– Cred ca am avut un mare har. Nu ne-am fi gândit ca Dumnezeu se gândeste la noi. Nu ne-am fi gândit, dar totusi din inimile noastre, din sufletele noastre doream mântuirea, doream eliberarea, doream pe cineva sa ne ajute, sa ne sprijine.

Tânjeam ca Cineva de sus sa ne ajute. Zic de sus pentru ca nu vroiam ajutorul unui om. Stiam ca oamenii nu ne pot ajuta în situatia noastra. Stiam ca e prea mult pentru un om sa suporte situatia respectiva. Sau nu gaseam solutii la oameni. Nu stiam pe cineva sa ne dea solutii la problemele noastre.

Dar atunci s-a întâmplat o minune pentru vietile noastre. Gabi, sotul meu, s-a întâlnit cu un prieten de-al lui, un fost prieten de discoteca. Era un om pe care daca l-ai vedea nu ai prea avea încredere. Era rrom. Stateau la coada la farmacie si baiatul respectiv l-a întrebat pe Gabi: „Spune Gabi, pe cine astepti tu?” Gabi i-a raspuns: „Pai, astept sa iau medicamente…” Purtarea acelui prieten i s-a parut foarte suspecta, i s-a parut schimbata, i s-a parut ciudata. La rândul lui, Gabi l-a întrebat: „Bine, dar tu pe cine astepti?” Si atunci a spus: „Eu îl astept pe Isus sa vina pe norii cerului.” A fost asa de socanta pentru Gabi aceasta expresie.

Reporter:

– Probabil si-a spus: „’A luat-o pe ulei’ prietenul meu.”

Luminita Ciuciumis:

– Cu siguranta asa a spus. Dar a vrut sa se asigure, daca chiar ‘a luat-o pe ulei’ sau nu. Si s-au dus sa discute despre subiectul acesta, undeva la o cofetarie. Acolo, Gabi a aflat anumite lucruri despre Dumnezeu. A întrebat câteva amanunte: daca exista Diavol, daca exista Dumnezeu, daca exista ce face, unde este, ce face pentru noi. Si a venit foarte încântat acasa, unde locuiam împreuna si mi-a spus: „Sa stii Luminita ca Biblia este adevarata.”

Reporter:

– Aveati vreo Biblie în casa la ora respectiva?

Luminita Ciuciumis:

– Aveam una ortodoxa. Dar niciodata nu întelegeam nimic din ea pentru ca noi începeam cu Vechiul Testament si gaseam acolo tot felul de pasaje cu: nu mâncati copita despicata si tot felul de pasari si nu întelegeam. Noi nu stiam, nu aveam un învatator, un îndrumator. Asa ca era o Biblie care statea în vitrina. Nu era o Biblie folosita.

Atunci a fost pentru prima data în viata noastra, vorbele acestea au venit ca o revelatie, când am înteles ca Dumnezeu este adevarat, ca Dumnezeu exista. Si am crezut. Nu stiu cum am crezut. Chiar nu stim. A fost momentul potrivit pentru vietile noastre ca noi sa ne schimbam.

Eu am fost mai sceptica. Gabi L-a primit pe Dumnezeu cu o inima foarte deschisa pentru ca a crezut ca este solutia pentru viata lui. Si a început sa se întâmple transformarea. A început sa citeasca zilnic un Nou Testament pe care îl primise de la prietenul lui.

Noi locuiam în hotelul restaurantului, eu în fiecare seara aveam program la restaurant. Când eu coboram la programul în care cântam, Gabi cobora cu mine, dar cu Noul Testament în mâna si în loc de paharul de vin, care era înainte pe masa, acum era Noul Testament si citea. Ma astepta sa ies de acolo si mergeam înapoi. Se schimbase foarte mult.

Reporter:

– Era o prezenta foarte ciudata în restaurantul respectiv.

Luminita Ciuciumis:

– Era pentru ca toti ne-au facut nebuni. Era o schimbare. Era ceva exagerat pentru unii. Erau foarte uimiti de ce se întâmpla cu noi. Nu le venea sa creada si ei se asteptau ca noi o sa plecam de acolo si ca va fi un dezastru pentru viata noastra. Noi nu-l consideram deloc dezastru. Consideram ca suntem cu adevarat liberi, mântuiti si erau asa de uimiti de ce se întâmpla, de transformarea noastra, dar nu ne puteau întelege.

Eu am vazut atunci într-adevar o schimbare radicala în Gabi. Si atunci am început sa ma gândesc: „Mai, cu omul asta m-as casatori!” A fost foarte frumos pentru ca deja Dumnezeu îmi aratase ca de fapt asa ne voia pe amândoi.

Am plecat de acolo si primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne casatorim. Deja aflasem multe despre Dumnezeu, despre cum lucreaza Dumnezeu si ce doreste de la viata noastra.

Am început sa frecventam o biserica penticostala. Vizita noastra la aceasta biserica a fost socanta pentru ca am întâlnit oameni total deosebiti de noi. Erau diferiti. Si nu erau diferiti prin îmbracaminte sau prin forme, ci erau diferiti în inimile lor, aveau o mare credinta. Nu a durat mult si ne-am întors cu toata inima la Dumnezeu. Ne-am întors la ceea ce era de fapt relevant si ceea ce înseamna Viata, la Adevar. Si asa am simtit cum ne-am împlinit de fapt.

Reporter:

– Ce sfat ai avea pentru cei care, poate dintr-o dorinta sincera de a se simti împliniti, aleg sa mearga în discoteca sau la chefuri sau în diferite locuri în care totusi nu se gaseste împlinire. Dar ei au o cautare sincera în inima lor. Ca una care ai trecut prin aceste situatii.

Luminita Ciuciumis:

– Poate ca la rândul meu în momentele acelea în care credeam ca sunt împlinita cautam în adâncul meu, în interiorul meu, cautam ceva ce nu gaseam. Cautam de fapt împlinirea. Ce sfat as putea sa dau? Va spun ce sfat: „Sa caute adânc în ei pentru ca înlauntrul lor exista o voce, o voce a omului de dinlauntru care striga dupa Dumnezeu, o voce a celui care nu poate sa traiasca fara Dumnezeu pentru ca suntem nascuti din Dumnezeu. Suntem ai Lui si îi apartinem Lui si adevarata împlinire este numai atunci când îl gasesti pe Dumnezeu.”

Reporter:

– Luminita, cum ti-ai descrie viata ta de acum?

Luminita Ciuciumis:

– Nu pot sa spun ca acum nu mai am nici o problema, gata am trecut de toate fazele grele. Nu. Orice viata de cuplu contine si probleme si tot felul de divergente, dar care se pot rezolva.

Atunci când avem astfel de momente ne ducem la sursa, iar sursa este Cuvântul lui Dumnezeu, acolo unde gasim orice raspuns. La orice problema pe care o avem, acolo exista orice raspuns.

Orice om poate sa gaseasca în Biblie raspunsul vietii. Pentru ca Dumnezeu s-a gândit ca avem nevoie de aceste raspunsuri si le-a pus acolo într-o scrisoare catre iubitul lui, omul, pe care l-a creat, ca sa-i fie bine pe pamântul acesta. Noi putem sa luam toate raspunsurile de acolo.

Viata mea este buna pentru ca îl am pe El. Si atunci când sunt în suferinta sau când sunt în tristete sau în descurajari, ma duc la El. El ma alina, ma primeste în bratul Lui. Privesc în sus pentru ca totdeauna exista speranta. Decât sa privesti în groapa, mai bine sa privesti înspre cer pentru ca acolo vezi pasarile zburând.

Si noi putem sa avem aripi si sa zburam. Si noi putem sa ne împlinim visele pentru ca avem un sprijin, cel mai mare sprijin din tot universul, Dumnezeu.

Reporter:

– Si vom zbura la El, atunci când va veni Domnul Isus Cristos pe norii cerului sa ne ia la Tatal.

http://www.youtube.com/watch?v=DDQKYLIPg5k&feature=related

Ioan Ciobota

www.ioanciobota.wordpress.com