Ce ne atrage mai mult

On December 20, 2011 By nelursIn CultureLeave a comment

LUMINA SAU ÎNTUNERECUL?

George Danciu

Isus le-a raspuns: „Nu cârtiti între voi. Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal, care M-a trimis; si Eu îl voi învia în ziua de apoi.

În Proroci este scris: „Toti vor fi învatati de Dumnezeu.” Asa ca oricine a ascultat pe Tatal si a primit învatatura Lui vine la Mine. (Ioan, 6.43-45)

Dumnezeu, ca si Tata si Creator al omului are o mare responsabilitate – plina de o sfânta si îndreptatita autoritate -, de care, fara nici o îndoiala, se achita de ea cu prisosinta.

Odata, un om cucernic al lui Dumnezeu din zilelor noastre, retragându-se pentru un timp de meditatie si rugaciune, în partasie cu Cuvântul si cu Dumnezeu (prin Duhul Sfânt), a ridicat o întrebare înteleapta.

– Ce ai vrea Doamne sa cunosc despre Tine, mai întâi si mai întâi?

Dumnezeu nu a întârziat cu raspunsul de care omul nostru era foarte interesat.

– Sa cunosti cât de mult te iubesc!

Am auzit ca, pe vremuri, acum aproape un secol, cum se mai întâmpla, o masina FORD a ramas defecta. Întâmplarea de care vorbesc a fost una cu totul speciala. De masina cu motorul mort la un moment dat s-a apropiat un om din multime. Si, dupa o sumara informare, i-a zis care e defectiunea si ce trebuie sa faca. Omul, plin de sine, n-a vrut sa primeasca sfatul, pe motiv ca va sti el ce trebuie sa faca, doar e masina sa, si o cunoaste mai bine cum functioneaza, cum poate el, un domn nepriceput, sa-l ajute?

Acel om, respins, nu era altul decât Henry Ford (1863 – 1947) creatorul acelei masini la care trudise zile si nopti, multi ani, la conceperea ei!

În zilele noastre, ca întotdeauna de altfel, omul considera ca el stie mai bine decât oricine, în orice caz decât persoana cu care sta de vorba. Si întreaba si bate la usai la care nici nu ar avea cum sa afle raspunsul.

Ati vazut titlul unui articol cum ca Steve Jobs ar mai fi putut sa traiasca daca se lasa pe mâna medicilor si nu se bizuia pe tratamente naturiste. E greu de crezut ca unul care e considerat nespus de destept si plin de resurse sa nu umble pe calea potrivita si sa-si caute de sanatate. Punctul cel mai important e sfârsitul (unui lucru), decât nasterea sau o anumita parte a vietii.

Sunt multi care merg sa afle ajutorul de care au nevoie la ghicitori, vrajitoari (doar fiindca au pierdut cca 450.000 $ s-a aflat cât a pierdut Oana Zavoranu) unde platesc si sume fantastice.

Însa, consilierea eficienta (desi pare sa nu ne coste nimic, decât a fi smerit, ceea ce nu e tocmai usor), o face doar Cel care are si capacitatea necesara.

Metaforic vorbind, Henry Ford al omului e Cel ce l-a creat, nimeni altul decât Dumnezeu!

Nimeni nu poate ca El sa te repare si sa te restaureze din starea degradanta în care poate ai ajuns. De fapt numai Dumnezeu ne poate restaura (renaste din starea de oameni morti în pacat si imoralitate).

Dar, spre regretul nostru, al oamenilor, am vazut si vedem de ce suntem atrasi. Încotro ne îndreptam pasii dupa ajutor. Dezastrul pentru Mircea Geoana a fost ca l-a cautat pe SOV (Sorin Ovidiu Vântu), un escroc uns cu multe alifii, tocmai când era la rascruce si avea nevoie de un plus de lumina… A intrat într-o capcana din care nu a mai iesit niciodata. A fost atras de puterea malefica a lui SOV, de omul care nu semneaza nimic, de omul care nu-si asuma nici o responsabilitate pentru matrapalzâcurile pe care le-a tesut ani de zile.

Mass media vorbind si urmarind Eclipsa din 2001, la TV, au invitat niste ghicitoare, rude ale mamei Omida, tiganci fara carte, avându-l în acelasi timp, în studio, ca invitat, pe profesorul teolog Constantin Galeriu, o somitate în domeniul sau.

Cine credeti ca a avut mai mult timp de emisie? Ati ghicit, – nu cel îndreptatit sa vorbeasca, nu celebrul om de cultura, deprins a spune natural si corect Mântuitorul Isus -, ci niste fiinte de conditie îndoielnica, care storc bani pentru înselaciuni si minciuni sfruntate. Aceste persoane dubioase, ajutate de mass media, fac reclama pentru magia alba, vezi Doamne … benefica, nu pentru magia neagra, demonica, desi amândoua vin de la Diavol – care este tatal minciunii.

De cine sunt atras?

De cultura, de stiinta, de realitatea obiectiva?

Sau sunt atras de lumea malefica a celui viclean si rau care nu cauta decât sa însele, sa fure si sa junghie pe cine apuca!

Ati remarcat ce e scris mai sus, ca motto? Isus a spus „Nimeni nu poate veni la Mine, daca nu-l atrage Tatal-Dumnezeu”.

Daca nu suntem atrasi de Dumnezeu, nu-L cautam pe Domnul Isus. Pe de alta parte „Nimeni nu merge la Tatal decât prin Fiul Isus”.

Sa recunoastem: pe om îl atrage pacatul, desfânarea. E în firea lui sa nu fie ascultator, sa fie un razvratit. Si, atunci, dezastrul e sigur. Apostolul Pavel a zis: Nimic bun nu locuieste în mine, în firea mea pamânteasca. Dar, de acest pacat de moarte, nu te poate scapa decât nasterea lui Isus în inima noastra care sa ne renasca la o viata noua, dupa noua samânta!

Cineva a spus aceste memorabile cuvinte care mi se potrivesc si mie:

Oh, Dumnezeule, nu Te iubesc,

nici nu doresc sa Te iubesc,

dar vreau sa doresc sa Te iubesc!

Nu poti fi atras de cineva pe care nu-l cunosti. Sa citim Biblia în care Dumnezeu e ilustrat cât se poate de bine ca noi sa-L cunoastem si asa îl vom putea iubi cu sinceritate si din toata inima.

Cerurile, întreaga natura si creatie, pe care o vedem cât de minunata si cât de mareata e, vorbeste despre bunatatea Creatorului nostru, care pentru ca ne iubeste, a facut si face tot ce e necesar si benefic pentru coroana creatiunii Sale, omul!

Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. (Ioan, 3.16)

***

Evanghelia Ioan, 3.16-21

16 Fiindca atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. 17 Dumnezeu, în adevar, n-a trimis pe Fiul Sau în lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mântuita prin El. 18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Si judecata aceasta sta în faptul ca, odata venita Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru ca faptele lor erau rele. 20 Caci oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele. 21 Dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute în Dumnezeu.”

Spiritul Craciunului – vine împreuna cu Isus

On December 19, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

George Danciu

O, ce veste minunata!

Dar îngerul le-a zis: „Nu va temeti, caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca, 2.10-11)

În zilele din Decembrie, mai mult ca oricând, îndeosebi în decada nasterii Pruncului Isus, în lume e o mare forfota pentru Shopping. E un spirit de Shopping si de a face si de a primi Cadouri.

Oamenii de afaceri cu aceasta ocazie urmaresc sa-si rotunjeasca frumos cifra de afaceri. Numai la bauturi alcoolice cifra se ridica la peste 75 milioane de $, iar consumul de curcani se ridica la 10… 15 milioane în zilele de sarbatoare, numai în SUA, deci ne imaginam ca enorma cifra per global!

Peste tot în lume vezi reclame privind oferte care sa ne aduca un plus de fericire, sa ne aduca bucuria în casa si sa ne determine sa consumam cât mai mult, ca doara suntem în Luna Cadourilor!

***

În vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se înscrie toata lumea, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit si el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca sa se duca în Iudeea, în cetatea lui David, numita Betleem, – pentru ca era din casa si semintia lui David, – sa se înscrie împreuna cu Maria, logodnica lui, care era însarcinata (umbrita de la Duhul Sfânt). Si, pe când erau ei acolo s-a împlinit vremea când Maria trebuia sa nasca.

Dar, lucru extraordinar, Pruncul Isus (Creatorul) n-a gasit loc în casa de poposire (han) si nici într-o alta casa!

El s-a nascut într-un loc smerit, mama sa L-a asezat în iesle, un loc destinat animalelor, curate de altfel. Ele si-au primit Creatorul, întrupat, si au împartit cu El locul, încalzind prin suflarea lor Copilul de curând nascut si pe mama ostenita de aducerea în lumea noastra a Mântuitorului slavit!

Asa cum si atunci oamenii erau ocupati de problemele lor, de satisfacerea egoismului propriu, de bunastarea personala, si azi omul este mai mult preocupat de ceea ce izbeste ochii, universul reclamelor materiale si spirituale, de-o calitate si nevoie îndoielnica, iar problema cea mai importanta (pentru orice om) e lasata în plan secund. Si astazi, nasterea si poposirea lui Isus în lumea noastra – în viata oamenilor- , nu-si mai gaseste loc. Nu avem si nu gasim un timp prielnic, fiind prea ocupati cu imitatii de religiozitate, iar inimile noastre (reci, egoiste si nespirituale) nu-L doresc, deoarece le umplem cu lucruri care, în final, vedem ca nu ne satisfac si nu ne aduc fericirea.

Dupa cum vedem în Biblie, pastorii au avut o cu totul alta atitudine. Simpli oieri au fost mai întelepti, inima lor nu a fost alterata nici umpluta pâna la refuz de lumea aceasta, ei erau saraci în duh. Lor li se înfatiseaza îngerii si le aduc vestea buna a Nasterii Mântuitorului Isus în cetatea lui David. Doar celor smeriti, pastorilor de pe câmp (nu celor îmbuibati de ceea ce ofera aceasta lume), li se da acest minunat har. Simpli, dar, cum am spus, întelepti: ei s-au dus sa vada daca e adevarat ce le spusese Domnul cu privire la El. Aceasta veste îi interesa foarte mult, nu era o simpla curiozitate. Taranul asezat stie sa cântareasca mai bine lucrurile.

„Si a nascut pe Fiul ei cel întâi nascut, L-a înfasat în scutece si L-a culcat într-o iesle, pentru ca în casa de poposire nu era loc pentru ei.

(…) Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, în cetatea lui David, vi S-a nascut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Luca, 2.7-20)

Puteti verifica, si astazi Domnul Isus se va naste si va trai în orice inima smerita care-l cauta si care-L primeste!

Magii i se închina. Dar … “Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el.”

Evanghelia dupa Matei vorbeste despre magii care au venit de departe ca sa i se închine.

„Dupa ce S-a nascut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împaratului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au întrebat: „Unde este Împaratul de curând nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua în rasarit si am venit sa ne închinam Lui.” Când a auzit împaratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; si tot Ierusalimul s-a tulburat împreuna cu el.” (Matei, 2.1-3)

Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi (…) si le-a zis: (…) când Îl veti gasi, dati-mi si mie de stire, ca sa vin si eu sa ma închin Lui.”

Irod nu voia sa I se închine, dar a spus ce s-ar fi cuvenit sa spuna. Si astazi multi spun, de pe buze ce e normal sa vorbeasca un crestim, dar, practic, cauta sa-l omoare pe Isus, ca nu care cumva sa se nasca si sa traiasca în inima lor, ca rege, pe locul în care troneaza eul lor!

Dumnezeu asteapta de la om, ceea ce i se cuvine: închinare!

Magii i s-au închinat si i-au adus daruri. Vaduva saraca a dat doi banuti, tot ce avea, pentru a-L onora pe Isus si împaratia Lui. Nu s-a gândit la altceva, decât sa i se închine ea cu tot ce are, trup si suflet.

Asta e reactia normala a celor Cel cunosc pe El: închinare în duh si în adevar, înaintea Creatorului si Sustinatorului tuturor lucrurilor…

Maria înca dinainte de nasterea Copilului, dar si dupa aceea, a fost stapânita si calauzita de un duh de închinare:

„Si Maria a zis: „Sufletul meu mareste pe Domnul si mi se bucura duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale.”

Maria a scris o cântare de lauda, un Psalm, prin care aduce lauda si închinare lui Dumnezeu, Mântuitorul.

Lauda ei nu e doar de pe buze, ci e din suflet, din inima. Ea, ca orice crestin autentic, are o închinare din interiorul ei spre înafara, permanenta, exprimarea în textul biblic e la prezentul continuu. Vine din inima spre exterior. E o stare de spirit.

Spiritul Craciunului nu e altceva decât o stare de închinare, din suflet, dintr-o inima smerita, plina de bucurie, care da înafara din preaplinul inimii (sufletului), spre a-L onora pe Dumnezeu si Isus ca Domn si Mântuitor personal, ca a privit la starea … smerita!

Daca suntem mândri, Domnul Isus nu va poposi în acea inima.O inima, în care mai este mândrie, Si nu e libera ca a unui copilas – cum zisese mai târziu Isus, – El nu are cum sa intre. Isus bate si la acea usa a inimii, dar nu poate intra!

Maria si-a însusit toate calitatile necesare unei inimi placute lui Dumnezeu: un suflet care mareste pe Domnul, o stare smerita, de roaba a lui Dumnezeu, si L-a gasit si L-a numit Mântuitorul meu…

Închinatorii în duh si adevar Îl cunosc personal pe Mântuitor si au o relatie de comunicare si de partasie permanenta, deoarece El S-a întrupat în inima lor smerita.

***

Luca, 1.36-55

„Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea un fiu la batrânete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum în a sasea luna. Caci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Maria a zis: „Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale!” Si îngerul a plecat de la ea. Maria s-a sculat chiar în zilele acelea si a plecat în graba spre munti, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia si a urat de bine Elisabetei. Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a saltat pruncul în pântece, si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântata esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tau. Cum mi-a fost dat mie sa vina la mine maica Domnului meu? Fiindca iata, cum mi-a ajuns la urechi glasul urarii tale, mi-a saltat pruncul în pântece de bucurie. Ferice de aceea care a crezut; pentru ca lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” Si Maria a zis: „Sufletul meu mareste pe Domnul si mi se bucura duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericita, pentru ca Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, si îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a aratat putere cu bratul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A rasturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, si a înaltat pe cei smeriti. Pe cei flamânzi i-a saturat de bunatati, si pe cei bogati i-a scos afara cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului sau Israel, caci Si-a adus aminte de îndurarea Sa cum fagaduise parintilor nostri – fata de Avraam si samânta lui în veac.”

Spiritul Crăciunului

On December 19, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

ISUS – SPIRITUL CRĂCIUNULUI

Şi a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. (Luca, 2.7)

În zilele din Decembrie, mai mult ca oricând, îndeosebi în decada nașterii Pruncului Isus, în lume e o mare forfotă pentru Shopping. E un spirit de Shopping si de a face si de a primi Cadouri.

Oamenii de afaceri cu această ocazie urmăresc să-și Continue reading “Spiritul Crăciunului” →

IARNA

On December 18, 2011 By nelursIn poetryLeave a comment

Cârdei V. Mariana

Afara ninge-ntruna
pe geamuri, flori de gheata,
in noapte-apar castele
pe munti ascunsi in ceata.

In albe blanuri Iarna
s-a-nvesmântat sfioasa,
in juru-i roiesc fulgii,
facaâd-o mai frumoasa.

Ii sufla vântu-n plete
si fata ii dezmiarda,
Craiasa a zapezii
tronand in noaptea alba.

Ce peisaj feeric,
iata-l pe Mos Craciun,
cu sacul plin de daruri
porneste iar la drum.

Copii cuminti viseaza,
dorinte se-mplinesc,
sub bradul plin de globuri
cadouri stralucesc.

Ce cald e in odaie,
miroase-a cozonac,
in oala fierb sarmale,
friptura-i la protap.

Pe strazi s-aud colinde,
urari de voie buna,
si-n noaptea minunata
petrecem impreuna.

E sarbatoarea lumii,
azi s-a nascut Cristos,
din inimi se revarsa
al dragostei prinos.

Un Copil ni s-a născut

On December 16, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Incurajare, Inviere, Mantuire, MiracoleLeave a comment

Sorin Sabou

http://www.sorinsabou.com/

Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” ISAIA, 9.6

DUMNEZEU TARE, PĂRINTELE VEȘNICIILOR

Ceea ce face ca nașterea acestui Copil să fie un eveniment deosebit, unic, este lucrarea pentru care el a venit în lume. Oamenii umblau în întuneric, locuiau în țara umbrei morții, sub jugul, toiagul și nuiaua robiei Continue reading “Un Copil ni s-a născut” →

Cartea neamului lui Isus Hristos

On December 15, 2011 By nelursIn Life and HealthLeave a comment

George Danciu

De aceea, Domnul însusi va va da un semn: „Iata, fecioara va ramâne însarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel.

ISAIA, 7.14

MINUNI – EXCEPTII DE LA REGULA

Genealogia Sfântului Prunc

Exista doua genealogii, paralele, care redau firul istoric nevazut, asemeni firului caramiziu întins de Rahav în cetatea Ierihon pentru a-si salva casa, la intrarea poporului evreu în tara promisa, când a legat ca semn de recunoastere si protectie funia de fir caramiziu la fereastra prin care i-a coborât pe cei doi evrei (iscoade) din cetate, salvând viata iscoadelor lui Israel si a strâns la ea în casa toata familia, izbavind-o de la moarte…

Matei prezinta Genealogia Neamului lui Hristos urmarind descendentii pe linia regala a lui Isus, ca rege al Ierusalimului; genealogia de la Luca urmareste descendenta Sa în linie directa, ca fiu al lui David. Genealogia lui Matei urmareste succesiunea regala pornind de la David, prin fiul sau, Solomon, care a preluat tronul de la David; geneologia de la Luca urmareste descendenta de sânge de la David prin fiul sau Natan. Aceasta genealogie se încheie cu Iosif, caruia Isus i-a fost fiu adoptiv; genealogia de la Luca 3 urmareste stramosii Mariei, caruia Isus i-a fost fiu, real.

Partea barbatului în conceperea Pruncului Isus, prin fecioara Maria, a fost umbrirea prin Duhul Sfânt, din motive bine întemeiate (împlinirea unor profetii ca El va veni printr-o fecioara si ocolirea unui blestem dat de Dumnezeu).

Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii în Babilon. Si, din cauza neascultarii poporului evreu, Dumnezeu a vorbit prin gura profetului Ieremia si a zis ca, dupa împaratul Iehonia (Ieconia), de vita regala, din spita de neam a lui David, la Ierusalim, nu va mai domni nici un alt împarat, ceea ce s-a si întâmplat!

Dar, Ieremia mai spune: „Iata vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odrasla neprihanita. El va împarati, va lucra cu întelepciune si va face dreptate si judecata în tara. În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, si Israel va avea liniste în locuinta lui; si iata Numele pe care i-L vor da: „Domnul, Neprihanirea noastra!” (Ieremia, 23.5-6)

Exceptii – în Evanghelia dupa Matei

1.Nasterea lui Isaac a fost o promisiune facuta de Dumnezeu pe când Avraam avea 75 de ani, iar Sotiei sale, Sara, nu-i mai venea rânduiala femeilor care pot sa nasca. Dumnezeu a împlinit-o dupa 25 de ani, când Sara avea 90 de ani!

2. Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar, care era nora lui Iuda, ca o întâmplare, fara ca Iuda sa aiba cunostinta ca are o relatie cu Tamar. (Geneza, 38)

3. Boaz a nascut pe Obed, din Rut care era o moabita, deci dintre neamuri. (Cartea Rut)

4. Împaratul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie, hetitul, copil conceput însa în curvie.

5. Fecioara Maria a fost umbrita-însarcinata de catre Duhul Sfânt, o concepere cu totul supranaturala!

Asta, ca sa se împlineasca profetia nasterii din fecioara (Isaia, 7.14) si sa ocoleasca blestemul dat de Dumnezeu ca, dupa Ieconia, nu vor mai sta pe scaunul lui David împarati din spita regala. Maria vine din David, dar nu pe linia regala, nu din Solomon, ci din Natan, fiul lui David.

Lectii pentru viata

1. Aceste exceptii ne arata descoperirea harul lui Dumnezeu în istorie (Rut, Rahav, vaduva lui Urie); bunatatea lui Dumnezeu s-a extins catre neamuri, înspre celelalte popoare; oricine traieste în neprihanire este primit de Dumnezeu. Oricine cheama Numele Lui va fi mântuit.

2. Dumnezeu a revelat Biserica Sa, ca fiind formata de neamuri împreuna cu poporul de suflet, Israel.

3. Providenta exceptionala a lui Dumnezeu, care din greselile lui Iuda, Tamar, David, vaduva lui Urie, Dumnezeu a schimbat raul si pacatul în bine, în neprihanire, înnoind viata copiilor Sai.

4. Copiii lui Dumnezeu se nasc tot asa, prin umbrirea Duhului sfânt (Ioan, 3), Isus fiind cel dintâi dintre cei mai multi frati, dupa cum si spune Cuvântul Sau.

***

Cartea neamului lui Isus Hristos http://biblia.resursecrestine.ro/matei

1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

2 Avraam a nascut pe Isaac; Isaac a nascut pe Iacov; Iacov a nascut pe Iuda ?i fra?ii lui;

3 Iuda a nascut pe Fares si Zara, din Tamar; Fares a nascut pe

4 Aram a nascut pe Aminadab; Aminadab a nascut pe Naason; Naason a nascut pe Salmon;

5 Salmon a nascut pe Boaz, din Rahab; Boaz a nascut pe Obed, din Rut; Obed a nascut pe Iese;

6 Iese a nascut pe împaratul David. Împaratul David a nascut pe Solomon, din vaduva lui Urie;

7 Solomon a nascut pe Roboam; Roboam a nascut pe Abia; Abia a nascut pe Asa;

8 Asa a nascut pe Iosafat; Iosafat a nascut pe Ioram; Ioram a nascut pe Ozia;

9 Ozia a nascut pe Ioatam; Ioatam a nascut pe Ahaz; Ahaz a nascut pe Ezechia;

10 Ezechia a nascut pe Manase; Manase a nascut pe Amon; Amon a nascut pe Iosia;

11 Iosia a nascut pe Iehonia si fratii lui, pe vremea stramutarii în Babilon.

12 Dupa stramutarea în Babilon, Iehonia a nascut pe Salatiel; Salatiel a nascut pe Zorobabel;

13 Zorobabel a nascut pe Abiud; Abiud a nascut pe Eliachim; Eliachim a nascut pe Azor;

14 Azor a nascut pe Sadoc; Sadoc a nascut pe Achim; Achim a nascut pe Eliud;

15 Eliud a nascut pe Eleazar; Eleazar a nascut pe Matan; Matan a nascut pe Iacov;

16 Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care Se cheama Hristos.

17 Deci de la Avraam pâna la David sunt paisprezece neamuri de toate; de la David pâna la stramutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; si de la stramutarea în Babilon pâna la Hristos sunt paisprezece neamuri.

Caderea în pacat

On December 15, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

GENEZA CONFLICTULUI SPIRITUAL

George Danciu

Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat în gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca.

Geneza, 2.15

Sa ne dezbracam, dar, de faptele întunericului si sa ne îmbracam cu armele luminii. (…) îmbracati-va în Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamânteasca, pentru ca sa-i treziti poftele.

Epistola catre Romani, 13.12;14

Acoperirea– de care avem nevoie

Dumnezeu a creat lumea noastra, extraordinara, si întreg Universul, cu galaxiliile care-l alcatuiesc. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau foarte bune.” (Geneza, 1.31)

Asezându-l pe om în Gradina Edenului a întregit ceea ce lipsea acelui loc minunat, cineva care sa se bucure de frumusetea acelui loc mirific, sa-l întretina si sa-l pazeasca de eventualii pradatori.

Omul era fericit cum îl crease Dumnezeu. Nu avea nimic de retusat, era desavârsit. Fiecare, din cei doi, Adam si Eva, era de-o frumusete si împlinire dumnezeiasca, dupa cum observam în celebra sculptura David a lui Michelangelo, în care legendarul rege este înfatisat despuiat de haine. În Eden, nu aveau nevoie de nimic pentru a-si acoperi trupul, deoarece erau o creatie perfecta si traiau într-o moralitate deplina, iar mediul înconjurator avea, probabil, temperatura optima unei vieti minunate.

Asadar, viata primului cuplu se derula într-o armonie si fericire de nedescris, asta pâna în ziua în care duhul celui rau a luat prilejul sa se insinueze în gândurile Evei si ale lui Adam.

Creatorul – as îndrazni sa generalizez pentru a întelege mai bine –, oricare ar fi …, cauta sa-si protejeze creatia sa. El da indicatii tehnice care sa asigure o buna si îndelungata functionare conform prescriptiilor sale…

Dar, într-o zi la Eva a venit sarpele cel vechi, Diavolul, iar Eva s-a complacut în a-l asculta cum înselatorul îl calomniaza pe Dumnezeu. Mai mult, au avut împreuna un dialog! Sarple a insinuat ca Dumnezeu nu ar fi zis asa si asa, ca pretentiile Sale nu ar fi clare si îndreptatite, apoi, L-a contrazis în mod direct pe Creator: “Atunci sarpele a zis femeii: „Hotarât, ca nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca, în ziua când veti mânca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscând binele si raul.”

“Femeia a vazut ca pomul era bun de mâncat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mâncat; a dat si barbatului ei, care era lânga ea, si barbatul a mâncat si el.”

Atunci s-a produs o mare perturbare în Universul omului, care, pâna atunci era ca un pepetum mobile. De-acum a trecut la o functionare limitata, la capacitate redusa, în sistem de avarie!

“Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poti sa manânci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manânci, caci în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit.”

Dupa neascultarea de porunca, mâncând din pomul cunostintei binelui si raului “Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.”

Toata drama e descrisa în textul din Geneza, 3.7-15. Daca pâna atunci totul era feeric, pacatul neascultarii a declansat criza. Asa cum, între doi tineri proaspat casatoriti ai zilelor secolului XXI, din iubire sincera si curata, toate merg într-o armonie si bucurie continua, pâna când poate veni o zi (blestemata), când unul dintre ei accepta o terta persoana care sa se infiltreze între ei (care practic fusesera una), un personaj care nu face decât sa le fure din intimitate si fericire, iar drama si criza (catastrofala) e gata produsa!

Întregul, e acum zdrobit, poate chiar tandari, si e aproape imposibil de-a mai pune totul la locul lor cum fusese când erau atât de fericiti.

Diavolul, care e tatal minciunii, o mintise pe Eva. Asta e meseria lui. Asa sunt si unii oameni, unealta lui, care ne mint toata ziua. Deseori o fac chiar de la înaltele tribuni parlamentare.

…caci în ziua în care vei mânca din el vei muri negresit ….

Diavolul ucisese, prin clipa neascultarii, partasia initima pe care o avusesera cu Dumnezeu si chiar si aceea dintre ei. Au început sa dea vina unul pe altul si pe sarpe. Li s-a închis vederea spre unele lucruri duhovnicesti si li s-au deschis ochii spre alte lucruri, rele si neziditoare.

Omul (Adam si Eva) a început sa caute deîndata sa se acopere si sa fuga din fata lui Dumnezeu, sa se ascunda. Iar Dumnezeu a început sa-l caute si sa-l strige: Unde esti?

Pacatul corupe si degradeaza fiinta umana. Acele frunze cusute voiau sa-i acopere, sa nu fie vazuti astfel si sa fie protejati, de fata lui Dumnezeu. Pacatul pune un zid de despartire între om si Dumnezeu.

Pacatul, ne desparte, ne separa de Dumnezeu!

Omul, prin forte proprii, ca si creatie, nu se poate repara sau restaura. Trebuie sa intervina Creatorul care poate face restaurarea. Îndepartarea pacatului, apoi îndreptatirea de ofensa mare adusa lui Dumnezeu si renasterea la o viata noua. (Ioan, 3)

Ceea ce face El sunt elemente ale desavârsirii pentru vesnicie. Pieile de animale cu care i-a acoperit Domnul, preînchipuie acoperirea care va sa vina prin Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii.

Dumnezeu asteapta de la noi sa recunoastem neputinta noastra si sa avem credinta ca doar El (creatorul) are solutia.

Odata cu pacatul neascultarii, a cazut acea aura, nevazuta de ochiul nostru, care-l acoperea si-l si proteja pe Adam si pe Eva.

Acoperirea e prin Isus Hristos…

… îmbracati-va în Domnul Isus Hristos

Acoperirea pierduta, nu poate fi înlocuita decât de Dumnezeu care copiilor Sai le spune:

Caci, daca este cineva în Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împacat cu El prin Isus Hristos si ne-a încredintat slujba împacarii; ca adica, Dumnezeu era în Hristos, împacând lumea cu Sine, netinându-le în socoteala pacatele lor, si ne-a încredintat noua propovaduirea acestei împacari. Noi, dar, suntem trimisi împuterniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, va rugam fierbinte, în Numele lui Hristos: împacati-va cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni, 5.17-21)

Conflictul deschis…

Domnul Dumnezeu a zis sarpelui (…) Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.” (Geneza 3.15 – protoevanghelia restaurarii).

Conflictul exista, trebuie sa-l identificam si trebuie sa vedem cum putem iesi cu biruinta.

Dumnezeu s-a implicat – dupa cum era si normal – în rezolvarea problemei omului. Barbatul s-a lasat amagit de femeie, care fusese amagita de Diavol. Acesta poate e un tipar prin care lucreaza el (diavolul). Sa fim atenti si vigilenti.

Omul devine parte activa în razboiul declarat de Dumnezeu diavolului:

“Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.”

Samânta femeii … este Fiul fecioarei de care vorbeste Isaia (7.14 si 9.6): De aceea, Domnul însusi va va da un semn:

„Iata, fecioara va ramâne însarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel. (Dumnezeu este cu noi) … Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii.” El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfârsit va da scaunului de domnie al lui David si împaratiei lui, o va întari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci; iata ce va face râvna Domnului ostirilor.

Samânta buna, în pilda Domnului Isus, sunt fiii împaratiei, samânta de urmasi … “Dar, dupa ce Îsi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samânta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi în mâinile Lui.” (Isaia, 53.10)

Vrajmasie e între femeie (Isus si crestinii) si diavol. Suntem într-un permanent conflict, într-un razboi deschis. Dar Dumnezeu, fiindca ne iubeste, deoarece suntem coroana creatiunii Sale, cauta sa ne rascupmere platind pretul greselilor noastre prin sângele Jertfei lui Isus (fara varsare de sânge nevinovat nu este iertare).

Noi trebuie sa ne luptam cu noi însine, cu eul nostru, cu firea noastra, de a ramâne de partea Domnului Dumnezeu, care ne va asigura biruinta finala.

Eva nu s-a întrebat: – În ce calitate vorbeste sarpele cu mine? Si … cum de el vorbeste? Ca sa ne duca în eroare, el a vorbit supranatural, dar vorbirea lui a fost de la Diavolul si ea a picat în plasa celui rau si viclean.

Ce pozitie trebuie avem în acest conflict?

De vrajmas a celui rau. Sa avem o pozitie de dragoste si ascultare de Dumnezeu. Sa avem credinta ca El ne va purta de grija, ca ne iubeste, ca un tata cum si este pentru copiii Sai.

Sa biruim întunerecul stiind ca: “În El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza în întuneric, si întunericul n-a biruit-o.” (Ioan, 1.5)

Lumina a coborât printre noi (Emanuel e cu noi.) Va fi vai de noi când vom fi vorbiti de bine, deoarece atunci dispare într-un fel, conflictul, de care nu vom scapa decât … când vom fi cu El în Cer.

Lupta nu e usoara, dar avem nadejde: “Caci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamântesti, ci sunt puternice, întarite de Dumnezeu ca sa surpe întariturile. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice înaltime care se ridica împotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gând îl facem rob ascultarii de Hristos.” (2 Corinteni, 10.4-5)

Sa ne punem întrebarea: ce fel de samânta sunt? Samânta a luminii sau samânta a sarpelui?

Venirea Copilului Isus, întrupat în fecioara Maria, ne arata cât de mare si de pretios este harul lui Dumnezeu!

ALELUIA! Amin.

***

Geneza, 3.7-15

7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele.

8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina în racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.

9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: „Unde esti?”

10 El a raspuns: „Ti-am auzit glasul în gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.”

11 Si Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îti poruncisem sa nu manânci?”

12 Omul a raspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie lânga mine, ea mi-a dat din pom si am mâncat.”

13 Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai facut?” Femeia a raspuns: „Sarpele m-a amagit si am mâncat din pom.”

14 Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: „Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti între toate vitele si între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vietii tale sa te târasti pe pântece si sa manânci tarâna.

15 Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samânta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu îi vei zdrobi calcâiul.”

Geneza conflictului spiritual

On December 14, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

CĂDEREA ÎN PĂCAT

George Danciu

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.Geneza, 2.15

Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. (…) îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. Epistola către Romani, 13.12;14

Acoperirea – de care avem nevoie

Dumnezeu a creat lumea noastră, extraordinară, și întreg Universul, cu galaxiliile care-l alcătuiesc. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. (Geneza, 1.31).

Așezându-l pe om în Gradina Continue reading “Geneza conflictului spiritual” →

Poezia Corinei Lupu

On December 13, 2011 By nelursIn literature, poetryLeave a comment

Octavian D. Curpas

Atunci când autenticitatea si prospetimea devin o emblema în rime

Poezia Corinei Lupu este ornamentala, linistita, expresiva. Poeta priveste cu interes constructiv viata, cu imaginile si experientele ei, astfel ca versurile seamana cu un mozaic. Cu o desfasurare de registre tematice si de exprimari cuminti, emotionate si emotionante, lumea din poemele Corinei Lupu este diversa si atragatoare prin varietate, ca o despletire a sufletului ce atrage si stimuleaza imaginatia.

Corina Diamanta Lupu s-a nascut pe 7 aprilie 1967, la Bucuresti. În iulie 1989, îsi ia licenta la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti, iar în octombrie acelasi an, se casatoreste cu Octavian Lupu. Dupa terminarea studiilor, aceasta este profesoara de limbra si literatura româna si apoi, traducator. Pasiunile sale ramân neschimbate, aceleasi ca si în anii studentiei. Autoarea este atrasa de arta în general, si în special de literatura, preferându-i pe Pierre Lotti, Jane Austen, Daphne du Maurier, Aghata Christie si Georges Simenon. În ceea ce priveste poezia, are o adevarata pasiune pentru Sara Teasdale, Emily Dickinson si Ezra Pound, iar în pictura pentru tablourile lui Karl Briulov, Ingres, Emil Munier si Elisabeth Louise Vigee Le Brun.

Pe lânga arta, una dintre preocuparile de capatâi ale Corinei Lupu sunt lucrurile spirituale. Dragostea pentru Dumnezeu, studiul Bibliei si închinarea fac parte din viata ei obisnuita de credinta. Apartenenta la o biserica crestina îi aduce liniste si pace interioara si o sustine pe calea vietii. În afara de Cartea Cartilor, din lecturile Corinei Lupu fac parte scrierile unor autori crestini ca John Bunyan si Charles Spurgeon. De altfel, din literatura religioasa, aceasta a preluat în poeziile sale nota de verticalitate, standardul moral, exprimarea “cu suflet” a ideilor.

„Literatura nu e în genere, o vocatie feminina, ci barbateasca“, spunea Eugen Lovinescu. Minusurile atribuite în general, literaturii feminine (considerata, lirica, subiectiva, imatura, etc.) nu se regasesc în poezia Corinei Lupu, care foloseste un stil cultivat, dar în acelasi timp lejer, degajat, dinamic. Apelând la unelte literare cum ar fi epitetul, comparatia, metafora, pentru a crea imagini estetice de valoare, poeziile Corinei Lupu dau impresia de tablouri, de pânze atent lucrate, de pictura în cuvinte, în culori vii, pastelate, însa în acelasi timp diafane. Versurile ei se remarca prin abilitatea de a surprinde în mod clar, fara ezitari si cu detalii pretioase, un anumit aspect din realitate. Corina Diamanta Lupu are puterea de a transfigura, de a declansa fara ostentatie, emotia generala, sintentizând imagini autentice, ce pornesc de la evenimentul trait. Poemele sale sunt rezultatul unei sensibilitati dispuse la comunicare, necenzurate, care o situeaza sub zodia originalitatii.

Corina Lupu descrie ceea ce vede si ceea ce aude, întorcând totusi privirea asupra propriului continut sufletesc. Ea stie sa ne atraga atentia, cu tact, într-o demonstratie eleganta si convingatoare, asupra atributului „feminin“. Compozitia sa este autentica, uniliniara, fara alunecari de prisos si fara crispari morale, oferind ragazul trairilor launtrice lucide si pertinente. Fara sa se abata de la obiectivul initial – sa fii sincer la modul absolut, aceasta ne convinge ca dincolo de cuvinte, se afla un om viu, în permanenta miscare. Iar optiunea sa ramâne orientarea spre nuante filologice limpezi, cu semne, deprinderi si expresii caracteristice. Iata de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplitatii si spontaneitatii unor rostiri elementare.

Autoarea dovedeste o fantezie inteligenta, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului si având vocatia directitatii si gustul pentru propozitiile concise. Chiar daca nu ajunge la concepte, adica la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioara, întrucât poeta prefera scenariul clasic, însa într-o rescriere moderna. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuantata si riguroasa, iar stilul este controlat, elegant, sobru, fara efuziuni retorice si clisee lenese. Caracterizându-se prin coerenta si expresivitate, analizele sale sunt atente, migaloase, de o logica impecabila. Lectura ne descopera o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxata, dezbarata de orice inhibitie.

Poezia Corinei Lupu se remarca prin capacitatea de a nu anihila intimitatea, inefabilul, visarea, frumosul si alte sentimente, stari si ipostaze care tin de complexitatea persoanei poetice si de autonomia esteticului. Trairile sale sunt intense, ceea ce o determina sa deschida supapa expresiei, în speranta ca marturisirea în versuri îi va aduce eliberarea. Aristotel spunea ca “speranta este visul omului treaz”, iar poezia Corinei Lupu depaseste limitele iluziei, îmbratisând într-un mod miraculos o realitate necosmetizata.

Nu exista monotonie, ambiguitate, lipsa de perspectiva în poemele acesteia. Stihurile sale vorbesc despre semnificatia vietuirii într-un univers unic, real, însa în acelasi timp, estetic prin sine însusi.

Octavian D. Curpas

Phoenix, Arizona

Minuni, ca excepții de la regulă, în Genealogia Sfântului Prunc

On December 12, 2011 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Incurajare, Inviere, Mantuire, MiracoleLeave a comment

Cartea neamului lui Isus Hristos

George Danciu

Există două genealogii, paralele, care redau firul istoric nevăzut, asemeni firului cărămiziu întins de Rahav în cetatea Ierihon pentru a-si salva casa, la intrarea poporului evreu în ţara promisă, când a legat ca semn de recunoaștere și protecție funia de fir cărămiziu la fereastra prin care i-a coborât pe cei do Continue reading “Minuni, ca excepții de la regulă, în Genealogia Sfântului Prunc” →

Asculti doar de Acela pe care îl cunosti…

On December 11, 2011 By nelursIn Bible, Christian Perspective, Miracles, TheologyLeave a comment

George Danciu

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

Evanghelia dupa Ioan, 17.3

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.

Epistola 1 Ioan, 2.3-4

IESI DIN TARA TA SI DIN CASA TATALUI TAU

Întotdeauna am avut o alta parere decât a multora, într-o anumita privinta.

Noi, românii, ne laudam foarte mult cu Eminescu. Daca doresti sa ai un raspuns cumva usor si acoperitor – în fata oamenilor –, pomenind un autor român de referinta, spui fara ezitare, Eminescu!

Doar putini sunt aceea care ezita, dar asta nu pentru ca se îndoiesc de locul luceafarului …, ci deoarce cunosc o prevedere legala lasata de Nicolae Iorga, care suna asa: Nu te lauda cu înaintasii tai, daca nu le calci pe urme. Ca sa ne edifice definitiv, acest om între oameni, mai adauga o vorba cu tâlc: daca ai înteles cele citite, mai ca meritai sa fii însuti autorul!

Dar, cel mai adesea, oamenii, n-ar trebui sa-l dea ca pilda pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Si asta din simplul motiv ca nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul si nici opera sa.

În cartea Genesa, 12, gasim aceste celebre cuvinte:

1 Domnul zisese lui Avram: „Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino în tara pe care ti-o voi arata.

2 Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvânta; îti voi face un nume mare si vei fi o binecuvântare.

3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamântului vor fi binecuvântate în tine.

4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, si a plecat si Lot împreuna cu el. Avram avea saptezeci si cinci de ani când a iesit din Haran.

5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, si pe Lot, fiul fratelui sau, împreuna cu toate averile pe care le strânsesera si cu toate slugile pe care le câstigasera în Haran. Au plecat în tara Canaan si au ajuns în tara Canaan.

6 Avram a strabatut tara pâna la locul numit Sihem, pâna la stejarul lui More. Canaanitii erau atunci în tara.

7 Domnul S-a aratat lui Avram si i-a zis: „Toata tara aceasta o voi da semintei tale.” Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se aratase.

8 De acolo a pornit spre munte, la rasarit de Betel, si si-a întins cortul, având Betelul la apus si Ai la rasarit. A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului.

9 Avram si-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazazi.

Daca citim atent Biblia, vedem ca Avraam, un om din multimea celor chemati în mod direct si personal de catre Dumnezeu, nu fusese mai dinainte un om iesit din comun. Caracterul deosebit i s-a slefuit si a intrat in galeria eroilor credintei odata cu umblarea sa în ascultare si împreuna cu Dumnezeu.

Din viata lui Avraam putem învata si noi:

Chemarea (ta) e personala. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi si întelege chemarea Domnului. Niciodata nu e prea târziu, pâna mai e har, sa începi o relatie cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!
Chemarea este specifica. Fiecare dintre noi, suntem chemati specific, sa iesim din rutina noastra, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obisnuit. Sa iesim din necredinta. Sa iesim din inertia necitirii Bibliei, a rautatii, a mândriei, a pacatului, a nescultarii etc
Raspunsul – la chemare – este personal. Nu poate raspunde nimeni în locul nostru.
Binecuvântarile sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Cititi versul 4 si veti revedea ce binecuvântari extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, dupa ce a fost trecut prin câteva probe (încercari ale credintei), si, apoi prin testul final în care i s-a cerut sa aduca ca Jertfa ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubeste, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica pacatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost rastignit cu violenta si apasare), însa, atunci când Avraam, prin credinta, a ridicat cutitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultarii! Daca pâna aici, îi zisese ca urmasii sai vor fi ca nisipul Marii, acum Domnul îi zice ca (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvânta foarte mult si-ti voi înmulti foarte mult samânta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samânta ta va stapâni cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!”
Dumnezeu i se arata. Dumnezeu va purta de grija. A întors ochii si a vazut un miel încurcat cu coarnele într-un tufis (Gen.22.13). Vezi si Evanghelia dupa Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii!
(v.8) A zidit si acolo un altar Domnului si a chemat Numele Domnului. Avraam i S-a închinat Lui Dumnezeu. Sa rastignim firea noastra mândra, sa-i dam lui inima noastra si neputintele noastre (chiar si reusitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).

Avraam e tatal tuturor credinciosilor, stramosul celor care au credinta si traiesc în ascultare de Dumnezeu.

Nu poti asculta si nu poti sa te încrezi în cineva fara sa-l cunosti.

Si prin aceasta stim ca Îl cunoastem, daca pazim poruncile Lui.

Cine zice: „Îl cunosc”, si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos, si adevarul nu este în el.

Ieși din țara ta și din casa tatălui tău

On December 11, 2011September 26, 2016 By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

George Danciu

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Evanghelia după Ioan, 17.3

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. Epistola 1 Ioan, 2.3-4

Asculți doar de Acela pe care îl cunoști

Noi, românii, ne lăudăm foarte mult cu Eminescu. Dacă dorești să ai un răspuns cumva ușor și acoperitor – în fața oamenilor –, pomenind un autor român de referință, spui fără ezitare, Eminescu!

Doar puțini sunt aceea care ezită, dar asta nu pentru că se îndoiesc de locul luceafărului …, ci deoarce cunosc o zicere de-a lui Nicolae Iorga, care sună așa: Nu te lăuda cu înaintașii tăi, dacă nu le calci pe urme. Ca să ne edifice și mai bine, marele istoric român, mai adaugă o vorbă cu tâlc: daca ai înțeles cele citite, mai că meritai să fii însuți autorul!

Dar, probabil că tot mai puțini ar trebui să-l dea ca pildă pe cel care a nemurit ODA- în metru antic. Și asta din simplul motiv că nu-l cunosc nici pe Eminescu, omul, dar nici opera sa.

În cartea Genesa, 12, găsim aceste celebre cuvinte:

1 Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.
2 Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.
3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.
4 Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a ieşit din Haran.
5 Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan şi au ajuns în ţara Canaan.
6 Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.
7 Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se arătase.
8 De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului.
9 Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Dacă citim atent Biblia, vedem că Avraam, un om din mulțimea celor chemați în mod direct, personal, de către Dumnezeu, nu fusese apriori unul de excepție. Caracterul deosebit i s-a făurit odată cu umblarea sa în ascultare împreună cu Dumnezeu.

Ce putem învăța din viața lui Avraam?

Chemarea (ta) e personală. Vei fi chemat pe nume, singur vei auzi și înțelege chemarea Domnului. Niciodată nu e prea târziu, până mai e har, să începi o relație cu Dumnezeu. Avraam a fost chemat la vârsta de 75 de ani!
Chemarea este specifică. Fiecare dintre noi, suntem chemați specific, să ieșim din rutina noastră, din obiceiurile noastre, din mersul nostru cu care ne-am obișnuit. Să ieșim din necredință. Să ieșim din inerția necitirii Bibliei, a răutății, a mândriei, a păcatului, a nescultării etc
Răspunsul – la chemare – este personal. Nu poate răspunde nimeni în locul nostru.
Binecuvântările sunt o urmare a deciziei noastre la chemare! Citiți v4. Și veți revedea ce binecuvântări extraordinare i s-au promis lui Avraam, care s-au împlinit, după ce a fost trecut prin câteva probe (încercări ale credinței), și, apoi prin testul final în care i s-a cerut să aducă ca Jertfă ca ardere de tot pe singurul lui fiu pe care-l iubește, pe Isaac, pe muntele Moria (exact locul în care peste veacuri, Fiul lui Dumnezeu va ridica păcatele lumii, prin supliciul suferit pe Crucea pe care a fost răstignit cu violență și apăsare), însă, atunci când Avraam, prin credință, a ridicat cuțitul ascultând de Dumnezeu…, a fost oprit, trecând testul ascultării! Dacă până aici, îi zisese că urmașii săi vor fi ca nisipul Mării, acum Domnul îi zice că (22.16-18)„Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!”
Dumnezeu i se arată. Dumnezeu va purta de grijă. A întors ochii și a văzut un miel încurcat cu coarnele într-un tufiș (Gen.22.13). Vezi și Evanghelia după Ioan, 1.29. A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!
(v.8) A zidit şi acolo un altar Domnului şi a chemat Numele Domnului. Avraam i S-a închinat Lui. Să răstignim firea noastră mândră, să-i dăm lui inima noastră și neputințele noastre (chiar și reușitele) ca o ardere de tot (Romani, 12.1-2).