by Tatiana Scurtu-Munteanu

Cătălin Geru: “regret că acum Galațiul nu mai are echipa de altădată”

La ce vârstă și cum ați ajuns la hochei? De ce ați ales hocheiul și nu fotbalul, ținând cont de faptul că fotbalul a fost întotdeauna “la modă” în România ?

Am fost adus la hochei la vârstă de 7 ani. Antrenorii Radu Șerban și Ion Petrișor organizau selecții la școlile din Galați, a contat faptul că locuiam aproape de patinoar, mă puteam deplasa singur la antrenamente, așa cum făcea și marea majoritate a colegilor mei veniți din același cartier. Tatălui meu îi datorez faptul că am ajuns să fac sport, mă lua cu el de la 5 ani la toate meciurile posibile. El era un microbist înrăit. A încercat să mă ducă la fotbal, dar hocheiul a fost iubire la prima vedere, iar astăzi, dincolo de unele probleme de sănătate și vârsta pe care o am, mă încăpățânez să mai joc, deoarece cred că mai sunt util echipei.

Copiii care aveau stadionul în preajmă se îndreptau către fotbal. Mai târziu am constatat că un hocheist este de cele mai multe ori și un bun fotbalist, așa că cei mai mulți dintre noi ar fi putut ajunge cu success și mari fotbaliști. Eu vara făceam fotbal, era perioada fără gheață și atunci jucam la FCM Galați, la copii. Mi-am dat seama repede că vreau să rămân la hochei și asta am ales. Nu știu de ce, pur și simplu așa am simțit atunci.

Ce antrenori ați avut de-a lungul anilor și care dintre ei și-a pus amprenta pe cariera dvs. de hocheist?

De-a lungul anilor am avut mai mulți antrenori, în funcție de vârsta și echipa la care am jucat: Radu Șerban, Stelian Rusu, Gabriel Gheorghiu, Anton Crișan, Ion Ioniță, Sorin Ciubotaru, Marius Gliga sunt doar câteva dintre numele sonore. Dl Stelian Rusu a fost indubitabil antrenorul care și-a lăsat amprenta pe generația mea de sportivi, a fost cel de la care am învățat foarte multe lucruri. Regret că acum Galațiul nu mai are echipa de altădată pentru că ar fi meritat din plin. Prin mâinile dlui Rusu au trecut sute de copii, mulți dintre ei ajungând la echipele naționale, acesta a fost și cazul meu. Dânsul a fost antrenorul care a promovat naționala României în primele opt din Europa.

La ce echipă ați debutat? Unde ați mai jucat?

Am fost înscris la CSS 2 Galați, după care am trecut pentru un an la seniori în cadrul clubului Dunărea Galați. Am jucat pentru Steaua București 20 de ani, iar în prezent sunt din nou acasă, la Dunărea Galați.

La echipa națională am jucat din 1986, 2 ani la U18, 2 ani la tineret, iar din 1993 la echipa mare, deși puteam să fiu convocat și mai devreme, însă pentru fiecare au existat șanse și neșanse, iar la acea vreme conducerea federației nu mă prea simpatiza.

Ce număr aveți pe tricoul de hochei și de ce? Credeți că v-a purtat noroc?

Numărul 9, cu siguranță mi-a purtat noroc: am fost cu echipa naţională la 14 Campionate Mondiale, unde am fost declarat de două ori cel mai bun jucător şi de trei ori am fost golgheterul turneului. Am câştigat 15 titluri de campionat naţional cu Steaua şi de 17 ori Cupa României, la echipă națională am peste 150 de meciuri jucate, prin urmare steaua mea norocoasă m-a purtat pe drumul cel bun.

Ați avut modele în hochei?

Da, unul singur, Doru Tureanu, fost jucător la Dinamo București, un mare om de hochei care a participat la 17 Campionate Mondiale de Hochei pe gheață, a obținut rezultate remarcabile acolo și a fost al doilea român inclus în IIHF Hall of Fame. Eram fascinat când îl vedeam pe gheață. Dacă aș fi fost ceva mai mare la vremea respectivă, i-aș fi conștientizat și mai mult valoarea și cu siguranță aveam ce să învăț de la el.

Cine v-a ales poziția pe teren? Ce colegi de linie ați avut?

Cel care m-a așezat în teren a fost Stelian Rusu. Colegi i-am avut pe Andrei Nuțu, Marius Gliga, Ionel Corciovă, Ion Ioniță, Ion Zaharia, Viorel Radu, Eugen Radu, Ion Timaru, Cristi Daia și mulți alții. Cred că am făcut parte dintr-o generație fericită și norocoasă, le doresc și puștilor care vin astăzi la hochei să aibă cel puțin rezultatele și satisfacțiile noastre.

Care e cea mai plăcută amintire din hochei? Dar cel mai mare succes?

În 1988 am câștigat Cupă României cu Dunărea Galați. Aveam 18 ani și acele victorii au rămas lipite de sufletul meu. După aceea vin toate titlurile de campion obținute la Steaua. În sezonul 2010-2011 am primit trofeul “Doru Tureanu” din partea FRHG, pentru golgheterul sezonului. Acesta mi-a fost înmânat chiar de dl Tureanu, o mare bucurie pentru mine.

Ruperea de Steaua a fost anevoioasă, v-a fost greu să plecați? La ce rang militar ați ajuns ca jucător al acestei echipe?

Nu am suferit de pe urma plecării de la Steaua. 20 de ani au fost suficienți, naveta la Galați era destul de obositoare și mi-am dorit dintotdeauna să joc acasă. Echipa se confrunta cu probleme financiare în ultima perioadă, nu fusesem plătit timp de 5 luni, așa că am renunțat cu ușurință și fără regret. Ajunsesem la rangul de plutonier ajutant, astăzi sunt pensionar.

Ce hobby-uri aveți? Cu ce vă place să vă ocupați în afara ghetei? Urmăriți meciurile de hochei? Care este echipa favorită?

Îmi place Moto GP, sunt fanul lui Valentino Rossi, îmi plăcea și baschetul pe vremea lui Michael Jordan. Dar cea mai mare plăcere a vieții este să stau cu băiețelul meu. Urmăresc, evident, și meciurile de hochei de la televizor. Echipa mea favorită este Pittsburg Penguins.

Ce presupune, în opinia dvs., sportul de performanță? Care sunt obiectivele pe care le-ați urmărit în carieră?

Sportul presupune multe sacrificii pentru a-ți atinge obiectivele propuse, dar și senzații și mulțumiri pe care nu le poți trăi în alte circumstanțe. Anii aceștia sunt cei mai frumoși, iar eu nu regret nicio clipă alegerea făcută. Mi-am propus întotdeauna să fiu cel mai bun, să dau tot ce pot pe gheață și să câștig. Cu dorința de a da un gol intru de fiecare dată pe gheață, atunci când nu se poate, o pasă de gol este la fel de valoroasă. Hocheiul este caracterizat de multă muncă și inteligență. Partea financiară și lipsa patinoarelor sunt problemele noastre, fiindcă restul există.

Interviu realizat de Tatiana Scurtu-Munteanu

_______________________

Sursa foto: https://www.google.com/search?q=Hochei,+C%C4%83t%C4%83lin+Geru&source