Geneza conflictului spiritual

CĂDEREA ÎN PĂCAT

George Danciu

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.Geneza, 2.15

Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. (…) îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. Epistola către Romani, 13.12;14

Acoperirea –  de care avem nevoie

Dumnezeu a creat lumea noastră, extraordinară,  și întreg Universul, cu galaxiliile care-l alcătuiesc.  Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. (Geneza, 1.31).

Așezându-l pe om în Gradina Edenului a întregit ceea ce lipsea acelui loc minunat, cineva care să se bucure de frumusețea acelui loc mirific, să-l întrețină și să-l păzească de eventualii prădători.

Omul era fericit cum îl crease Dumnezeu. Nu avea nimic de retușat, era desăvârșit.  Fiecare, din cei doi, Adam și Eva, era de-o frumusețe și împlinire dumnezeiască, după cum observăm în celebra sculptura a lui  Michelangelo  David, în care legendarul rege este înfățișat despuiat de haine. În Eden,  nu aveau nevoie de nimic pentru a-și acoperi trupul, deoarece erau o creație perfectă și trăiau într-o moralitate deplină,  iar mediul înconjurător avea, probabil,  temperatura optimă unei vieți minunate.

Așadar, viața primului cuplu se derula într-o armonie și fericire de nedescris, asta  până în ziua în care duhul celui rău a luat prilejul să se insinueze în gândurile Evei și ale lui Adam.

Creatorul – aș îndrăzni să generalizez pentru a înțelege mai bine –, oricare ar fi …, caută să-și protejeze creația sa. El dă indicații tehnice care să asigure o bună și îndelungată funcționare conform prescripțiilor sale…

Dar, într-o zi la Eva a venit șarpele cel vechi, Diavolul, iar Eva s-a complăcut în a-l asculta cum înșelătorul îl calomniază pe Dumnezeu. Mai mult, au avut împreună un dialog! Șarple a  insinuat că Dumnezeu nu ar fi zis așa și așa, că  pretențiile Sale nu ar fi clare și îndreptățite, apoi, L-a contrazis în mod direct pe Creator: Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.

Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.

Atunci s-a produs o mare perturbare în Universul omului, care, până atunci era ca un pepetum mobile. De-acum a trecut la o funcționare  limitată, la capacitate redusă, în sistem de avarie!

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.

După neascultarea de poruncă, mâcând din pomul cunoștinței binelui și răului Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

Toată drama e descrisă în textul din Geneza 3 (3.7-15). Dacă până atunci totul era feeric, păcatul neascultării a declanșat criza. Așa cum, între doi tineri proaspăt căsătoriți ai zilelor secolului XXI, din iubire sinceră și curată, toate merg într-o armonie și bucurie continuă, până când poate veni o zi (blestemată), când unul dintre ei acceptă o terță persoană care să se infiltreze între ei (care practic fuseseră una),  un personaj care nu face decât să le fure din intimitate și fericire, iar drama și criza (catastrofală) e gata produsă!

Întregul, e acum zdrobit, poate chiar țăndări, și e aproape imposibil de-a mai pune totul la locul lor cum fusese când erau atât de fericiți.

Diavolul, care e tatăl minciunii, o mințise pe Eva. Asta e meseria lui. Așa sunt și unii oameni, unealta lui, care ne mint toata ziua. Deseori o fac chiar de la înaltele tribuni parlamentare.

căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit ….

Diavolul ucisese, prin clipa neascultării, părtășia initimă pe care o avuseseră cu Dumnezeu și chiar și aceea dintre ei. Au început să dea vina unul pe altul și pe șarpe. Li s-a închis vederea spre unele lucruri duhovnicești și li s-au deschis ochii spre alte lucruri, rele și neziditoare.

Omul (Adam și Eva) a început să caute deîndată să se acopere și să fugă din fața lui Dumnezeu, să se ascundă. Iar Dumnezeu a început să-l caute și să-l strige: Unde ești?

Păcatul corupe și  degradează ființa umană. Acele frunze cusute voiau sa-i acopere, să nu fie văzuți astfel și să fie protejați,  de fața lui Dumnezeu. Păcatul pune un zid de despărțire între om și Dumnezeu.

Păcatul, ne desparte, ne separă de Dumnezeu!

Omul, prin forțe proprii,  ca și creație, nu se poate repara sau restaura. Trebuie să intervină Creatorul care poate face restaurarea.  Îndepărtarea păcatului, apoi îndreptățirea de ofensa mare adusă lui Dumnezeu și renașterea la o viață nouă. (Ioan, 3)

Ceea ce face El sunt elemente ale desăvârșirii pentru veșnicie. Pieile de animale cu care i-a acoperit Domnul, preînchipuie acoperirea care va să vină prin Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

Dumnezeu așteaptă de la noi să recunoaștem neputința noastră și să avem credință că doar El (creatorul) are soluția.

Odată cu păcatul neascultării, a căzut acea aură, nevăzută de ochiul nostru, care-l acoperea și-l și proteja pe  Adam și pe Eva.

Acoperirea e prin Isus Hristos…

(…) îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos …

Acoperirea pierdută, nu poate fi înlocuită decât de Dumnezeu care copiilor Săi le spune: Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi, dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. (2 Corinteni, 5.17-21)

Conflictul deschis…

Domnul Dumnezeu a zis şarpelui (…) Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.(Geneza 3.15 – protoevanghelia restaurării).

Conflictul există, trebuie să-l identificăm și trebuie să vedem cum putem ieși cu biruință.

Dumnezeu s-a implicat – după cum era și normal – în rezolvarea problemei omului. Bărbatul s-a lăsat amăgit de femeie, care fusese amăgită de Diavol. Acesta poate e un tipar prin care lucrează el (diavolul). Să fim atenți și vigilenți.

Dumnezeu a declarat război: Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.Omul devine parte activă în acest război.

Sămânța femeii … este  Fiul fecioarei de care vorbește Isaia (7.14 și 9.6): De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel. (Dumnezeu este cu noi) … Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci; iată ce va face râvna Domnului oştirilor.

Sămânța bună, în pilda Domnului Isus, sunt fiii împărăției, sămânța de urmași … Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. (Isaia, 53.10)

Ce rol avem în acest conflict?

Vrăjmășie e între femeie (Isus și creștinii) și diavol. Suntem într-un permanent conflict, în război deschis. Dar Dumnezeu ne iubește, suntem  coroana creațiunii Sale, caută să ne răscupere, plătind prețul greșelilor noastre, prin sângele Jertfei lui Isus (fără vărsare de sânge nevinovat nu este iertare). Noi trebuie să ne luptăm cu noi înșine, cu eul nostru, cu firea noastră, de a rămâne de partea Domnului Dumnezeu, care ne va asigura biruința finală.

Eva nu s-a întrebat: – În ce calitate vorbește șarpele cu mine? Și,  cum de el vorbește? Ca să ne ducă în eroare, el a vorbit supranatural, dar vorbirea lui a fost de la Diavolul și ea a picat în plasa celui rău și viclean.

Ce poziție trebuie avem în acest conflict?

De vrăjmaș a celui rău. Să avem o poziție de dragoste și ascultare de Dumnezeu. Să avem credință ca El ne va purta de grijă, că ne iubește, ca un tată cum și este pentru copiii Săi.

Să biruim întunerecul știind că: În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

Lumina a coborât printre noi (Emanuel e cu noi.) Va fi vai de noi când vom fi vorbiți de bine, deoarece atunci dispare într-un fel, conflictul, de care nu vom scapa decât … când vom fi cu El în Cer.

Lupta nu e ușoară, dar avem nădejde: Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

Ne putem pune întrebarea ce fel de sămânță sunt: sămânță a luminii sau sămânță a șarpelui?

Venirea Copilului Isus, întrupat în fecioara Maria, ne arată cât de mare și de prețios este harul lui Dumnezeu!

ALELUIA! Amin.

***

Geneza, 3.7-15

7 Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele.

8 Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

9 Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”

10 El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”

11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”

12 Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”

13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

14 Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.

15 Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.